joi, 17 septembrie 2020

REVISTA MEA DIN 19 SEPTEMBRIE/ 1. A.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 19 SEPTEMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

A. Evenimente; Nașteri 


Evenimente

1783: A fost ridicat în aer cel de-al doilea balon cu aer cald construit de frații Montgolfier, având la bord trei pasageri: o rață, un cocoș și o oaie. Aterizarea s-a produs fără probleme, demonstrând ca și alte vietăți decât păsările pot suporta înalțimile. Primul balon, fără echipaj, a fost înalțat la 5 iunie 1783.

Nașteri

  • 1926: Masatoshi Koshiba, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel
  • 1927: Angela Moldovan (n. 19 septembrie 1927, Chișinău, d. 13 octombrie 2013, București) a fost cântăreață română de muzică populară. A fost căsătorită cu actorul Victor Moldovan, și cu textierul, scenaristul Mircea Block, autorul versurilor a mai multor binecunoscute cântece precum Mi-am făcut bundiță nouă, Fata neichii, Sârba de la Deleni, Ia mai zi-i măi fluieraș, Merge satul la cules, Dorul mă cată pe-acasă. S-a născut la data de 19 septembrie 1927 la Chișinău, dar ulterior s-a mutat alături de familie la Târgu-Mureș, apoi la Timișoara și Suceava. A absolvit liceul la Suceava, apoi Conservatorul și Facultatea de Filologie (limbă franceză) din Cluj.  Apare prima dată în 1950 pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani.

    Debutează ca interpretă populară în 1954 cu romanța La oglindă (Timotei Popovici – George Coșbuc) și cântecele populare Marioară de la munte și Nu-i bai, pe care le-a înregistrat la Radio Cluj cu Orchestra „Înfrățirea” (mai târziu Orchestra populară a Filarmonicii din Cluj) dirijată de Ilie Tetrade.

    Din motive strict familiale, solista a fost nevoită să se mute la București.

    În 1954 începe să colaboreze cu Ansamblul „Ciocârlia”, iar în anul 1955 devine solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București.  Primul mare circuit a fost în 1956 cu Ansamblul „Ciocârlia”, care pe lângă China, a cuprins Coreea de Nord, Vietnamul și fosta Uniune Sovietică. A fost un turneu de 6 luni, dintre care patru în China.

    După mai mulți ani, în 1962, a urmat turneul din Statele Unite ale Americii, care a durat trei luni, cu 64 de spectacole, în 56 de state. La „Carnegie Hall” din New York, a avut loc un mare spectacol iar, la Washington, la spectacolul de gală, care a avut loc la „Constitution Hall”, o sală cu 11.000 de locuri a venit secretarul de stat, Dean Rusk, care a mărturisit la dineul ce a urmat că, a fost fascinat de cele văzute și a rămas până la sfârșitul spectacolului, acordând autografe alături de artiștii români pe discurile distribuite spectatorilor. Tot la acel spectacol, Moldovan a înmânat drept cadou Carolinei, fiica președintelui Kennedy, o păpușă îmbrăcată într-un superb costum popular, fapt care a impresionat-o foarte mult pe fetiță.

    În lunga și prodigioasa activitate de mesager al sufletului poporului român, prin cântec, ea a colaborat cu cele mai renumite ansambluri din țară: Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București (1955-1965), Ansamblul „Ciocârlia” (1954-1983), Orchestra de muzică populară „Înfrățirea” din Cluj Napoca (1950-1954), Orchestra de muzică populară Radio, Ansamblul „Rapsodia română” din București, Ansamblul „Doina Bucureștiului”, Ansamblul Folcloric „Târgu Mureș”, Orchestra „Brâulețul” din Constanța, Orchestra „Plaiurile Bistriței” -din Bacău, Orchestra „Rapsozii botoșanilor”, Ansamblul Folcloric „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

    La pupitrul orchestrelor cu care a cântat i-a avut dirijori pe: Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Nicu Stănescu, Nicușor Predescu, Constantin Arvinte,Paraschiv Oprea, Nicolae Botgros, George Sârbu sau Ion Cobâlă, iar, alături de ea pe scenă au fost nume de rezonanță ca: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Mia Braia, Ion Luican, Vlad Dionisie, Fănică Luca, Ana Balaci, Ion Cristoreanu, Emil Gavriș, Dan Moisescu, Maria Ciobanu, Gheorghe Turda, Irina Loghin, Benone Sinulescu sau Ion Dolănescu. O adevărată constelație nemuritoare.  Angela Moldovan a fost apreciată pe toate meridianele lumii unde a realizat zeci de turnee. A fost în Albania, Bulgaria (de două ori), Polonia (tot de două ori), în URSS (de cinci ori), China (de două ori), Mongolia (de două ori), R.P.D. Coreeană (de două ori), Vietnam, India, Statele Unite (de cinci ori), Germania (de trei ori), Franța (de trei ori), Italia, Belgia, Olanda, Austria (de două ori), Grecia, Iugoslavia (de trei ori), Israel (de zece ori), Canada, Maroc (de două ori), Algeria (de două ori), Kuweit, Birmania și Republica Moldova - locul ei de naștere. Fiecare turneu întreprins era un triumf bine meritat, al ei și al folclorului românesc, o contribuție firească la îmbogățirea culturilor lumii prin dimensiunea esențială a culturii și civilizației românești.  Repertoriul Angelei Moldovan este, în mare măsură din culegerile personale ale artistei, cu precădere din zona nordului Moldovei și a Bucovinei.

    A mai lansat numeroase alte piese: Cine stă posomorâtă, Asta-i sârba mărunțică, Mi-am pus dorul pe cântar, Fata neichii etc. [1] A urmat Mi-am făcut bundiță nouă, cântec pe care l-a învățat de la bunica sa din Basarabia, și care a devenit cel mai mare hit al artistei, fiind preluat și de alte colege de breaslă.

    Este cunoscută publicului larg și din apariția în filmul "Veronica", în rolul Smarandei.  În 1960 este decorată cu Ordinul „Muncii” clasa a II-a. În același an primește titlul de Artist Emerit al R.P.R.

    A fost laureată a Festivalurilor și Concursurilor Internaționale de la Varșovia (1955) și Moscova (1957), primind „Premiul I” și medalia de aur.

    Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistei Angela Moldovan i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.[2]

    Președintele României Ion Iliescu i-a conferit la data de 29 noiembrie 2002 Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[3]

    În anul 2012, la Galele casei de discuri Electrecord i s-a decernat diploma care marchează întreaga sa operă, încununată de 22 de discuri vinil, o casetă și un CD.  

    Angela Moldovan
    Date personale
    Născută19 septembrie 1927
    Regatul României, Chișinău
    Chișinău, Regatul României Modificați la Wikidata
    Decedată13 octombrie 2013
    România, București
    București, România Modificați la Wikidata
    CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
    Ocupațievocalistă
    Activitate
    Gen muzicalpopulară, romanțe
    Case de discuriElectrecord
  • 1928: Alexandru Ene I (n. 19 septembrie 1928, Brăila - 22 mai 2011, București) a fost un fotbalist român care a evoluat ca atacant la Metalul București, Dinamo București și Dinamo Brașov.

    Alexandru Ene a evoluat timp de nouă sezoane pentru Dinamo București, câștigând un titlu de campion al României în 1955, o cupă a României în 1959, dar și titlul de golgheter în 1954.

  • 1931: Jean-Claude Carrière, actor și scenarist francez
  • 1945: Ruxandra Sireteanu-Constantinescu, biofiziciană română stabilită în Germania (d. 2008)
  • 1946: Vasile Văcaru (n. 19 septembrie 1946, Pocruia, Tismana, Gorj – d. 4 martie 2001) a fost unul dintre fondatorii Frontului Salvării Naționale (FSN). A fost membru și secretar al Colegiului director al FSN, membru al Comisiei Naționale a FSN și membru în Consiliul Național a PDSR. Vasile Văcaru a fost senator în perioada 1990-2000. În legislatura 1990-1992, Vasile Văcaru a fost ales senator pe listele FSN în circumscripția electorală Gorj și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Italiană și Republica Populară Chineză. În legislatura 1992-1996, Vasile Văcaru a fost ales senator pe listele PDSR în circumscripția electorală Gorj. În legislatura 1996-2000, Vasile Văcaru a fost ales senator în circumscripția electorală Mehedinți pe listele PDSR și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Hașemit al Iordaniei și Regatul Maroc.

    Vasile Văcaru a îndeplinit funcții de răspundere în structura Parlamentului între anii 1996—2000, fiind membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații.

    În perioada 1990—1992 a îndeplinit funcția de președinte al Grupului parlamentar al F.S.N. din Senat, iar în legislatura 1992—1996 a fost lider al Grupului parlamentar al P.D.S.R. din Senatul României.

    Până la alegerea ca senator, în 1990, Vasile Văcaru a condus timp de mulți ani, ca redactor-șef și director, Editura Științifică și Enciclopedică.

    De profesie editor, Vasile Văcaru este autorul a 13 cărți și a peste 200 de articole de specialitate referitoare la informatică, electronică și alte domenii ale științei.

    A fost membru al Asociației Oamenilor de Știință din România și vicepreședinte al Academiei Române de Drept Umanitar.

    A murit în 4 martie 2001.  

    Vasile Văcaru
    Date personale
    Născut (73 de ani)
    Pocruia, Tismana, Gorj
    Decedat4 martie 2001
    Cetățenie ROU
    Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
    senator
    În funcție
    1990 – 2000
    Partid politicFSN, PDSR, PSD
    Profesieeditor
  • 1948: Jeremy Irons, actor englez
  • 1948: Valeriu Alexandru Ungureanu, politician român
  • 1948: Mihai Timofti (n. 19 septembrie 1948, Chișinău) este un regizor, actor, profesor universitar și muzician moldovean, care deține titlul onorific de "Maestru în Artă"[1] și două medalii de aur. E un reprezentant nobil al cuturii Republicii Moldova.  

    Cariera profesională[modificare | modificare sursă]

  • 1949: Corneliu Momanu (n. 19 septembrie 1949, satul Brătila, județul Bacău) este un politician român, fost membru al Parlamentului României în legislatura 2004-2008.  Corneliu Momanu a fost ales pe listele PNL dar în decembrie 2006 a devenit deputat independent pânǎ în februarie 2008, când a devenit membru PD-L. Corneliu Momanu este membru al Partidului Liberal Democrat, presedinte al filialei Vrancea a acestui partid. Pagina web a deputatului de Vrancea Corneliu Momanu o puteti gasi la http://www.corneliumomanu.ro . În cadrul activității sale parlamentare, Corneliu Momanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Elenă și Republica Letonia.  În perioada 1990-1992, Corneliu Momanu a fost primar al municipiului Focșani.
  • 1956: Eugenia Bulat (n. 19 septembrie 1956, s. Sadova, r. Călărașii, R. Moldova) este poetă și publicistă, director fondator al Revistei literare „Clipa” (alias, ”Clipa siderală”), membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova și România.  S-a născut la 19 septembrie 1956, în s. Sadova, r. Călărași, R. Moldova. A absolvit Universitatea de Stat ”V.I. Lenin”(litere, limba română) și Universitatea Pedagogică ”I.Creangă” din Chișinău (litere, l.rusă). Este primul primar ales în mod democratic în comuna sa de baștină după anul 1989. A fondat și condus Revista de Cultură și Creație a Tinerei Generații „Clipa siderală” (Premiul de Stat pentru Tineret în Domeniul Literaturii, 2009), sprijinită de Institutul Cultural Român din București. Cavaler al Ordinului Republicii pentru contribuție remarcabilă la Mișcarea de Eliberare Națională și merite deosebite în promovarea valorilor democratice și a adevărului istoric. Între anii 2007-2012 s-a supus unui autoexil în Italia, Veneția, unde a continuat să scrie și să promoveze adevărul despre Basarabia, provincie română ruptă din trupul României prin pactul nazist Ribbentrop-Molotov.

    A mai lucrat la/în:

    • Institutul Național de Instruire Continuă
    • Secția de Administrare Publică Locală a Guvernului R. Moldova
    • Centrul Național de Creație Populară
    • Agenția Națională de Presă MOLDPRES.  

      Cărți editate

      1. În curs de apariție, ”Profesorul. Ștefan Sevastian Bulat, in memoriam”. Editura Gunivas, 2020

      2. ”Piatra de Ca' Vendramin. Dialogurile străinei cu vechiul său prieten Alter. Al treilea jurnal al unui evadat din Est”. Prefață Ioan Holban, Smaranda Bratu Elian. Editura ”Junimea”, Iași, 2017

      3. ”La pietra di Ca' Vendramin. Dialoghi di una staniera col vecchio amico Alter. Terzo diario din una latitante dell' Est”. În versiunea italiană a autoarei. Lectură și prefață, Ilaria Serra. Editura ”Meligrana”, Italia, 2018

      4.”În debara. Al doilea jurnal al unui evadat din Est./Nello sgabuzzino. Secondo diario di una latitante dell' Est”. Versiune italiană Geo Vasile. Prefață Geo Vasile. Editura ”Gunivas”, Chișinău, 2009.

      5.”Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est”. Prefață Adrian Dinu Rachieru. Editura ”Augusta”, Timișoara, 2007

      6. ”Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est./Venezia ti fu data. Diario din una latitante dell Est”. Versiune italiană Gabriella Molcsan. Prefață Adrian Dinu Rachieru. Editura Cartier, Chișinău, 2007

      7.„Stalactite”. Editura ”Universul”, Chișinău, 2002

      8. „Scrisori de dragoste din Orașul Libertății”. Editura „Prag”, Chișinău, 2002

      9. „De dor de voi”. Editura „Năsăud”, România, 2000

      10. „Silabisind în tainele iubirii”. Editura „Vatra Românească”, Satu Mare, 1996

      11. „Poeme de pe Valea Plângerii”. Editura „Vatra Românească”, Satu Mare, 1996

      12. „La Putna mi-e drumul,” Editura „Lyceum”, Chișinău, 1994


      Alte titluri:

  • 1957: Aurel Niculae este un politician român, deputat în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea PNL (USL). A fost director al societății Plafar între 2005 și 2008.  
    Aurel Niculae
    Date personale
    Născut (62 de ani)
    Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
    deputat
    Deținător actual
    Funcție asumată
    19 decembrie 2012
    Circumscripția12 Călărași, colegiul uninominal nr.4
    Partid politicPartidul Național Liberal
  • 1965: Mircea Zara (n. 19 septembrie 1965, București) este un prezentator TV român[1]. Fostul vj de la MTV, este actualmente prezentatorul emisiunii Clubzone de la Music Channel. La sugestia lui și a Loredanei Groza, travestitul Florin Moldovan și-a luat numele de Naomi, după fotomodelul Naomi Campbell[2]. Prezentatorul a fost cercetat penal de către Direcția Națională Anti-corupție pentru luare de mită[3]. În "Top 10 persoane publice gay din România" întocmit de organizația română pentru drepturile omului Be An Angel România (BAAR) Mircea Zara se clasează pe locul 6 din 10 fiind devansat de Neculai Constantin Munteanu, Dragoș Bucurenci și alții.  
    Mircea Zara
    Date personale
    Născut (54 de ani)
    București, România
    OcupațiePrezentator TV
  • 1967: Zanoci Aurel (n. 19 septembrie 1967, s. Varnița, raionul Anenii Noi, Republica Moldova) este un arheolog și istoric din Republica Moldova, conferențiar universitar, doctor în istorie, specialist în arheologia și istoria veche a Europei de Sud-Est din mileniul I a. Chr.   După absolvirea școlii din s. Varnița (1984), își continuă formarea profesională la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova. În anii 1993-1996 urmează studiile de doctorat la aceeași universitate, care finalizează cu susținerea, în 1997, a tezei de doctor în istorie cu tema „Fortificațiile geto-dacice din spațiul extracarpatic în sec. VI-III a. Chr.”[1], realizată sub îndrumarea profesorului universitar Ion Niculiță, fiind primul dintre discipolii săi.

    Pe parcursul activității sale științifice și didactice, beneficiază de mai multe stagii de formare profesională în universități și centre de cercetare din Europa, prin intermediul burselor DAAD (Serviciul German de Schimb Academic) și Erasmus la Universitatea din Heidelberg (1997-1998), Universitatea din Viena (2001), Comisiunea Romano-Germanică a Institutului German de Arheologie (Römisch-Germanische Kommission) (2003), Secția Eurasia a Institutului German de Arheologie (Eurasien-Abteilung ) (2011), Universitatea Humboldt, Berlin (2012), Universitatea Friedrich Schiller din Jena (2014, 2016), Universitatea Liberă din Berlin (2018).  După absolvirea facultății, în anul 1991, este angajat la Catedra de Arheologie și Istorie Antică a Universității de Stat din Moldova, unde activează până în prezent[2], ocupând funcțiile de asistent (1991-1996), lector universitar (1996-1999) și conferențiar universitar (din 2000) și predând mai multe cursuri la Facultatea de Istorie și Filosofie, printre care: Istoria veche a spațiului românesc, Introducere în arheologie, Pre- și protoistoria Europei, Evoluția riturilor și ritualelor funerare la comunitățile barbare din Europa precreștină, Managementul patrimoniului arheologic etc. Din anul 2005 este abilitat cu dreptul de conducător de doctorat la specialitatea Arheologie[3], având, în prezent, doi doctoranzi sub îndrumare. Din 2015 este directorul Școlii doctorale Istorie, Arheologie și Filosofie de la Universitatea de Stat din Moldova[4]. Participă în programele de mobilitate academică Erasmus + prin cursurile ținute la Institutul de Arheologie Preistorică, Universitatea Liberă din Berlin (2018, 2020).  Activitatea științifică se axează pe cercetarea epocii fierului, accentul fiind pus pe studierea habitatului și a practicilor funerare ale comunităților din spațiul danubiano-carpato-pontic. Începând cu anii de studenție și până în prezent, participă la cercetări arheologice de teren la situri arheologice de pe teritoriul Germaniei (Manching), Austriei (Stillfried), României (Cilic-Dere) și Republicii Moldova (Butuceni, Mașcăuți, Saharna, Horodiște etc.).

    Din 1991 este angajat în Laboratorul de Cercetări Științifice „Tracologie” din cadrul Universității de Stat din Moldova, iar din 2020 deține funcția de șef al acestui laborator[5] fiind conducătorul Proiectului de cercetare al Programului de Stat (20.80009.1606.14) - Patrimoniul arheologic din epoca fierului în regiunea Nistrului Mijlociu și bazinul râului Cogâlnic: cercetare interdisciplinară și valorificare științifică (2020-2023)[6]. De asemenea, din 2015 este înscris în Registrul Arheologilor din Republica Moldova (nr. 7) ca fiind Arheolog Expert[7].

    Rezultatele activității au fost prezentate la numeroase foruri științifice naționale și internaționale, ce și-au ținut lucrările în Republica Moldova, România, Bulgaria, Grecia, Serbia, Cehia, Polonia, Germania, Austria etc.

    Este autor și coautor a patru monografii și a peste 80 de studii și articole științifice[8], precum și editor a 14 culegeri de articole științifice[9]. Din 2018 este membru al UISPP (Uniunea Internațională de Științe Preistorice și Protoistorice). Este Secretar de redacție al revistei Tyragetia, editată de Muzeul Național de Istorie a Moldovei, și membru al colegiului de redacție al revistei Thraco-Dacica, editată de Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București.  

    Aurel Zanoci
    dr. conf. univ.
    Aurel Zanoci.jpg
    Date personale
    Născut (52 de ani)
    Varnița, raionul Anenii Noi, Republica Moldova
    Activitate
    DomeniuArheologie, Istorie
    InstituțieFacultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea de Stat din Moldova
    Alma MaterUniversitatea de Stat din Moldova
    DoctoranziMihail Băț, Mihai Bucătaru
    Cunoscut pentruStudierea fortificațiilor din spațiul extracarpatic în mil. I a. Chr.
    SocietățiMembru al Uniunii Internaționale de Științe Preistorice și Protoistorice
  • 1969: Simona Păucă (n. , Azuga, România) este o fostă gimnastă română de valoare mondială și antrenoare de gimnastică, actualmente retrasă din activitatea competițională, dublă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1984 desfășurate la Los Angeles, Statele Unite ale Americii).  Simona Păucă s-a stabilit în satul Roșiori, comuna Valea Vinului, județul Satu Mare, s-a măritat cu Gheorghe Rus și au două fetițe. Simona Păucă mai are o fetița dintr-o căsătorie anterioară, pe care aceasta a uitat-o și despre care nu dorește sa vorbească.[1] Conform aceleiași surse de informație, fosta sportivă, este antrenoare de gimnastică la Clubul Sportiv Municipal din Cluj.  
    Laureat olimpic
    Center
    Echipa de gimnastică feminină la JO 1984
    medalii olimpice
    Gimnastică
    AurLos Angeles 1984echipe
    AurLos Angeles 1984bârnă
    BronzLos Angeles 1984individual compus
  • 1972: Daniel Florea (n. ) este politician român, membru al Partidului Social Democrat, deputat de Călărași între 2012–2016 și primar al Sectorului 5 al Bucureștiului din 2016.

    În Camera Deputaților, Daniel Florea a fost președintele Subcomisiei CEDO, membru al Comisiei de Revizuire a Constituției și al delegației Parlamentului României la Consiliul Europei.  

    Daniel Florea
    Daniel Florea 1.jpg
    Daniel Florea
    Date personale
    Născut (47 de ani) Modificați la Wikidata
    CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
    Ocupațiepolitician
    avocat
    judecător Modificați la Wikidata
    Primar al Sectorului 5 din București Modificați la Wikidata
    Deținător actual
    Funcție asumată
    Precedat deMarian Vanghelie
    Membru supleant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei Modificați la Wikidata
    În funcție
     – [1]
    Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata
    În funcție
    decembrie 2012 – iunie 2016
    CircumscripțiaCălărași
    LegislaturăLegislatura 2012-2016
    Partid politicPSD
    Alma materUniversitatea din București
  • 1973: Bogdan Lucian Aurescu (n. , București, RS România) este un diplomat de carieră român, negociator internațional, aflat în prezent la al doilea mandat de ministru de externe, începând din data de 4 noiembrie 2019, fiind ministru al fiind afacerilor externe în ambele guverne Ludovic Orban..

    Anterior, în perioada 6 mai 2016 - 4 noiembrie 2019, a ocupat funcția de consilier prezidențial pentru politică externă. Primul mandat de ministru de externe al României a fost deținut între 24 noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2015. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice. Are gradul diplomatic de ambasador.  În perioada 2004-2009 a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009 cu un câștig de 79,34% din suprafața în dispută, adică 9700 km² de platou continental și zonă economică exclusivă care au revenit României (MAE.ro). De atunci este cunoscut în spațiul public drept „eroul de la Haga” (MediaFax - eroul de la Haga).

    În perioada 2010-2011 a fost negociator-șef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă (MAE - Node 1517) și al Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România și SUA (State.gov). Aceasta presupune găzduirea pe teritoriul românesc, la Deveselu, județul Olt, de interceptori tereștri, respectiv rachete de interceptare SM3-IB (Standard Missile 3, tip Block IB), facilitatea antirachetă devenind complet operațională în anul 2016.

    De asemenea, din 2015 este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept din Universitatea din București. Din 2017, este membru al Comisiei ONU de Drept Internațional, pentru un mandat de 5 ani.

    Vorbește fluent limbile engleză și franceză.  Bogdan Aurescu e născut la București, România, unde a urmat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” și a absolvit Facultățile de Drept (1996, cu Diplomă de Merit) și Istorie (1998) ale Universității din București, Institutul Franco-Român de Dreptul Afacerilor și Cooperare Internațională „Nicolae Titulescu – Henri Capitant” (1996) și Colegiul Național de Apărare din București (2000).

    Este doctor în științe juridice, specializare în drept, cu distincția « Summa cum laude », cu teza „Conceptul de suveranitate și supremația dreptului internațional” (2003). De asemenea, a finalizat programul de cercetare post-doctorală în domeniile Dreptul Internațional al Protecției Minorităților, Drept Internațional Umanitar, Dreptul Refugiaților și Drept Penal, cu tema „Evoluții în relația dintre stat și individ în domeniul dreptului internațional al protecției minorităților și al protecției internaționale a persoanelor aparținând minorităților naționale” (2011).

    Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept – Universitatea din București, unde a predat sau predă Drept Internațional Public, Drept Diplomatic și Consular, Organizații și Relații Internaționale, Jurisdicții Internaționale, Dreptul Internațional al Protecției Minorităților. A debutat în activitatea didactică în anul 1998.

    A mai predat cursuri de Drept Internațional Public și Dreptul Tratatelor și în cadrul altor instituții academice cum  ar fi Academia Diplomatică/Institutul Diplomatic Român și Școala Națională de Studii Politice și Administrative. De asemenea, din 2004 este cadru didactic asociat la Universitatea „Nicolae Titulescu” din București pentru predarea cursului de Jurisdicții Internaționale la programul de Master de Drept Internațional și European. În iulie 2006 a fost visiting professor la Facultatea de Drept a Universității din Hamburg, în cadrul mobilității ERASMUS Teaching Staff.   La prima conferință de presă în calitate de Ministru, a declarant: “MAE este casa și căminul meu, iar obiectivele și interesele României pe plan internațional sunt crezul meu.” (http://www.mae.ro/node/29660 ).

    Lucrează în Ministerul Afacerilor Externe din 1996, începându-și activitatea ca referent relații în cadrul Direcției Juridice și Tratate. Între anii 1998 și 2003 a ocupat succesiv funcțiile de consilier în cadrul Cabinetului Ministrului, director adjunct al Direcției Juridice și Tratate, director de cabinet, director al Direcției Juridice și Tratate / Drept Internațional și Tratate, director general al Direcției Generale Afaceri Juridice.  

    În perioada 2003-2004 a deținut, în cadrul MAE, funcția de subsecretar de stat – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în intervalul 2004-2005 pe cea de secretar de stat pentru afaceri europene. Începând din septembrie 2004, a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând – pe tot parcursul procedurilor – activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009. În perioada 2010-2011 a fost negociator-șef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă și al Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România și SUA.

    Pe 4 februarie 2009 a fost numit secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor Externe. În perioada august 2010 – februarie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri europene, coordonând, de asemenea, Direcția Politici de Securitate. În perioada martie – iunie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri globale. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice.

    Este membru al prestigioasei Comisii de Drept Internațional a ONU, membru al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, membru supleant în Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) a Consiliului Europei și Arbitru desemnat de România în conformitate cu articolul 2 din Anexa VII la Convenția ONU privind Dreptul Mării. Este, de asemenea, președintele Secției de Drept Internațional a Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale și al Ramurii Române a „International Law Association” (Londra), redactor-șef al Revistei Române de Drept Internațional, membru al Colegiului de Redacție al revistei Curierul Judiciar, precum și membru al Consiliului Științific al revistei ACTA Universitatis Lucian Blaga (Sibiu) și al Revistei de Drept Constituțional.    În 2002 a primit din partea Ministerului Afacerilor Externe „Diploma de merit pentru contribuție de excepție la activitatea diplomatică a României”.

    De asemenea, a fost decorat și cu:

    • Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002),
    • Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Cavaler (2007),
    • Ordinul Național Steaua României (2009) în grad de Cavaler,
    • Crucea de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Polone (2009),
    • Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2013),
    • Medalia de Aur a Forțelor Armate Poloneze (2013),
    • Legiunea de Onoare a Republicii Franceze în grad de Cavaler (2016),
    • Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Ofițer (2018),
    • Crucea de Comandor cu Stea a Ordinului de Merit al Republicii Polone (2019).  Bogdan Aurescu a fost promovat în funcțiile de subsecretar de stat și ulterior de secretar de stat de către Adrian Năstase. Aurescu a fost asistentul lui Adrian Năstase la Facultatea de Drept a Universității București la disciplina Drept Internațional Public și cei doi au scris împreună inclusiv tratate de drept.[1] Aurescu a candidat pentru un loc în Parlament din partea PSD în 2004 în Dâmbovița, însă nu a câștigat.[2]

      În noiembrie 2014, Adrian Năstase a participat la un eveniment girat de Ministerul Afacerilor Externe și de ministrul Bogdan Aurescu. Recent liberat din închisoare, unde a fost încarcerat în urma a două condamnări cu executare pentru infracțiuni de corupție, Năstase i-a fost alături lui Aurescu, care abia fusese numit ministru de Externe, la un eveniment de lansare a unei carți.[3] În aprilie 2015, fostul premier si ministru de Externe Adrian Năstase, care are avea două condamnări la închisoare cu executare, a revenit la Guvern, mai exact la Ministerul Afacerilor Externe, la invitația ministrului în exercițiu Bogdan Aurescu, la întrunirea unui consiliu consultativ. Ministerul condus de Aurescu a argumentat atunci că invitația s-a făcut ”datorita expertizei instituționale și profesionale considerabile”.[4]

      În iunie 2015, Premierul Victor Ponta a fost pus sub acuzare de DNA pentru mai multe infracțiuni de corupție. La acel moment, Bogdan Aurescu era membru al Guvernului Ponta și rămas în funcție până în noiembrie 2015, când premierul și-a prezentat demisia.  

      Bogdan Aurescu
      Bogdan Aurescu (cropped).jpg
      Bogdan Aurescu
      Date personale
      Născut (47 de ani) Modificați la Wikidata
      București, RS România Modificați la Wikidata
      CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
      Ocupațiepolitician
      diplomat
      profesor universitar[*]
      avocat Modificați la Wikidata
      Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
      Deținător actual
      Funcție asumată
      Precedat deRamona Mănescu
      În funcție
       – 
      Precedat deTitus Corlățean
      Succedat deLazăr Comănescu
      PremiiOrdinul național „Steaua României”
      Ordinul de Merit al Republicii Polone în grad de comandor cu stea[*]
      Ordinul de Merit al Republicii Polone în grad de comandor[*]
      Partid politicIND
      Alma materUniversitatea din București
  • 1975: Laurențiu Aurelian Reghecampf (n. 19 septembrie 1975, Târgoviște) este un antrenor român de fotbal. Ca fotbalist, a jucat printre altele pentru Steaua București și reprezentativa României. După retragerea din activitatea de jucător, și-a început cariera de antrenor.  A debutat ca fotbalist la echipa Chindia Târgoviște, din orașul său natal. În sezonul 1993–1994 a fost împrumutat la echipa austriacă SKN St. Pölten.[1] În 1996 a ajuns la Steaua București, pentru care a evoluat până în 2000, cu o întrerupere de un sezon când a fost împrumutat echipei bulgare Litex Loveci.[2]

    În 2000 a ajuns în Germania, la FC Energie Cottbus.[2] În iarna sezonului 2004-2005 a plecat la rivala din 2. Bundesliga, Alemannia Aachen, pe care i-a ajutat să promoveze în Bundesliga 1 în sezonul 2005-2006.[2] Pe data de 20 decembrie 2006 a înscris împotriva lui FC Bayern München două goluri și a ajuns cu echipa în sferturile de finală ale DFB-Pokal.[3]

    În sezonul 2006-2007, în Bundesliga 1, a fost, cu 32 de jocuri, unul dintre cei mai importanți jucători ai Alemanniei (pentru care a înscris șapte goluri), echipă la care a fost căpitan[4]. Până la sfârșitul sezonului 2006-2007 în Bundesliga 1 a jucat în 118 jocuri (marcând 13 goluri), iar în 2. Bundesliga a jucat 86 jocuri (marcând 17 goluri).

    Din martie 2008 și până la sfârșitul sezonului a fost folosit de Jürgen Seeberger într-un singur meci, cel cu FC St. Pauli, în care a jucat timp de 13 minute.[5] După o tentativă nereușită de a se transfera la 1. FC Köln (în ciuda refuzului clubului său de atunci, Alemannia Aachen), Reghecampf a reușit la 3 iunie 2008 să semneze pentru 1. FC Kaiserslautern un contract valabil până în 2010, însă s retrage din activitatea de fotbalist după două meciuri și un gol marcat.[2]

    Are și un meci jucat la echipa națională de fotbal a României, cu Danemarca în 2003.  A debutat ca antrenor principal la divizionara secundă FC Snagov, în 2009.[2] La finalul sezonului 2009-2010 a preluat conducerea echipei FC Universitatea Craiova, înlocuindu-l pe olandezul Mark Wotte, suspendat de patronul clubului. A ajutat echipa să se salveze de la retrogradarea din Liga I, dar nu a primit oferta de a continua, și în vara anului 2010 a acceptat propunerea de a pregăti pe FC Gloria Bistrița[7]. După zece etape din sezonul 2010-2011 al Ligii I a fost demis de la conducerea bistrițenilor[8].

    În 2011 a revenit la FC Snagov[9], dar nu a putut refuza nici a doua oară oferta Universității Craiova, echipă pe care a preluat-o din nou cu obiectivul clar de evitare a retrogradării. După doar o lună, la 1 mai, a fost suspendat din funcția de antrenor al Universității după un conflict avut cu un grup de jucători alcătuit din frații Florin și Mihai Costea alături de Mihai Dina. Reghecampf i-a exclus pe cei trei din lot, dar patronul clubului, Adrian Mititelu a luat apărarea jucătorilor și a îndepărtat antrenorul de la echipă[10].

    În sezonul 2012-2013 câștigă Liga I din postura de antrenor al echipei Steaua București.[11] În UEFA Europa League 2012-2013, Steaua a terminat, sub conducerea tehnică a lui Reghecampf, pe locul întâi într-o grupă cu Molde FK, VfB Stuttgart și FC Copenhaga, după care a eliminat pe AFC Ajax la loviturile de departajare pentru a fi apoi eliminată în optimile de finală de Chelsea FC, care avea să câștige competiția.[2] În sezonul 2013-2014 al Ligii I reușește să califice echipa după 3 tururi preliminare în UEFA Champions League, după o pauză de 5 ani acumulând 3 puncte în grupe. În campionat Steaua termină din nou pe locul 1 câștigând titlul 25. Cu Laurențiu Reghecampf pe bancă, Steaua București a cucerit de două ori titlul de campioană a României în sezoanele 2012-2013, 2013-2014 și Supercupa României în 2013.[2] În data de 23 mai 2014, la ora 3 dimineața, după finala pierdută cu Astra Giurgiu (4-2 la penalty-uri), a semnat un contract pe 2 sezoane cu formația Al-Hilal din prima ligă a campionatului din Arabia Saudită.[12] După cinci luni de la semnarea contractului, a ajuns cu echipa arabă în finala Ligii Campionilor AFC 2014, pierzând într-o dubla manșă cu echipa australiană Western Sydney Wanderers.[13] A părăsit echipa pe 15 februarie 2015 după ce a pierdut finala Cupei Prințului Arabiei Saudite.[14]

    În august 2015 a fost numit antrenor al echipei bulgare Litex Loveci.[15] În decembrie 2015, Reghecampf a semnat un contract pe doi ani și jumătate cu Steaua București.  Pe data de 14 iunie 2008 s-a căsătorit în Las Vegas cu Anamaria Prodan, care în prezent este impresară de fotbal. Pe 31 august 2008 s-a născut băiatul lor, Laurențiu Junior (în Germania).[18] Mai are un copil, Luca, din prima căsnicie cu Mariana.  

    Laurențiu Reghecampf
    Laurențiu Reghecampf 1.JPG
    Informații generale
    Nume completLaurențiu Aurelian Reghecampf
    Data nașterii (44 de ani)
    Locul nașteriiTârgoviște, România
    Înălțime1,74 m
    Greutate70 kg
    PoreclăReghe
    PostMijlocaș dreapta
    Cluburi de seniori*
    AniClubAp(G)
    1993-1996600px bisection vertical HEX-B20E0D HEX-22366C.svg Chindia Târgoviște49(4)
    1993-1994→600px HEX-FFFF00 horizontal HEX-000084.svg SKN St. Pölten1(0)
    1996-2000600px background HEX-0E3193 HEX-FF0000 star HEX-FFFF00.svg Steaua București73(5)
    1998-1999→ Verde e Arancione.png Litex Loveci14(4)
    2000-2004600px Grain on red and white.png Cottbus135(17)
    2004-2008600px Alemannia Aachen.png Aachen107(19)
    2008-2009600px 1FCK su sfondo rosso.png Kaiserslautern2(1)
    Echipa națională
    AniȚarăAp(G)
    2003Flag of Romania.svg România1(0)
    Echipe antrenate
    2009-2010600px Rosso e Bianco (strisce).png AS Voința Snagov
    2010600px Culori Craiova LAN.svg Universitatea Craiova
    2010600px Bianco e Blu a Strisce.png Gloria Bistrița
    2011600px Rosso e Bianco (strisce).png AS Voința Snagov
    2011600px Culori Craiova LAN.svg Universitatea Craiova
    2011-2012600px White centre HEX-09872C bordered.svg Concordia Chiajna
    2012-2014600px background HEX-0E3193 HEX-FF0000 star HEX-FFFF00.svg Steaua București
    2014-2015Bianco e Blu2.png Al-Hilal FC
    2015Verde e Arancione.png Litex Loveci
    2015–2017600px FCSB colors.svg FCSB
    2017-2018Flag of None.svg Al Wahda
    2019-Flag of None.svg Al Wasl
  • 1977: Ioana Maria Lupașcu, pianistă română
  • 1982: Alexandru Forminte (n. 19 septembrie 1982) este un jucător de fotbal român a evoluat la clubul FC Ceahlăul.
  • 1999: Alexandra Emilianov (născută la 19 septembrie 1999) este o  aruncătoare de disc din Republica Moldova, care a câștigat medalia de aur la Campionatele Mondiale de Tineret
  • 2000: Denisa Andreea Vâlcan (n. , Tulcea, România) este o handbalistă din România care joacă pentru echipa CSM București. Vâlcan a fost componentă a echipei U17 la festivalul olimpic al tineretului european din 2017.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

 PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...