REVISTA MEA DIN 4 SEPTEMBRIE/ 3

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 4 SEPTEMBRIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR

ARTE 4 Septembrie

MUZICĂ 4 Septembrie

Top 40 Saxophone Love Songs - Most Old Beautiful Love Songs 80s, 90s -Romantic Love Songs Collection

Las mejores canciones en Saxofón Instrumental - Grandes Exitos Baladas Romanticas Exitos

Robert Schumann’s “Overture, Scherzo and Finale in E major op.52” | Freiburger Baroque Orchestra

POEZIE 4 Septembrie

George Bacovia

Biografie

George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău – d. 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez. Numele său real e George Vasiliu.

Poetul s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. Într-o toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul”Tinerimii române” pentru desen artistic de pe natură.

În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti.

Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen.

În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revistaOrizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.

În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.

În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. În 1925 devine primul director al revisteiAteneul cultural. În 1926 tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.

În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929 retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la EdituraAncora. Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor Români (S.S.R) îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei. Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.

În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanţe burgheze, pentru care va fi criticat de autorităţile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor ’50 este repus în circulaţie. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuinţa sa din Bucureşti.

Este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.

 Amurg

Pe seara, la geamuri, un nour violet si de arama,
Pe drum, l-aceeasi ora, se târâie un lant de fier,
Si coincidente aranjate pe-o trista gama --
Azi iar mi-i frica... si cred, si sper...

O zi fara anotimp si ordine militara,
Si prin vecini s-aud mici pregatiri de masa,
Însa produsele au început sa dispara --
Si multi au plecat, si noapte se lasa.

Cu totii spun ca bine le-a facut
Sau ca un geniu se va naste --
Iat studiul creste cu tactul tacut...
O fiinta suprema, dintre noi, ne cunoaste. 

Noapte de vară

Noaptea-ncet, ticnit se lasă -
Poezie, sau destin -
Lunca urcă, somnoroasă, -
Vino, vin!

Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin -
Pe sub teii încă-n floare, -
Poezie, sau destin.

În suavele parfume
Poezie, sau destin -
Ori pe unde-ai fi în lume, -
Vino, vin!

Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin -
Ah, ce clară noapte-albastră, -
Poezie, sau destin.

Poveste

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?

TEATRU/FILM 4 Septembrie

Cu Cornel Vulpe

Biografie Cornel Vulpe

S-a născut pe 19 mai 1930 la Băcăuți, în Basarabia.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” în 1953.

La Teatrul de Comedie din București, unde a jucat toată viața, a fost angajat în 1969. Bertolt Brecht, Jean Anouilh, Ben Jonson, Caragiale, Cehov, Tudor Popescu – celebrul “Concurs de frumusețe” (1980), în regia lui Alexandru Tocilescu –, Marin Sorescu, Shakespeare, Dario Fo, Vaclav Havel, Goldoni, Feydeau sau inevitabilul Labiche…

A avut nenumărate prezențe la Teatrul Național Radiofonic, cu regizorii săi exemplari. Cu unul dintre aceștia, Cristian Munteanu, a colaborat și la Teatrul “Ion Creangă”, în 1994, interpretând Cristea-Scrooge în “Noapte sfântă” de Ion Creangă după Dickens. Tot la acest teatru a jucat și în “Regele Cerb” (1996), de Carlo Gozzi, regia Florentina Enache.

Între regizorii cu care a colaborat mai trebuie amintiți Cătălina Buzoianu – cu excepționalul spectacol “Strigoi la Kitahama” (1982), de Kobo Abe –, Florin Fătulescu, Alexandru Dabija, Grigore Gonța, Cornel Todea, Valeriu Moisescu, Alexandru Darie, Horațiu Mălăele și Harag Gyorgy, în 1983, pentru spectacolul cu piesa “Procesul” de A. Suhovo-Kobâlin.

Filme cu Cornel Vulpe

·         Amen. / Amen (2002) - Garda suedeza

·         Aliens in the Wild, Wild West (1999) - Old Doc

·         Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1998)

·         Train de vie / Trenul vieții (1998)

·         Une mere comme on n'en fait plus (1997) - Un militant

·         Pacatul / (1995) - Preotul

·         Capul de rățoi (1992)

·         Clipa de răgaz (1986)

·         Cucoana Chirița (1986) Trailer

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Cîntec pentru fiul meu (1980)

·         Bumerangul (1974)

·         Plicul / (1974)

·         Cavalerul Tristei Figuri / (1971)

·         Petrecerea (1970) - Titi

·         Cand vine barza / - subsecretar de stat Charles Jaquet

În regia lui Victor Iliu

Biografie Victor Iliu

Una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes, ediția din anul 1957, era „Moara cu noroc“ (1955), în regia lui Victor Iliu.

Regizorul s-a născut la 24 noiembrie 1912, în Sibiu, și a absolvit Academia Comercială din București. Începând cu anul 1936 s-a remarcat prin publicistica despre film. Din 1941 a lucrat ca asistent operator și asistent de regie, iar între anii 1944 și 1948 a ocupat funcțiile de consilier tehnic, redactor și regizor al jurnalului de actualități, în cadrul Oficiului Național al Cinematografiei. În Rusia a urmat un stagiu de specializare la Moscova, cu marele regizor și teoretician de film Serghei Eisenstein.

Au urmat primele filme, documentarele „Anul 1848" (1948) și „Scrisoarea lui Ion Marin către Scânteia" (1949). În 1950 a fost numit director al Institutului de Artă Cinematografică din București, unde a predat, de asemenea, cursuri de regie. Împreună cu Jean Georgescu, a semnat primul său lungmetraj, drama „În sat la noi", în anul 1951, pentru care a primit un premiu la prestigiosul Festival de la Karlovy Vary, din Cehia.

Tot acolo i-a fost recompensat și următorul lungmetraj „Mitrea Cocor", realizat în 1952. Un an mai târziu, Victor Iliu realiza, împreună cu Sică Alexandrescu, una dintre cele mai memorabile ecranizări ale piesei lui Caragiale, „O scrisoare pierdută", ce-i avea în distribuție, printre alții, pe Nicky Atanasiu și pe Radu Beligan. După „Moara cu noroc" a urmat ultimul lungmetraj semnat de Victor Iliu - „Comoara din Vadul Vechi" (1964). În ultimii ani de viață, regizorul a fost director artistic al Studioului București (1966 - 1967). S-a stins din viață un an mai târziu, la 4 septembrie 1968.

Filme cu Victor Iliu

·         Victor Iliu (1972) - himself

Filme regizate de Victor Iliu

·         Comoara din Vadul Vechi (1964)

·         La "Moara cu noroc" / La moara cu noroc (1955)

·         Balcescu (1953) - regizor

·         O scrisoare pierduta (1953)

·         Mitrea Cocor (1952) - regizor

·         In sat la noi (1951)

·         Scrisoarea lui Ion Marin catre "Scanteia" (1949) - regizor

·         Anul 1848, realizat dupa stampele vremii (1948) - regizor

·         Vizita delegatiei guvernamentale iugoslave / Vizita Maresalului Iosip Broz Tito in Romania (1948) - regizor

Filmografie - sef de productie

·         Procesul criminalilor de razboi din fostul Guvern Antonescu si executia condamnatilor la moarte (1946) - sef de productie

Filmografie - asistent imagine

·         Sanatoriul Moroeni (1945) - asistent imagine

·         Lucrari agricole (1944) - asistent imagine

·         Cultivati zarzavaturi (1942) - asistent imagine

·         Orele Bucurestiului (1942) - asistent imagine

·         Romania agricola (1942) - asistent imagine

·         Sub semnul bunului samaritean (1942) - asistent imagine

Filmografie - imagine

·         Crucea Rosie Romana (1943) - imagine

Filmografie - comentariul

·         Gradinile Capitalei 1943 (1943) - comentariul

Filmografie - asistent regie

·         Scoala de dans Liciu (1943) - asistent regie

Eugene Labiche - 29 de grade la umbra | Teatru

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 4 Septembrie

Bean receives an early birthday present... what could it be? 👀 🎁| Mr Bean

Magic with Bean | Full Episodes | Classic Mr Bean

GÂNDURI PESTE TIMP 4 Septembrie

• Prima întrebare pe care mi-o pun când ceva nu mi se pare frumos este de ce cred că nu este frumos. În scurt timp descopăr că nu am nici un motiv. (John Cage)
• Fără Dumnezeu, fără credinţă, omul este un animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. (Petre Ţutea)
• Forţa care împinge lumea înainte nu e iubirea împlinită, ci cea nefericită. (Gabriel Garcia Marquez)
• Când o femeie îşi conturează buzele, este ca şi când un soldat îşi curăţă mitraliera.(Bob Hope)
• Am venit pe această lume pentru a ne distra vecinii şi a râde de ei la rândul nostru. (Jane Austen)
• Memoria schimbă culoarea amintirilor. (Jacques Bainville)
• Bunul renume al unei femei se datorează tăcerii mai multor bărbaţi.(Maurice Chevalier)
• Lucrurile pe care le iubim ne spun cine suntem. (Sf. Toma d’Aquino)
•  Viitorul mă interesează pentru că acolo îmi voi petrece tot restul vieţii. (Woody Allen)
• A te mândri cu relaţiile tale înseamnă a recunoaşte cât valorezi fără ele. (Emil Cioran)
• Prieten adevărat este acela care te sfătuieşte spre bine, iar nu care îţi laudă nebuniile. (Anton Pann — Povestea vorbii)
• De multe ori, e o obrăznicie să nu fii obraznic. (Nicolae Iorga)
• Una dintre diferenţele dintre o femeie şi un vulcan este că vulcanul nu îşi mimează erupţiile. (Groucho Marx)
• Pentru mine, femeile sunt ca şi elefanţii. Îmi place să-i privesc, dar nu mi-ar plăcea să am unul. (W.C. Fields)
• Nu judeca lucrul după cuvântul care îl numeşte şi nici gândirea după felul în care e înfăţişată în vorbe. Floarea de neghină e mai frumoasă decât cea a grâului folositor. Gândurile trebuie să hrănească vorbele, iar vorbele să îmbrace cuvintele. (Pitagora)
• Adevăratele întrebări sunt cele care îti pătrund mintea fie că-ţi place, fie că nu, cele care o fac să vibreze, cele cu care te pui de acord numai pentru a descoperi că sunt acolo. Adevăratele întrebări refuză să fie împăcate. Apar în viaţa ta exact atunci când li se pare lor că e mai important să stea deoparte. Sunt întrebarile cele mai des adresate si care primesc cele mai nepotrivite răspunsuri, cele care-şi dezvăluie natura usor, fără tragere de inima si de cele mai multe ori împotriva voinţei tale. (Ingrid Bengis)
• Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judecăţi. Cei care fac silogisme sunt faţă de adevăr, cum sunt curcile alea care se încurcă printre popice. (Petre Ţuţea)
• Credinţele sunt cele care despart oamenii. Îndoiala îi uneşte. (Peter Ustinov)
• Nu trebuie să judeci niciodată omul după cele scrise de el, ci după ceea ce vorbeşte într-un cerc de bărbaţi care sunt la înălţimea lui.(Georg Christoph Lichtenberg)
• Vorbele spuse în batjocură veştejesc inima, jignesc toate sentimentele. (H de Balzac)
• Vorbele celebre sunt cele pe care oamenii celebri le pronunţă după ce au murit. (Abatele Prevost)
• Omul cu adeăarat bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost. (Nicolae Iorga)
• Cel mai mare lucru pe care-l poţi face pentru un prieten nu este să-i dai din bogaţiile tale, ci să i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse în el însuşi. (Benjamin Disraeli)
• În viaţă risipim ani, iar la moarte cerşim clipe - Nicolae Iorga
• Învaţă să-ţi scrii durerile pe nisip şi bucuriile pe stâncă Sf.Augustin
• Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profundă emoţie a inimii umane exprimată în soluţie chimică. Este un extract concentrat, este produsul final al căderilor şi al suferinţelor. Lacrimile adevărate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe pânza emoţiilor. Ele sunt portretul celor mai adânci aspiraţii umane. - Dr.M.R.Haan
• Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea. (Georges Brassens)
• Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate. (Jack Penn)
• Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică. (La Rochefoucauld)
• Munca în echipă presupune în primul rând să-ţi pierzi jumătate din timp explicându-le celorlalţi de ce nu au dreptate. (George Wolinski)
• Înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune. (proverb turc)
• Povara acestei lumi este prea grea pentru ca vreun om să o poată purta, iar suferinţa Universului prea crudă pentru o singură inimă... - Oscar Wilde
• Parlamentarul nu este decât un infractor de rând care face legi în perioada când nu stă în închisoare pentru vreo crimă de drept comun - Mark Twain
• Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. Cioran
• Lanţurile scalviei leagă doar mâinile: mintea este cea care eliberează omul Franz Grellpazzer
• Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus dacă vrei să vezi foarte departe Constantin Brancuşi
• Se zice că timpul trece.Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp G.Ibraileanu
• Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă (N.Iorga)
• Cine nu speră, nu disperă.--- Seneca
• A fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte în primejdie, cu orice risc, ci a fi hotărât să fii întotdeauna de partea adevărului. (Plutarch)
• Advesitatea face oameni, prosperitatea, monştri. (Proverb francez)
•  De-a lungul secolelor femeile au servit drept oglinzi, posedând puterea magică şi minunată de a reflecta trupul bărbatului de două ori mai mare decât era. (Virginia Woolf)
• Marea întrebare, la care nu ştiu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: “Ce vrea de fapt o femeie?”. (Sigmund Freud)
• Femeile sunt pasionate de matematică. Îşi împart vârsta la 2, dublează preţul hainelor şi adaugă întotdeauna 5 ani la vârsta prietenei cele mai bune. (Marcel Achard)
• Bărbatul vânează femeia până când ea îl prinde. (Necunoscut)
• Ce e femeia? Nu ştiu, dar sunt multe! (Emil Brumaru)
• Hoţii îţi cer banii sau viaţa; femeile le vor pe amândouă. (Samuel Butler)
• O femeie poate ierta câteodată un barbat care încearcă să o seducă, dar niciodată pe bărbatul care ratează o ocazie atunci când i se oferă. (Charles Maurice de Talleyrand Perigord)
• Un gentleman este un bărbat care nu loveşte niciodată o femeie fără să fie provocat. (Henry Louis Mencken)
• Femeia este un animal cu păr lung şi idei scurte. (Arthur Schopenhauer)
• O femeie poate să ţină un singur secret: vârsta ei. (Voltaire)
• Când un bărbat îţi fură nevasta, nu e răzbunare mai bună decât să-l laşi să o păstreze (Sacha Guitry)
• O fi bine în Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo. (Nietzsche)
• În viaţă nu contează dacă pierzi sau câştigi. Contează dacă pierd sau câştig eu... (Winston Churchill)
• Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Că nu toată lumea are aceleaşi gusturi. (G.B. Shaw)
• Statisticile sunt precum costumele de baie: îţi arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli. (Georges Vedel)
• Un bărbat nu este complet dacă nu este însurat. Abia atunci este terminat. (Robert Frost)
• Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei nu trăieşti mai mult... doar că ţi se pare că timpul trece prea încet. (Clement Freud)
• Nu e bine să fii obligat să alegi între Rai şi Iad. Prieteni buni găseşti în ambele locuri. (Mark Twain)
• Dragostea e oarbă? Nu. E doar puţin presbită: nu vede nici un defect până nu se îndepărtează puţin. (Drew Barrymore)
• Orice optimist nu e decât un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost. (Louis Bernanos)
• Culmea lenei este să te scoli la şase dimineaţa ca să ai mai mult timp de stat degeaba. (Tristan Bernard)
• Primul bărbat care s-a însurat poate fi iertat. Că nu ştia ce-l aşteaptă. Ceilalţi n-au nici o scuză. (Sacha Guitry)
• Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea într-una lămuriri peste lămuriri. (A. de Saint-Exupery)
• Alegerile sunt procedeul prin care oamenii liberi îşi aleg stăpânii. (Timon din Paris)
• Egoistul este acel om care nu se gândeşte la mine. (Eugene Labiche)
• Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brâncuşi)
• Posteritatea va crede că am avut un singur ou. (Columb)
• Prefer rima îmbrăţişată. (Veronica Micle)
• Femeile cu picioare lungi sunt cele mai bune la pat. (Procust)
•  Femeia model trebuie să fie tânără. (Corneliu Baba)
• A fost nuntă cu dar, dar nu cine ştie ce! (Zamfira)
• N-aveţi, cumva, un foc? (Nero)
• Şi totuşi, se învârteşte! (Galileo Galilei, la un chef)
• Suntem rude, dar foarte îndepărtate (Fraţii Grimm)
• Eu sunt o excepţie: mi-am făcut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
• De când cu politica, am tras poezia pe linie moartă. [Adrian Păunescu]
• Am fost corigent la zoologie şi literatură. (La Fontaine)
• Am oscilat între Şcoala Ardeleană şi Şcoala Militară. (Petru Maior)
• Aria cercului se bucură de o celebritate nemeritată. (Giuseppe Verdi)
• Nu intraţi în marile complexe cu soţia. (Freud)
• Am picat la ţanc! (Aurel Vlaicu)
• Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
• Într-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la pătrat.      (Pitagora)
• Când pun mâna pe un roman bun, nu-l las până nu-l termin. (Cleopatra)
• Cartea mea de căpătâi este "După douăzeci de ani". (Silviu Brucan)
• Mă duc să mă caut. (Fiul rătăcitor)
• Aştept Ziua Recunoştinţei. (Peneş Curcanul)
• Ce mică-i lumea! (Gulliver în ţara piticilor)
• Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
• Toţi oamenii de valoare au zburat din România. (Henri Coandă)
• De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un văr. (George Topârceanu)
• Vrem să ne păstrăm limba şi portul. (un constănţean - Radu Mazăre)
•  Ca orice om, am fost şi eu la strâmtoare. (Magellan)
• Mintea nu-i un vas care să fie umplut, ci un foc care trebuie întreţinut. -Plutarch-
• Nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori fără permisunea noastră. -Eleonor Roosevelt-
• Faima pe care o oferă bogăţiile sau frumuseţea este trecătoare şi fragilă; desăvârşirea minţii este o avere splendidă şi durabilă. -Sallust-
• O mamă nu e o persoană pe care să te sprijini, ci o persoană care face sprijinul necesar. -Dorothy Canfield Fisher-
• Dacă folosim orice experienţă ca să ne sporim cunoştinţele pentru a le folosi spre binele omenirii, aceasta va produce o schimbare în noi şi în lumea noastră; cunoaşterea este putere -Francis Bacon-
• Un om cinstit este cea mai nobilă lucrare a lui Dumnezeu. -Robert Burns-
• După ce a eşuat în campania militară din Rusia, în 1812, Napoleon se retrăgea grăbit spre vest. În dreptul râului Niemen, el împreună cu suita sa se opriră şi cerură ajutorul unui ţăran barcagiu din împrejurimi să-i treacă pe celălalt mal.Când ţăranul îi ajută să treacă râul, Napoleon se interesă: - Mulţi dezertori au trecut râul zilele acestea? Naiv, ţăranul i-a răspuns: - Niciunul, dumneavoastră sunteţi primul.
• Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzându-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu nişte specialităţi culinare, îi zise in batjocură: - Cum, şi filozofii mănâncă lucruri atât de bune? - De ce nu? – îi răspunse Réne Descartes – îti închipui poate că natura a creat lucruri delicioase numai pentru proşti?
• Henric VIII, regele Angliei, hotârî să trimită un episcop la Francisc I, regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate.Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie. - Să nu-ţi fie teamă! ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea. - Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!
• După ce şi-a scrântit piciorul la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat: “Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.”
• Celebrul compozitor Hans von Bülow, plimbându-se într-o seara prin Berlin, îngândurat, s-a lovit de un trecător.
  Acesta s-a oprit iritat şi se răsti la muzician:
  -Dobitoc!
   Bülow îşi scoase pălăria şi spuse:
  - Încântat de cunoştinţă, numele meu este Bülow!
• Fericirea depinde de noi. (Aristotel)
•  Componentele fundamentale ale fericirii sunt: să faci ceva, să iubeşti pe cineva şi să speri la ceva. (Allan K. Chalmers)
• Fii fericit cât trăieşti pentru că mort o să fii mult timp. (Proverb scoţian)
•  Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi îţi vezi de treabă, o vei găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală. (William Bennett)
• Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă. (Albert Schweitzer)
• Fericirea este plăcere fără regret. (Lev Tolstoi)
• Fericirea este mulţumirea de sine. (Aristotel)
• Puteţi prinde caracterul unui om cu o furcă, dar se va întoarce din nou şi din nou. – Horace
• Caracterul este alcătuit din minte şi din suflet. Aşa se întâmplă că el depinde de educaţie şi, prin urmare, poate fi îndreptat sau îmbunătăţit – Giacomo Casanova
• Caracterul îi dă omului libertatea interioară – Titu Liviu Maiorescu
• Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc      ceea ce noi numim caracter. El este temelia demnităţii personale. – La Rochefoucauld
• Caracterul este semnul de naştere care determină valoarea adevărată a fiecărui om şi a muncii sale. – Orison Swett Marden
• Caracterul nostru este prevestirea destinului nostru, şi cu cât avem şi vrem mai multă integritate, cu atât va fi destinul nostru mai simplu şi mai nobil. – George Santayana
• Caracterul fără inteligenţă poate multe, însă inteligenţa fără caracter nu valorează nimic. – Cicero
• Măsura caracterului este dată nu prin câte ştim să facem, ci prin cum ne comportăm atunci când nu ştim ce să facem. – John Holt
• Numai oamenii singuratici, cunosc adevăratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalţi există familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezintă totul. – Willa Cather
• Cel care este însoţit de gânduri nobile nu este niciodată singur – Fletcher
• Singuratatea este cea mai profundă realitate a naturii umane. Omul este singura fiinţă care ştie că e singur. – Octavio Paz
• Singuratatea este mai dureroasă când eşti tânăr, dar devine plăcută atunci când devii mai matur. – Albert Einstein
• Singuratatea şi sentimentul de a nu fi dorit reprezintă cea mai teribilă sărăcie. – Mother Teresa of Calcutta
• Singuratatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a gasi adevărul. – Mircea Eliade
• Singuratatea este o operă de convertire la tine însuţi. – Emil Cioran
• Singuratatea e locuinţa naturală a tuturor gândurilor. - H. Lacordaire
• Singuratatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal. – Octavian Paler
• Singuratatea e soarta spiritelor superioare. – Arthur Schopenhauer
• Frumuseţea personală este mult mai mare decât orice recomandare – Aristotel
• Dacă oferi dragoste, frumuseţea va creşte şi toate acestea pentru că dragostea este frumuseţea sufletului – Saint Augustine
• Unii oameni indiferent cât de bătrâni sunt niciodată nu îşi pierd frumuseţea. Au mutat-o din feţele în inimile lor – Martin Buxbaum
• Frumuseţea este… când te uiţi în ochii unei femei şi vezi frumuseţea în inima ei – Nate Dircks
• O femeie ce nu poate fi urâtă nu poate fi frumoasă –Karl Kraus
• Te iubesc pentru că eşti frumoasă sau eşti frumoasăpentru că te iubesc? – Richard Rodgers and Oscar Hammerstein II
• Frumuseţea este ceea ce te simţi în interior şi ea este cea care se reflectă în ochii tăi. Nu este ceva care ţine de fizic. – Sophia Loren
• Frumuseţea este o formă a geniului, dar este superioară geniului pentru că nu cere să fie explicată. – Oscar Wilde

 George Bacovia - Citate: