MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 19 SEPTEMBRIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE
B. Decese; Sărbători
Decese
- 1610: Frederic al IV-lea al Palatinatului (n. 1574)
- 1710: Ole Rømer, astronom danez (n. 1644)
- 1761: Pieter van Musschenbroek, om de știință olandez (n. 1692)
- 1843: Gaspard Coriolis, matematician, fizician, inginer francez (n. 1792)
- 1881: James Garfield, al 20-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (n. 1831)
- 1902: Marie Henriette de Austria, soția regelui Leopold al II-lea al Belgiei (n. 1836)
.jpg)
- 1909: Nicolae Hurmuzaki, om politic român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1826)
- 1954: Miles Franklin, scriitoare și feministă de origine australiană (n. 1879)
- 1961: Lucia Sturdza-Bulandra (n. 25 august 1873, Iași - d. 19 septembrie 1961, București) a fost o renumită actriță de teatru din România.
Lucia Sturdza-Bulandra a fost una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională, spirit organizatoric, talent pedagogic ce a format generații întregi de actori: Nicolae Baltățeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc. Lucia Sturdza-Bulandra a fost fata cuplului Emil Sturdza și Magda (născută Diamandy). Bunicul ei este Vasile Sturdza căsătorit cu Ecaterina (născută Balș) și este nepoata lui Constantin Sturdza and Raluca (născută Manu). Strănepoata lui Constantin Sturdza și Ecaterina Sturdza (Cantacuzino-Pașcanu). Stră-stră-nepoata lui Vasile Sturdza și Ileana Solomon Sturdza (Costaki).
În 1898 a debutat la Teatrul Național din București iar în 1914, împreună cu soțul ei, a întemeiat o companie particulară. Din 1941 este actriță a Teatrului Municipal din București iar din 1947 până la sfârșitul vieții a fost directoarea acestui teatru, astăzi Teatrul Bulandra.
A fost profesoară la Conservatorul de artă dramatică din București timp de 30 de ani.
Studii
- Conservatorul de artă dramatică, București
Filmografie
- 1911 Amor fatal, regia Grigore Brezeanu
- 1944 Escadrila albă, regia Ion Sava
- 1961 Ziua unei artiste - Film documentar / omagial, regia Gheorghe Tobias
Scrieri
- Actorul și arta dramatică, 1912
- Amintiri, amintiri, ESPLA 1956
Lucia Sturdza-Bulandra 
Date personale Născută 25 august 1873
Iași, RomâniaDecedată (88 de ani)
București, Republica Populară RomânăCauza decesului fall[*] 
Căsătorită cu Tony Bulandra, actor Cetățenie 
România Ocupație actriță
actriță de teatru[*]Activitate Alma mater Facultatea de Litere a Universității din București
- 1978: Étienne Gilson, filosof și istoric francez (n. 1884)
- 1988: Călin Alupi, pictor și profesor de pictură român (n. 1906)
- 1990: Ioana Radu (n. , București, România[1] – d. , București, România) a fost o cântăreață română de muzică populară și romanțe. A fost sora cântăreței Mia Braia și a doua femeie motociclist din România Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia artistei. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) – Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă – culege și învață primele cântece populare și lăutărești.
Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit soțul – compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu – stabilindu-se la București. În ianuarie 1936 sosește în București.[3][4][5] Aici, se înscrie, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul Miei Braia), la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați.[6] La acest concurs s-a prezentat cu cântecele „În pădure la Stroești” și „Dorule și-o boală grea”.[7] Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Comisia, condusă de Theodor Rogalski, era alcătuită din soprana Valentina Crețoiu, tenorul Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, compozitorii Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cel care i-a ales pseudonimul artistic – Ioana Radu.[8]
Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, cu numele Jana Radu și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”.[9] Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule și-o boală grea”, „Când o fi la moartea mea”, „Am iubit și-am să iubesc”, „Mă suii pe dealul Cernei”, „La Ciolpan, la crucea'naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea.
Cariera artistică
După succesul de la Radio ajunge în Ploiești unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni.[11] A avut drept acompaniament orchestra fraților Melak din Lugoj.[12] De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „micro-recitalurile” la Radio.[13]
După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”,[14] „Princiar”, „Motanul negru”,[15] „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă),[16] se dedică interpretării romanței românești.
După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București.
În 1947, cântă împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Ion Luican, Petre Gusti și Nicu Stoenescu, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraș Dinicu, la Ateneul Român, având drept acompaniament Orchestra „Barbu Lăutaru” dirijată de Victor Predescu.
A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969).
Cântă în filmul „O zi în București” (an 1987, regia și scenariul Ion Popescu-Gopo) piesele Aș vrea iar anii tinereții (Henry Mălineanu – Harry Negrin) și În chioșc fanfara cânta (Florentin Delmar și Aurel Giroveanu – Aurel Felea). În film mai apar cântând Gică Petrescu, Anda Călugăreanu, Angela Similea. În același an (1987) Pompiliu Gâlmeanu realizează filmul „Omagiu romanței — Ioana Radu”, ce are drept personaj principal artista. Într-un turneu, în anul 1961,[17] pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață.[18]
Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a dat în 1967[19] în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă. Se stinge din viață pe 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate.[20] Este înmormântată în cimitirul Bellu din București. A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).[20]
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistei lirice Ioana Radu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[21]
În anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.
Ioana Radu 
Ioana Radu în Studioul T3 de înregistrări al Societății Române de Radiodifuziune, în anii '50Date personale Nume la naștere Eugenia Braia Născută
București, România[1]Decedată (73 de ani)
București, RomâniaÎnmormântată Cimitirul Bellu Cetățenie 
România Ocupație cântăreață Activitate Gen muzical muzică populară, lăutărească, romanțe Instrument(e) voce[*] Ani de activitate 1936-1969 Case de discuri Electrecord, Odeon - 1996: Ștefan Mihăilescu-Brăila, actor român de teatru și film (n. 1925)
- 2010: Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București - d. 19 septembrie 2010, București) a fost un actor român de comedie.
Popular actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune. În film, sporadice roluri secundare. A debutat pe scenă la vârsta de 5 ani, în 1929, interpretând rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista. La aceeași vârstă este descoperit pe scena de la Cărăbuș de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române.
A jucat pe scena Teatrului din Sărindar – condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria.
Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa Profesorul de franceză semnată de Tudor Mușatescu.
Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu.
Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificându-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română.
Filmografie
- Răsună valea (1949)
- Directorul nostru (1955)
- Telegrame (1960)
- Politică și delicatese (1963)
- Pași spre lună (1963)
- Mofturi 1900 (1964)
- Căldură mare
Roluri în teatru
- Pe aripile Revistei - unde a interpretat un terțet de zile mari, Trei Călușari, alături de N. Stroe și Radu Zaharescu.
- Vitamina M... Muzica!
- Horia și Radu își asumă riscul - 1967
- Cu muzica e... de glumit! - 1965
- Carnaval la Tănase - 1964
- Ca la Revistă - 1963
- Concertul tinereții - 1960
- Nepotul domnului prefect 1950
- Rodia de aur 1929
- Miss Revista 1929
Horia Șerbănescu Date personale Nume la naștere Horia Șerbănescu Născut 16 martie 1924 
BucureștiDecedat (86 de ani) BucureștiCăsătorit cu Gina Pătrașcu Copii Mugur și Ilinca Cetățenie România Ocupație actor Activitate Ani de activitate 1929–2000
- 2011: Johnny Răducanu (n. , Brăila, Regatul României – d. ,[1] București, România) a fost un contrabasist, pianist, compozitor, aranjor și conducător de formație român de etnie romă. Pe numele său real Răducan Crețu, s-a născut într-o familie de romi cu tradiții muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petre Crețul Șolcan.[2] S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, încă de la 19 ani. A făcut studii muzicale la Iași și Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (clasa contrabas, 1953-1956). Îndrumător activ al tinerei generații, Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii românești de jazz.
A fost căsătorit cu Geta Costin între 1962 și 1970.[3]
Johnny Răducanu a murit în data de 19 septembrie 2011 în locuința sa din str. Oltarului din București.
Johnny Răducanu 
Date personale Nume la naștere Răducan Crețu Născut
Brăila, Regatul RomânieiDecedat (79 de ani)[1]
București, RomâniaÎnmormântat Mănăstirea Cernica Cauza decesului boală Cetățenie România Ocupație compozitor Activitate Gen muzical jazz Instrument(e) contrabas, pian Ani de activitate 1950 - 2011 Case de discuri Electrecord ș.cl. - 2018: Geta Brătescu (n. ,[1][2] Ploiești, România – d. ,[3][1] București, România) a fost un artist plastic, fotograf, eseist și scriitor din România.
Opera sa artistică include lucrări de grafică, desen, colaj, fotografie și ilustrație de carte.
Geta Brătescu a primit în 2008 titlul de Doctor honoris causa al Universității Naționale de Arte din București, acordat pentru remarcabila sa contribuție la dezvoltarea artei românești contemporane. De asemenea, Geta Brătescu a fost director artistic al revistei de literatură și artă Secolul 20/21. Un sumar al creației sale a făcut obiectul retrospectivei personale organizate la Muzeul Național de Artă în decembrie 1999. În luna mai 2007 artista a expus desene inedite la UNAgaleria în expoziția cu titlul „Cinci minute”. Geta Brătescu urmează Facultatea de Litere a Universității București în perioada 1945 – 1949, profesori: George Călinescu și Tudor Vianu, apoi Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” București între 1969 – 1971. (Începe studiile de artă în 1945 la Academia de Arte Frumoase, sub îndrumarea maestrului Camil Ressu, dar este forțată să le întrerupă din cauza cenzurii comuniste.)
Prezență distinctă în arta contemporană românească, artist complet care alege ca mijloc de expresie atât mediile tradiționale cât și pe cele noi, Geta Brătescu realizează lucrări de grafică, gravură, desen și colaj textil, tapiserie, obiect, actiune, fotografie, foto-instalație, film (de animatie, 8 mm, video). Accepțiunea suprarealistă a obținerii unei spontaneități egale în desen și pictură ca în scris este problematică pentru Geta Brătescu, deoarece exigența «imediateței» este bruiată de infuziunea memoriei. Artista depășește această dificultate, încorporând în desenul «automatic » emergența formelor atunci când mâna transcrie ceea ce îi dictează mintea, într-o mișcare care nu renunță la imboldul ei creator.
Artista a demonstrat o preocupare permanentă pentru procesualitate. Una din lucrările ei emblematice este instalația Către alb (1976) în care mai multe idei artistice dezvoltate anterior converg într-o sinteză unică. În seria de fotografii alb negru artista este treptat acoperită de alb, absorbită de spațiul înconjurător al atelierului supus aceleiași metamorfoze către alb - o transformare a interiorului care ne amintește de Merzbau ansamblul constructivist al lui Kurt Schwitters.
Multe din lucrările Getei Brătescu pornesc de la ideea de artificiu. Pentru ea, conceptul este de o importanță centrală în înțelegerea artei și a creativității în general. Multe din lucrările ei surprind artificialitatea lor inerentă, captând mișcarea tranzitorie de la natură la cultură.
Geta Brătescu este prinsă într-o mișcare contradictorie, dezvoltând artificialitatea și admițând în acelasi timp inevitabilitatea ei. Revelatoare în acest sens sunt obiectele cu chipul ei ca o mască, accentuând sau diminuând prezența artificiului. Înalte exemple, trăsături ale chipului ei sunt combinate cu materiale din viața cotidiană, construind obiecte compozite sau colaje care sunt asamblate de multe ori cu umor, căutând participarea privitorului. Ca în alte rânduri, artista trece de la seriozitate la umor, de la gravitate la fantezie nonșalantă și capriciu, de la rigoare conceptuală la inventivitate de neoprit. (Arta Getei Brătescu, text de Magda Radu, Ateliere de artiști din București p.11,Ed.Noimediaprint ).
Expoziții personale- selecție
- 1947 - Galeria „Căminul Artei”, București
- 1967 - Sălile Dalles, București (în cadrul Colocviului Constantin Brâncuși)
- 1974 - „Magneți”, București
- 1975 - Studio 3 TowardsWhite, Galeria Galateea,București și Academia di Romania, Roma
- 1976 - „Atelier 3- Către alb”, Galeria Galateea, București
- 1980 - Colectia Michael Winter, Hamburg, cu albumul de litografii Mythology
- 1981 - Portretele Medeei, Galeria Simeza, București
- 1992 – Miturile și povestirile Getei Brătescu, Muzeul Universității din Missouri, U.S.A.
- 1999-2000 - Retrospectiva, Muzeul Național de Artă, curator Ruxandra Balaci
- 2003 - Atelier 4, Galeria Space (CIAC), curator Irina Cios
- 2006 - HTOO3 Gallery, curator Teodor Graur
- 2007 - Desene inedite UNAgaleria în expoziția cu titlul “Cinci minute”
- 2008 - "Colaj-Desen 1971-2006", Ivan Gallery, București;
- 2008 - Galeria Taxispalais,Innsbruck
- 2009 - "Faust", expoziție Geta Brătescu la Sibiu
- 2009 - „Spaces” Ivan Gallery, București;
- 2010 - "Alteritate" Galerie Mezzanin, Vienna[7]
- 2010 - „Economia darului”, Galeria The Blade Factory din Liverpool
- 2011 - „Alteritate” Galerie Barbara Weiss, Berlin
- 2017 - ,,The Studio: A Tireless, Ongoing Space” Camden Arts Centre din Londra
Expoziții naționale de grup – selecție
- 1946 - Expoziția oficială de Grafică Alb si Negru, Sala Dalles,București
- 1974 – Arta și Energie, Galeria Nouă, București
- 1991 - Cartea-obiect, Muzeul de Artă al Colecțiilor, București
- 1991 - Sexul lui Mozart, Artexpo, București
- 1993 - Ex Oriente Lux, Salla Dalles, București
- 1996 - Experiment în arta românească după 1960, București, curator Alexandra Titu
- 2000 - In Full Dress, Muzeul Bukhental, Sibiu, curator Liviana Dan
- 2001 - Transistionland, Muzeul Național de Artă, curator Ruxandra Balaci
- 2007 - Geta Brătescu și Ion Grigorescu „Resurse”, M.N.A.C.,București, curator Ruxandra Balaci, Magda Radu
- 2010 - A 4-a ediție a Bienalei Internationale de Gravura Experimentala, Centrul Cultural Palatele Mogoșoaia;
Expoziții de grup internaționale-selecție
- 1960 Bienala de la Veneția, Pavilionul României Expoziție de grup
- 1965,1969 - A doua și a patra Bienală Internațională de Tapiserie, Laussane
- 1968 - Expoziția Internațională Penița de Aur, Belgrad
- 1983,1987 - Bienala de la Sao Paolo, Brazilia
- 1984 - Bienala Europeana de Gravura, Fredrikstad, Norvegia
- 1993 - „OSTranenie”-Primul festival internațional video de la Bauhaus, Dessau
- 1994 - „Europa, Europa”, Bonn, Germania
- 2000 - „Arta Europei de Est în cu Occidentul. De la 1960 până în prezent”,Moderna Galerija, Ljlublijana
- 2002 - „În căutarea Bacalniei”, Neue Galerie Graz
- 2006 - „Arteast Collection 2000+23”, Moderna Galerjia Lubljiana
- 2010 -„Gender Check. Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe”, Muzeul de Artă Modernă din Viena
- 2010-2011 -„After the Fall”, Hudson Valley Center for Contemporary Arts (HVCCA);
- 2010 - „Image at Work” la Index Foundation și I.C.R. Stockholm, curator: Helena Holmberg;
- 2011 - "Vestigii" 1982 Zona Maco. Mexico Arte Contemporaneo, curator Adriano Pedrosa[8]
Film și video/Performance
- 1970 - „Plimbarea lui Esop”, desen animat
- 1971 - „Către alb”, Performance, înregistrare fotografică de Mihai Brătescu;
- 1977 - „Mâini” („Pentru ochi, mâna trupului meu îmi reconstituie portretul”), (alb-negru); imaginea Ion Grigorescu;
- 1977 - „Atelierul”, (alb-negru); imaginea Ion Grigorescu;
- 1992 - „Earthcake” (V H S), imaginea Alexandru Solomon;
- 1993 - „Cocktail automatic” (Beta S P); co-autor Alexandru Solomon;
- 1993 - „2x5” - un film realizat în colaborare cu Alexandru Solomon;
Premii și distincții
- 1965 - Premiul pentru Artă Decorativă al Uniunii Artiștilor Plastici din România
- 1970 - Premiul Revistei „Arta”
- 1993 – Premiul „Ion Andreescu” ,decernat de Academia Română
- 2008 - Premiul Național pentru Arte Vizuale
- 2008 - Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte,București.[4]
Cărți publicate
- De la Veneția la Veneția, eseuri, Editura Meridiane, 1970;
- Atelier Continuu, eseuri, Editura Cartea Românească, 1985;
- Atelier Vagabond, eseuri, Editura Cartea Românească, 1993;
- A.R., roman, Fundația Culturală Secolul 21, 2000;
- Peisaj cu om, proză scurtă, Fundația Culturală Secolul 21, 2002;
- Ziua și Noaptea, Fundația Culturală Secolul 21, 2004;
- Copacul din curtea vecină, Fundația Culturală Secolul 21, 2009.
Texte ilustrate
- Goethe-Faust, traducere de Ștefan Augustin Doinaș desene Geta Brătescu, Editura Univers, 1983
- Esopia de Nastratin Hogea
- Mutter courage de Bertolt Brecht
- Ciuma de Albert Camus,Revista „Secolul 20”,p.75-165,Nr.6,Anul 1964
- Concepția Machetei Revistei Secolul 20/21
Lucrări de Geta Brătescu în Muzee - selecție
- Muzeul Național de Artă Contemporană din București MNAC
- Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA
- Museum Moderner Kunst Stiftung Ludwig din Viena[1]
- Arteast Collection 2000+23, Moderna Galerija Ljubljana din Slovenia[2]
Geta Brătescu Date personale Născută [1][2]
Ploiești, RomâniaDecedată (92 de ani)[3][1]
București, RomâniaCetățenie România Ocupație pictoriță
gravor[*
.svg){kind=small}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu