MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 19 SEPTEMBRIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE
A. Evenimente; Nașteri
Evenimente
- 335: Flavius Dalmatius este ridicat la rangul de Cezar de către unchiul său, împăratul Constantin I.
- 1356: Bătălia de la Poitiers: Armata franceză suferă o grea înfrângere din partea celei engleze.
- 1783: A fost ridicat în aer cel de-al doilea balon cu aer cald construit de frații Montgolfier, având la bord trei pasageri: o rață, un cocoș și o oaie. Aterizarea s-a produs fără probleme, demonstrând ca și alte vietăți decât păsările pot suporta înalțimile. Primul balon, fără echipaj, a fost înalțat la 5 iunie 1783.
- 1863: În cadrul Războiului Civil American, armata confederată a oprit avansul unioniștilor în nord-vestul Georgiei în bătălia de pe Chickamauga.
- 1870: Armata prusacă începe "Asediul Parisului". Va dura 135 de zile.
- 1893: Prin Legea Electorală, promulgată de guvernatorul insulei, femeile din Noua Zeelandă primesc dreptul de vot.
- 1934: Bruno Hauptmann este arestat pentru răpirea și uciderea copilului lui Charles Lindbergh.
- 1941: Al Doilea Război Mondial: În timpul războiului împotriva Uniunii Sovietice, trupele germane cuceresc capitala ucraineană Kiev.
- 1944: Finlanda și URSS au semnat la Moscova un armistițiu prin care au pus capăt războiului de continuare.
- 1946: Se fondează Consiliul Europei în urma unui discurs ținut de Winston Churchill la Universitatea din Zürich.
- 1946: Festivalul de Film de la Cannes se reia după o întrerupere de șapte ani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
- 1973: Întronarea regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei.
- 1982: Scott Fahlman postează pentru prima dată emoticoanele :-) și :-( într-un mesaj.
- 1983: Sfântul Cristofor și Nevis își câștigă independența față de Regatul Unit.
- 1985: Un cutremur de 8,1 pe scara Richter lovește orașul Mexico. Peste 9.000 de oameni au decedat, 30.000 răniți și 95.000 au rămas fără locuință.
- 1995: The Washington Post și The New York Times au publicat pentru prima oară Manifestul teroristului Ted Kaczynski.
Nașteri
- 86: Antoninus Pius, împărat roman (d. 161)
- 866: Leon al VI-lea Filozoful, împărat bizantin (d. 912)
- 1551: Regele Henric al III-lea al Franței (d. 1589)
- 1749: Jean Baptiste Joseph Delambre, matematician francez (d. 1822)
- 1802: Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare de la 1848 (d. 1894)
- 1803: Maria Anna de Sardinia, regină a Ungariei, Boemiei, Lombardiei și Veneției (d. 1884)
- 1887: Eugen Bădărău, fizician român, membru al Academiei Române(d. 1975)
- 1908: Victor Weisskopf, fizician american (d. 2002)
- 1911: William Golding, romancier britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1993)
- 1926: Masatoshi Koshiba, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel
- 1927: Angela Moldovan (n. 19 septembrie 1927, Chișinău, d. 13 octombrie 2013, București) a fost cântăreață română de muzică populară. A fost căsătorită cu actorul Victor Moldovan, și cu textierul, scenaristul Mircea Block, autorul versurilor a mai multor binecunoscute cântece precum Mi-am făcut bundiță nouă, Fata neichii, Sârba de la Deleni, Ia mai zi-i măi fluieraș, Merge satul la cules, Dorul mă cată pe-acasă. S-a născut la data de 19 septembrie 1927 la Chișinău, dar ulterior s-a mutat alături de familie la Târgu-Mureș, apoi la Timișoara și Suceava. A absolvit liceul la Suceava, apoi Conservatorul și Facultatea de Filologie (limbă franceză) din Cluj. Apare prima dată în 1950 pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani.
Debutează ca interpretă populară în 1954 cu romanța La oglindă (Timotei Popovici – George Coșbuc) și cântecele populare Marioară de la munte și Nu-i bai, pe care le-a înregistrat la Radio Cluj cu Orchestra „Înfrățirea” (mai târziu Orchestra populară a Filarmonicii din Cluj) dirijată de Ilie Tetrade.
Din motive strict familiale, solista a fost nevoită să se mute la București.
În 1954 începe să colaboreze cu Ansamblul „Ciocârlia”, iar în anul 1955 devine solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București. Primul mare circuit a fost în 1956 cu Ansamblul „Ciocârlia”, care pe lângă China, a cuprins Coreea de Nord, Vietnamul și fosta Uniune Sovietică. A fost un turneu de 6 luni, dintre care patru în China.
După mai mulți ani, în 1962, a urmat turneul din Statele Unite ale Americii, care a durat trei luni, cu 64 de spectacole, în 56 de state. La „Carnegie Hall” din New York, a avut loc un mare spectacol iar, la Washington, la spectacolul de gală, care a avut loc la „Constitution Hall”, o sală cu 11.000 de locuri a venit secretarul de stat, Dean Rusk, care a mărturisit la dineul ce a urmat că, a fost fascinat de cele văzute și a rămas până la sfârșitul spectacolului, acordând autografe alături de artiștii români pe discurile distribuite spectatorilor. Tot la acel spectacol, Moldovan a înmânat drept cadou Carolinei, fiica președintelui Kennedy, o păpușă îmbrăcată într-un superb costum popular, fapt care a impresionat-o foarte mult pe fetiță.
În lunga și prodigioasa activitate de mesager al sufletului poporului român, prin cântec, ea a colaborat cu cele mai renumite ansambluri din țară: Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București (1955-1965), Ansamblul „Ciocârlia” (1954-1983), Orchestra de muzică populară „Înfrățirea” din Cluj Napoca (1950-1954), Orchestra de muzică populară Radio, Ansamblul „Rapsodia română” din București, Ansamblul „Doina Bucureștiului”, Ansamblul Folcloric „Târgu Mureș”, Orchestra „Brâulețul” din Constanța, Orchestra „Plaiurile Bistriței” -din Bacău, Orchestra „Rapsozii botoșanilor”, Ansamblul Folcloric „Ciprian Porumbescu” din Suceava.
La pupitrul orchestrelor cu care a cântat i-a avut dirijori pe: Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Nicu Stănescu, Nicușor Predescu, Constantin Arvinte,Paraschiv Oprea, Nicolae Botgros, George Sârbu sau Ion Cobâlă, iar, alături de ea pe scenă au fost nume de rezonanță ca: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Mia Braia, Ion Luican, Vlad Dionisie, Fănică Luca, Ana Balaci, Ion Cristoreanu, Emil Gavriș, Dan Moisescu, Maria Ciobanu, Gheorghe Turda, Irina Loghin, Benone Sinulescu sau Ion Dolănescu. O adevărată constelație nemuritoare. Angela Moldovan a fost apreciată pe toate meridianele lumii unde a realizat zeci de turnee. A fost în Albania, Bulgaria (de două ori), Polonia (tot de două ori), în URSS (de cinci ori), China (de două ori), Mongolia (de două ori), R.P.D. Coreeană (de două ori), Vietnam, India, Statele Unite (de cinci ori), Germania (de trei ori), Franța (de trei ori), Italia, Belgia, Olanda, Austria (de două ori), Grecia, Iugoslavia (de trei ori), Israel (de zece ori), Canada, Maroc (de două ori), Algeria (de două ori), Kuweit, Birmania și Republica Moldova - locul ei de naștere. Fiecare turneu întreprins era un triumf bine meritat, al ei și al folclorului românesc, o contribuție firească la îmbogățirea culturilor lumii prin dimensiunea esențială a culturii și civilizației românești. Repertoriul Angelei Moldovan este, în mare măsură din culegerile personale ale artistei, cu precădere din zona nordului Moldovei și a Bucovinei.
A mai lansat numeroase alte piese: Cine stă posomorâtă, Asta-i sârba mărunțică, Mi-am pus dorul pe cântar, Fata neichii etc. [1] A urmat Mi-am făcut bundiță nouă, cântec pe care l-a învățat de la bunica sa din Basarabia, și care a devenit cel mai mare hit al artistei, fiind preluat și de alte colege de breaslă.
Este cunoscută publicului larg și din apariția în filmul "Veronica", în rolul Smarandei. În 1960 este decorată cu Ordinul „Muncii” clasa a II-a. În același an primește titlul de Artist Emerit al R.P.R.
A fost laureată a Festivalurilor și Concursurilor Internaționale de la Varșovia (1955) și Moscova (1957), primind „Premiul I” și medalia de aur.
Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistei Angela Moldovan i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.[2]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit la data de 29 noiembrie 2002 Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[3]
În anul 2012, la Galele casei de discuri Electrecord i s-a decernat diploma care marchează întreaga sa operă, încununată de 22 de discuri vinil, o casetă și un CD.
Angela Moldovan Date personale Născută 19 septembrie 1927
, Chișinău
Chișinău, Regatul României
Decedată 13 octombrie 2013
, București
București, România
Cetățenie
România 
Ocupație vocalistă Activitate Gen muzical populară, romanțe Case de discuri Electrecord - 1928: Alexandru Ene I (n. 19 septembrie 1928, Brăila - 22 mai 2011, București) a fost un fotbalist român care a evoluat ca atacant la Metalul București, Dinamo București și Dinamo Brașov.
Alexandru Ene a evoluat timp de nouă sezoane pentru Dinamo București, câștigând un titlu de campion al României în 1955, o cupă a României în 1959, dar și titlul de golgheter în 1954.
- Prezențe/goluri în Divizia A: 179/105
- Prezențe/goluri în echipa națională: 11/5
- 1931: Jean-Claude Carrière, actor și scenarist francez
- 1945: Ruxandra Sireteanu-Constantinescu, biofiziciană română stabilită în Germania (d. 2008)
- 1946: Vasile Văcaru (n. 19 septembrie 1946, Pocruia, Tismana, Gorj – d. 4 martie 2001) a fost unul dintre fondatorii Frontului Salvării Naționale (FSN). A fost membru și secretar al Colegiului director al FSN, membru al Comisiei Naționale a FSN și membru în Consiliul Național a PDSR. Vasile Văcaru a fost senator în perioada 1990-2000. În legislatura 1990-1992, Vasile Văcaru a fost ales senator pe listele FSN în circumscripția electorală Gorj și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Italiană și Republica Populară Chineză. În legislatura 1992-1996, Vasile Văcaru a fost ales senator pe listele PDSR în circumscripția electorală Gorj. În legislatura 1996-2000, Vasile Văcaru a fost ales senator în circumscripția electorală Mehedinți pe listele PDSR și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Hașemit al Iordaniei și Regatul Maroc.
Vasile Văcaru a îndeplinit funcții de răspundere în structura Parlamentului între anii 1996—2000, fiind membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații.
În perioada 1990—1992 a îndeplinit funcția de președinte al Grupului parlamentar al F.S.N. din Senat, iar în legislatura 1992—1996 a fost lider al Grupului parlamentar al P.D.S.R. din Senatul României.
Până la alegerea ca senator, în 1990, Vasile Văcaru a condus timp de mulți ani, ca redactor-șef și director, Editura Științifică și Enciclopedică.
De profesie editor, Vasile Văcaru este autorul a 13 cărți și a peste 200 de articole de specialitate referitoare la informatică, electronică și alte domenii ale științei.
A fost membru al Asociației Oamenilor de Știință din România și vicepreședinte al Academiei Române de Drept Umanitar.
A murit în 4 martie 2001.
Vasile Văcaru Date personale Născut (73 de ani)
Pocruia, Tismana, GorjDecedat 4 martie 2001 Cetățenie
ROUOcupație politician 
senator În funcție
1990 – 2000Partid politic FSN, PDSR, PSD Profesie editor - 1948: Jeremy Irons, actor englez
- 1948: Valeriu Alexandru Ungureanu, politician român
- 1948: Mihai Timofti (n. 19 septembrie 1948, Chișinău) este un regizor, actor, profesor universitar și muzician moldovean, care deține titlul onorific de "Maestru în Artă"[1] și două medalii de aur. E un reprezentant nobil al cuturii Republicii Moldova.
Cariera profesională[modificare | modificare sursă]
- În 1965 s-a înscris la Teatrul popular "Contemporanul" (Conducător artistic - dramaturgul G. Timofte), unde pentru prima dată a ieșit pe scenă în rolul principal la musicalul "Visuri și necazuri" (muzica: M. Timofti ; piesa: G. Timofte).
- 1967 - La festivalul internațional a teatrelor populare, Mihai Timofti a fost decernat cu două medalii de aur, pentru rolul principal și muzica scrisă la comedia "Visuri și necazuri". A absolvit școala muzicală " Eugeniu Coca " ( in prezent Liceul de muzică "Ciprian Porumbescu") pe specialitatea clarinet.
- 1971 - a absolvit Conservatorul de Stat " Gavriil Musicescu " (facultatea - Regia dramă).
- 1971 - 1981 - Studioul " Moldova - Film " - Regizor și actor. A montat circa 40 filme documentare și muzicale de scurt metraj. S-a filmat în filmul "Lăutarii" în rolul - Călăuza (Vasile)[2], de asemenea a luat parte la dublarea filmelor artistice.
- 1985 - A absolvit extern Conservatorul de Stat "N. A. Rimski-Korsakov" din Sankt-Petersburg , facultatea Regia Operă.
- 1984 - 1985 - Teatrul de comedie muzicală, Orenburg - Regizor - Montări: "Onomastica Motanului Leopold" de B.Saveliev (prima montare a operei în Uniunea Sovietica). "Rose-Marie" de Friml și Stotgardt.
- 1986 - 1988 - Teatrul muzical din Saransk (Mordovia) - Prim Regizor. Montări: Opereta "Regele Valsului" J. Straus; Opera comică "Dorotea" de T. Hrennikov, "Donna Lucia" de O. Felțman.
- 1989 - 1990 - Teatrul muzical din Tomsk-7. Montări: "Comorile căpitanului Flint" de B. Saveliev, "Dorotea" de T. Hrennikov
- 1990 - Angajat la Teatrul Național de Opera și Balet.(Chișinău)
- 1991 - O seară de operetă "Ball-Surpriză" scenariu, regie Mihai Timofti; În Constanța Opereta "Povestea soldățelului de Plumb" de Dumitru Capoianu la Teatrul Liric (în prezent Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski")
- 1992 - Opereta "Mam'zelle Nitouche " de F. Herve (Teatrul muzical "N. Leonard" - Galați - Romania).
- Din 1993 a devenit cetățean a Romaniei
- 1996 - Muzical " Fantezie de Crăciun " scenariu, regie Mihai Timofti (Romania, Russia, Moldova)
- 2007 - I-a fost acordat titlul onorific de "Maestru în Artă"
- 25 martie 2019 — A fost decernat cu Premiul "Eugeniu Ureche" la Gala Premiilor UNITEM 2019, ediția a XVIII-a
Regizor (Montări)
( Mihai Timofti a montat circa 40 filme documentare si muzicale de scurt metraj )
- Spectacol dramatic "Macbeth" de W. Shakespeare
- Musical "Onomastica motanului Leopold" de B. Saveliev (Prima montare a operei în Uniunea Sovietica)
- Musical "Comorile căpitanului Flint" de B. Saveliev
- Opera "Manon Lescaut" de G. Puccini
- Opera comică "Dorotea" de T. Hrennikov
- Opereta "Regele Valsului" de J. Strauss
- Musical "Donna Lucia" de O. Felțman
- Opereta "Silva" de E. Kálmán
- Opereta "Contele Luxembourg" F. Lehár
- Opereta "Povestea Soldățelului de Plumb" de Dumitru Capoianu
- Opereta "Mam’zelle Nitouche" de F. R. Hervé
- Musical "Fantezie de Crăciun" de M. Timofti
- O seară de operetă "Ball-Surpriză" de M. Timofti
- Opera "Peter Pan" de L. Profetta
- Opera "Lucia di Lammermoor" de G. Donizetti
- Opereta "Rose-Marie" de R. Friml și H. Stothart
- Opera "Otello" de G. Verdi
- Opera "Carmen" de G. Bizet
- Opera "Aida" de G. Verdi
- Opereta "Liliacul" de J. Straus (versiunea engleza)
- Concert teatralizat "Dor de Eminescu" de M. Timofti
- Opera "Trubadurul" de G. Verdi
- Opereta "Văduva veselă" de F. Lehár
- Opereta "Liliacul" de J. Straus (versiunea română)
- Musical "Rațușca cea Urâtă" de I. Covaci
Actor
- Musical "Visuri și necazuri" de M. Timofti — Take
- Spectacol dramatic "Serghei Lazo" de G. Timofte — ordonat
- Spectacol dramatic "Jertfa" de G. Timofte — ofițer român
- Spectacol dramatic "Dragoste cu bucluc" de G. Timofte — Nicolae
- Filmul "Lăutarii" de E Loteanu — Vasile
- Vodevil "Pețirea Husarului" — Husar
- Spectacol dramatic "Moartea lui Tudor Ioan" — Boierul Cleșnin
- Spectacol dramatic "Suflete moarte" de N. Gogol — Nozdriov
- Spectacol dramatic "Macbeth" de W. Shakespeare — Macbeth
- Musical "Onomastica motanului Leopold" de B. Saveliev — motanul Leopold
- Opereta "Liliacul" de J. Straus — Frosch (versiunea engleză)[5]
- Opereta "Văduva veselă" de F. Lehár — Neguș
- Opereta "Liliacul" de J. Straus — Frosch (versiunea română)[6]
Autor de scenari
- Musical "Fantezie de Crăciun"
- O seară de operetă "Ball-Surpriză"
- Concert teatralizat "Dor de Eminescu"
Compozitor
- Musical "Visuri și necazuri" (Libretto: G. Timofte)
Instrumente
Mihai Timofti cântă la diferite instrumente - Pian, Clarinet, Flaut, Flaut-Piccolo, Trompetă, Saxofon
Turnee
- România, Rusia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Elveția ...
Mihai Timofti
Maestru în Artă
Mihai TimoftiDate personale Nume la naștere Mihail Timofti Născut (71 de ani)
Chisinau, Moldova, Republica Moldova
Chișinău, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie
URSS
Moldova
România 
Ocupație Regizor, Actor, Muzician, Profesor universitar Activitate Origine
Chisinau, Moldova, Republica MoldovaStudii Conservatorul din Sankt Petersburg[*], Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice 
Gen muzical Operă, Operetă, Musical, Drama, Film Instrument(e) clarinet
pian
flaut
Piculină
trompetă
saxofon
Ani de activitate 1965-prezent
- 1949: Corneliu Momanu (n. 19 septembrie 1949, satul Brătila, județul Bacău) este un politician român, fost membru al Parlamentului României în legislatura 2004-2008. Corneliu Momanu a fost ales pe listele PNL dar în decembrie 2006 a devenit deputat independent pânǎ în februarie 2008, când a devenit membru PD-L. Corneliu Momanu este membru al Partidului Liberal Democrat, presedinte al filialei Vrancea a acestui partid. Pagina web a deputatului de Vrancea Corneliu Momanu o puteti gasi la http://www.corneliumomanu.ro . În cadrul activității sale parlamentare, Corneliu Momanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Elenă și Republica Letonia. În perioada 1990-1992, Corneliu Momanu a fost primar al municipiului Focșani.
- 1956: Eugenia Bulat (n. 19 septembrie 1956, s. Sadova, r. Călărașii, R. Moldova) este poetă și publicistă, director fondator al Revistei literare „Clipa” (alias, ”Clipa siderală”), membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova și România. S-a născut la 19 septembrie 1956, în s. Sadova, r. Călărași, R. Moldova. A absolvit Universitatea de Stat ”V.I. Lenin”(litere, limba română) și Universitatea Pedagogică ”I.Creangă” din Chișinău (litere, l.rusă). Este primul primar ales în mod democratic în comuna sa de baștină după anul 1989. A fondat și condus Revista de Cultură și Creație a Tinerei Generații „Clipa siderală” (Premiul de Stat pentru Tineret în Domeniul Literaturii, 2009), sprijinită de Institutul Cultural Român din București. Cavaler al Ordinului Republicii pentru contribuție remarcabilă la Mișcarea de Eliberare Națională și merite deosebite în promovarea valorilor democratice și a adevărului istoric. Între anii 2007-2012 s-a supus unui autoexil în Italia, Veneția, unde a continuat să scrie și să promoveze adevărul despre Basarabia, provincie română ruptă din trupul României prin pactul nazist Ribbentrop-Molotov.
A mai lucrat la/în:
- Institutul Național de Instruire Continuă
- Secția de Administrare Publică Locală a Guvernului R. Moldova
- Centrul Național de Creație Populară
- Agenția Națională de Presă MOLDPRES.
Cărți editate
1. În curs de apariție, ”Profesorul. Ștefan Sevastian Bulat, in memoriam”. Editura Gunivas, 2020
2. ”Piatra de Ca' Vendramin. Dialogurile străinei cu vechiul său prieten Alter. Al treilea jurnal al unui evadat din Est”. Prefață Ioan Holban, Smaranda Bratu Elian. Editura ”Junimea”, Iași, 2017
3. ”La pietra di Ca' Vendramin. Dialoghi di una staniera col vecchio amico Alter. Terzo diario din una latitante dell' Est”. În versiunea italiană a autoarei. Lectură și prefață, Ilaria Serra. Editura ”Meligrana”, Italia, 2018
4.”În debara. Al doilea jurnal al unui evadat din Est./Nello sgabuzzino. Secondo diario di una latitante dell' Est”. Versiune italiană Geo Vasile. Prefață Geo Vasile. Editura ”Gunivas”, Chișinău, 2009.
5.”Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est”. Prefață Adrian Dinu Rachieru. Editura ”Augusta”, Timișoara, 2007
6. ”Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est./Venezia ti fu data. Diario din una latitante dell Est”. Versiune italiană Gabriella Molcsan. Prefață Adrian Dinu Rachieru. Editura Cartier, Chișinău, 2007
7.„Stalactite”. Editura ”Universul”, Chișinău, 2002
8. „Scrisori de dragoste din Orașul Libertății”. Editura „Prag”, Chișinău, 2002
9. „De dor de voi”. Editura „Năsăud”, România, 2000
10. „Silabisind în tainele iubirii”. Editura „Vatra Românească”, Satu Mare, 1996
11. „Poeme de pe Valea Plângerii”. Editura „Vatra Românească”, Satu Mare, 1996
12. „La Putna mi-e drumul,” Editura „Lyceum”, Chișinău, 1994
Alte titluri:- editor al colecției ”Sclipiri siderale”: vol. I. Editura ”Lyceum”, 1994; vol. II - ”Al cincilea ungher”, vol. III - ”Capilarele clipei”. Editura ”Lyceum”, 1996
- autor al studiului ”Erupția rostirii sau Generația Clipei siderale. Ideea națională, POEZIA. Editura Prag, Chișinău, 2003.
Eugenia Bulat 
Date personale Născută (63 de ani) Naționalitate
RomâniaCetățenie
Moldova
URSS 
Ocupație poetă și publicistă, director fondator al Revistei de Cultură și Creație Literară a Tinerei Generații „Clipa” Limbi limba română
limba rusă
Activitatea literară Note Premii Ordinul Republicii
- 1957: Aurel Niculae este un politician român, deputat în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea PNL (USL). A fost director al societății Plafar între 2005 și 2008.
Aurel Niculae Date personale Născut (62 de ani) Ocupație politician 
deputat Deținător actual Funcție asumată
19 decembrie 2012Circumscripția 12 Călărași, colegiul uninominal nr.4 Partid politic Partidul Național Liberal - 1965: Mircea Zara (n. 19 septembrie 1965, București) este un prezentator TV român[1]. Fostul vj de la MTV, este actualmente prezentatorul emisiunii Clubzone de la Music Channel. La sugestia lui și a Loredanei Groza, travestitul Florin Moldovan și-a luat numele de Naomi, după fotomodelul Naomi Campbell[2]. Prezentatorul a fost cercetat penal de către Direcția Națională Anti-corupție pentru luare de mită[3]. În "Top 10 persoane publice gay din România" întocmit de organizația română pentru drepturile omului Be An Angel România (BAAR) Mircea Zara se clasează pe locul 6 din 10 fiind devansat de Neculai Constantin Munteanu, Dragoș Bucurenci și alții.
Mircea Zara Date personale Născut (54 de ani)
București, RomâniaOcupație Prezentator TV - 1967: Zanoci Aurel (n. 19 septembrie 1967, s. Varnița, raionul Anenii Noi, Republica Moldova) este un arheolog și istoric din Republica Moldova, conferențiar universitar, doctor în istorie, specialist în arheologia și istoria veche a Europei de Sud-Est din mileniul I a. Chr. După absolvirea școlii din s. Varnița (1984), își continuă formarea profesională la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova. În anii 1993-1996 urmează studiile de doctorat la aceeași universitate, care finalizează cu susținerea, în 1997, a tezei de doctor în istorie cu tema „Fortificațiile geto-dacice din spațiul extracarpatic în sec. VI-III a. Chr.”[1], realizată sub îndrumarea profesorului universitar Ion Niculiță, fiind primul dintre discipolii săi.
Pe parcursul activității sale științifice și didactice, beneficiază de mai multe stagii de formare profesională în universități și centre de cercetare din Europa, prin intermediul burselor DAAD (Serviciul German de Schimb Academic) și Erasmus la Universitatea din Heidelberg (1997-1998), Universitatea din Viena (2001), Comisiunea Romano-Germanică a Institutului German de Arheologie (Römisch-Germanische Kommission) (2003), Secția Eurasia a Institutului German de Arheologie (Eurasien-Abteilung ) (2011), Universitatea Humboldt, Berlin (2012), Universitatea Friedrich Schiller din Jena (2014, 2016), Universitatea Liberă din Berlin (2018). După absolvirea facultății, în anul 1991, este angajat la Catedra de Arheologie și Istorie Antică a Universității de Stat din Moldova, unde activează până în prezent[2], ocupând funcțiile de asistent (1991-1996), lector universitar (1996-1999) și conferențiar universitar (din 2000) și predând mai multe cursuri la Facultatea de Istorie și Filosofie, printre care: Istoria veche a spațiului românesc, Introducere în arheologie, Pre- și protoistoria Europei, Evoluția riturilor și ritualelor funerare la comunitățile barbare din Europa precreștină, Managementul patrimoniului arheologic etc. Din anul 2005 este abilitat cu dreptul de conducător de doctorat la specialitatea Arheologie[3], având, în prezent, doi doctoranzi sub îndrumare. Din 2015 este directorul Școlii doctorale Istorie, Arheologie și Filosofie de la Universitatea de Stat din Moldova[4]. Participă în programele de mobilitate academică Erasmus + prin cursurile ținute la Institutul de Arheologie Preistorică, Universitatea Liberă din Berlin (2018, 2020). Activitatea științifică se axează pe cercetarea epocii fierului, accentul fiind pus pe studierea habitatului și a practicilor funerare ale comunităților din spațiul danubiano-carpato-pontic. Începând cu anii de studenție și până în prezent, participă la cercetări arheologice de teren la situri arheologice de pe teritoriul Germaniei (Manching), Austriei (Stillfried), României (Cilic-Dere) și Republicii Moldova (Butuceni, Mașcăuți, Saharna, Horodiște etc.).
Din 1991 este angajat în Laboratorul de Cercetări Științifice „Tracologie” din cadrul Universității de Stat din Moldova, iar din 2020 deține funcția de șef al acestui laborator[5] fiind conducătorul Proiectului de cercetare al Programului de Stat (20.80009.1606.14) - Patrimoniul arheologic din epoca fierului în regiunea Nistrului Mijlociu și bazinul râului Cogâlnic: cercetare interdisciplinară și valorificare științifică (2020-2023)[6]. De asemenea, din 2015 este înscris în Registrul Arheologilor din Republica Moldova (nr. 7) ca fiind Arheolog Expert[7].
Rezultatele activității au fost prezentate la numeroase foruri științifice naționale și internaționale, ce și-au ținut lucrările în Republica Moldova, România, Bulgaria, Grecia, Serbia, Cehia, Polonia, Germania, Austria etc.
Este autor și coautor a patru monografii și a peste 80 de studii și articole științifice[8], precum și editor a 14 culegeri de articole științifice[9]. Din 2018 este membru al UISPP (Uniunea Internațională de Științe Preistorice și Protoistorice). Este Secretar de redacție al revistei Tyragetia, editată de Muzeul Național de Istorie a Moldovei, și membru al colegiului de redacție al revistei Thraco-Dacica, editată de Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București.
Aurel Zanoci
dr. conf. univ.
Date personale Născut (52 de ani)
Varnița, raionul Anenii Noi, Republica MoldovaActivitate Domeniu Arheologie, Istorie Instituție Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea de Stat din Moldova Alma Mater Universitatea de Stat din Moldova Doctoranzi Mihail Băț, Mihai Bucătaru Cunoscut pentru Studierea fortificațiilor din spațiul extracarpatic în mil. I a. Chr. Societăți Membru al Uniunii Internaționale de Științe Preistorice și Protoistorice - 1969: Simona Păucă (n. , Azuga, România) este o fostă gimnastă română de valoare mondială și antrenoare de gimnastică, actualmente retrasă din activitatea competițională, dublă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1984 desfășurate la Los Angeles, Statele Unite ale Americii). Simona Păucă s-a stabilit în satul Roșiori, comuna Valea Vinului, județul Satu Mare, s-a măritat cu Gheorghe Rus și au două fetițe. Simona Păucă mai are o fetița dintr-o căsătorie anterioară, pe care aceasta a uitat-o și despre care nu dorește sa vorbească.[1] Conform aceleiași surse de informație, fosta sportivă, este antrenoare de gimnastică la Clubul Sportiv Municipal din Cluj.
Laureat olimpic 
Echipa de gimnastică feminină la JO 1984medalii olimpice Gimnastică Aur Los Angeles 1984 echipe Aur Los Angeles 1984 bârnă Bronz Los Angeles 1984 individual compus - 1972: Daniel Florea (n. ) este politician român, membru al Partidului Social Democrat, deputat de Călărași între 2012–2016 și primar al Sectorului 5 al Bucureștiului din 2016.
În Camera Deputaților, Daniel Florea a fost președintele Subcomisiei CEDO, membru al Comisiei de Revizuire a Constituției și al delegației Parlamentului României la Consiliul Europei.
Daniel Florea 
Daniel FloreaDate personale Născut (47 de ani) 
Cetățenie
România 
Ocupație politician
avocat
judecător
Primar al Sectorului 5 din București 
Deținător actual Funcție asumată Precedat de Marian Vanghelie Membru supleant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 
În funcție
– [1]Membru al Camerei Deputaților a României 
În funcție
decembrie 2012 – iunie 2016Circumscripția Călărași Legislatură Legislatura 2012-2016 Partid politic PSD Alma mater Universitatea din București - 1973: Bogdan Lucian Aurescu (n. , București, RS România) este un diplomat de carieră român, negociator internațional, aflat în prezent la al doilea mandat de ministru de externe, începând din data de 4 noiembrie 2019, fiind ministru al fiind afacerilor externe în ambele guverne Ludovic Orban..
Anterior, în perioada 6 mai 2016 - 4 noiembrie 2019, a ocupat funcția de consilier prezidențial pentru politică externă. Primul mandat de ministru de externe al României a fost deținut între 24 noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2015. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice. Are gradul diplomatic de ambasador. În perioada 2004-2009 a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009 cu un câștig de 79,34% din suprafața în dispută, adică 9700 km² de platou continental și zonă economică exclusivă care au revenit României (MAE.ro). De atunci este cunoscut în spațiul public drept „eroul de la Haga” (MediaFax - eroul de la Haga).
În perioada 2010-2011 a fost negociator-șef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă (MAE - Node 1517) și al Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România și SUA (State.gov). Aceasta presupune găzduirea pe teritoriul românesc, la Deveselu, județul Olt, de interceptori tereștri, respectiv rachete de interceptare SM3-IB (Standard Missile 3, tip Block IB), facilitatea antirachetă devenind complet operațională în anul 2016.
De asemenea, din 2015 este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept din Universitatea din București. Din 2017, este membru al Comisiei ONU de Drept Internațional, pentru un mandat de 5 ani.
Vorbește fluent limbile engleză și franceză. Bogdan Aurescu e născut la București, România, unde a urmat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” și a absolvit Facultățile de Drept (1996, cu Diplomă de Merit) și Istorie (1998) ale Universității din București, Institutul Franco-Român de Dreptul Afacerilor și Cooperare Internațională „Nicolae Titulescu – Henri Capitant” (1996) și Colegiul Național de Apărare din București (2000).
Este doctor în științe juridice, specializare în drept, cu distincția « Summa cum laude », cu teza „Conceptul de suveranitate și supremația dreptului internațional” (2003). De asemenea, a finalizat programul de cercetare post-doctorală în domeniile Dreptul Internațional al Protecției Minorităților, Drept Internațional Umanitar, Dreptul Refugiaților și Drept Penal, cu tema „Evoluții în relația dintre stat și individ în domeniul dreptului internațional al protecției minorităților și al protecției internaționale a persoanelor aparținând minorităților naționale” (2011).
Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept – Universitatea din București, unde a predat sau predă Drept Internațional Public, Drept Diplomatic și Consular, Organizații și Relații Internaționale, Jurisdicții Internaționale, Dreptul Internațional al Protecției Minorităților. A debutat în activitatea didactică în anul 1998.
A mai predat cursuri de Drept Internațional Public și Dreptul Tratatelor și în cadrul altor instituții academice cum ar fi Academia Diplomatică/Institutul Diplomatic Român și Școala Națională de Studii Politice și Administrative. De asemenea, din 2004 este cadru didactic asociat la Universitatea „Nicolae Titulescu” din București pentru predarea cursului de Jurisdicții Internaționale la programul de Master de Drept Internațional și European. În iulie 2006 a fost visiting professor la Facultatea de Drept a Universității din Hamburg, în cadrul mobilității ERASMUS Teaching Staff. La prima conferință de presă în calitate de Ministru, a declarant: “MAE este casa și căminul meu, iar obiectivele și interesele României pe plan internațional sunt crezul meu.” (http://www.mae.ro/node/29660 ).
Lucrează în Ministerul Afacerilor Externe din 1996, începându-și activitatea ca referent relații în cadrul Direcției Juridice și Tratate. Între anii 1998 și 2003 a ocupat succesiv funcțiile de consilier în cadrul Cabinetului Ministrului, director adjunct al Direcției Juridice și Tratate, director de cabinet, director al Direcției Juridice și Tratate / Drept Internațional și Tratate, director general al Direcției Generale Afaceri Juridice.
În perioada 2003-2004 a deținut, în cadrul MAE, funcția de subsecretar de stat – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în intervalul 2004-2005 pe cea de secretar de stat pentru afaceri europene. Începând din septembrie 2004, a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând – pe tot parcursul procedurilor – activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009. În perioada 2010-2011 a fost negociator-șef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă și al Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România și SUA.
Pe 4 februarie 2009 a fost numit secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor Externe. În perioada august 2010 – februarie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri europene, coordonând, de asemenea, Direcția Politici de Securitate. În perioada martie – iunie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri globale. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice.
Este membru al prestigioasei Comisii de Drept Internațional a ONU, membru al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, membru supleant în Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) a Consiliului Europei și Arbitru desemnat de România în conformitate cu articolul 2 din Anexa VII la Convenția ONU privind Dreptul Mării. Este, de asemenea, președintele Secției de Drept Internațional a Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale și al Ramurii Române a „International Law Association” (Londra), redactor-șef al Revistei Române de Drept Internațional, membru al Colegiului de Redacție al revistei Curierul Judiciar, precum și membru al Consiliului Științific al revistei ACTA Universitatis Lucian Blaga (Sibiu) și al Revistei de Drept Constituțional. În 2002 a primit din partea Ministerului Afacerilor Externe „Diploma de merit pentru contribuție de excepție la activitatea diplomatică a României”.
De asemenea, a fost decorat și cu:
- Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002),
- Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Cavaler (2007),
- Ordinul Național Steaua României (2009) în grad de Cavaler,
- Crucea de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Polone (2009),
- Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2013),
- Medalia de Aur a Forțelor Armate Poloneze (2013),
- Legiunea de Onoare a Republicii Franceze în grad de Cavaler (2016),
- Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Ofițer (2018),
- Crucea de Comandor cu Stea a Ordinului de Merit al Republicii Polone (2019). Bogdan Aurescu a fost promovat în funcțiile de subsecretar de stat și ulterior de secretar de stat de către Adrian Năstase. Aurescu a fost asistentul lui Adrian Năstase la Facultatea de Drept a Universității București la disciplina Drept Internațional Public și cei doi au scris împreună inclusiv tratate de drept.[1] Aurescu a candidat pentru un loc în Parlament din partea PSD în 2004 în Dâmbovița, însă nu a câștigat.[2]
În noiembrie 2014, Adrian Năstase a participat la un eveniment girat de Ministerul Afacerilor Externe și de ministrul Bogdan Aurescu. Recent liberat din închisoare, unde a fost încarcerat în urma a două condamnări cu executare pentru infracțiuni de corupție, Năstase i-a fost alături lui Aurescu, care abia fusese numit ministru de Externe, la un eveniment de lansare a unei carți.[3] În aprilie 2015, fostul premier si ministru de Externe Adrian Năstase, care are avea două condamnări la închisoare cu executare, a revenit la Guvern, mai exact la Ministerul Afacerilor Externe, la invitația ministrului în exercițiu Bogdan Aurescu, la întrunirea unui consiliu consultativ. Ministerul condus de Aurescu a argumentat atunci că invitația s-a făcut ”datorita expertizei instituționale și profesionale considerabile”.[4]
În iunie 2015, Premierul Victor Ponta a fost pus sub acuzare de DNA pentru mai multe infracțiuni de corupție. La acel moment, Bogdan Aurescu era membru al Guvernului Ponta și rămas în funcție până în noiembrie 2015, când premierul și-a prezentat demisia.
Bogdan Aurescu 
Bogdan AurescuDate personale Născut (47 de ani) 
București, RS România
Cetățenie
România 
Ocupație politician
diplomat
profesor universitar[*]
avocat
Ministru al Afacerilor Externe 
Deținător actual Funcție asumată Precedat de Ramona Mănescu În funcție
–Precedat de Titus Corlățean Succedat de Lazăr Comănescu Premii Ordinul național „Steaua României”
Ordinul de Merit al Republicii Polone în grad de comandor cu stea[*]
Ordinul de Merit al Republicii Polone în grad de comandor[*]Partid politic IND Alma mater Universitatea din București
- 1975: Laurențiu Aurelian Reghecampf (n. 19 septembrie 1975, Târgoviște) este un antrenor român de fotbal. Ca fotbalist, a jucat printre altele pentru Steaua București și reprezentativa României. După retragerea din activitatea de jucător, și-a început cariera de antrenor. A debutat ca fotbalist la echipa Chindia Târgoviște, din orașul său natal. În sezonul 1993–1994 a fost împrumutat la echipa austriacă SKN St. Pölten.[1] În 1996 a ajuns la Steaua București, pentru care a evoluat până în 2000, cu o întrerupere de un sezon când a fost împrumutat echipei bulgare Litex Loveci.[2]
În 2000 a ajuns în Germania, la FC Energie Cottbus.[2] În iarna sezonului 2004-2005 a plecat la rivala din 2. Bundesliga, Alemannia Aachen, pe care i-a ajutat să promoveze în Bundesliga 1 în sezonul 2005-2006.[2] Pe data de 20 decembrie 2006 a înscris împotriva lui FC Bayern München două goluri și a ajuns cu echipa în sferturile de finală ale DFB-Pokal.[3]
În sezonul 2006-2007, în Bundesliga 1, a fost, cu 32 de jocuri, unul dintre cei mai importanți jucători ai Alemanniei (pentru care a înscris șapte goluri), echipă la care a fost căpitan[4]. Până la sfârșitul sezonului 2006-2007 în Bundesliga 1 a jucat în 118 jocuri (marcând 13 goluri), iar în 2. Bundesliga a jucat 86 jocuri (marcând 17 goluri).
Din martie 2008 și până la sfârșitul sezonului a fost folosit de Jürgen Seeberger într-un singur meci, cel cu FC St. Pauli, în care a jucat timp de 13 minute.[5] După o tentativă nereușită de a se transfera la 1. FC Köln (în ciuda refuzului clubului său de atunci, Alemannia Aachen), Reghecampf a reușit la 3 iunie 2008 să semneze pentru 1. FC Kaiserslautern un contract valabil până în 2010, însă s retrage din activitatea de fotbalist după două meciuri și un gol marcat.[2]
Are și un meci jucat la echipa națională de fotbal a României, cu Danemarca în 2003. A debutat ca antrenor principal la divizionara secundă FC Snagov, în 2009.[2] La finalul sezonului 2009-2010 a preluat conducerea echipei FC Universitatea Craiova, înlocuindu-l pe olandezul Mark Wotte, suspendat de patronul clubului. A ajutat echipa să se salveze de la retrogradarea din Liga I, dar nu a primit oferta de a continua, și în vara anului 2010 a acceptat propunerea de a pregăti pe FC Gloria Bistrița[7]. După zece etape din sezonul 2010-2011 al Ligii I a fost demis de la conducerea bistrițenilor[8].
În 2011 a revenit la FC Snagov[9], dar nu a putut refuza nici a doua oară oferta Universității Craiova, echipă pe care a preluat-o din nou cu obiectivul clar de evitare a retrogradării. După doar o lună, la 1 mai, a fost suspendat din funcția de antrenor al Universității după un conflict avut cu un grup de jucători alcătuit din frații Florin și Mihai Costea alături de Mihai Dina. Reghecampf i-a exclus pe cei trei din lot, dar patronul clubului, Adrian Mititelu a luat apărarea jucătorilor și a îndepărtat antrenorul de la echipă[10].
În sezonul 2012-2013 câștigă Liga I din postura de antrenor al echipei Steaua București.[11] În UEFA Europa League 2012-2013, Steaua a terminat, sub conducerea tehnică a lui Reghecampf, pe locul întâi într-o grupă cu Molde FK, VfB Stuttgart și FC Copenhaga, după care a eliminat pe AFC Ajax la loviturile de departajare pentru a fi apoi eliminată în optimile de finală de Chelsea FC, care avea să câștige competiția.[2] În sezonul 2013-2014 al Ligii I reușește să califice echipa după 3 tururi preliminare în UEFA Champions League, după o pauză de 5 ani acumulând 3 puncte în grupe. În campionat Steaua termină din nou pe locul 1 câștigând titlul 25. Cu Laurențiu Reghecampf pe bancă, Steaua București a cucerit de două ori titlul de campioană a României în sezoanele 2012-2013, 2013-2014 și Supercupa României în 2013.[2] În data de 23 mai 2014, la ora 3 dimineața, după finala pierdută cu Astra Giurgiu (4-2 la penalty-uri), a semnat un contract pe 2 sezoane cu formația Al-Hilal din prima ligă a campionatului din Arabia Saudită.[12] După cinci luni de la semnarea contractului, a ajuns cu echipa arabă în finala Ligii Campionilor AFC 2014, pierzând într-o dubla manșă cu echipa australiană Western Sydney Wanderers.[13] A părăsit echipa pe 15 februarie 2015 după ce a pierdut finala Cupei Prințului Arabiei Saudite.[14]
În august 2015 a fost numit antrenor al echipei bulgare Litex Loveci.[15] În decembrie 2015, Reghecampf a semnat un contract pe doi ani și jumătate cu Steaua București. Pe data de 14 iunie 2008 s-a căsătorit în Las Vegas cu Anamaria Prodan, care în prezent este impresară de fotbal. Pe 31 august 2008 s-a născut băiatul lor, Laurențiu Junior (în Germania).[18] Mai are un copil, Luca, din prima căsnicie cu Mariana.
Laurențiu Reghecampf Informații generale Nume complet Laurențiu Aurelian Reghecampf Data nașterii (44 de ani) Locul nașterii Târgoviște, România Înălțime 1,74 m Greutate 70 kg Poreclă Reghe Post Mijlocaș dreapta Cluburi de seniori* Ani Club Ap (G) 1993-1996
Chindia Târgoviște49 (4) 1993-1994 →
SKN St. Pölten1 (0) 1996-2000
Steaua București73 (5) 1998-1999 →
Litex Loveci14 (4) 2000-2004
Cottbus135 (17) 2004-2008
Aachen107 (19) 2008-2009
Kaiserslautern2 (1) Echipa națională Ani Țară Ap (G) 2003
România1 (0) Echipe antrenate 2009-2010
AS Voința Snagov2010
Universitatea Craiova2010
Gloria Bistrița2011
AS Voința Snagov2011
Universitatea Craiova2011-2012
Concordia Chiajna2012-2014
Steaua București2014-2015
Al-Hilal FC2015
Litex Loveci2015–2017
FCSB2017-2018
Al Wahda2019-
Al Wasl - 1977: Ioana Maria Lupașcu, pianistă română
- 1982: Alexandru Forminte (n. 19 septembrie 1982) este un jucător de fotbal român a evoluat la clubul FC Ceahlăul.
- 1999: Alexandra Emilianov (născută la 19 septembrie 1999) este o aruncătoare de disc din Republica Moldova, care a câștigat medalia de aur la Campionatele Mondiale de Tineret
- 2000: Denisa Andreea Vâlcan (n. , Tulcea, România) este o handbalistă din România care joacă pentru echipa CSM București. Vâlcan a fost componentă a echipei U17 la festivalul olimpic al tineretului european din 2017.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu