Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
miercuri, 2 septembrie 2020
REVISTA MEA DIN 4 SEPTEMBRIE/ 1. A.
MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 4 SEPTEMBRIE 2020
·1541: Transilvania intră sub suzeranitatea Porţii Otomane. Sultanul otoman Soliman Magnificul l-a înlǎturat pe regele minor Ioan Sigismund Zapolya (nǎscut 1540) de la conducerea Ungariei și l-a numit principe al Transilvaniei (4 septembrie), iar pe George Martinuzzi, episcopul Oradei, ca guvernator până la majoratul principelui. Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuși Porții Otomane un dar anual de complezență („munus honorarium”) în valoare de 10.000 de ducați. În această calitate, a participat ca țară beligerantă la razboiul de o suta de ani și a încheiat o serie de tratate cu țări europene, de pe poziție de egalitate. De subliniat faptul că principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească) și, după 1660 nici Crisana , transformată de asemenea în vilayet turcesc, cu centrul la Oradea.
·1774: În timpul celei de-a doua calatorii a sa, exploratorul englez James Cook a descoperit la 1.200 km est de Australia, insulele din Pacific pe care le numeşte Noua Caledonie, după numele latin al Scoţiei (Caledonia).
·1870: Împăratul Napoleon al III-lea al Franței este detronat și se declară cea de-A Treia Republică Franceză. Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873) a fost primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea. A Treia Republică Franceză este numele dat regimului politic din Franța între 1870 și 1940. A fost o democrație parlamentară ce a luat naștere după căderea celui de al doilea Imperiu Francez în urma războiului Franco-Prusac din 1870 și a supraviețuit până la capitularea Franței la începutul celui de al doilea război mondial în 1940. În anii 1870 inițiatorii republicanismului au considerat această formă de guvernământ ca fiind cea care „divide cel mai puțin opiniile Franței”. Cu toate acestea, chiar dacă cea de a treia republică a fost regimul politic cel mai longeviv după revoluția din 1789, regimul nu a fost foarte apreciat. A Treia Republică a fost oficial instaurată în 1875 prin adoptarea legilor constituționale. Șeful statului era un președinte, conform amendamentului lui Henri Wallon care spunea : Președintele Republicii Franceze este ales prin majoritatea absolută a voturilor de către Senat și de Camera Deputaților reunită în Parlamentul național. El este numit pe șapte ani; el este reeligibil. * 1874: Prințul Jean Pierre Clément Marie d'Orléans, Duce de Guise (4 septembrie1874 – 25 august1940) a fost fiu al lui Robert, Duce de Chartres (1840–1910), nepot al Prințului Ferdinand-Philippe și strănepot al regelui Ludovic-Filip al Franței. Mama sa a fost Marie-Françoise d'Orléans, fiica lui François, Prinț de Joinville și Prințesa Francisca a Braziliei.
După decesul vărului său Philippe de Orléans în 1926, pretendent la tronul Franței ca "Filip al VIII-lea", Ducele de Guise a devenit, cel puțin pentru susținătorii orleaniști, pretendent la tronul Franței ca "Jean al III-lea" . Titlul a fost disputat de membri ai ramurii de Anjou din Spania, descendenți din regele Ludovic al XIV-lea al Franței.
·1886: După 25 de ani de lupte împotriva armatelor americane și mexicane, războinicul apașGeronimo s-a predat. Goyaałé, scris uneori Goyathlay (sau Goyahkla în engleză; n. 16 iunie 1829 – d. 17 februarie 1909), numit mai târziu și Geronimo, a fost un lider și vraci din triburile apașe Chiricahua. S-a remarcat în luptele care au durat câteva decenii împotriva Mexicului și impotriva Statelor Unite și a expansiunii acestor state în zonele locuite de apași. S-a predat abia în 1886, fiind tratat ca un prizonier de război, nu ca un infractor. A încetat din viață la 79 de ani, când ajunsese o celebritate. Memoriile sale au fost apreciate de public, iar istoria vieții sale a constituit subiectul a numeroase ecranizări. În februarie 2010, Camera Reprezentanților SUA a adoptat o rezoluție care stipula recunoașterea meritelor liderului indian, recunoscut ca un adevărat strateg al războiului de gherilă, și ca acesta să fie comemorat la 100 de ani de la moartea sa.
·1890: Un incendiu de proporții a provocat daune grave în orașul grec Salonic. Cartierul european a ars complet. 20.000 de oameni au rămas fără adăpost.
·1919: Înființarea, la București, a "Societății Opera - artiștii asociați"; la 22 septembrie același an va lua numele de "Societatea lirică română Opera" (nucleul Operei Române de mai târziu).
·1928: România a aderat la Pactul privind interzicerea războiului ca instrument de politică națională - Pactul Briand-Kellogg, semnat, la Paris, în 27 august1928, de reprezentanții a 15 state.
·1940: Carol al II-lea demite guvernul Gigurtu și-l însărcinează pe generalul Ion Antonescu să formeze un nou guvern. Cedările teritoriale impuse României prin Al Doilea Arbitraj de la Viena (Dictatul de la Viena) (30 august 1940) au marcat declinul regimului carlist.. România pierdea o suprafață de 99.738 km² cu o populație de 6.821.000 locuitori, reprezentând aproape o treime din teritoriul și populația țării. Manifestațiile de protest împotriva Dictatului de la Viena, inițiate de țărăniști au devenit – sub influența agitatorilor legionari – anticarliste, Carol al II-lea fiind considerat principalul vinovat de impasul în care ajunsese România. Dorind să-și păstreze puterea, la propunerea lui Horia Sima – cu care se reconciliase scurt timp înainte la recomandarea lui Moruzov, Carol al II-lea i-a încredințat la 4 septembrie 1940 lui Antonescu prin decret regal mandatul de formare a unui guvern de uniune națională. Potrivit istoricului Mihai Ionescu, Antonescu, încălcând mandatul de numire și promisiunea față de rege, nu a făcut un guvern de uniune națională (mai târziu, la procesul din 1945, a dat vina pe „poltroneria” partidelor politice). Liderii politici ai partidelor istorice au refuzat să participe la un guvern dictatorial, xenofob și progerman. În consecință, la 5 septembrie 1940, Antonescu a cerut regelui să-i acorde puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului și în seara aceleiași zile i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras cu mitralierele. La 14 septembrie 1940 lua ființă „Statul național-Legionar Român”. Horia Sima, șeful Mișcării Legionare, numit vicepreședinte al consiliului de miniștri, se considera creatorul și sufletul acelui guvern. Ion Gigurtu (n. 24 iunie 1886, Turnu Severin – d. iulie 1959, Râmnicu Sărat) a fost un inginer român, om politic de extremă dreaptă, pro-german și pentru 40 de zile prim-ministru al României în anul 1940. Gigurtu a fost și un om de afaceri, director general al societății „Mica”, specializată în extragerea de aur și alte metale prețioase. Venind la putere, Ion Gigurtu a inițiat o politică pro-Axa Berlin-Roma, inclusiv măsuri antisemite. Această politică a inclus acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei, Gigurtu declarând că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a demonstra orientarea sa nazistă și aderarea totală la Axa Berlin-Roma. La sfârșitul lunii august 1940, în urma întâlnirii dintre Gigurtu și Hitler, România a fost obligată să accepte arbitrajul lui Hitler prin care a cedat Ungariei 43.492 km pătrați din teritoriul Transilvaniei, inclusiv orașul Cluj. Armata ungară urma să preia stăpânirea pe aceste teritorii la data de 15 septembrie 1940. Cu această ocazie Germania nazistă a încheiat și două tratate cu Bucureștiul și Budapesta, prin care se acorda un statut separat și preferențial populației germane din Transilvania. La presiunile Germaniei, Ion Gigurtu a fost de acord și cu restituirea către Bulgaria a 8.000 km pătrați din Dobrogea de sud (Cadrilaterul). Pe plan intern Ion Gigurtu a dus o politică antisemită prin interdicția căsătoriilor dintre creștini și evrei, precum și prin clasificarea prin lege a evreilor în funcție de data venirii lor în România. Guvernul lui Ion Gigurtu a demisionat pe 4 septembrie 1940, în urma marilor proteste organizate de legionari împotriva rezultatelor arbitrajului lui Hitler, prin care România a cedat 2/5 din Transilvania în favoarea Ungariei Preluând conducerea țării, generalul Ion Antonescu l-a pus pe Ion Gigurtu sub stare de arest pentru cedările teritoriale din Transilvania în favoarea Ungariei. Ulterior însă Gigurtu a fost eliberat. După război, Gigurtu a fost arestat, împreună cu soția sa, la 5 mai 1950. A fost judecat și condamnat de regimul comunist la 15 ani de închisoare pentru participarea la represiunea împotriva Partidului Comunist. A fost deținut în penitenciarele Ministerului Afacerilor Interne, la Malmaison, precum și la Sighet. A murit în închisoare. Soția sa a fost de asemenea arestată și întemnițată.
În ziua următoare Constituția va fi suspendată iar Antonescu va fi investit "cu depline puteri pentru conducerea statului român"
·1942 - A inceput batalia de la Stalingrad, cea mai mare batalie a celui de-al doilea razboi mondial, la care au luat parte si unităti ale armatei romane, incheiata cu capitularea armatelor coalitiei hitleriste; cea mai mare parte a trupelor romane participante a cazut in prizonierat (4.08.1942-2.02.1943).
·1943: Mitropolitul Serghei a fost ales cu acordul lui Stalin în funcția de patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, cu scopul de a-i organiza pe credincioși în războiul contra Germaniei.
·1962 - Prima repetitie (in Studio-ul 2 EMI) a grupului The Beatles. Primele inregistrari in formula celebra John, Paul, George, Ringo – “Love Me Do”, P.S. I Love You”.
·1972: Înotătorul Mark Spitz câștigă cea de-a șaptea medale de aur la Olimpiada de vară de la München, devenind primul olimpic care câștigă șapte medalii de aur la o singură Olimpiadă.
·1974: S-a desfășurat la București al III-lea Congres Internațional de Studii Sud-Est Europene.
·1974 - A fost pus in functiune primul reactor atomic al centralei nucleare de la Kozlodui (amplasata la granita dintre Romania si Bulgaria); fiind considerata un pericol pentru mediul inconjurator, ultimele doua reactoare ale centralei ramase in functiune, ar fi urmat sa fie inchise inainte de 1.01.2007.
·2000: Locomotiva “Săgeata albastră” a ieșit pe poarta fabricii de la Zhuzhou (R.P.Chineză).
·2001 - A avut loc inaugurarea primului parc Disney pe mare din lume – DisneySea – situat in apropiere de Tokio.
·2002: A fost prezentată opiniei publice Doctrina Bush, prin care Statele Unite ale Americii își rezervă dreptul de a întreprinde lovituri militare preventive împotriva statelor care găzduiesc pe teritoriul lor baze teroriste.
·2002: UE face apel la SUA pentru a efectua un atac împotriva Irakului numai cu aprobarea ONU.
Domnia lui Wanli a coincis cu expansiunea europeană în Asia și cu începuturile misiunii creștine acolo. Primul european care a obținut permisiunea de a intra în Orașul Interzis a fost misionarul iezuit Matteo Ricci în anul 1601. Un an mai târziu acesta a prezentat împăratului prima lucrare cartografică a lumii în limba chineză, realizată după concepțiile apusene.
·1768: S-a născut Francois-René Chateaubriand, scriitor francez; considerat fondatorul romantismului în literatura franceză („Geniul creştinismului sau Frumuseţea religiei creştine”); (m. 4 iulie 1848). François-René de Chateaubriand (n. 4 septembrie 1768 – d. 4 iulie 1848) a fost un scriitor francez, politician și diplomat. Este considerat fondatorul romantismului în literatura franceză. Principala sa lucrare este „Geniul creștinismului sau Frumusețea religiei creștine” (1802), publicată ulterior în numeroase ediții. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1811. * 1800: Ducesa Pauline Therese Luise de Württemberg (4 septembrie1800 - 10 martie1873) a fost fiica lui Louis de Württemberg și a Henriettei de Nassau-Weilburg. Prin căsătoria cu regele Wilhelm I de Württemberg, a devenit regină de Württemberg
·1809:Juliusz Słowacki, poet romantic polonez (d. 1849). Juliusz Słowacki (n. 4 septembrie 1809, Kremeneț, Ucraina, d. 3 aprilie 1849, Paris, Franța) a fost un poet romantic polonez, unul dintre cei „Trei Barzi” ai literaturii poloneze. Operele sale sunt caracterizate de misticism și prezintă multe legături atât cu literatura orientală, cât și cu mitologia și cultura păgână a popoarelor slave care au locuit pe teritoriul Poloniei.
·1824 - S-a născut Anton Josef Bruckner, compozitor austriac (m. 11 octombrie 1896) * 1840: William Nicholas Alexander Frederick Charles Henry, Prinț de Orania, Prinț al Țărilor de Jos, Prinț de Orania-Nassau (neerlandezăWillem Nicolaas Alexander Frederik Karel Hendrik, Prins van Oranje, Prins der Nederlanden, Prins van Oranje-Nassau; 4 septembrie1840 – 11 iunie1879), a fost moștenitor aparent al tatălui său Willem al III-lea al Țărilor de Jos din 17 martie 1849 până la moartea sa.
O lună după aceea, la 7 octombrie 1840, străbunicul său, regele Wilhelm I al Țărilor de Jos, a abdicat ca urmare a dezamăgirii față de recentul Tratat de la Londra care a recunoscut independența Belgiei și a intenției sale de a se căsători cu o nobilă belgiană Henrietta d'Oultremont. În 1849, după decesul bunicului său Willem al II-lea al Țărilor de Jos, el a devenit moștenitorul aparent.
Prințul de Orania, 1879
După ce au eșuat planurile de căsătorie dintre Prințul Wilhelm și Prințesa Alice a Regatului Unit, a doua fiică a reginei Victoria, prințul s-a îndrăgostit în 1873 de tânăra contesă de 19 ani Mathilde van Limburg-Stirum. Relația dintre prinț și părinții săi a devenit foarte problematică deoarece părinții au refuzat s-o accepte pe Mathilde ca mireasă pentru fiului lor. Căsătoria dintre un membru al familiei regale și un membru al nobilimii era considerată morganatică și deci neacceptabilă.
Tânărul Wilhelm în vârstă de 33 de ani a vrut să se căsătorească chiar și fără consimțământul părinților. Totuși Mathilda nu avea 20 de ani și avea nevoie de permisiunea părinților ei; din păcate, ei au refuzat să i-o acorde.
Puternic deziluzionat, Prințul Wilhelm a plecat în exil la Paris unde s-a aruncat într-o viață de sex, alcool și jocuri de noroc. Prințul a murit la vârsta de 38 de ani în apartamentul său de o combinație de tifos, complicații de ficat și epuizare.
După decesul lui, fratele său mai mic, Prințul Alexandru, a devenit moștenitor și Prinț de Orania. El a murit înaintea tatălui lor, care a rămas fără moștenitor pe linie masculină. Cum nici unchiul său, Prințul Henric, nici Prințul Frederic nu aveau moștenitori pe linie masculină, Țările de Jos au numit-o pe sora vitregă a lui Wilhelm, Prințesa Wilhelmina moștenitoare prezumptivă. Până în 1884, tronul olandez a folosit Legea Salică.
Prințesa Wilhelmina i-a succedat tatălui ei după decesul acestuia în 1890.
·1881: George Bacovia, poet roman (d. 1957).Este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. Poetul s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică.În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul ”Tinerimii române” pentru desen artistic de pe natură.În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi abia în 1902.În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti.Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen.În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb.În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene.Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929 retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor Români (S.S.R) îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei. Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii.În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanţe burgheze, pentru care va fi criticat de autorităţile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor ’50 este repus în circulaţie. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii.Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuinţa sa din Bucureşti.La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca unul dintre cei mai importanti poet simbolisti români şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.
Născut Teodor Simedrea, la 4 septembrie1886, în localitatea Naipu, din actuala comună Ghimpați, a studiat la Seminarul Nifon, apoi la Facultatea de Teologie din București, la Facultatea de Drept din Iași și a continuat studii de specializare în teologie la Montpellier și la Paris, în perioada 1922 - 1923.
* 1888: Oskar Schlemmer (n. 4 septembrie1888, Stuttgart – d. 13 aprilie1943, Baden-Baden) a fost un pictor, sculptor și scenograf german. A tematizat în operele sale poziționarea spațială a figurii umane. În perioada sa creativă maximă (1920-1932), fiind parte a grupului artiștilor ai mișcării Bauhaus, a creat numeroase tablouri de figuri stereometrice, precum și de grupuri întrepătrunse, în a căror așezare geometrică în spațiu se întrevăd tendințele unei armonizări universale. Opera sa a fost inaccesibilă datorită certurilor și atitudinii celor care au moștenit drepturile de autor. Opera lui Oskar Schlemmer intră însă din 2013 în domeniul public.
Oskar Schlemmer
Timbru al Poștei Federale Germane, conținând pictura Konzentrische Gruppe (în românăGrupă concentrică).
Timbru al Poștei Federale Germane, conținând pictura Bauhaustreppe (în românăScară Bauhaus).
Frescă în casa scărilor a clădirii Van-de-Velde (atelierul institutului Bauhaus).
Casă în stil Baushaus, în care a locuit Oskar Schlemmer. În Dessau.
Sculptură de Gerlinde Beck, în Marl (Germania), în onoarea lui Schlemmer.
·1912: Raoul Șorban, critic de artă (d. 2006). A fost de asemenea pictor, scriitor, eseist și memorialst. În 1944, în timpul celui de al II-lea Război Mondial a făcut acte de înalt eroism și umanitate salvând cu mari riscuri viețile a mii de evreii, fapt pentru care a primit titlul și medalia de Drept între popoare acordată de Statul Israel.
* 1928: Mircea Voica (n. 4 septembrie1928) este un fost senatorromân în legislatura 1990-1992ales în județul Dolj pe listele partidului PNL. În cadrul activității sale parlamentare, Mircea Voica fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Statul Israel, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Regatul Spaniei, Republica Chile și Republica Populară Chineză.
În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[3] Clasamentul pivoților a fost următorul: Doina Furcoi (47 voturi), Rozália Soós (41 de voturi).[3] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[3]
Astfel, în final, Doina Furcoi a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[2] Ea a jucat în patru din cele cinci meciuri și a înscris șase goluri.[4]
Doina Furcoi fost chemată pentru prima dată în 1968 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 117 de partide, în care a înscris 201 goluri.
·1946 - S-a nascut Gary Duncan, vocalist, chitarist, clapar si compozitor american (Quicksilver Messenger Service)
Simona Arghir a început să joace handbal la „Liceul nr. 4 cu program special de educație fizică” din Timișoara și a fost căpitanul echipei naționale de handbal a României care a terminat pe locul 4 în competiția de handbal feminin (în 11) de la Olimpiada de vară din 1976. Ea a jucat în patru meciuri și a înscris 9 goluri. Simona Arghir a fost căsătorită cu Mircea Sandu, împreună cu care a avut doi copii, Dan și Raluca Sandu, fostă tenismenă. Raluca are un tatuaj realizat în amintirea mamei ei, care cuprinde și numele acesteia, „Simona”.[2] De asemenea, fata Ralucăi Sandu a fost botezată Simona.
Handbalista a decedat pe 2 septembrie 1995, în urma unui cancer generalizat.
·1950 - S-a nascut Ronald LaPread, basist si compozitor american (Commodores).
·1951 - S-a nascut Martin Chambers, baterist britanic (Pretenders). * 1953: Fatih Terim, Commendatore OSSI, (n. 4 septembrie 1953) este un antrenor turc de fotbal, și fost fotbalist profesionist, si a fost demis de la nationala Turciei. El s-a născut în Adana, Turcia, părinții săi fiind Nuriye și Talat Terim. Fatih Terim e supranumit Împăratul. * 1958: Satoshi Tezuka (n. 4 septembrie1958) este un fost fotbalistjaponez. * 1959: Corina Fusu(n.4 septembrie1959,Chișinău) este opoliticianășijurnalistăromânădinRepublica Moldova, care din 30 iulie 2015 exercită funcția deMinisteru al EducațieialRepublicii Moldova. Ea este și deputată înParlamentul Republicii Moldova(din 2009), ex-președintă a Comisiei cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media din Parlamentul Republicii Moldova (2009—2010). Din mai 2008 este vicepreședinte alPartidului Liberalși conduceOrganizația Femeile Liberale, iar din 2014 este prim-vicepreședinte al Partidului Liberal (PL). Din 3 iunie 2007 până în 2009 a fost consilier în Consiliul municipiulChișinăupe lista Partidului Liberal.
Corina Fusu este cunoscută publicului din Republica Moldova după emisiunile pe care le realiza la TV Moldova 1. Ulterior, alături de alți colegi, a militat pentru transformarea Companiei Teleradio Moldova într-una publică, care să servească interesele cetățenilor.
* 1969: Ghiorghi Margvelașvili (în georgianăგიორგი მარგველაშვილი, n. 4 septembrie1969) este un politician georgian, care începând cu 17 noiembrie 2013 este președintele Georgiei. Margvelașvili are studii de filosofie si inaintea carierei politice a lucrat în domeniul comentariilor politice, al învățământului și al relațiilor publice. El a fost în două cadențe rector al Institutului de relații publice din Tbilisi.
Ghiorghi Margvelașvili გიორგი მარგველაშვილი
·1970: Daisy Dee, cântăreață și actriță americană * 1970: Jesús Luis Álvarez de Eulate Güergue (n. 4 septembrie1970), cunoscut mai bine sub numele de Koldo, este un fost fotbalist andorez, care a jucat pentru FC Andorra și pentru naționala Andorrei, al cărei selecționer este din 2 februarie 2010, înlocuindu-l pe David Rodrigo.[1] În noiembrie 2003, Federația Andorreză de Fotbal l-a recunoscut drept cel mai bun jucător andorrez din ultimii 50 de ani * 1973: Roman Conopliov (în rusăРоман Евгеньевич Коноплёв, engleză Roman Konoplev) (n. , Pocep, URSS) este un politician rus și transnistrean, prozator, publicist și analist politic. * 1974: José Luís Peixoto (n. 4 septembrie1974, Galveias, Portalegre, Portugalia) este un scriitor portughez. Primul său roman a câștigat prestigiosul premiu literar José Saramago. Romanele sale au fost traduse în 20 de limbi și este renumit la nivel internațional.
Împreună cu managerul său Rich Kleiman a fondat în 2004 casa de discuri Allido Records, filială a J Records, care, la rândul ei, este deținută de Sony Music Entertainment.
Mark Ronson în 2008.
* 1977: Adrian Hădean(n.4 septembrie1977,Arad) este un „chef” român, gastronom,bloggerculinar, scriitor, cunoscut, mai ales, pentru blogul său culinar[1], situat în primele cele mai vizitate bloguri din România[2], dar și pentru participarea sa în calitate de jurat la emisiunea cu specific culinarMasterchef,[3]difuzată începând cu 2014 pe unul din posturile de televiziune românești.
A crescut în Baia Mare, oraș aflat în nordul României, unde și-a făcut și debutul în bucătăria profesionistă.
Experiența culinară a lui Adrian Hădean începe în anul 1998 când își face debutul în bucătăria profesionistă. A găzduit o suită de emisiuni TV, a publicat cărți sau a contribuit la publicarea lor, aducându-și aportul pe terminologia gastronomică și s-a făcut cunoscut prin numeroasele proiecte în care s-a implicat de-a lungul timpului
·1981: Beyoncé Giselle Knowles-Carter(n.4 septembrie1981), cunoscută profesional caBeyoncé, este ocântăreațăde muzicăR&Bșiactrițăamericană. Beyoncé a ajuns cunoscută în postura de componentă a grupuluiDestiny's Child, formația de fete cu cele mai mari vânzări din istorie.[5]
După o serie de succese în Destiny's Child, în 2003 Beyoncé a lansat primul său album solo, Dangerously In Love.[6] Albumul a devenit unul dintre cele mai mari succese comerciale ale anului, dominând topurile din întreaga lume. De pe acest album fac parte câteva dintre cele mai de succes piese ale lui Beyoncé: „Crazy in Love”, „Naughty Girl” și „Baby Boy”, câștigând cinci premii Grammy într-o singură noapte, în 2004.[7] Cel de-al doilea album al artistei a fost lansat pe data de 4 septembrie2006,[8] chiar în ziua în care artista împlinit 25 de ani. „Déjà Vu”,primul single al albumului, a atins prima poziție în clasamentul din Regatul Unit[9] iar „Irreplaceable” a stat pe prima poziție în clasamentul din SUA,timp de zece săptămâni.[10][11] Cu acest album cântăreața a câștigat al șaptelea premiu Grammy din cariera solo, la categoria „Cel mai bun album R&B contemporan”.[12]B'Day a fost relansat pe data de 3 aprilie2007 într-o ediție de lux[13] care include toate piesele de pe B'Day, duetul cu Shakira, „Beautiful Liar”,alte piese neincluse pe varianta originală și câteva piese în limba spaniolă.[14] Împreună cu Destiny's Child a vândut peste 150 de milioane de înregistrări la nivel mondial.[15]
Beyoncé avea o relație amoroasă cu cântărețul american Jay-Z, din anul 2002. După multe speculații în presă, cei doi și-au unit destinele pe data de 4 aprilie 2008
Beyoncé la 19 ani
Knowles s-a născut în Houston, Texas, părinții săi fiind Matthew Knowles și Tina Beyoncé Knowles. Tatăl cântăreței este de origine afro-americană, iar mama sa, Tina, provine dintr-o familie de origine creolăfranceză din Louisiana, cu rădăcini afro-americane, amerindiene și irlandeze.[17] Viitoarei soliste i-a fost oferit numele de familie al mamei sale, întrucât, se dorea ca acesta să nu se piardă, deoarece doar un număr restrâns de persoane de sex masculin purtau acest nume.[17] Beyoncé are și o soră, Solange, care a devenit ulterior cântăreață și actriță.
Tânăra Knowles a fost educată la școala primară Sfânta Maria, din Texas, unde a început să studieze balet și jazz. În ciuda timidității sale ea s-a arătat interesată de muzică și de interpretare, începând să participe la diverse concursuri locale. După câteva momente petrecute pe scenă, artista și-a învins temerile, realizând faptul că își dorește o carieră în muzică.[18] La vârsta de șapte ani artista a participat la o competiție muzicală pe plan local, interpretând piesa „Imagine”, a cântărețului englez John Lennon, grație interpretării câștigând concursul.[19][20] În toamna anului 1990, Knowles a fost înscrisă la școala primară Parker, o instituție cu specific muzical din Houston, unde a beneficiat de multiple reprezentații pe scenă, alături de corul școlii. În scurt timp, aceasta a început să facă parte din liceul de Interpretare și Arte Vizuale din Houston, pentru ca mai apoi să intre în rândul elevilor liceului Alief Elsik.[17][21] De asemenea, un aport important în formarea sa ca artist l-au constituit numeroasele concerte în compania corului bisericii de care aparținea.[22]
La vârsta de opt ani, Knowles, a cunoscut-o pe LaTavia Roberson în timpul unei audiții muzicale.[23] Acestea au făcut parte dintr-un grup muzical cu titulatura „Girl's Tyme”,[19] ulterior fiind acompaniate de Kelly Rowland. Datorită lui Knowles și lui Rowland, formația a crescut în materie de popularitate, atrăgând atenția compozitorului Arne Frager. Acesta le-a invitat în studioul de înregistrări „The Plant Recording Studios”, localizat în Carolina de Nord, în timpul sesiunii de înregistrări concentrându-se asupra lui Beyoncé, întrucât el considera că vocea și personalitatea ei sunt potrivite pentru a propulsa grupul spre notorietate. În acest scop, Frager le-a înscris pe componentele formației la spectacolul muzical Star Search,[18] una dintre cele mai cunoscute și apreciate emisiuni descoperitoare de noi talente muzicale. Girl's Tyme a participat la acest concurs însă nu a câștigat datorită faptului că piesa aleasă a fost una nepotrivită, după cum a afirmat și Knowles ulterior.[24]
Datorită insuccesului din concurs, tatăl artistei a decis să se ocupe personal de grup, demisionând din slujba pe care o deținea, pentru a se ocupa de impresarierea formației.[25] Imediat după acest lucru veniturile familiei Knowles s-au înjumătățit, părinții cântăreței separându-se pentru un interval de timp datorită presiunii și neînțelegerilor.[17] Ulterior, tatăl artistei a primit-o în formație și pe LeToya Luckett, grupul începând să crească în materie de popularitate. În anul 1993, Girl's Tyme a semnat un contract cu casa de discuri Elektra Records, dar grupul a fost abandonat în același an fără a lansa vreun produs discografic.[17] Patru ani mai târziu, în anul 1997, Girl's Tyme a semnat un contract cu casa de producție Columbia Records, care o impresariază pe Knowles până în prezent
Jay-Z și Beyoncé în concert, interpretând „Crazy in Love” în cadrul turneului I Am... din 2009
Din anul 2002, Beyoncé a început o relație cu rapperul Jay-Z, cu care a colaborat de multe ori. Din aceste colaborări au ieșit adevărate succese, cum ar fi: „'03 Bonnie & Clyde”, Crazy in Love, Déjà Vu sau Upgrade U. Zvonurile privind relația celor doi au început încă din momentul în care Jay-Z a colaborat cu Beyoncé pentru piesa 03 Bonnie & Clyde.[131] Deși zvonurile privind relația lor au devenit din ce în ce mai intense ei și-au păstrat relația departe de ochii presei. În anul 2005 au apărut zvonuri conform cărora cei doi se căsătoriseră. Mai târziu Beyoncé pune capăt speculațiilor, spunând că ea și Jay-Z nu sunt nici măcar logodiți.[132] În timpul MTV Video Music Awards 2011, pe covorul roșu, pe 28 august 2011, Beyonce a arătat că este însărcinată cu primul ei copil. Reprezentantul ei a confirmat știrea în acea noapte. Tatăl este soțul acesteia, Jay-Z, cu care s-a căsătorit în anul 2008.[133] În anul 2017 a dezvăluit a doua sarcină într-o postare pe Instagram la 2 februarie, lucru ce a facut-o să dețină cea mai apreciată postare a Instagramului, iar apoi a doua cea mai apreciată. Beyoncé a dat naștere gemenilor Sir și Rumi, un băiat și o fată, la 12 iunie 2017.
Beyoncé interpretând cântecul "Listen", inspirat din rolul pe care l-a avut în filmul Dreamgirls din 2006
În martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006.
Ea a încercat și în 2011 să poată participa și reprezenta țara în Concursul Muzical Eurovision 2012, însă nu a avut succes cu melodia All My Life. Deși a reușit să intre în finală, și chiar să o câștige, în urma unor cercetări făcute de președinta bielorusă, a rezultat că voturile au fost aranjate. Astfel ea a fost înlocuită de Litesound (ei au luat locul 2 în finala Euroforest).
După descalificarea din 2012, Aliona a revenit și în Euroforest 2013, reușind să câștige cu melodia Rhythm of Love compusă de Leonid Șirin, Yuri Vașciuk și A. Șirin, reușind să primească maximul de puncte din partea juriului și din partea televotingului.
Aliona Lanskaia
* 1986: Austin Watson (4 septembrie din 1986) mai bine cunoscut sub numele de Consequences Creed, este un wrestleramerican care evoluează începând cu anul 2010 în compania WWE sub numele Xavier Woods. Este cunoscut pentru a fi lucrat din 2007 până în 2010 în Total Nonstop Action Wrestling (TNA) sub numele de Consequences Creed, un gimmick bazat pe boxerul lui Rocky, Apollo Creed. Printre realizările sale, Watson a câștigat Campionatul Mondial în Perechi din TNA, Campionatul în Perechi din FCW (teritoriul de dezvoltare al WWE) și a câștigat ediția 2010 a turneului independent ECWA 8 Tournament. Printre realizările sale din WWE se află doua Campionate în Perechi din WWE, cu Big E si Kofi Kingston. În plus, are un canal de Youtube numit "UpUpDownDown", unde face gameplay-uri de jocuri și știri despre aceeași categorie, primind vizite a personaje cunoscute. * 1988: Adelina Maria Cojocariu (nume de căsătorie Boguș; n. 4 septembrie1988, Botoșani) este o canotoare română medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 2016 în proba de 8+1, legitimată în prezent la CSM Botoșani. A avut primul contact cu canotajul de performanță la vârsta de 14 ani, în cadrul Clubului Sportiv Municipal din Botoșani.[1]
Debutul pe plan internațional l-a făcut la Campionatele Mondiale de Juniori din 2004, desfășurat la Banyoles (Spania). Aici a obținut medalia de aur cu echipajul de 8+1 format din Angelica Roguș, Maria Ohaci, Andreea Airoaie, Simona Moroșan, Mihaela Coteață, Maria Bursuc, Adriana Rîpă și Talida Gîdoiu.
Un an mai târziu, a cucerit medalia de bronz în cadrul aceleiași competiții, la proba de două vâsle, împreună cu Mihaela Coteață.[2]
La Campionatele Mondiale de Juniori din 2006, desfășurate la Amsterdam, Cojocariu a obținut o nouă medalie de bronz, de data aceasta împreună cu Nicoleta Albu.
Același echipaj a adus o medalie de bronz la Campionatele Europene de la Poznań (Polonia) din 2007.[3]
În 2008 a cucerit aurul în proba de dublu rame fără cârmaci la Campionatele Mondiale U23 de la Brandenburg (Germania), împreună cu Nicoleta Albu.[4] Sezonul s-a încheiat cu medalia de bronz obținută la Europenele de la Atena, împreună cu echipajul de patru vâsle (Ionelia Neacșu, Cristina Ilie, Roxana Cogianu).[5]
Împreună cu echipajul de 8+1 a cucerit bronzul la a doua etapă de Cupă Mondială de la München din 2009 și aurul la cea de-a treia etapă de la Lucerna. La Campionatele Mondiale U23 desfășurate la Račice, a obținut medalia de aur împreună cu Nicoleta Albu la categoria dublu vâsle fără cârmaci. Mondialele desfășurate la Bled în Slovenia a adus echipajului de 8+1 (Camelia Lupașcu, Albu, Cogianu, Neacșu, Maria Diana Bursuc, Ioana Crăciun, Enikő Barabás) medalia de argint.[6] Aceeași echipaj a obținut medalia de aur și la Europenele de la Brest (Belarus).[7]
În 2010, perechea Cojocariu—Albu a obținut medalia de argint la etapa de Cupă Mondială de la München, iar Cojocariu și-a îmbunătățit palmaresul și cu medalia de aur obținută în cadrul echipajului de 8+1.[8] Același cuplu a obținut la Campionatele Mondiale U23 din același an o nouă medalie de argint.[9] Favorită la titlu, barca de 8+1 a ocupat primul loc și la Europenele de la Montemor-o-Velho din Portugalia.[10] O nouă performanță a venit din partea aceluiași echipaj la Campionatul Mondial desfășurat în Noua Zeelandă, unde a ocupat a treia treaptă a podiumului.[11]
La prima regată de Cupă Mondială din 2011, desfășurată la München (Germania), echipajul de 8+1 (Maria Bursuc, Ionelia Neacșu, Grigoraș, Dorneanu, Andreea Boghian, Cogianu, Mironcic și Talida Gîdoiu) a obținut medalia de bronz.[12] Anul competițional s-a încheiat cu medalia de aur obținută de echipajul de 8+1 la Campionatele Europene din Plovdiv (Bulgaria).[13]
La a treia etapă a regatei de Cupă Mondială, desfășurată la München, echipajul de 8+1 a cucerit medalia de argint. Adelina Cojocariu a participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, unde a obținut locul 4 în finala categoriei de 8+1.[14] La Europenele de la Varese (Italia), românca a obținut medalia de bronz la dublu vâsle, alături de Maria Diana Bursuc.[15] În urma rezultatului, a fost recompensată cu Ordinul „Meritul Sportiv” — clasa a II-a.[16]
Din 2013, Adelina Cojocariu a concurat doar la proba de 8+1. La Campionatele Europene din 2013 desfășurate la Sevilla (Spania), a obținut medalia de aur,[17] în timp ce la regata de Cupă Mondială de la Lucerna a ocupat a doua treaptă a podiumului.[18]
Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul feminin de 8+1 a cucerit aurul,[19] iar la regata de la Lucerna, aceeași echipaj a cucerit medalia de argint.[20]
La Campionatele Europene din 2015 de la Poznań, echipajul de 8+1 s-a clasat pe locul trei.[21]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu