MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 9 SEPTEMBRIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE
A. Evenimente; Nașteri
Evenimente
- 9: O alianță de triburi germanice condusă de Arminius a atacat forțele romane conduse de Publius Quinctilius Varus în bătălia de la Teutoburger Wald, învingând trei legiuni în următoarele zile.
- 337: Constantin al II-lea, Constanțiu al II-lea și Constant îl succed pe tatăl lor Constantin I. Imperiul Roman este împărțit între cei trei augusti.
- 1087: William al II-lea devine rege al Angliei.
- 1488: Anne de Bretania devine ducesă suverană a Bretaniei, devenind o figură centrală în lupta pentru influență care duce la unirea Bretaniei cu Franța.
- 1543: Maria Stuart, în vârstă de nouă luni, este încoronată "regina scoțienilor" în centrul orașului scoțian Stirling.
- 1743: Rescriptul împărătesei Maria Terezia prin care s-a dat dreptul copiilor de iobagi români din Transilvania de a frecventa școala.
- 1791: Washington, D.C., capitala Statelor Unite, este numită după președintele George Washington.
- 1804: Incendiu violent în București; Curtea Domnească și o bună parte a orașului sunt distruse.
- 1850: Ca parte a compromisului din 1850, California a devenit cel de-al 31-lea stat american.
- 1886: S-a adoptat, la Berna, prima Convenție internațională pentru protecția operelor literare și artistice (intră în vigoare în România la 5/17 decembrie 1887) (9/21).
- 1901: Sunt reluate relațiile diplomatice dntre Austro-Ungaria și Mexic. Ele au fost întrerupte de la moartea împăratului Maximilian I, fratele împăratului Franz Joseph I, în 1867.
- 1911: A fost efectuată prima cursă poștală cu avionul în Europa.
- 1912: A fost dezvelit bustul generalului dr. Carol Davila, lucrare a lui Constantin Brâncuși, și primul monument al lui Brâncuși la București.
- 1918: Constituirea, din inițiativa lui C. I. Parhon, a Societății de neurologie, psihiatrie și psihologie din Iași (din 1921 și de endocrinologie).
- 1923: Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii Turcia, fondează Partidul Popular Republican.
- 1940: Asasinatele hortyste din comuna Treznea, județul Sălaj. Au fost uciși sau răniți, de către armata maghiară, împreună cu localnicii maghiari din Transilvania de Nord, 263 de români. Drama populației românești din Transilvania de Nord-Est a continuat și în celelalte zile, în perioada 1 septembrie 1940 - 1 septembrie 1942, fiind asasinați 991 de români (în comuna Ip, Sălaj au fost asasinați, în noaptea de 13-14 septembrie 157 de români).
- 1947: Primul caz al unui bug de computer: o molie găsită într-un releu al unui computer Harvard Mark II de la Universitatea Harvard.
- 1948: Kim Il-sung proclamă Republica Democratică Populară Coreea.
- 1956: Elvis Presley apare pentru prima dată în emisiunea The Ed Sullivan Show. Elvis a interpretat piesele Don't Be Cruel și Hound Dog.
- 1973: Peștera Eberstadt, descoperită în 1971 cu ocazia unor lucrări cu exploziv la cariera de calcar, și apreciată că ar avea o vârstă de circa 2 milioane de ani, este deschisă pentru public.
- 1989: Între 9 septembrie și 17 noiembrie 1989, s-a desfășurat primul și cel mai rapid înconjur al lumii cu automobilul. A fost efectuat de Mohammed Salahuddin Choudhury și de soția sa Neena, din India, în 69 de zile, 19 ore și 15 minute, având ca punct de plecare și sosire orașul Delhi, India.
- 1991: Tadjikistanul și-a declarat independența față de URSS.
- 1997: Kim Jong Il, fiu și moștenitorul desemnat al fostului lider nord-coreean, Kim Ir Sen, a fost numit oficial președinte al RPD Coreene, după 3 ani de doliu păstrat în memoria tatălui său.
- 2002: Canalul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o banda sonoră în care Osama bin Laden revendica, pentru prima dată explicit, atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA.
- 2004: Secretarul de stat american Colin Powell a declarat că violențele din provincia sudaneză Darfur constituie o gravă încalcare a drepturilor omului și a invocat Convenția internațională din 1948 asupra prevenirii și pedepsirii crimelor de genocid; conflictul din vestul Sudanului a început în februarie 2003, când milițiile proguvernamentale (numite de localnici "diavolii călări") au silit populația de culoare să-și părăsească locuințele, terorizând și exterminând zeci de mii de persoane; ONU a declarat cu privire la criza din Darfur că este cea mai gravă criză umanitară în curs de desfășurare din lume.
- 2015: Regina Elisabeta a II-a a devenit monarhul britanic cu cea mai lungă domnie din istoria Marii Britanii (63 de ani și șapte luni), surclasând-o pe regina Victoria, stră-străbunica sa.
- 2016: Guvernul Coreei de Nord efectuează al cincilea și probabil cel mai mare test nuclear. Liderii mondiali condamnă actul, Coreea de Sud numind-o „imprudență maniacală”.
Nașteri
- 214: Aurelian, împărat roman (270-275) (d. 275)
- 384: Honorius, împărat al Imperiului Roman de Apus (395-423) (d. 423)
- 1585: Armand Jean du Plessis, Cardinal Richelieu, om politic francez (d. 1642)
- 1737: Luigi Galvani, medic, fizician și filosof italian (d. 1798)
- 1778: Clemens Brentano, poet, dramaturg și prozator german (d. 1842)
- 1826: Frederic I, Mare Duce de Baden (d. 1907)
- 1827: Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei, fiul Țarului Nicolae I, vicerege al Poloniei, președinte al Consiliului de Miniștri (d. 1892)
- 1828: Lev Tolstoi, scriitor rus (d. 1910)
- 1836: Ioan (Iancu) Lupul (germană: Johann von Lupul)[1] (n. 9 septembrie 1836, Volcineț, Vijnița - d. 1922, Cernăuți) a fost un politician și patriot român, pe mulți ani deputat în Dieta Bucovinei, deputat și vicepreședinte al Consiliului Imperial (Reichsrat) și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Deasemenea a fost un scriitor și poet recunoscut. După ce a absolvit studiul în Drept, a început sa lucreze ca funcționar administrativ la Cernăuți și s-a angajat devreme în politică. Din 1864 a fost deputat al consiliului municipal al orașului Cernăuți (până la 1888). In 1866 a obținut un mandat pentru fracțiunea moșierilor mari in Dieta Bucovinei unde a și fost membru în cadrul comitetului de stat.[2]
Din 1885 până la 1894 a reprezentat interesele românești ca membru al Reichsratului și a fost al doilea vice-presedinte al acestei case (1898-1900).[3][4]
După ce președintele țării, Anton Graf Pace von Friedenberg, a demisionat din cauza conflictului cu privire la utilizarea limbii române în primăvara anului 1892, în consecință, de asemenea declarse mareșalul Bucovinei, baronul Alexandru Wassilko de Serecki, că în viitor el nu va mai fi disponibil pentru acest post și a pledat în favoarea candidaturii prietenului său politic Ioan Lupul. Acesta a fost ales in toamna 1892 ca adversar al baronului Anton Kochanowski von Stawczan, și cu voturile celor patru deputați ruteni, ca nou căpitan al ducatului.[5] Abia în 1904 acesta a fost înlocuit prin contele Gheorghe Wassilko de Serecki, fiul fostului mareșal. Ioan Lupul, precum și timpuriu decedatul său frate Tudor (1838-1858), deși români, au scris preponderent în limba germană.[7]
Cu toate ca a scris și in proză, ca peste ani de zile articole pentru ziarul "Sonntagsblatt der Bukowina", de asemenea cartea " Streiflichter Czernowitz 1902", a fost în primul rând poet.[8][9] El este considerat stilistic în succesiunea lui Nikolaus Lenau și Heinrich Heine.
Ioan Lupul Date personale Născut Decedat 1922 (85 de ani)
Cernăuți, Regatul RomânieiCetățenie România Ocupație politician
scriitorMembru al Camerei Deputaților din Consiliul Imperial Austriac - 1845: Ignác Acsády (Ignác Adler), scriitor, publicist și istoric maghiar de origine evreiască (d. 1906)
- 1863: Agatha Bârsescu, actriță română (d. 1939)
- 1867: Gheorghe Rusescu (n. 9 septembrie 1867 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Gheorghe Rusescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 6 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași.[3][4][5][6]
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 6 Roșiori și Diviziei 1 Cavalerie în perioada 18 noiembrie/1 decembrie 1916–22 decembrie 1916/4 ianuarie 1917.[2]
În perioada 1919-1920 a comandat Brigada 4 Roșiori în fruntea căreia a participat la operațiile militare postbelice din Transilvania (1919-1920). Brigada a fost prima unitate română care a intrat în Budapesta la 3 august 1919
Generalul Gheorghe Rusescu Date personale Născut 9 septembrie 1867 Naționalitate România Cetățenie România Ocupație ofițer comandant al Diviziei 1 Cavalerie În funcție 1916 - 1917 Monarh Ferdinand I Prim-ministru Ion I. C. Brătianu Studii Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1886 - 1888)
Școala Superioară de RăzboiActivitate Ramura Cavalerie Gradul Sublocotenent (1888)
Locotenent (1892)
Căpitan (1898)
Maior (1906)
Locotenent-colonel (1913)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)[1]A comandat 1916 - comandant al Diviziei 1 Cavalerie Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)Decorații și distincții Decorații Ordinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” () - 1875: Vasile Osvadă (n. 9 septembrie 1875, Măhaciu (azi Măhăceni), Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria - d. 16 ianuarie 1931, municipiul Cluj)[1] a fost un economist și înalt funcționar bancar român,[2] precum și publicist în domeniul financiar-bancar,[3] cunoscut pentru contribuțiile sale în planul managementului financiar bancar și în cel al literaturii de specialitate.[4]
A fost un profesionist deosebit de activ în promovarea și concretizarea ideilor cooperatiste, în procesul de reformă al băncilor românești și în organizarea uniunii bancare „Solidaritatea” [2] și a contribuit la afirmarea și dezvoltarea publicisticii economice românești.[5]
S-a implicat, de asemenea, în activitatea unionistă de la începutul secolului XX,[6] precum și în aceea de organizare a unui corp al voluntarilor ardeleni și bucovineni în timpul Primului Război Mondial. A fost fiului unui notar comunal. A urmat liceul la Blaj și Brașov,[1] absolvind, ulterior, Academia Comercială din Viena. A ocupat funcția de director executiv al băncii „Agricola” din Hunedoara,[2] după ce, mai întâi, a fost funcționar la banca „Steaua” din Petrovaselo și contabil la banca hunedoreană „Corvineana”.[3] În Orăștie a ocupat funcția de director al Reuniunii Proprietarilor de Vite.[9]
S-a remarcat în publicistica de factură financiar-bancară datorită articolelor sale din „Revista economică”[3] (Sibiu),[1] activând îndeosebi în problematica extinderii și diversificării cooperației în mediul rural[3] și a a contribuit efectiv la întemeierea cooperativelor de credit în satele Transilvaniei.[9]
Împreună cu colaboratori, precum Gavril Todică (contabil șef la banca „Georgeana”), a editat primul periodic românesc de profil din Transilvania – numit „Tovărășia”. Acesta a apărut săptămânal în perioada 1905 și 1911, a avut un conținut predominant cooperatist și[3] a fost un supliment economic al ziarului „Libertatea” din Orăștie. Sprijinitori – ai acestui demers, au mai fost Ștefan Erdelyi, Ioan Moța.[9] A mai colaborat la „Tribuna” (Sibiu și Arad), „Foaia de Duminică” (Timișoara), „Lupta” (Budapesta),[1] „Libertatea”.[9]
A activat în cadrul secției economice a „Astrei”, editând (în calitatea de membru al acesteia, cu scopul sprijinirii evoluției mișcării cooperatiste), în anul 1907, lucrările „Legea tovarășilor” și „Băncile populare din România”, precum și, în 1912[3], studiul comparat de analiză a mișcării cooperatiste din Ungaria, Bucovina și România „Mișcarea cooperatistă”.[10] Tot în 1907 a conceput, în numele Astrei, un proiect care prevedea organizarea uneia sau a mai multor centrale pentru tovărășiile agricole. Deoarece Astra nu a avut fonduri pentru scopul respectiv, planul nu a fost concretizat.[11] Tot Astra l-a trimis, în 1913, în România, pentru a studia organizarea cooperației din Regat.[12]
S-a numărat printre cei care au inițiat și au susținut asociația funcționarilor români de bancă. A susținut, de asemenea, reforma instituțiilor de credit,[10] modernizarea și rentabilizarea acestora,[13] precum și existența unei bănci naționale de asigurare. În perioada Primului Război Mondial a servit în Armata Austro-Ungară cu gradul de sublocotenent, fiind făcut prizonier de război pe frontul din Rusia (1916-1917). Înrolat ca voluntar în Primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia, a ajuns în Regatul României. S-a aflat printre cei care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.[1] și a fost membru ales al Marelui Sfat Național Român.[14] Datorită activității sale anterioare în domeniile financiar și cel agrar, a ocupat, după 1 decembrie 1918, postul de secretar al resortului de agricultură al Consiliului Dirigent . Din această poziție a fost unul dintre artizanii proiectului de reformă agrară din Transilvania și Banat.[10]
În perioada 21 octombrie 1926 – 23 iunie 1927 a fost primar al municipiului Cluj[1] (interimar).[15]
A fost membru în consiliul de administrație al Institutului de Arte Grafice „Ardealul” din Cluj.[1]
Este înmormântat în Cimitirul Central din Cluj.
Vasile Osvadă
Vasile OsvadăDate personale Născut 9 septembrie 1875
Măhaciu (azi Măhăceni), Comitatul Turda-Arieș, Austro-UngariaDecedat 16 ianuarie 1931
Municipiul ClujNaționalitate Română Cetățenie Austro-Ungaria
RomâniaOcupație Economist Activitate Alma mater Academia Comercială din Viena Cunoscut pentru - • Contribuțiile sale în planul managementului financiar-bancar și în cel al literaturii de specialitate
- • Implicarea în activitatea de organizare a Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni de la Hârlău
- • Calitatea de membru
- 1885: Victor Vâlcovici, matematician român, membru al Academiei Române (d. 1970)
- 1894: Mihail Andricu, compozitor român (d. 1974)
- 1899: Brassaï, pictor francez (d. 1984)
- 1908: Cesare Pavese, scriitor italian (d. 1950)
- 1916: Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, România - d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic. Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni.
Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău.
După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.
În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume.
În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol. Iată o listă cronologică a cărților publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:[5]
- Taraful de noapte roman (Editura Fortuna)
- Viața de toate zilele a poetului (La vie de tous le jours du poète), poezie, Editura Cartea Românească, 1937;
- Caligrafie pe zăpadă (Calligraphie sur neige), poezie, Editura Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1940;
- Armand Călinescu (Armand Călinesco), Editura Socec, București, 1940;
- Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite (Le rives du Dniestr sont en flammes), cu o scrisoare de Tudor Arghezi, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1940 — reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și Bucovinei, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”;
- Cu submarinul la asediul Sevastopolului (Avec le sus-marin à l'assault de Sébastopol), Editura Națională, București, 1942;
- Am luptat în Crimeea (Je combattu en Crimée), reportaj de război cu un portret de Lucia Demetriade Bălăcescu, , Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942
- Ceasul de rugăciune (L'Heure de la prière), poezie, cu un portret de R. Rybickza, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942;
- Ultima oră (La dernière heure), Editura Națională, București, 1943;
- Rumänische Märchen (Povești românești/Contes Roumains), Eibandentwurf von Eugen Dörr, Ähren Verlag, Heidelberg, 1948;
- La vingt-cinquième heure (Ora a douăzeci și cincea/Ora 25), traduit du roumain par Monique Saint-Côme, avec un préface de Gabriel Marcel, Plon, „Feux Croisés”, Paris, 1949
- Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
- Perahim - Rendez-vous à l'infini
- La Vingt-cinquième heure (în română Ora 25 / A douăzeci și cincea oră), roman (ecranizat în 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn)
- De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle (De la al 25-lea ceas, la momentul eternității),
- La Seconde Chance (1952), Editura Plon, Paris, tradus din română de Livia Lamoure
- Les Sacrifiés du Danube (1957)
- La Maison de Petrodava (1961)
- Les Immortels d'Agapia (1964)
- Dieu Paris (1964)
- L’oeil américain („Ochiul American”) (1972) roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
- Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit, de exemplu se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare:
- Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010)[6] - după romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur.
- Les Inconnus de Heidelberg, Plon, 1977, 251 de pagini. ISBN 2259001955, ISBN 9782259001953
- Necunoscuții din Heidelberg, traducere în limba română: Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2015, 256 de pagini ISBN 978-983-136-466-7
A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă un act necinstit.
Constantin Virgil Gheorghiu
Constantin Virgil GheorghiuDate personale Născut [2][3]
RomâniaDecedat (75 de ani)[2][3][4]
Paris, FranțaÎnmormântat Cimitirul Passy[*] Cetățenie România Religie creștinism ortodox[*] Ocupație diplomat
romancier[*]
scriitorActivitate Limbi limba română[1] Studii Universitatea din Heidelberg
Universitatea din București - 1917: Kató Ács (Márta Körmendi), scriitoare, jurnalistă și activistă comunistă maghiară (d. 1989)
- 1922: Hans Georg Dehmelt, fizician american de origine germană, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1989)
- 1923: Daniel Carleton Gajdusek, virusolog american, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1976)
- 1936: Nicolae Sulac (n. 9 septembrie 1936, Sadîc, Județul Cahul — d. 8 aprilie 2003, Chișinău) a fost un cântăreț de muzică populară din Republica Moldova.[1][2][3]
De-a lungul carierei sale interpretul a cântat șlagărele „Ce frumos mai cânta cucul”, „Tinerețe-tinerețe”, „Foaie verde magheran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, doinele „Miorița” și „Doina de jale”, „În pădurea de la Prut” și altele.
Fragment audio din repertoriul personal:- Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.
„Pe pământul nostru drag” Fragment din piesa „Pe pământul nostru drag” de Nicolae Sulac
Nicolae Sulac s-a născut în data de 9 septembrie 1936 în satul Sadîc, Județul Cahul, Regatul României (astăzi Republica Moldova).Activitatea sa artistică a început-o în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, și anume în cadrul capelei corale "Doina" (din 1959). În 1965 Nicolae Sulac devine solist al ansamblului "Fluieraș", ansamblu care a lansat mulți interpreți de muzică populară din Moldova. În anii 70 și începutul anilor 80 concertează în calitate de solist al ansamblului "Lăutarii".
Nicolae Sulac este laureat al premiilor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), artist al poporului al R.S.S.M. și ulterior al Republicii Moldova, cavaler al Ordinului Republicii (1992).
În anul 2002 a creat un fond de susținere a muzicii populare.
Nicolae Sulac a interpretat piese exclusiv în limba română fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar și de cei ce nu cunoșteau limba română.
Spre sfârșitul vieții Sulac a dorit să se stabilească la Iași, oraș care îi plăcea mult și unde obișnuia să se întâlnească cu prietenii.[4]
A decedat la Chișinău, în 2003, în urma unui atac cerebral[5] și a fost înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. La 9 octombrie 2004, în cadrul Cimitirului Central a fost inaugurat un bust al său.
În 2007, postum, a apărut pe piață albumul "La o margine de drum" a lui Nicolae Sulac.
Fiica sa, Doina Sulac, la fel este interpretă.
Nicolae Sulac Date personale Născut 9 septembrie 1936, Sadîc, Județul Cahul, Regatul României
Sadîc, raionul Cantemir, MoldovaDecedat (66 de ani) , Chișinău, Republica Moldova
Chișinău, MoldovaÎnmormântat Cimitirul Central din Chișinău Copii Doina Sulac Cetățenie Regatul României Etnie Regatul României Ocupație Cântăreț Activitate Gen muzical Muzică populară Instrument(e) Voce Case de discuri Music Master Premii Artist al Poporului URSS[*]
Ordinul Republicii - 1937: Vladimir Țincler (n. 9 septembrie 1937, Ceaga (Petrovka/Petrivka), Basarabia, Regatul României – d. 22 martie 2016) a fost un fotbalist și apoi antrenor de fotbal basarabean de origine evreiască.[1]
Vladimir Țincler și-a petrecut întreaga carieră de fotbalist la clubul Zimbru Chișinău, unde apoi a revenit și în calitate de antrenor în două perioade scurte. A fost desemnat antrenor emerit al RSS Moldovenești.[2][3][4] Ca jucător, în anul 1958 a fost inclus în lista ”33 cei mai buni fotbaliști ai anului din URSS”.
- 1944: Anton Petru Moisin (n. 9 septembrie 1944, Veștem, județul Sibiu (interbelic)) este un istoric, preot, profesor și pedagog român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Anton Petru Moisin s-a născut la 9 septembrie 1944, în localitatea Veștem, din județul Sibiu (interbelic)), fiu al inginerului și prelatului papal Octavian Moisin și al soției acestuia Maria.
Este frate cu senatorul CDR Ioan Moisin, din legislatura 1996 - 2000.
Are titlul științific de doctor în istorie.
Lucrări
- Caracterul la elevi, unele tehnici de formare, Opiniile unui profesor diriginte, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., Bucureșri, 1996, ISBN 973-30-3157-8.
- Iubirea adevărată, Editura Galaxia Gutenberg, 2011, ISBN 978-973-141-358-7.
- Călăuza părinților în educarea copiilor, Editura Aramis, 2010, ISBN 978-973-679-787-3.[1]
- Arta educării copiilor și adolescenților în familie și în școala, Editura Didactică și Pedagogică, 2010, ISBN 978-973-30-2854-3.
- Tracii din Transilvania, Editura Dacica, 2009, ISBN 978-606-92035-4-5.
- Roma și romanii în primul mileniu creștin, Editura Galaxia Gutenberg, 2009, ISBN 978-973-141-180-4.
- Istoria Transilvaniei, Volumele I - V, 1998 - 2003.
- Mihai Viteazul - O expunere sistematică și completă a luptelor sale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2011, 200 de pagini, ISBN 978-973-30-3101-7
- Minciuna „trecerii” la ortodoxie a românilor uniți, greco-catolici, în anul 1948, Partea I, Victoria, 1998, ISBN 973-98401-3-1
- Cei șapte Episcopi greco-catolici români care au pierit în prigoana comunistă, Editura Viața Creștină, Cluj-Napoca, 2010, 267 de pagini ISBN 978-973-674-083-1
- Anton Moisin, Elisabeta-Dunca Moisin, Octavian Moisin, Demnitatea copilului, Editura Presa Bună, Iași, 2013
Anton Moisin Date personale Născut (75 de ani) Cetățenie România Religie Biserica Catolică Ocupație preot
istoric
- 1946: Costin Cazaban (n. 9 septembrie 1946, București; d. 20 februarie 2009, Paris), a fost un compozitor, muzicolog și profesor universitar francez originar din România. A fost fiul actorilor Jules Cazaban și Irina Nădejde.
Absolvent al Conservatorului Național Superior de Muzică din București. Critic muzical și compozitor de muzică spectrală (http://fr.wikipedia.org/wiki/Musique_spectrale). Profesor de armonie și scriitură la Conservatorul George Enescu din București (1971-1983), bursier DAAD (1974-75, Germania), participant la cursurile de vară de la Darmstadt (1982-1983), laureat cu premiile I și II la concursurile de compoziție ICONS (Torino, 1987). În 1983 s-a stabilit la Paris. Doctor al Universității Paris I Panthéon-Sorbonne, cu teza Temps musical / Espace musical comme fonctions logiques (1994), în care elaborează un sistem de compoziție și analiză muzicală bazat pe logica lui Ștefan Lupașcu. Profesor la Universitățile Paris I, Paris III și Paris IV si Lyon II. Compozițiile sale au fost interpretate în Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite, Olanda, Germania și România. A participat asiduu la conferințe și congrese de specialitate. A fost membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET) și al SACEM (din 1981). A publicat peste 3.000 studii și articole de muzicologie și critică muzicală în “Le Monde”, “Le Monde de la Musique”, “La Revue Musicale”, “Silence” și a fost corespondent al Radio France International. Costin Cazaban a fost căsătorit cu violonista Diana Cazaban (născută Josan) și este socrul istoricului religiilor Bogdan Tătaru-Cazaban.
Pe 28 octombrie 2017, asociația Memorie și Speranță l-a comemorat pe Costin Cazaban în saloanele Uniunii Compozitorilor din București, în prezența a numeroși muzicologi și critici.
Compoziții
- Muzică pentru Saint-John Perse (1972),
- Reflet dans mon visage caché (1973),
- Zig-zag (1974),
- Naturalia I (1975),
- Antimemoria (1977),
- Natură moartă cu instrumente și compozitori (1978),
- Naturalia II (1980),
- Croisements recherchés, choral et évasion (1980),
- Notorious (1981),
- Variations-divertissement pour violon seul (1981),
- Ras-Timp (1982),
- Treillis (1985),
- Flûtes à vide (1986),
- El Aleph (1986),
- Umbra lui Euclide (1987),
- Deus ex machina (1988),
- Au-delà de Vienne (1989),
- Pneuma-Vorstellung (1990),
- Solve e coagula (1992),
- Sonate (1995),
- ...contineri minimo... (1997),
- Alcyon (1998),
- Dedalus (1999),
- Trei mici studii pentru pian (2000),
- Aletheia (2001),
- Flying (2003),
- Calam (2004),
- Pax vobiscum - in memoriam Jean-Paul II (2005),
- Hossana (2008).
Cărți și articole
- Les quatuors de Beethoven (1985),
- Les sentiers qui bifurquent : Luigi Nono (1987),
- L'Avenir du passé : Albab Berg (1992),
- Temps musical : espace musical comme fonctions logiques (1992),
- Temps musical et temps spacialisé (1994 & 1995),
- Michaël Lévinas ou la quête du concret imaginaire (1998),
- Signification musicale et tautologie (1998),
- Le temps de l'immanence contre l'Espace de la transcendance (1998),
- Le temps, l'espace et la signification musicale (1998),
- Entre immanence et intentionnalité. Le temps musical et le temps de l'écoute (1999),
- Temps musical / espace musical comme fonctions logiques (2000),
- Anatol Vieru : formalisation algébrique et enjeux esthétiques (2006),
- Husserl et la mélodie électroacoustique (2007),
- Bruit et matériaux à la fin du siècle dernier (2008).
Costin Cazaban
Costin CazabanDate personale Născut (73 de ani)
BucurestiDecedat 20 februarie 2009 Paris Naționalitate român, francez Cetățenie Franța Ocupație compozitor, muzicolog Activitatea literară Specie literară muzică spectrală - 1949: Ion Suruceanu (n. 9 septembrie 1949, Suruceni, Ialoveni) este un cântăreț moldovean și fost parlamentar. În 1990 a fost distins cu titlul de Artist al Poporului în RSS Moldovenească [1]A fost membru al Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și este simpatizant al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova
Ion Suruceanu Date personale Născut (70 de ani)
Suruceni, raionul Ialoveni, RSS MoldoveneascăCetățenie Republica Moldova Ocupație Cintăreț Activitate Ani de activitate 1968 - prezent Partid politic Partidul Comunist al Uniunii Sovietice Premii Artist al Poporului în RSS Moldovenească (1990) - 1949: Susilo Bambang Yudhoyono, om politic indonezian, președinte al Indoneziei
- 1952: Dave Stewart, membru al formatiei "Eurythmics"
- 1953: Petru Alexandru Frătean (n. 9 septembrie 1953) este un senator român, ales în 2012.
Petru Alexandru Frătean Date personale Născut (66 de ani) Cetățenie România Ocupație politician senator Deținător actual Funcție asumată
19 decembrie 2012Circumscripția 28 Mureș, colegiul uninominal nr.4 - 1956: Silviu Lung (n. 9 septembrie 1956, Sânmiclăuș, Satu Mare) este un maestru emerit al sportului, economist, fost jucător de fotbal, portar al echipelor Universitatea Craiova, Steaua București și al echipei naționale de fotbal a României. Silviu Lung s-a născut la data de 9 septembrie 1956 în satul Sânmiclăuș (județul Satu Mare). Prima legitimare o are la Victoria Carei în 1971. El a debutat în Divizia A cu echipa Universitatea Craiova în anul 1974. A jucat timp de 14 sezoane la Universitatea, câștigând în acest timp două titluri de campioni al României cu echipa (1979-1980, 1980-1981) și cinci Cupe ale Romaniei (1976-1977/1977-1978/1980-1981/1982-1983/1992-1993).
În anul 1988 a fost transferat la Steaua București cu care a câștigat încă din primul sezon titlul de campioni al României și Cupa. A jucat în finala Cupei Campionilor Europeni în anul 1989, dar Steaua a fost învinsă de către AC Milan cu scorul de 4-0. Ulterior a jucat în străinătate, la echipa spaniolă Logroño. A revenit la Universitatea Craiova în sezonul 1992/1993, retrăgându-se din activitatea de fotbalist în anul 1994.
Înalt de 1,94 m, s-a remarcat prin siguranța intervențiilor, curaj și inspirație, apărând cu brio buturile Universității Craiova în 182 de meciuri, ocupând în 1983 locul II în clasamentul celor mai buni jucători ai țării.
Silviu Lung a jucat într-un număr de 77 meciuri pentru Echipa Națională a României și a făcut parte din lotul României la Euro 1984 (Franța) și la Campionatul Mondial din 1990 (Italia). În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.[1][2]
În prezent, Silviu Lung are un fiu pe nume Silviu Lung Jr.
- 1960: Hugh Grant, actor britanic
- 1963: Roberto Donadoni, fotbalist și antrenor italian
- 1966: Adam Sandler, actor, muzician, comedian, scenarist și producător de film american
- 1969: Csilla Hegedüs (n. , Cluj, România) este o politiciană maghiară din România. În perioada noiembrie-decembrie 2014 a îndeplinit funcția de ministru al culturii și viceprim-ministru, în guvernul Victor Ponta.
Csilla Hegedüs
Csilla HegedüsDate personale Născută (50 de ani)
Cluj, RomâniaCetățenie România Ocupație politiciană Ministru al culturii În funcție
–Precedat de Hunor Kelemen Succedat de Ioan Vulpescu Partid politic UDMR Alma mater Universitatea din Pécs[ - 1970: Lucian Mic, episcop ortodox al Caransebeșului
- 1973: Bogdan Aurescu, diplomat român, ministru de Externe
- 1975: Ioan Cristina (n. , Craiva, Arad, România) este un senator român, ales în 2012.
Ioan Cristina Date personale Născut (44 de ani)
Craiva, Arad, RomâniaCetățenie România Ocupație politician Senator al României În funcție
, –Circumscripția Arad Partid politic PNL - 1976: Morris (n. Marius Iancu pe 9 septembrie 1976 în Roman, România) este un solist și DJ de muzică house și popcorn din România. În 2008 a început să colaboreze cu Play & Win și a debutat cu piesa „Till The Morning Light”.
Morris Date personale Nume la naștere Marius Iancu[1] Născut (43 de ani)[3]
Roman, România[1]
Roman, RomâniaCetățenie România Ocupație solist, DJ Activitate Gen muzical House, Popcorn Ani de activitate 2008[2] - prezent Case de discuri Roton, Cat Music Interpretare cu Sonny Flame Colaborare cu Play & Win[ - 1977: Gina Gogean (n. , Câmpuri, Vrancea, România) este o gimnastă română de talie mondială, retrasă actualmente din activitatea competițională, laureată cu medalii de argint și de bronz la Jocurile Olimpice da la Barcelona 1992 și Atlanta 1996.
Gina Gogean
Gina GogeanDate personale Născută (42 de ani)
Câmpuri, Vrancea, RomâniaCetățenie România Ocupație gimnastă artistică[*] Înălțime 1,5 m Sport gimnastică artistică Titluri și realizări Jocuri olimpice Jocurile Olimpice de vară din 1996
Jocurile Olimpice de vară din 1992
Gymnastics at the 1996 Summer Olympics – Women's artistic individual all-around[*]
Gymnastics at the 1996 Summer Olympics – Women's balance beam[*]
Gymnastics at the 1996 Summer Olympics – Women's vault[*]Modifică date / text Medalii olimpice Gimnastică Argint Barcelona 1992 echipe Argint Atlanta 1996 individual compus Bronz Atlanta 1996 echipe Bronz Atlanta 1996 sărituri Bronz Atlanta 1996 bârnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu