MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 9 SEPTEMBRIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE
B. Decese; Sărbători
Decese
- 1087: Regele William I al Angliei
- 1438: Regele Eduard al Portugaliei (n. 1391)
- 1487: Chenghua, împărat al Chinei din dinastia Ming (n. 1447)
- 1513: Regele Iacob al IV-lea al Scoției (n. 1473)
- 1569: Pieter Bruegel cel Bătrân, pictor flamand (n. 1525)
- 1813: George I, Prinț de Waldeck și Pyrmont (n. 1747)
- 1891: Jules Grévy, om politic francez, președinte al Franței (n. 1807)
_from_NPG.jpg)
- 1896: Matei Millo, actor și cântăreț, autor de texte dramatice român (n. 1814)
- 1898: Stéphane Mallarmé, scriitor francez (n. 1842)
- 1901: Henri de Toulouse-Lautrec, pictor francez (n. 1864)
- 1931: Matilda Cugler-Poni, poetă română (n. 1851)
- 1941: William Gerard Barry, pictor irlandez (n. 1864)
- 1941: Hans Spemann, biolog german, laureat al Premiului Nobel (n. 1869)
- 1945: Zinaida Gippius, poet rus (n. 1869)
- 1966: Octav Mayer (n. S.V. 22 septembrie / 5 octombrie 1895, Mizil - d. 9 septembrie 1966, Iași) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române, profesor la Seminarul Matematic de la Iași.
A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 4 iunie 1937
Octav Mayer 
Octav MayerDate personale Născut S.V. 22 septembrie / 5 octombrie 1895
Mizil, RomâniaDecedat 9 septembrie 1966, (71 de ani)
Iași, Republica Socialistă RomâniaNaționalitate Română Cetățenie 
România 
Ocupație matematician Activitate Rezidență România Domeniu Matematică Instituție Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Alma Mater Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Universitatea din TorinoSocietăți Academia Română 
Membru titular al Academiei Române
Membru al Academiei de Științe din România - 1976: Mao Zedong, om politic chinez, conducător al R. P. Chineze între 1949 și 1976 (n. 1893)
- 1981: Jacques Lacan, psiholog și psihanalist francez (n. 1901)
- 1984: Yilmaz Guney, regizor, scenarist, actor și producător turc (n. 1937)
- 1985: Ioan Iosif Russu (n. 4 decembrie 1911, Săliște, Comitatul Turda-Arieș - d. 9 septembrie 1985, Cluj-Napoca) a fost un istoric, profesor universitar, arheolog român și membru al Institutului de Istorie din Cluj. Ioan Iosif Russu s-a născut în Săliște, sat aparținător de comuna Ciurila, la nord-vest de Turda, fiul învățătorului Irimie Russu. O stradă din Turda îi poartă numele. După primele clase de liceu făcute la Cluj, și după transferul tatălui său ca învățător în Turda, continuă aici liceul din toamna anului 1924, urmând clasele V-VIII și obținând examenul de bacalaureat în anul 1928. Din toamna anului 1928 a devenit student la Facultatea de Litere, Secția Istorie, a Universității din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1932. După terminarea studiilor este reținut la universitate, și, la scurtă vreme, este trimis pentru continuarea studiilor la Roma, unde, ca membru al Școlii Române din Roma (Accademia di Romania) între anii 1933-1935, se specializează în epigrafie și indo-europenistică. După revenirea în țară a fost numit profesor secundar, apoi asistent universitar, șef de lucrări, cercetător, șef de sector și de secție la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj. A obținut titlul de doctor în litere la Universitatea din Sibiu, în 1942. Din anul 1970 a devenit membru corespondent al Academiei de Științe Sociale și Politice. A contribuit la redactarea unor reviste de specialitate, ca: Anuarul Institutului de Studii Clasice (1938-1949), Acta Musei Napocensis (1964-1971), Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca (1973-1980) ș.a. A participat la congrese și conferințe internaționale de epigrafie și istorie antică. A colaborat activ la redactarea Dicționarului Enciclopedic Român al Academiei României, publicat în 4 volume de Editura Politică, între anii 1962-1966.
I.I. Russu a desfășurat o amplă activitate științifică timp de peste 4 decenii, publicând multe studii, articole și lucrări de istorie, epigrafie și filologie, mai ales în legătură cu sud-estul european.
A întreprins cercetări arheologice la:
- Castrul roman de la Bucium[1] în anul 1959,
- Castrul roman de la Brâncovenești[1] în anul 1977.
Ioan I. Russu Date personale Născut 4 decembrie 1911
SălișteDecedat 9 septembrie 1985
Cluj-NapocaCetățenie România
Austro-Ungaria Ocupație istoric Activitate Organizație Universitatea Babeș-Bolyai
- 1985: Paul Flory, chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (1974)
- 1990: Samuel Doe, președinte al Liberiei (1980-1990) (n. 1951)
- 1991: Henri H. Stahl - (n. 1901, București - d. 9 septembrie 1991), al cărui nume apare uneori și în variantele Henry H. Stahl sau H. H. Stahl, a fost un antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural român, reprezentant de frunte al Școlii monografice, autor prestigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice și memorialisticii. Adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic și metodologic, al înțelegerii procesuale și raționale, a culturii și societății.
Provine dintr-o familie cu strămoși veniți din Alsacia și din Elveția francofonă, a fost fiul lui Henri Stahl (1877-1942) (inițiatorul stenografiei), fiind fratele mai mic al lui Șerban Voinea, activist al Partidului Social Democrat, și al scriitoarei Henriette Yvonne Stahl. A fost căsătorit cu o cunoscută pictoriță, Margareta Stahl. După ce și-a luat doctoratul, a devenit interesat de lucrările lui Dimitrie Gusti, devenind unul din cei mai proeminenți colaboratori ai acestuia. Se alătură echipei catedrei de Sociologie, Etică și Politică a Facultății de Litere și Filozofie din București al cărei titular era Dimitrie Gusti. În prima etapă i-a asistat pe Dimitrie Gusti și pe Gheorghe Vlădescu-Răcoasa în realizarea unei vaste acțiuni interdisciplinare de scriere a monografiilor satelor din România. În anul 1936, Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl și Victor Ion Popa au înființat Muzeul Satului din București.
Ca membru al societății Criterion s-a făcut cunoscut prin poziția sale marxistă, în 1932 intrând în polemică cu Lucrețiu Pătrășcanu, care susținea o poziție leninistă.
În anul 1934, împreună cu Alexandru Cristian Tell, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Petru Comarnescu a înființat revista Criterion, despre care afirma că nu are nici o legătură cu Societatea Criterion, al cărei membru fusese.
A scris în ziarul naționalist Dreapta dar, după ce acesta l-a atacat pe Nicolae Iorga, l-a părăsit, invocând un conflict de opinii politice. În anul 1938, contrar spiritului generației sale, s-a declarat antifascist.
După al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, Stahl a fost implicat în proiecte ce aveau intenția să reînvie sociologia. A reușit abia după 1960, când a început să lucreze împreună cu echipa lui Miron Constantinescu la Bibliotheca Historica Romaniae, inițiată de Academia Română.
Din anul 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române.
Opera
- 1934 - Tehnica monografiei sociologice
- 1939 - Nerej, un village d'une region archaique, 3 volume
- 1946 - Sociologia satului devălmaș românesc
- 1950 - 1965 - Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, 3 volume
- 1966 - Les anciennes communautes villageoises roumaines; asservissement et penetration capitaliste
- 1966 - Sociologia "concretă" și istorie, in Teorie și metodă în științele sociale, Vol. VII: Filozofia istoriei. Studii, Editura Politică, Bucarest
- 1975 - Teoria și practica investigărilor sociale, 2 volume
- 1979 - Traditional Romanian Village Communities: The Transition from the Communal to the Capitalist Mode of Production in the Danube Region (Cambridge University Press)
- 1980 - Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale
- 1981 - Amintiri și gânduri din vechea școală a monografiilor sociologice
- 1983 - Eseuri critice. Despre cultura populară românească
- 1986 - Dimitrie Gusti. Studii critice
- 1992 - Probleme confuze în istoria socială a României
- 2000 - Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl - autor Zoltan Rostas
Henri H. Stahl Date personale Născut 1901[1][2][3] Decedat (90 de ani)[4] Părinți Henri Stahl Frați și surori Henriette Yvonne Stahl Cetățenie 
România Ocupație antropolog
istoric
jurnalist
sociolog[*]Activitate Alma mater Universitatea din București Organizație Universitatea din București Modifică date / text 
Membru titular al Academiei Române
- 1992: Margareta Sterian (născută Weinberg,[1] n. 16 martie 1897, Buzău, România – d. 9 septembrie 1992) a fost o pictoriță, scriitoare și traducătoare română, de origine evreiască din România.[2] Împreună cu poeta bucovineană de origine evreiască Dusza Czara-Rosenkranz a publicat în 1935 antologia Poezia poloneză contemporană, iar, în 1979, i-a apărut volumul de proze autobiografice Oblic peste lume. A fost căsătorită de două ori, prima dată cu un bancher din Ploiești, iar a doua oară cu poetul Paul Sterian.
Există o fundație numită în memoria ei, fundație care din 1993 decernează premii pentru creație muzeografică și plastică,[3] iar liceul de artă din orașul natal, Buzău, îi poartă numele
Margareta Sterian 
Margareta Sterian, autoportretDate personale Născută 16 martie 1897
Buzău, RomâniaDecedată (95 de ani)
Kfar Saba, Israel[necesită citare]Naționalitate evreică din România Cetățenie România Ocupație traducătoare Activitate Domeniu artistic pictură Pregătire Richard Canisius, Gore Mircescu Premii Premiul Ministerului Artelor pentru pictură, 1930
Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1985 - 2003: Edward Teller, om de știință american de origine maghiară, considerat părintele bombei atomice (n. 1908)
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Sărbători
- calendar ortodox: Sf. Ioachim și Ana; Sf. Cuv. Dimitrie de la Vorona; Sf. Mc. Severian; Cuv. Teofan Mărt.
- Ziua mondială a frumuseții – la inițiativa Comitetului Internațional al esteticii și cosmeticii (CIDESCO)
- Coreea de Nord: Ziua națională – Proclamarea Republicii Populare Democrate Coreene (1948)
- Tadjikistan: Ziua națională – Proclamarea independenței (1991)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu