REVISTA MEA DIN 12 OCTOMBRIE/ 1. A.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 12 OCTOMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

A. Evenimente; Nașteri

Evenimente

·         539 i.I.Ch.: Armata lui Cyrus cel Mare cucereste Babilonul. Cyrus al II-lea cel Mare cca 600 i.I.Hr – 530 i.I.Hr ), rege al Persiei, a fost una din cele mai strălucite personalități ale antichității. A transformat în numai trei decenii Persia dintr-o putere locală, în cel mai vast și puternic imperiu al Orientului. In anul 539 i.I.Hr, profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon datorata unor conflicte interne, Cyrus l-a ocupat, anexând apoi toate posesiunile regatului Caldeean din Siria, Fenicia, tara lui Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. A cucerit un teritoriu de o întindere nemaivăzuta până atunci, de la frontierele Egiptului până în vecinătatea Indiei,in care milioane de oameni au trăit timp de trei secole. Cyrus a respectat pretutindeni in teritoriile cucerite cultul zeităților locale, a fost primul conducător al unui stat care a abolit sclavia si tot el i-a eliberarat pe evrei din robia Babilonului, unde erau ținuti captivi inca din vremea domniei lui Nabucodonosor.

·         1113:  Orașul Oradea este mentionat pentru prima data sub numele latin  Varadinum („vár” înseamnă cetate în limba maghiară),  într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis şi al comitelui Saul de Bychar. Asezarea este insa mult mai veche, rădăcinile sale fiind  de origine romano-dacică. Asa cum o atesta descoperirile arheologice, în zona Salca din oraş şi  cele din zona Băilor Felix, erau stabiliţi romani şi daci

·         1449: Are loc bătălia de la Tămăşeni, pe Siret (la miazănoapte de Roman). Bogdan al II-lea al Moldovei, fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun si tatal lui Stefan cel Mare, avînd sprijinul lui Iancu de Hunedoara   (voievod al Transilvaniei între 1441-1456 si regent al Ungariei între 1446-1452), il înfrange pe Alexăndrel voda şi devine domn al Ţării Moldovei. Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn. Alexandru al II- lea sau Alexandrel voda,  a fost domn al Moldovei de trei ori: februarie 1449 – 12 octombrie 1449, februarie (înainte de 24) 1452 – 1454, februarie (înainte de 8) 1455 – 25 mai 1455.

·         1492: Cristofor Columb a ajuns in Caraibe descoperind “Lumea Noua”, crezand insa ca a acostat in estul Asiei. Dupa ce a traversat Oceanul Atlantic, navigatorul italian a pasit pe pamantul american si l-a declarat posesiune a Spaniei, tara care i-a finantat calatoria pentru gasirea unei noi rute navale spre China si India. Plecat din portul iberic Palos in data de 3 august, cu vasele “Santa Maria”, “Pinta” si “Nina”, Columb a reusit sa descopere America fara sa stie insa unde se aflasi a fost convins tot timpul ca se afla in Orientul indepartat. A instalat o colonie de 39 de persoane in teritoriul descoperit si s-a reintors in Spania incarcat de aur si avand la bord mai multi prizonieri “indieni”. In martie 1493 a fost primit cu toate onorurile la curtea spaniola. Columb a fost primul european care a explorat America dupa vikingi, care si-au intemeiat colonii in partea de nord a continentului, pe teritoriul actual al Canadei, in secolul al X-lea. Navigatorul a intreprins mai multe calatorii in “Lumea Noua” dupa aceasta expeditie de o insemnatate deosebita.

·         1595:  Domnul Moldovei, Ștefan Răzvan, ocupă Bucureștiul. Ștefan Răzvan a fost domn al Moldovei  în perioada aprilie 1595 –  decembrie 1595, si este citat ca una dintre  puținele figuri ale istoriei românilor care ar  fi avut origini țigănesti. Fiul unui  tigan musulman care emigrase către Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence,  se pare ca a servit în armata regelui Henric al IV-lea al Frantei si  apoi în armata poloneza. Înainte de a accede la tronul Moldovei  avea titlul de hatman. A luptat alături de Mihai Viteazul și a principelui transilvanean Sigismund Bathory  împotriva otomanilor si  i-a succedat la tron lui Aron Voda, pe care l-a alungat de pe tron, devenind domn. Detronat la randul sau ca urmare a invaziei poloneze în Moldova, a fost înlocuit cu Ieremia Movila. Bătălia decisivă a fost dată la  Areni, lângă Suceava. Pierzând bătălia, Ștefan a fost capturat în încercarea sa de a fugi spre Transilvania  și a fost executat prin tragere in teapa. A fost imortalizat in drama istorica a lui Haşdeu,”Răzvan şi Vidra.

·         1773: In SUA s-a deschis primul azil pentru bolnavii psihic.

·         1777: Grigore al III-lea Ghica domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) şi al Munteniei (1768-1769), este ucis de trimisul Înaltei Porţi, Kapegibaşa. Era suspectat de relaţii prea strânse cu Rusia, si pentru ca s-a opus ocuparii  Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture, iar aceștia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore, care l-a strangulat.  Principala cauză a tragicului său sfârşit a fost energicul protest înaintat Înaltei Porţi cu ocazia cesiunii Bucovinei către Austria (1775); (n. 1724). Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iasi.

·         1793: Regina Franței Maria Antoaneta este chemată la primul interogatoriu, în fața lui Fouqhier-Tinville, acuzator public, a unui asesor și a câtorva copiști. Fouqhier-Tinville va încheia actul de acuzare cu cuvintele: „Maria Antoaneta, văduva lui Ludovic Capet, a fost, cât timp a stat în Franța,  flagelul și vampirul francezilor”.

·         1808: Imparatul francez Napoleon I și Tarul rus Alexandru I, semnează convenția prin care Rusia anexează Moldova și Țara Românească.

·         1810: S-a desfasurat pentru prima data “Oktoberfest”. Printul bavarez Ludwig s-a casatorit cu printesa Therese von Sachsen-Hildburghausen si a invitat toti cetatenii oratului Munchen la festivitatile organizate in fata portilor cetatii. Campul pe care s-a tinut serbarea a fost botezat “Theresienwiese” (“Campul Tereziei”), denumire pe care localnicii au prescurtat-o ajungandu-se in final la "Wies'n". Serbarea a devenit anuala, aceasta devenind un festival mondial al berii. 

·         1822: Brazilia s-a declarat independenta fata de Portugalia, Dom Pedro proclamandu-se imparat. 

·         1823: Scoțianul Charles MacIntosh a pus în vânzare primele pelerine de ploaie.

·         1863: In Principatele Unite , în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, este investit Guvernul Mihail Kogălniceanu. Acesta a activat pînă pe 26 ianuarie 1865 şi s-a remarcat prin rodnice realizări social-economice.

·         1872: Prin decret imperial, s-a înfiinţat Universitatea Cluj, în limba maghiară,cu patru facultăţi: filosofie şi litere, matematici şi ştiinţele naturii, drept, medicină. Inaugurarea Universităţii din Cluj a a vut loc la 10 noiembrie 1872.

·         1879: A fost  promulgată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția României, care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină. I. C. Brătianu, din poziţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, a dat citire, în Senat, la 17 ianuarie 1879, Mesajului domnesc şi declaraţiei prin care Guvernul arăta că „este de trebuinţă a se supune reviziunei art. 7 din Constituţiune”. La 22 mai 1879 au început lucrările de revizuire a Constituţiei, pentru ca la data de 24 iunie 1879, Comisia Senatului să depună raportul. Se statua că cel care intenţiona să se naturalizeze era obligat să adreseze domnitorului o cerere şi să declare că renunţă la protecţia străină. După depunerea acestei cereri solicitantul trebuia să îndeplinească următoarele condiţii: să locuiască pentru o perioadă de 10 ani în ţară şi prin modul de comportament în societate să dovedească că este folositor acesteia. După iniţiativa Domnului, Adunările legiuitoare îi acordau decretul de naturalizare, care era sancţionat şi promulgat de către domn. Proiectul de revizie, propus de către Guvern Adunării Deputaţilor, a fost votat la 6 octombrie 1879 (cu 132 de voturi pentru, 9 contra şi 2 abţineri). Noul articol a fost publicat în Monitorul oficial din 13/25 octombrie 1879 (12/24).

·         1897: In Rusia s-a jucat primul meci de fotbal.

·         1903: Este dezvelita statuia lui Carol Davila în faţa Facultăţii de Medicină din Bucureşti, creatie a sculptorului Carol Stork. Cladirea a fost construita dupa proiectul arhitectului francez Louis Pierre Blanc.

·         1910: A fost descoperit, în catedrala din Aachen, sarcofagul cu rămășițele împăratului Otto al III-lea (Sfântul Imperiu Roman) (980-1002).

·         1915: Asistenta medicală britanică Edith Cavell a fost executată de germani pentru că a ajutat trupele Antantei să se retragă din Belgia.

·         1925: A fost inaugurată Universitatea Guadalajara din Mexic.

·         1931: Se încheie procesul de constituire a Frontului de la Harzburg, din care făceau parte partidele de extrema dreaptă germane.

·         1931: Se inaugurează statuia lui Cristos Mantuitorul din Rio de Janeiro, in Brazilia . Are 30 de metri înălțime fără să se includă cei 8 metri ai soclului, lățimea între brațe este de 28 metri, are o greutate de 635 de tone și este situată pe vârful muntelui Corcovado la o altitudine de 700 de metri. Mulajul (modelul) din ghips, precum și sculptura a fost efectuată de o echipa condusa de sculptorul francez Paul Landowski, in care s-a aflat sculptorul roman Gheorghe Leonida ,însărcinat să realizeze capul statuii Mântuitorului.

·         1933 - Alcatraz devine, neoficial, închisoare federală

·         1940: Incepe intrarea trupelor Germaniei naziste în România în baza “garanţiei” din 30 august, privind noile graniţe. A sosit   la Bucureşti o misiune militară germană, ca răspuns la solicitarea regelui Carol al II-lea; oficial, scopul era de a instrui Armata română potrivit noilor metode şi tehnici ale războiului; în fapt, trupele germane urmau să preia paza câmpurilor petrolifere din Valea Prahovei şi să exercite un control discret asupra regimului de la Bucureşti, în perspectiva confruntărilor cu URSS. Primele formaţiuni de comandament ale Misiunii militare germane, conduse de generalul de cavalerie Erik Hansen, generalul Wilhelm Speidel, comandantul forţelor de aviaţie şi generalul Arthur Hauffe, şeful de stat major, au sosit la Bucureşti la 12 octombrie 1940. La 11 noiembrie 1940 în România se găseau deja 22.430 militari germani, dintre care 890 ofiţeri şi 21.540 soldaţi. “Misiunea militară” germană a ocupat principalele puncte strategice de pe Valea Prahovei, în Bucureşti şi pe raul  Prut, devenit granita cu URSS, dupa anexarea Basarbiei de catre URSS.

·         1944: Municipiul Oradea a fost eliberat de către unități militare românești și sovietice, de sub ocupația maghiară fascistă. Ziua orașului.

·         1946: A fost înființat Institutul de Endocrinologie "C.I. Parhon", din București.

·         1960: Nikita Hrușciov înfuriat lovește cu pantoful în masă la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, pentru a protesta la o afirmație a unui lider filipinez despre politica sovietică colonială a Uniunii Sovietice în Europa de Est.

·         1964: Sovieticii au lansat Voskhod I în spațiu, prima navă spațială capabilă să transporte trei persoane pe orbita Pământului.

·         1968: Se deschide a XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară din Mexico City, Mexic; România a obținut 15 medalii (4 aur, 6 argint, 5 bronz).

·         1968: Guineea Ecuatorială se declara independenta de Spania.

·         1975: Arhiepiscopul Oliver Plunket este sanctificat, devenind primul sfânt de origine irlandeză în ultimele 7 secole.

·         1984: Premierul britanic Margaret Thatcher a supravietuit unui atentat cu bomba al IRA asupra hotelului Brighton in care era cazat, explozia avand loc la cateva minute dupa ce a parasit incaperea. 

·         1986: Summitul americano-sovietic de la Reykjavik se incheie cu un eşec. Presedintele american Ronald Reagan şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov nu au reuşit să ajungă la un acord la summitul dezarmăriidesfasurat la Reykjavik, in Islanda.) Esecul s-a datorat in principal refuzului preşedintelui Reagan de a abandona programul militar Initiativa de Aparare Startegica (SDI), supranumit “Razboiul Stelelor”. Reagan şi Gorbaciov nu reuşesc să cadă de acord asupra inghetarii programului militar Star Wars.

·         1992 - Sigilarea „Capsulei mileniului” continand o colectie numismatica spaniola ce marcheaza a 500–a aniversare a descoperirii Americii, precum si diverse texte de Cristofor Columb (va ramane inchisa pana la 12.10.2492).

·         1993: In Camera Reprezentantilor a Congresului SUA s-a votat in unanimitate pentru ca Romania sa beneficieze de clauza natiunii celei mai favorizate. 

·         1998: Curtea Supremă de Justiţie a Romaniei i-a reabilitat pe Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, fondatorii Partidului Naţional Ţărănesc.

·         1999: Secretarul general al O.N.U., Kofi Annan a anuntat ca, odata cu nasterea unui baiat la Sarayevo, populatia lumii a ajuns la 6 miliarde.

·         1999 - Lovitura de stat. Guvernul lui Hawaz Sharif este acuzat de politici egoiste.

·         1999: Fosta Republică Autonomă Sovietică Abhazia îşi declară independenţa fata de Georgia.

·         2000: Premiu Nobel pentru pace a fost atribuit scriitorului francez de origine chineză Gao Xingjian.

·         2000: Nava de razboi americana USS Cole este grav avariata in golful Aden din Yemen, de doi atentatori sinucigaşi. In explozie sunt ucisi 17 membri ai echipajului şi răniti alti 39. In urma exploziei s-a produs o gaura de marimea unei case, (12 metri lungime), în partea stângă a distrugatorului. Atacul impotriva navei americane a fost executat cu ajutorul unei barci incarcate cu explozibili.

·         2001 - ONU si secretarul sau, Kofi Annan, au primit Premiul Nobel pentru Pace.

·         2002: Un atac terorist cu bombain Clubul Sari in Kuta din Insula Bali, omoara 202 persoane, majoritatea turisti şi răneste peste 300. Dupa explozie s-a declansat un incendiu puternic.

·         2002: Papa Ioan Paul al II-lea şi patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), au semnat în premieră o declaraţie comună care îndeamnă la unitatea creştinilor, acesta fiind primul act încheiat vreodată de un suveran Pontif şi un patriarh ortodox. În perioada 7-14 octombrie 2002, patriarhul Teoctist a efectuat o vizită la Vatican, la invitația papei Ioan Paul al II-lea. La 12 octombrie, patriarhul Teoctist și papa Ioan Paul al II-lea au semnat o Declarație comună, în care îndeamnă la unitatea creștinilor. „Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei sa fie una, asa cum una suntem Noi. Eu intru ei si Tu intru Mine, pentru ca ei sa fie desavarsiti intru una; si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei asa cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17, 22-23). Cu bucuria profunda de a ne regasi impreuna in cetatea Romei, aproape de mormantul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, ne dam sarutarea pacii, sub privirea Celui care vegheaza asupra Bisericii Sale si care ne calauzeste pasii; si meditam inca o data la aceste cuvinte pe care Sfantul Evanghelist Ioan ni le-a transmis si care constituie rugaciunea emotionanta a lui Hristos, inaintea Patimilor Sale. 1. Aceasta intalnire a noastra este continuarea imbratisarii pe care noi am schimbat-o la Bucuresti, in luna mai, 1999, in timp ce in inima noastra mai rasuna inca apelul emotionant: „Unitate, Unitate !”, cu care o mare multime de credinciosi ne-au intampinat cu acea ocazie. Acest apel era ecoul rugaciunii Domnului nostru pentru ca „toti sa fie una” (Ioan 17, 21). Intalnirea de astazi reinnoieste angajamentul nostru de a ne ruga si lucra pentru a ajunge la unitatea vizibila deplina a tuturor ucenicilor lui Hristos. Scopul si dorinta noastra arzatoare o constituie comuniunea deplina care nu este absorbire, ci comuniune in adevar si in dragoste. Aceasta cale este una ireversibila, pentru care nu exista alternativa: este calea Bisericii. 2. Marcate inca de trista perioada istorica, in timpul careia s-a negat Numele si Stapanirea Mantuitorului, comunitatile crestine din Romania intampina inca, in mod frecvent, astazi, dificultati in a depasi efectele negative pe care acei ani le-au produs in relatiile de fratietate si de impreuna-lucrare, precum si redescoperirea comuniunii. Intalnirea noastra trebuie sa fie considerata ca un exemplu: fratii trebuie sa se regaseasca pentru a se impaca, pentru a medita impreuna, pentru a descoperi mijloacele prin care sa ajunga la intelegere, pentru a-si expune si explica argumentele unii altora. Ii indemnam, asadar, pe cei care sunt chemati sa traiasca alaturi pe acelasi teritoriu romanesc, sa gaseasca solutii de dreptate si caritate. Printr-un dialog sincer, trebuie sa se depaseasca conflictele, neintelegerile si suspiciunile aparute in trecut, pentru ca, in aceasta perioada decisiva a istoriei lor, crestinii din Romania sa poata fi marturisitori ai pacii si ai reconcilierii. 3. Relatiile noastre trebuie sa fie oglinda comuniunii adevarate si profunde in Hristos, comuniune care, fara sa fie deplina, exista deja intre noi. Recunoastem, de fapt, cu bucurie ca avem impreuna traditia Bisericii nedespartite, centrata pe Taina Euharistiei, despre care dau marturie sfintii pe care noi ii avem in comun in calendarele noastre. Pe de alta parte, numerosii marturisitori ai credintei in vremurile de opresiune si de persecutie din secolul ce s-a scurs, care au demonstrat fidelitatea lor fata de Hristos, sunt un germen de speranta in dificultatile actuale. Pentru a incuraja cautarea deplinei comuniuni, chiar si in divergentele doctrinare care raman inca, este necesar sa gasim mijloace concrete, consultandu-ne periodic, cu convingerea ca nici o situatie dificila nu este menita sa dureze in mod iremediabil si ca, datorita atitudinii de deschidere catre dialog si a schimbului periodic de informatii, pot fi gasite solutii satisfacatoare pentru aplanarea tensiunilor si pentru a ajunge la o solutie echitabila in problemele concrete. Trebuie sa consolidam acest proces, pentru ca adevarul plenar al credintei sa devina un patrimoniu comun, impartasit si de unii si de ceilalti, capabili sa creeze o convietuire cu adevarat pasnica, inradacinata si fondata pe dragoste. Stim bine cum sa actionam pentru a stabili liniile care sa ne conduca opera de evanghelizare, atat de necesara dupa perioada sumbra a ateismului de Stat. Suntem de acord in a recunoaste traditia religioasa si culturala a fiecarui popor, precum si libertatea religioasa. Evanghelizarea nu poate fi bazata pe un spirit de competitie, ci pe respect reciproc si pe cooperare, recunoscand fiecaruia libertatea de a trai dupa propriile convingeri, in conformitate cu propria apartenenta religioasa. 4. In dezvoltarea relatiilor noastre, incepand cu Conferintele Panortodoxe si cu Conciliul II Vatican, am fost martorii unei promitatoare apropieri intre Rasarit si Apus, bazata pe rugaciune, pe dialogul in dragoste si in adevar, apropiere atat de bogata in momente de profunda comuniune. De aceea, privim cu ingrijorare dificultatile prin care trece, in perioada actuala, Comisia Mixta Internationala pentru Dialogul Teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa si, cu ocazia intalnirii noastre de acum, ne exprimam dorinta de a nu se neglija orice initiativa pentru a reactiva dialogul teologic si pentru a relansa activitatea Comisiei. Avem aceasta datorie, pentru ca dialogul teologic va face sa devina mai puternica afirmarea vointei noastre de a adanci comuniunea, in fata situatiei actuale de diviziune. 5. Biserica nu este o realitate inchisa in ea insasi: ea este trimisa in lume si este deschisa catre lume. Noile posibilitati care se creeaza intr-o Europa deja unita si care isi extinde granitele pentru a imbratisa popoarele si culturile din partea centrala si rasariteana a continentului, constituie o provocare pe care crestinii din Rasarit si din Apus trebuie sa o intampine impreuna. Cu cat vor fi mai uniti in marturisirea Unicului Dumnezeu, cu atat ei vor da expresie, consistenta si spatiu sufletului crestin al Europei, sfinteniei vietii, demnitatii si reconcilierii, valorilor familiei, apararii creatiei. Europa intreaga are nevoie de bogatia culturala creata de Crestinism. Biserica Ortodoxa Romana, centru de intalnire si de schimburi intre traditiile bogate slave si bizantine ale Rasaritului, si Biserica Romei, care, in componenta sa latina, exprima vocea occidentala a unicei Biserici a lui Hristos, trebuie sa contribuie impreuna la o misiune care caracterizeaza cel de al treilea mileniu. Dupa expresia traditionala si asa de frumoasa, Bisericilor locale le place sa se numeasca Biserici surori. Deschiderea spre aceasta dimensiune inseamna a colabora pentru a reda Europei etosul sau cel mai profund si chipul sau autentic uman. Cu aceste perspective si cu aceste intentii, prin care dam marturie comuna inaintea Domnului, il rugam sa ne faca vrednici de a lucra spre zidirea Trupului Sau „pana ce toti vom ajunge la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de barbat desavarsit, la masura varstei plinatatii lui Hristos” (Efeseni 4, 13).

·         2005: A fost lansată a doua misiune chineză cu oameni la bord, Shenzhou 6, pentru 5 zile pe orbită.

·         2008: Richard Garriott, cunoscut milionar american si fiu al unui fost astronaut (Owen Garriott), calatoreste in spatiu. Pe Garriott, inedita excursie, la costat 30 milioane de dolari.

·         2012  - Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2012 a fost atribuit, Uniunii Europene, "UE şi strămoşii săi au contribuit de peste şase decenii la promovarea păcii, reconcilierii, democraţiei şi drepturilor omului în Europa", a declarat la Oslo preşedintele Comitetului Nobel norvegian, Thorbjoern Jagland

Nașteri

·         1006: S-a nascut impăratul Go-Ichijō din Japonia; (d. 1036).

·         1350: Dmitri Donskoi (rusă Дми́трий Донско́й) (n. 12 octombrie 1350, Moscova – d. 19 mai 1389, Moscova) a fost un cneaz rus.

În a doua jumătate a secolului XIV, Moscova a devenit centrul politic al Rusiei, Dmitri Ivanovici, cneazul Moscovei supunându-i pe toți rivalii săi. Contemporanul său, stăpân peste Hoarda de Aur era hanul Mamai.

La data de 8 septembrie 1380, pe câmpia Kulikovo, la (250 kilometri sud de Moscova), hoardele tătare-mongole au fost învinse, acesta fiind primul pas spre eliberarea poporului rus de sub jugul mongol. Moscova devine centrul definitiv al forțelor rusești ce luptau contra Hoardei de Aur.

În cinstea victoriei, cneazului Dmitri Ivanovici i s-a dat numele de Dmitri Donskoi (Kulikovo aflându-se pe malul Donului).

A fost urmat la domnie de fiul său, Vasili Dmietrievici Donskoi, (rusă Василий I Дмитриевич), (1371 – 1425).

Dmitri a ajuns pe tronul Cnezatului Moscovei la vârsta de 9 ani, în 1359. Cât timp era minor, guvernul a fost condus de fapt de Mitropolitul Alexei al Rusiei. În 1360 la cea mai mare demnitate printre cnezii din Rusia era Marele Cneaz de Vladimir, această demnitate fiind apoi a fost transferată de către hanul Hoardei de Aur la Dmitri Konstantinovici din Nijni Novgorod. În 1363, atunci când cneazul a fost demis, Dmitri Ivanovici a fost în cele din urmă încoronat ca Mare Cneaz de Vladimir. Trei ani mai târziu, el a făcut pace cu Dmitri Konstantinovici și s-a căsătorit cu fiica acestuia, Eudoxia. În 1376, armatele lor unite au devastat Vechea Bulgarie Mare (de pe cursul inferior al fluviului Volga).

Cel mai important eveniment din primii ani de domnie ai lui Dmitri Donskoi a fost prima construcție din piatră a Kremlinului din Moscova, finalizată în 1367. Noua fortăreață a permis orașului să reziste la două asedii ale lui Algirdas din Lituania, în 1368 și 1370. În așteptarea celui de-al treilea asediu, în anul 1372 s-a încheiat pace prin Tratatul de la Liubuțk. În 1375, Dmitri a reușit să rezolve conflictul său cu Mihail II din Tver, pentru Vladimir, în favoarea lui. Alți cnezi din Rusia nordică au recunoscut, de asemenea, autoritatea sa și au contribuit cu trupele lor la lupta iminentă împotriva Hoardei de Aur. Până la sfârșitul domniei sale, Dmitri a dublat practic teritoriul cnezatului Moscovei.

Apărarea Moscovei împotriva lui Tohtamâș în 1382

Dmitri, în cei treizeci de ani zi săi de domnie, a văzut începutul sfârșitului dominației mongolilor asupra unor părți din ceea ce este acum Rusia. Hoarda de Aur era grav slăbită în războiul civil și dinastic dintre rivali.

Dmitri a profitat de aceste slăbiciuni ale autorității mongole și i-a provocat în mod deschis pe tătari.

Pe lângă faptul că a anulat dreptul hanului de a colecta taxele din Rusia (și-a anulat titlul de perceptor principal pentru han), Dmitri, de asemenea, este renumit pentru că a condus prima victorie militară rusă împotriva mongolilor.

Mamai, un general mongol și pretendent la tron, a încercat să-l pedepsească pe Dmitri pentru încercările sale de a-și mări puterea. În 1378 Mamai a trimis o armată mongolă care a fost învinsă de către forțele lui Dmitri în Bătălia de la râul Vozha.

Doi ani mai târziu Mamai a condus personal o forță mare împotriva cnezatului Moscovei. Dmitri l-a întâmpinat și l-a învins la bătălia de la Kulikovo. Mamai, învins, a fost detronat de un general rival mongol, Tokhtamysh.

Acestui han, Dmitri i-a jurat supunere și i s-a confirmat dreptul de a pune taxe în Rusia pentru mongoli (perceptor principal) și titlul de Mare Cneaz de Vladimir.

După moartea sa în 1389, Dmitri a fost primul Mare Cneaz care a lăsat moștenire titlurile sale fiului său Vasili I fără aprobarea hanului.

Bătălia de la Kulikovo

Dmitri Donskoi într-un afiș patriotic din Primul Război Mondial, un desen de Konstantin Korovin.

Dmitri a fost căsătorit cu Eudoxia (Evdokia) de Nijni Novgorod (fiica marelui cneaz Dmitri Konstantinovici de Suzdal și Vasilisa de Rostov) și au avut cel puțin doisprezece copii:

• Daniil Dmitrievici ( 1370 - 15 septembrie 1379).
• Vasili Dmitrievici I al Moscovei (30 septembrie 1371 - 27 februarie 1425).
• Sofia Dmitrievna. Căsătorită cu Fiodor Olegovici, Cneaz de Riazan (a domnit între 1402-1427).
• Iuri Dmitrievici, Cneaz de Zvenigorod și Galych (26 noiembrie 1374 - 5 iunie 1434). A pretins tronul de la Moscova împotriva nepotului său Vasili II-lea al Moscovei.
• Maria Dmitrievna (d. 15 mai 1399). Căsătorită Lengvenis.
• Anastasia Dmitrievna. Căsătorită cu Ivan Vsevolodovici, Cneaz de Holm.
• Simeon Dmitrievici (d. 11 septembrie 1379).
• Ivan Dmitrievici (d. 1393).
• Andrei Dmitrievici, Cneaz de Mojaisk (14 august 1382 - 9 iulie 1432).
• Piotr Dmitrievici, Cneaz de Dmitrov (29 iulie 1385 - 10 august 1428).
• Anna Dmitrievna (născută pe 8 ianuarie 1387). Căsătorită cu Iuri Patrikievici. Soțul ei a fost un fiu al lui Patrikej, Cneaz de Starodub și soția sa Elena.
• Konstantin Dmitrievici, Cneaz de Pskov (14 mai/15 mai 1389 - 1433).

Dmitri Donskoi

Părinți Ivan al II-lea al Moscovei[1][2] Alexandra Velyaminova[*][1][2]  Frați și surori Q27031142[*][3]  Căsătorit cu Eudoxia Dmitrievna Copii Daniil Dmitrievici Iuri Vasilievici Vasili Vasilievici Sofia Dmitrievna Iuri Dmitrievici Maria Dmitrievna Anastasia Dmitrievna Simeon Dmitrievici Ivan Dmitrievici Andrei Dmitrievici Piotr Dmitrievici Anna Dmitrievna Constantin Dmitrievici

·         1490: S-a nascut compozitorul italian Bernardo Pisano;(d. 23.01.1548). Bernardo Pisano (cunoscut si ca Pagoli ) fost compozitor, preot, cântăreţ, şi cărturar al Renaşterii. El a fost unul dintre primii madrigalisti , şi primul compozitor care a tipărit muzica laica.

·         1537: Eduard al VI-lea (n. 12 octombrie 1537 — d. 6 iulie 1553) a fost unul din regii Angliei, fiul lui Henric al VIII-lea și al lui Jane Seymour. A devenit rege al Angliei și al Irlandei la 28 ianuarie 1547, la vârsta de nouă ani. Eduard a fost al treilea monarh al dinastiei Tudorilor și primul conducător al Angliei care a fost crescut ca protestant.

Prințul Eduard în 1538.

Prințul Eduard s-a născut la 12 octombrie 1537 la Palatul Hampton în Middlesex.^[1] A fost fiul regelui Henric al VIII-lea și al celei de-a treia soții, Jane Seymour. În întreg regatul, oamenii au salutat nașterea unui moștenitor pe linie masculină, în biserici s-a cântat Te Deum. Jane care părea că se recuperează rapid după naștere, a trimis scrisori presemnate prin care anunța nașterea unui prinț. Eduard a fost botezat la 15 octombrie; sora sa prințesa Mary i-a fost nașă iar prințesa Elisabeta a transportat mirul sau hainele de botez.^[2] A fost proclamat Duce de Cornwall și Conte de Chester.^[3] La 23 octombrie, la unsprezece zile după nașterea fiului său, starea sănătății reginei Jane Seymour s-a înrăutățit brusc, ca urmare a unor complicații postnatale (febră puerperală), iar regina a murit noaptea următoare.

Eduard a fost un copil sănătos care a supt foarte mult de la început. Tatăl său era încântat de el. În septembrie 1538 Lordul Cancelar Thomas Audley, Baron Audley raporta că Eduard crește rapid și este viguros;^[4] alte documente îl desciu ca fiind înalt și un copil vesel. Tradiția că Eduard al VI-lea a fost un copil bolnăvicios a fost contestată de unii istorici.^[5]

La vârsta de patru ani viața i-a fost pusă în pericol de o febră asociată de obicei cu malaria^[6] însă în general s-a bucurat de o sănătate bună cu excepția ultimelor șase luni din viață.^[7]

De la vârsta de șase ani, Eduard a început educația cu episcopul Richard Cox și cu John Cheke, formarea sa concentrându-se pe "învățarea limbilor, scriptură, filosofie și toate științele liberale"^[8] A primit lecții de la tutorele Elisabetei, Roger Ascham, și a învățat franceza, spaniola și italiana. În plus, este cunoscut că a studiat geometria și a învățat să cânte la instrumente inclusiv la lăută.

Ambele surori ale lui Eduard erau atente la fratele lor și adesea îl vizitau.^[9] Lui Eduard îi plăcea în special compania Mariei deși dezaproba gustul ei pentru dansurile străine; "Te iubesc cel mai mult" i-a scris în 1546.^[10] În 1543, Henric și-a invitat copiii să petreacă Crăciunul împreună, semn al reconcilierii cu fiicele sale pe care mai înainte le dezmoștenise și le declarase nelegitime. În primăvara următoare regele și-a repus fetele în drepturile la succesiune prin Actul de Succesiune".^[11] Această armonie în familie se datorează influenței noii soții a lui Henric, Catherine Parr,^[12] cu care Eduard se înțelegea foarte bine; o numea "draga mea mamă".

Eduard al VI-lea

Rege al Angliei și al Irlandei

Eduard al VI-lea, de William Scrots, c. 1550 Părinți Henric al VIII-lea al Angliei Jane Seymour  Frați și surori Maria I a Angliei Elisabeta I a Angliei Henry FitzRoy, 1st Duke of Richmond and Somerset[*] Henry, Duke of Cornwall[*]  Rege al Angliei și al Irlandei Domnie 28 ianuarie 1547 – 6 iulie 1553 Încoronare 20 februarie 1547 (9 ani) Predecesor Henric al VIII-lea al Angliei Succesor Lady Jane Grey (disputat) sau Maria I Regent Edward Seymour, Duce de Somerset (1547–1549) John Dudley, Duce de Northumberland (1549–1553)

* 1786: Roxandra Edling (născută Sturdza; n. 12 octombrie 1786, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 16 ianuarie 1844, Odesa, Imperiul Rus) a fost o scriitoare, contesă și filantropă din Basarabia, Imperiul Rus.

Roxandra este membră a familiei Sturdza. A fost fiica primului guvernator al Basarabiei Scarlat Sturdza, sora filozofului Alexandru Sturdza și verișoara domnitorului Moldovei Mihail Sturza. A fost căsătorită cu contele Albert-Gaetan Edling (1774–1841). În decembrie 1812 pleacă în Germania, însoțind-o pe Elizaveta Alekseevna. La Weimar, Roxandra face cunoștință cu Goethe. În anii 1830 întreprinde o altă călătorie în Europa și cunoaște mai multe personalități.^[1]

A avut o rezonanță notorie în regalitatea vremii, fiind domnișoara de onoare a împărătesei Elizaveta, o persoană de încredere a împăratului Alexandru I al Rusiei și lansându-l în politică pe contele Capo d'Istria. A avut și o activitate filantropică prolifică. Împreună cu fratele său Alexandru, a ctitorit în 1828 biserica, casa pentru preoți, școala și spitalul din Mânzari, județul Tighina. La Odesa, printre altele, a înființat un orfelinat și a donat unei mănăstiri de bărbați.^[2] În 1829 a fondat Societatea de Binefacere a Femeilor, fiind unul din liderii mișcării feministe din Basarabia și sudul Imperiului Rus. Această societate a salvat mai multe vieți în timpul foametei din 1833 din Odesa.^[1]

Roxandra Edling a avut o activitate literară, excelând în domeniul epistolar și cel memorialistic. Din opera sa pot fi amintite lucrările Impresiile la 18 ani (Odesa, 1849), Memoires de la contesse Edling, née Stourdza, demoiselle d'honneur de Sa Majesté l'Impératrice Elisabeth Alexeevna (Moscova, 1888)

Roxandra Edling

Părinți Scarlat Sturdza  Frați și surori Alexandru Sturdza  Căsătorită cu Albert Kaetan von Edling[*]

·         1798: Dom Pedro I al Braziliei și al IV-lea al Portugaliei (numele complet: Pedro de Alcântara Francisco António João Carlos Xavier de Paula Rafael José Miguel Joaquim Gonzaga Pascoal Cipriano Serafim de Bragança e Bourbon, n. 12 octombrie 1798 Queluz — d. 24 septembrie 1834 Queluz) a fost primul Împărat al Braziliei (1822–1831) și al douăzeci și optulea Rege al Portugaliei (timp de șapte zile în 1826).

A primit titlurile de Infante, Mare-Prior de Crato, Principe de Beira, Domn al Regatului Unit al Portugaliei Braziliei și Algarve și Prinț Regent al Regatului Braziliei. Pe lângă aceste titluri, a mai fost numit și primul Împărat al Braziliei, numit Dom Pedro I, din 12 octombrie 1822 până în 7 aprilie 1831, și al douăzeci și optulea Rege al Portugaliei (titlu moștenit de la tatăl său, Regele Dom João VI), pentru o perioadă de șapte zile (între 26 aprilie și 2 mai 1826), numit Don Pedro IV.

În Portugalia este cunoscut sub numele de Regele-Soldat în urma înfrângerii fratelui său, Dom Miguel, în războiului civil din 1832-34, precum și Regele-Împărat. Este numit, de asemenea, pe ambele maluri ale Atlanticului, Eliberatorul - eliberatorul Braziliei de sub dominația portugheză și eliberatorul Portugaliei de guvernul absolutist.

Dom Pedro I a abdicat de la cele două coroane: de la cea portugheză în favoarea fiicei sale Dona Maria da Glória (Regina Dona Maria a II-a a Portugaliei, bunica lui Ferdinand I, Regele României), și de la cea braziliană în favoarea fiului său Dom Pedro II. Dom Pedro I a fost cel de-al patrulea copil (al doilea băiat) al Regelui João VI și al Carlotei Joaquina de Bourbon, Prințesă a Spaniei, prima fiică a Regelui Don Carlos IV al Spaniei. Dom Pedro I a devenit moștenitor după moartea fratelui său mai mare, Francisco (1795 - 1801).

Pedro I al Braziliei Pedro IV al Portugaliei

Părinți Ioan al VI-lea al Portugaliei Charlotte de Spania  Frați și surori Infanta Ana de Jesus Maria a Portugaliei Miguel I al Portugaliei Infanta Maria Francisca a Portugaliei Francisco António, Prince of Beira[*] Infanta Maria da Assunção a Portugaliei Maria Isabel a Portugaliei Infanta Isabel Maria a Portugaliei Teresa, Prințesă de Beira  Căsătorit cu Maria Leopoldina de Austria Amélia de Leuchtenberg Copii Maria a II-a a Portugaliei Januária Maria, Prințesă Imperială a Braziliei Prințesa Francisca Pedro al II-lea al Braziliei Prințesa Maria Amélia

·         1834: Infanta Amalia Filipina a Spaniei (spaniolă Amalia Felipina del Pilar Blasa Bonisa Vita Rita Lutgard Romana Judas Tadea Alberta Josefa Ana Joaquina Los Doce Apostolicos Bonifacia Domenica Bibiana Veronica; 12 octombrie 1834 – 27 august 1905) a fost membră a casei regale spaniole.

Infanta Amalia Filipina a Spaniei

S-a născut la palatul regal din Madrid la 12 octombrie 1834 ca al 11-lea copil și a șasea fiică a Infantelui Francisco de Paula al Spaniei, fratele mai mic al regelui Fernand al VII-lea al Spaniei. Mama ei a fost Prințesa Luisa Carlota de Bourbon-Două Sicilii. Botezată Amalia Filipina del Pilar Blasa Bonisa Vita, ea s-a născut în timpul domniei verișoarei ei primare regina Isabella a II-a a Spaniei, însă cum Isabella avea patru ani, țara era condusă de mătușa maternă a Amaliei, regina Maria Christina. Mama Amaliei s-a certat cu sora ei, regina regentă, și drept urmare ei au fost expulzați din Spania în 1838. Familia s-a mutat în Franța trăind sub protecția unchiului lor, regele Louis Philippe I.

După ce regina Maria Christina a căzut de la putere, în octombrie 1840, ambițioasa mamă a infantei Amalia a determinat familia să se întoarcă la curtea din Madrid. Mama ei a murit în ianuarie 1844, când ea avea opt ani. Infanta Amalia a crescut la curtea spaniolă și educația ei, împărțită cu sora ei cu minte slabă, Infanta Cristina, a fost rudimentară.

La vârsta de 12 ani Infanta Amalia era o tânără femeie simplă, mică de statură și îndesată. Ca cea mai mică dintre cele cinci surori care nu se remarcau prin nimic, ea a fost aproape uitată la curtea spaniolă. Cu toate acestea, ea a fost singura dintre surori care a făcut o căsătorie regală.^[1]

În 1856, Prințul Adalbert de Bavaria, al patrulea fiu și al nouălea copil al regelui Ludwig al Bavariei și al Prințesei Therese de Saxa-Hildburghausen a sosit la curtea spaniolă în căutarea unei soții și Amalia a fost oferită pentru o căsătorie. Când Prințul Adalbert a sosit la Madrid, Amalia a primit o zestre considerabilă de la cumnata ei, regina Isabella. Căsătoria a fost sărbătorită la 25 august 1856 la Madrid, de sărbătoarea Sfântului Ludovic al IX-lea al Franței, strămoș al Amalia, care era patronul atât al Franței cât și al Bavariei. După căsătorie, Amalia a devenit prințesă de Bavaria și prințesă ereditară a Greciei.^[1]

Infanta Amelia și soțu ei Adalbert în costume din secolul al XVII-lea.

La sosirea ei la curtea bavareză, socrul ei, regele Ludwig I al Bavariei, un mare admirator al frumuseții feminine, a fost dezamăgit când și-a întâlnit nora, grăsuță și comună.^[1] Infanta Amalia a șocat curtea cu obiceiul ei de a fuma. Soțul ei Prințul Adalbert era robust ca ea, dar foarte înalt. Lui îi plăcea să bea și a avut aventuri, dar mariajul lor a rezistat.^[1] Cuplul a avut cinci copii:^[2]

• Ludwig Ferdinand (1859–1949); căsătorit cu Infanta María de la Paz a Spaniei
• Alfons (1862–1933); căsătorit cu Prințesa Louise de Orléans, fiica lui Ferdinand Philippe Marie, duce d'Alençon
• Isabela (1863–1924); căsătorită cu Tommaso, Duce de Genoa
• Elvira (1868–1943); căsătorită cu Rudolf von Wrbna-Kaunitz-Rietberg-Questenberg și Freudenthal
• Clara (1874–1941); necăsătorită

Deși Infanta Amalia a trăit pentru tot restul vieții sale la Munchen, ea a rămas atașată de țara ei natală. A vizitat Spania des și fiul ei cel mare, Prințul Ludwig Ferdinand, s-a născut la palatul regal din Madrid. ^[1] Și-a petrecut iernile la reședința de la Munchen și verile la Palatul Nymphenburg.^[1] Toți cei cinci copii ai ei au vorbit fluent spaniola și ea l-a încurajat pe fiul ei Ludwig Ferdinand să se căsătorească cu nepoata și fina ei, Infanta María de la Paz a Spaniei. Cuplul s-a căsătorit în 1883.

Soțul ei a murit în 1875; Amalia i-a supraviețuit 30 de ani.

Amelia Filipina a Spaniei

Prințesă Adalbert a Bavariei

Părinți Infantele Francisco de Paula al Spaniei Prințesa Luisa Carlotta a celor Două Sicilii  Frați și surori Infantele Enrique, Duce de Sevilla Francisc, Duce de Cádiz Infanta Isabel Fernandina of Spain[*] Infanta Josefa Fernanda of Spain[*] Infanta Luisa Teresa of Spain[*] Infanta Maria Cristina of Spain (1833-1902)[*] Francisco de Asís Luis de Borbón[*] Infante Eduardo Felipe of Spain[*] Infante Fernando Maria of Spain[*] Infanta María Teresa of Spain (1828-1829)[*]  Căsătorită cu Prințul Adalbert al Bavariei Copii Prințul Ludwig Ferdinand Prințul Alfons Isabela, Ducesă de Genova Prințesa Elvira Prințesa Clara

* 1855: Friedrich Ferdinand de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (12 octombrie 1855 - 21 ianuarie 1934) a fost al patrulea Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg.

Friedrich Ferdinand a fost fiul cel mare al lui Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Adelheid de Schaumburg-Lippe și nepot al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.^[1] Friedrich Ferdinand a succedat ca Șef al Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și la titlul de duce după decesul tatălui său la 27 noiembrie 1885.^[1] Când Șeful Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg Albert, Duce de Schleswig-Holstein a murit la 27 aprilie 1931,^[1] Friedrich Ferdinand a devenit Șef al Casei de Oldenburg și a moștenit titlurile de Duce de Augustenborg și Duce de Schleswig-Holstein.

Friedrich Ferdinand s-a căsătorit cu Prințesa Karoline Mathilde de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg, fiica lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein și a soției acestuia, Prințesa Adelheid de Hohenlohe-Langenburg,^[1] la 19 martie 1885 la Primkenau.^[1] Soția lui era sora mai mică a împărătesei Augusta Viktoria, soția împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Friedrich Ferdinand și Karoline Mathilde au avut cinci copii^[1]:

• Prințesa Viktoria Adelheid Helene Luise Marie Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (31 decembrie 1885 – 3 octombrie 1970)
• Prințesa Alexandra Viktoria Auguste Leopoldine Charlotte Amalie Wilhelmine de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (21 aprilie 1887 – 15 aprilie 1957)
• Prințesa Helene Adelheid Viktoria Marie de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (1 iunie 1888 – 30 iunie 1962)
• Prințesa Adelheid Luise de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (19 octombrie 1889 – 11 iunie 1964)
• Wilhelm Friedrich Christian Günther Albert Adolf Georg, Duce de Schleswig-Holstein (23 august 1891 – 10 februarie 1965)
• Prințesa Karoline Mathilde de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (11 mai 1894 – 1972)

Friedrich Ferdinand

Duce de Schleswig-Holstein

Friedrich Ferdinand, Duce de Schleswig-Holstein Părinți Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Prințesa Adelheid de Schaumburg-Lippe  Frați și surori Prince Albrecht of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Princess Louise of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Auguste von Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Princess Marie of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*]  Căsătorit cu Prințesa Carolina Matilda de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg Copii Victoria Adelaide, Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha Alexandra Victoria, Prințesă a Prusiei Helena Adelaide, Prințesă a Danemarcei Adelaide, Prințesă de Solms-Baruth Wilhelm Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein Carolina Matilda, Contesă Hans de Solms-Baruth

·         1860: S-a născut Constanţa Hodoş, prozatoare, autoare dramatică şi publicistă, afirmată în cadrul grupării de la „Sămănătorul”; soţia scriitorului Ion Gorun (m. 1934).

·         1860: Elmer Ambrose Sperry (n. 12 octombrie 1860,^[1][2] Comitatul Cortland, New York, SUA – d. 16 iunie 1930,^[1][2] Brooklyn, SUA) a fost un inventator și om de afaceri american. În 1880 fondează în Chicago Sperry Electric Company, companie care se ocupa cu realizarea de generatoare.^[3]

Elmer Sperry fondează în 1910 Sperry Corporation, întrucât este, împreună cu Hermann Anschütz-Kaempfe, co-inventator al busolei giroscopice. Busola sa giroscopică este utilizată începând cu 1911 de marina americană (United States Navy).

Elmer Ambrose Sperry

Elmer Ambrose Sperry

* 1861: Prințul Friedrich de Saxa-Meiningen, Duce de Saxonia (Friedrich Johann Bernhard Hermann Heinrich Moritz; 12 octombrie 1861 - 23 august 1914) a fost soldat german și membru al Casei ducale Saxa-Meiningen.

Prințul Friedrich s-a născut la Meiningen ca al doilea fiu al lui Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen și a celei de-a doua soții a acestuia, Prințesa Feodora de Hohenlohe-Langenburg, o descendentă a lui Diego Velázquez.

Prințul Friedrich a urmat Universitatea din Bonn unde, în mod neobișnuit pentru un prinț regal, a refuzat să aibă aghiotant. Datorită statutului său regal a fost membru al corpului exclusivist "Borussia". Deși viitorul împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea, a fost un membru proeminent, prințul Friedrich nu a fost activ în grup, a participat rar la reuniuni, preferând să evite viața socială în favoarea concentrării pe studii. El a scăpat ca prin urechile acului de răniri grave la Bonn, atunci când o retortă a explodat lângă el în timpul unui experiment chimic.^[1]

După ce a terminat studiile, Prințul Friedrich a intrat în armată. A fost promovat colonel în 1902, general brigadier în 1907 și general maior în 1910 înainte de a se retrage din armată în 1913.^[1]

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Prințul Friedrich în ciuda unei suferințe provocate de un braț rupt cu puțin înainte, a redevenit activ. Prințul Friedrich a murit la Namur în timpul invaziei Belgiei. Fiul său Georg a călătorit pentru a întâlni regimentul tatălui său și pentru a descoperi cum s-au petrecut lucrurile. A găsit că tatăl său a fost lovit de gloanțele unei mitraliere când a părăsit o casă pe care o folosise ca post de observație.

La Neudorf, la 24 aprilie 1889, Prințul Friedrich s-a căsătorit cu Contesa Adelaide de Lippe-Biesterfeld, fiica Contelui Ernst de Lippe-Biesterfeld. Cuplul a avut șase copii:

• Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890–1972)
• Prințesa Adelheid de Saxa-Meiningen (1891–1971)
• Georg, Prinț de Saxa-Meiningen (1892–1946)
• Prințul Ernst de Saxa-Meiningen (1895–1914) ucis în misiune, în apropiere de Maubeuge, Franța
• Prințesa Luise de Saxa-Meiningen (1899–1985) căsătorită cu baronul Götz von Wangenheim
• Bernhard, Prinț de Saxa-Meiningen (1901–1984)

Prințul Friedrich

Părinți Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen Prințesa Feodora de Hohenlohe-Langenburg  Frați și surori Princess Marie Elisabeth of Saxe-Meiningen[*] Bernhard al III-lea, Duce de Saxa-Meiningen Ernst, Prinț de Saxa-Meiningen  Căsătorit cu Contesa Adelaide de Lippe-Biesterfeld Copii Feodora, Mare Ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach Adelaide, Prințesă Adalbert de Prusia Georg, Prinț de Saxa-Meiningen Prințul Ernst Leopold Prințesa Luise Marie Bernhard, Prinț de Saxa-Meiningen

·         1865: Arthur Harden, chimist englez, laureat Nobel (d. 1940)

·         1866: Ramsay MacDonald, politician scoțian, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1937)

·         1872: S-a nascut Ralph Vaughan Williams, compozitor englez. 

·         1881: Cecil B. de Mille, regizor american (d. 1959)

·         1891 - S–a nascut publicistul american Arthur Hays Sulzberger, director al prestigiosului cotidian “New York Times” in perioada 1935–1961 (m.11.12.1968).
* 1891: Edith Stein, nume de călugăriță Tereza Benedicta a Crucii, (n. 12 octombrie 1891, Breslau, Imperiul German - d. 9 august 1942, Auschwitz) a fost o femeie filosof și teolog de origine evreiască din Germania, devenită călugăriță carmelită.

Edith Stein s-a născut într-o familie iudaică ortodoxă din Silezia. În tinerețe s-a îndepărtat de religie și a fost convinsă de ateism. A început studiul psihologiei și filosofiei la Breslau, studiu pe care l-a absolvit în 1914 la Universitatea din Freiburg. În 1916 a obținut doctoratul în filosofie, cu o teză despre empatie, sub conducerea profesorului Edmund Husserl, fondatorul fenomenologiei. Până în 1918 a fost asistenta acestuia la Universitatea din Freiburg. Deși ar fi îndeplinit condițiile necesare pentru obținerea titlului de profesor, acesta i-a fost refuzat din cauza faptului că era femeie.

O lungă evoluție intelectuală și spirituală a condus-o spre creștinism, la care s-a convertit în 1921.^[1] Ea a predat și a susținut conferințe în Germania, dezvoltând atât o teologie a femeii, cât și o analiză a filosofiei lui Toma de Aquino și a fenomenologiei.

În fața creșterii antisemitismului din Țările de Jos, episcopii neerlandezi au hotărât, contrar puterii politice, să condamne actele antisemite. O scrisoare pastorală în acest sens a fost citită în bisericile catolice din Olanda la 26 iulie 1942.^[2][3] Drept reacție, în data de 30 iulie 1942 autoritățile naziste au emis un decret de arestare a „evreilor de religie catolică”.^[4][5]

Edith Stein a fost arestată la 2 august 1942 de către S.S. împreună cu sora sa Rosa și toți evreii care primiseră botezul catolic. Ultimele sale cuvinte au fost, potrivit unui martor, pentru sora sa „Hai, plecăm pentru poporul nostru”.^[6][7]

A fost deportată împreună cu sora sa în lagărul din Amerfort, apoi în cel de la Westerbork. Acolo și-a reîntâlnit cele două prietene și „fiice” spirituale, două tinere evreice devenite catolice: Ruth Kantorowicz și Alice Reis. În lagărul Westerbork, ea o întâlnește pe o altă mare mistică evreică din secolul al XX-lea, Etty Hillesum, care tocmai fusese îndemnată de Consiliul evreiesc al lagărului să ajute la înregistrare. Aceasta și-a notat în „jurnalul” său prezența unei carmelite cu o stea galbenă și a unui întreg grup de călugări și călugărițe care se reunea pentru rugăciune în sinistrul decor al barăcilor. În zorii zilei de 7 august, un convoi de 987 de evrei a plecat în direcția Auschwitz. Persoanele din convoi au fost gazate în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau în Polonia, la 9 august 1942.

A fost canonizată de papa Ioan Paul al II-lea la 11 octombrie 1998. Filosoafă crucificată,^[8] proclamată sfântă copatroană a Europei de către papa Ioan Paul al II-lea la deschiderea sinodului episcopilor pentru Europa, în același timp cu sfintele Brigita a Suediei și Ecaterina de Siena

Edith Stein Tereza Benedicta a Crucii

·         1894: Elisabeta de România, al doilea copil al regelui Ferdinand al României (d. 1956).Câteva cuvinte despre copiii reginei Maria și ai regelui Ferdinand:

Regina Maria a avut 6 copiii. Primul născut a fost băiat, Carol -( 5 octombrie 1893) botezat după numele regelui Carol, moștenitorul tronului. Al doilea copil a fost Elisabeta (12 octombrie 1894) – botezată după numele reginei Elisabeta. Al treilea copil a fost Marioara ( Mignon ) (n 6 ianuarie 1900) . Al patrulea a fost un baiat – Nicolae (3 august 1903). A urmat Ileana (5 ianuarie 1909). Ultimul născut a fsot Mircea. (13 ianuarie 1913), mort prematur la 2 noiembrie 1916, și inmormintat in curtea palatului Cotroceni. S-a intîmplat in preajma ocupării Bucureștiului de trupele Puterilor Centrale. A fost una din marile tragedii trăita de regina Maria,poate cea mai mare.

Destinul copiilor reginei Maria a fost firește diferit. Fiecare a avut soarta și norocul lui. Carol dupa ce a renunțat la tron de două ori, in 1930 a urcat pe tron, unde a rămas zece ani, pina cind a fost silit – după pierderea Basarabiei, Bucovinei, Cadrilaterului, și nordului Ardealui – să părăseasca tronul. A urmat un exil de 13 ani. Moare la Estoril in Portugalia la 4 aprilie 1953 la 59 de ani. A avut trei căsătorii cu Zizi Lambrino (anulată), cu Elena, principesă a Greicie, si cu Elena Lupescu. A avut un singur copil, Mihai, la rindul lui rege.

Elisabeta a fost căsătorita cu George ( 21 februarie 1921 ) cu priucipele moștenitor al Greciei. A fost o vreme regina Greciei (1922-24). Cei doi divorteaza in 1935, A ridicat Palatul de la Șosea la intorcerea ei in țară. După pa 1944 l-a cedat regelui Mihai pentru ca Palatul Regal fusese distrus de bombardamentul german din 24 august 1944 și era inutilizabil. Aici a fost silit să abdice regele Mihai la 30 decembrie 1947. In ianuarie 1948 Elisabeta a părăsit definitiv Romțnia si a trait în exil, cea mai mare parte la Cannes unde s-a intretinut dind lectii de pian. A murit la 15 noiembrie 1958, la 62 de ani.

Marioara (Mignon) s-a căsătorit la 8 iunie 1922 la Belgrad cu Alexandru, regele a ce se va numi din 1929, Iugoslavia. Au avut trei copii, băieți, (Petru, Tomislav, Andrei). Petru i-a succedat la tron tatălui său, Alexandru l, după asasinarea acestuia la Marsilia in 1929 (1934-1941). Odată cu ocuparea Iugoslaviei de armata germană, familia ei pleaca in exil la Londra. La 29 noiembrie 1945 un referendum controlat de comuniștii lui Tito și Armata roșie a stabilit că Iugoslavia devine republică. Marioara și copii ei se intorc în exil pentru totdeauna. Marioara moare săracă la Londra în 1961.

Nicolae. A facut parte din Regență din 1927, la maortea regeluI Ferdinand, pină în 1930 – la Restaurația fratelui său, Carol. In 1931 se căsătoreste cu Ioana Dolette fapt pentru care a avut conflicte cu regele Carol, care l-a alugnat din țară, și in final l-a scos de pe lista Casei regale în 1938. A trăit in exil din 1947. Aici a fost unul dintre sprijinitorii emigrației anticomuniste românești din Occident. In 1963 sotia sa Ioana Dolette a murit. Principele Nicolae face a doua căsătorie (1967) cu brazilianca Theresa Figueira de Mello. S-a stins la Madrid in 1978. A fost inmormintat la Lausanne, lingă Ioana Dolette, marea iubire a vieții lui.

Ileana s-a căsătorit in 1931 cu Anton de Habsburg, arhiduce al fostului Imperiu Austro-Ungar. Au trăit cf dorinței regelui Carol in afara României, mai ales in Austria, la castelul Sonnbrg. Au avut patru copii (Alexandru, Dominic, Maria Magdalena, Elisabeta) născuți intre 1935-1942. In 1942 se intoarce in Romania aflată in razboi. Aici activează pentru Crucea Rosie. Dupa abdicarea regelui Mihai la 3o decembrie 1947 a plecat în exil. Intii in Elvetia, apoi in SUA. A divorțat in 1954 de Anton de Habsburg. S-a recăsătorit cu un medic român, Stefan Isărescu de care a divortat in 1961, an în care a hotărit să se calugărească. A devenit Maica Alexandra. In 1990 a călătorit în România. A murit la 21 ianuarie 1991.

·         1896: S-a nascut poetul italian Eugenio Montale, iniţiatorul poeziei ermetice italiene.A fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1975; (“Oase de sepie”, “În timpul nostru”); (d.12.09.1981). Eugenio Montale (n. 12 octombrie 1896, Genova – d. 12 septembrie 1981, Milano), poet, prozator, editor și translator italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1975.
* 1898: Félix Sesúmaga Ugarte (n. 12 octombrie 1898 - d. 17 august 1934) a fost un fotbalist spaniol care a jucat pe postul de atacant. A jucat la FC Barcelona, Athletic Bilbao și echipa națională de fotbal a Spaniei.
* 1899: Madame Buchela (n. 12 octombrie 1899, Honzrath – d. 8 noiembrie 1986, Bonn) numită și Wahrsagerin von Bonn€œ („Ghicitoarea din Bonn”), sau Pythia vom Rhein€œ („Pythia de la Rin”)^[2], a fost o prezicătoare germană. Numele ei era de fapt Margarethe Goussanthier, născută Meerstein. După unele surse pseudonimul de Buchela, provine de la faptul că ea a fost născută pe câmp, sub un fag, mama ei fiind țigancă (Buche înseamnă în limba germană fag). Într-un interviu în anul 1953 ea a dat o explicație mistică numelui de Buchela. Tatăl ei a fost un țigan nomad care făcea negoț mergând pe la casele oamenilor. Talentul ei de ghicitoare ar fi fost descoperit după moartea fratelui ei Anton, lucru care a fost prezis de Buchela. O parte a familei ei este omorâtă de naziști, ea crește într-un orfelinat și se va căsători cu Adam Goussanthier care cade ca soldat pe front. După terminarea celui de al doilea război mondial ea trăiește în Remagen, unde după banii primiți pentru prezicerile ei are un venit confortabil. După unele informații personalități germane ca, oameni de afaceri, politicieni sau chiar Konrad Adenauer i-ar fi cerut sfatul, căruia i-ar fi prezis că va fi ales cancelar. Faima ei a crescut după ce a ajutat poliției la elucidarea crimelor din anul 1969 din Lebach, când ea a notat numărul de circulație al asasinului. Însă nu întotdeauna prezicerile ei s-au adeverit, astfel contrar prezicerilor ei, Finala Campionatului Mondial de Fotbal 1966 a fost câștigată de echipa Angliei, sau perechea germană de patinaj a câștigat medalia de aur în anul 1964. Ea a prezis că medalia de aur va fi câștigată de perechea sovietică.

* 1916: Marin Cosmescu-Delasabar, ortografiat, de asemenea, și Marin Cosmescu Delasabar (n. 12 octombrie 1916, în comuna Crovu, județul antebelic Dâmbovița - d. 22 ianuarie 2010, Bacău) a fost un antologist, critic și istoric literar, filolog, profesor de limba română și profesor universitar, prozator, scriitor și traducător român, stabilit la Bacău în anii '950.

Marin Cosmescu-Delasabar s-a născut la 12 octombrie 1916, în comuna Crovu, județul antebelic Dâmbovița. Viitorul dascăl de limba și literatura română și-a terminat studiile primare în satul natal. Liceul l-a urmat la Colegiul „Sfântul Sava” din București (1929-1937). Deși a urmat Facultatea de Litere și Filozofie din Capitală într anii 1938 și 1942,^[1] va deveni licențiat al acesteia doar la sfârșitul celei de-a doua mari conflagrații mondiale, din motive lesne de urmat.

Antologii, eseuri, monografii autume:

• 1998 - Cântece de stepă, antologia celor mai frumoase poeme ale lui George Petcu, antologator Marin Cosmescu Delasabar, Editura Star Tipp, Slobozia
• 2000 - "O jertfă creatoare. Cazul Ion Luca în dramaturgia românească," eseuri, cu o prefață de Eugen Budău, la Editura Grigore Tăbăcaru, Bacău
• 2004 - "Dumitru Alistar – Un ilustru cărturar moldovean. Poet. Traducător. Lingvist," la Editura Egal, Bacău
• 2004 - "De neamul Budenilor moldoveni," co-autor împreună cu Ioan Dănilă, lucrare de istorie literară, Editura Egal, Bacău
• 2004 - "Ranița. Amintiri dintr-o copilărie furată," co-autor împreună cu Ioan Dănilă, scrieri despre ce de-al doilea război mondial
• 1996 - "Liceul Vasile Alecsandri ’75," coordonator, Bacău
• 1997 - "Almanahul Veteranului de război, Bacău 590," la Editura Deșteptarea, Bacău

·         1924: S-a nascut Doris Grau, actrita si scenarista americana. 
* 1931: Ole-Johan Dahl (n. 12 octombrie 1931, Mandal, Norvegia — 29 iunie 2002) a fost un informatician norvegian, considerat a fi unul din părinții programării orientate obiect, ca fiind coautor, împreună cu Kristen Nygaard, al limbajelor de programare Simula, limbaje care au folosit pentru prima oară noțiunile clase, subclase, moștenire și creare dinamică de obiecte. Pentru această realizare, cei doi au primit Premiul Turing în 2001.
* 1933: Constantin Cernăianu (n. 12 octombrie 1933, Târgu Jiu - d. 22 iunie 2015)^[1] a fost un jucător și antrenor de fotbal român.

* 1934: Richard Meier (n. 12 octombrie 1934, Newark, New Jersey) este un arhitect contemporan american care a influențat sensibil arhitectura secolului 20. Este cunoscut pentru design-ul raționalist și pentru folosirea culorii alb.

Meier a studiat la Cornell University, de unde a terminat cu o diplomă de arhitect, Bachelor of Architecture, în anul 1957. După ce a lucrat pentru compania Skidmore, Owings & Merrile în 1959, și apoi pentru Marcel Breuer pentru o perioadă de trei ani, Meier și-a deschis propriul său birou de arhitectură în New York City în 1963. Identificat ca fiind unul dintre The New York Five în 1972, de delegația de la Getty Center Museum din Los Angeles, California, a făcut ca faima și popularitate sa să crească exponențial.

Richard Meier, fotografiat în septembrie 2007.

Multe dintre clădirile proiectate de Meier pentru masterele arhitecturale ,de la mijlocul secolului XX, au fost inspirate din munca lui Le Corbusier,dar mai ales din proiectele de la începutul carierei acestuia. Putem spune că Meier a construit probabil mai mult decât nimeni, dupa ideile și munca lui Le Corbusier. Meier și-a dezvoltat ideile în special după Villa Savoye și Swiss Pavilion. Munca lui reflectă de asemenea influențele altor mari arhitecți precum Mies Van der Rohe și,pe alocuri Frank Lloyd Wright și Luis Barragan.

Culoarea predominantă în clădirile lui Meier este albul.De-a lungul istoriei,albul a fost folosit în multe clădiri,incluzând catedrale și case mediteraneene din unele regiuni ale Spaniei, Italiei și Greciei. În 1984, Meier a fost premiat cu premiul Pritzker. El a participat și la proiectarea mai multor clădiri ce au apărut în jocul pe computer SimCity 4,in 2003,fiind primul arhitect profesionist care și-a pus amprenta asupra jocurilor pe calculator.

* 1934: Alexandru Zub (n. 12 octombrie 1934, Vârfu Câmpului, Botoșani) este un istoric român, membru corespondent al Academiei Române din 10 septembrie 1991 și membru titular din 2004. Deoarece a organizat în 1957 o manifestare studențească, considerată ilegală de către autorități, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, a fost condamnat la zece ani închisoare politică (din care a executat șase, ca deținut politic).

Biografie:

• După absolvirea Școlii Normale (Pedagogice) din Șendriceni - Dorohoi, a urmat cursurile Facultății de Istorie din Iași.
• Din 1963 a lucrat în cercetare, inițial în colectivul de istorie medie, apoi în cel de istorie modernă la Institutul de Istorie și Arheologie "A. D. Xenopol" din Iași.
• În 1973 a devenit doctor în științe istorice.
• Din 1989 este director al Institutului de Istorie "A. D. Xenopol" din Iași. S-a aplecat asupra unor personalități ale istoriografiei românești: Mihail Kogălniceanu.
• Din 2006, este șeful secției istorice a Academiei Române, succedându-i lui Dan Berindei.

Și-a legat numele de editarea unor lucrări de referință ale marilor istorici români: V. Pârvan, Corespondență și acte (1973); M. Kogălniceanu, Opere II (Scrieri istorice) (1976); V. Pârvan, Scrieri (1981); A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană ș.a.

Concepțiile sale privitoare la istorie și la menirea istoricului le-a expus în volumele:

• A scrie și a face istorie (1981)
• Biruit-au gândul (1983)
• De la istoria critică la criticism (1985)
• Cunoaștere de sine și integrare (1986)
• Istorie și istorici în România interbelică (1989)
• Istorie și finalitate (1991)
• În orizontul istoriei (1994)

Acestora li se adaugă:

• Junimea, implicații istoriografice (1974)
• Eminescu. Glose istorico - culturale (1994)
• La sfârșit de ciclu. Despre impactul Revoluției franceze (1994)
• Imperiul reîntregirii (1995)
• Chemarea istoriei (1997) ș.a.

A realizat pentru străinătate o serie de sinteze:

• Mihail Kogălniceanu un fondateur de la Roumanie moderne (1978)
• Hundert Jahre Unabhängigkeit Rumäniens (1978)
• À la recherche de la synthese. A. D. Xenopol (1983)
• Les dilemmes d'un historien: V. Pârvan (1985)

Sub coordonarea sa au apărut mai multe volume tematice, între care:

• A Culture and Society: Structures, Interferences, Analogies in Modern Roumanian History (1985)
• La Revolution Française et les Roumains. Impact, images, interpretations (1989)
• Temps et changement dans l'espace roumain. Fragments d'une histoire des conduites temporelles (1991)
• Victor Slăvescu (1993)
• Ion Nistor (1993)
• Ilie Minea (1996)
• I. D. Ștefănescu (1997) ș.a.

Alexandru Zub este autorul unui număr mare de lucrări de istorie, dintre care menționăm următoarele:

• "Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie" (Ed. Enciclopedică Română/ Ed. Militară, București, 1971);
• "A.D. Xenopol, 1847-1920. Biobibliografie" (Ed. Enciclopedică Română/ Ed. Militară, București, 1973);
• "Vasile Pârvan. Efigia cărturarului" (Ed. Junimea, Iași, 1974; ed. II, 2003);
• "Mihail Kogălniceanu istoric" (Ed. Junimea, Iași, 1974);
• "Vasile Pârvan, 1882-1927. Biobibliografie" (Ed. Științifică și Enciclopedică/Ed. Militară, București, 1975)
• "Junimea. Implicații istoriografice" (Ed. Junimea, Iași, 1976);
• "M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne" (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978);
• "Hundert Jahre Unabhängigkeit Rumäniens, 1877-1977, mit Beiträgen von Alexandru Zub und Gerhard Ernst" (Osteuropainstitut, Regensburg, 1978);
• "A scrie și a face istorie. Istoriografia română postpașoptistă" (Ed. Junimea, Iași, 1981);
• "Biruit-au gândul. Note despre istorismul românesc" (Ed. Junimea, Iași, 1983);
• "Pe urmele lui Vasile Pârvan" (Ed. Sport-Turism, București, 1983);
• "L’Historiographie roumaine à l’âge de la synthèse: A. D. Xenopol" (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983);
• "Mihail Kogălniceanu" (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984; ed. II, Institutul European, 2004);
• "De la istoria critică la criticism. Istoriografia română la finele secolului XIX și începutul secolului XX" (Ed. Academiei, București, 1985; ed. II, cu subtitlul "Istoriografia română sub semnul modernității", Ed. Enciclopedică, București, 2000);
• "Les dilemmes d’un historien: Vasile Pârvan" (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985);
• "Cunoaștere de sine și integrare" (Ed. Junimea, Iași, 1986; ed. II, cu subtitlul "Identitate, durată, devenire istorică", Ed. Universității „Al.I. Cuza“, Iași, 2004);
• "Istorie și istorici în România interbelică" (Ed. Junimea, Iași, 1989; ed. II, 2003);
• "Istorie și finalitate" (Ed. Academiei, București, 1991; ed. II, cu subtitlul: "În căutarea identității", Ed. Polirom, Iași, 2004);
• "La sfârșit de ciclu. Despre impactul Revoluției franceze" (Ed. Institutul European, Iași, 1994);
• "Eminescu. Glose istorico-culturale" (Ed. Enciclopedică “Gheorghe Asachi”, Chișinău, 1994);
• "În orizontul istoriei" (Ed. Institutul European, Iași, 1994);
• "Impasul reîntregirii" (Ed. Timpul, Iași, 1995; ed. revăzută și întregită, 2004);
• "Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă" (Ed. Junimea, Iași, 1997);
• "Discurs istoric și tranziție" (Ed. Institutul European, Iași, 1998);
• "Reflections on the Impact of the French Revolution. 1789, de Tocqueville, and the Romanian Culture" (Ed. The Center for Romanian Studies, Iași/Oxford/Portland, 2000);
• "Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură" (Ed. Institutul European, Iași, 2000);
• "Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România" (Ed. Polirom, Iași, 2002) - împreună cu Sorin Antohi;
• "Vasile Pârvan: dilemele unui istoric" (Ed. Institutul European, Iași, 2002);
• "Istoriografia română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol" (Ed. Institutul European, Iași, 2004);
• "Mihail Kogălniceanu, arhitect al României moderne" (Ed. Institutul European, Iași, 2005);
• "Clio sub semnul interogației. Idei, sugestii, figuri" (Ed. Polirom, Iași, 2005);
• "Romanogermanica. Secvențe istorico-culturale" (Ed. Universității „Al. I. Cuza“, Iași, 2005).

Alexandru Zub

·         1935: S-a nascut Luciano Pavarotti, tenor italian, la Modena, in Italia. Si-a abandonat cariera de profesor ca sa devina cantaret, decizie care a fost inspirata pentru ca foarte curand a reusit sa castige un premiu international intr-o competitie desfasurata in 1961 la Teatrul Reggio. In acelasi an si-a facut debutul pe scena. A luat apoi parte la turneul facut de artistii de la Scala prin Europa, in perioada 1963-1964 cantand alaturi de acestia. In 1965 a cantat alaturi de Joan Sutherland in opera “Lucia di Lammermoor“, iar in 1968 a aparut pentru prima data in fata spectatorilor din SUA. Luciano Pavarotti (n. 12 octombrie 1935, Modena – d. 6 septembrie 2007, Modena) celebru tenor al secolului XX. Vocea sa inconfundabila a impresionat milioane de persoane, iar aparitiile sale televizate au reusit sa creasca numarul iubitorilor de muzica clasica. Si-a publicat o carte biografica si a apaut in filmul “Yes, Girogio”. A cantat pe cele mai mari scene ale lumii, dar si pe stadioane si a aparut in concerte impreuna cu vedete ale muzicii pop si rock. A initiat o serie de spectacole – “Luciano Pavarotti si prietenii” – pentru strangerea de fonduri in scopul ajutorarii celor aflati in dificultate. A decedat in urma unei boli grave la data de 6 septembrie 2007.
Discografie
Operă:

• 1980 La bohème
• 1984 Andrea Chénier
• 1984 Requiem
• 1985 Turandot
• 1985 Rigoletto
• 1985 La Gioconda
• 1985 Mefistofele
• 1985 Un ballo in maschera
• 1985 Lucia di Lammermoor
• 1986 Il Trovatore
• 1986 La fille du Regiment
• 1986 L'elisir d'amore
• 1986 Guglielmo Tell
• 1986 Der Rosenkavalier
• 1986 La sonnambula
• 1987 Madama Butterfly
• 1987 I Puritani
• 1988 Tosca
• 1988 Idomeneo
• 1988 Norma
• 1988 Cavalleria rusticana - Pagliacci
• 1989 Rigoletto
• 1990 Maria Stuarda
• 1990 Aida
• 1990 La favorita
• 1990 La Bohème
• 1990 L'elisir d'amore
• 1991 La Traviata
• 1991 Otello
• 1992 Beatrice di Tenda
• 1993 La traviata - Highlights
• 1993 Manon Lescaut
• 1993 Macbeth
• 1995 Il trovatore
• 1997 Petite Messe Solennelle - Stabat Mater
• 1997 I Lombardi
• 1998 Ernani
• 1998 Rigoletto
• 1998 Un ballo in maschera
• 1998 Il Trovatore
• 1999 Tosca - Highlights
• 2000 Rigoletto - Highlights
• 2000 Il Trovatore
• 2001 Bellini
• 2001 Luisa Miller
• 2002 Un ballo in maschera - dvd
• 2003 Luisa Miller
• 2004 La Bohème - Highlights
• 2004 Turandot - Highlights
• 2004 Puccini
• 2005 Luciano Pavarotti

Colecții:

• 1979 O sole mio
• 1984 Mamma
• 1985 Passione
• 1989 Tutto Pavarotti
• 1990 The essential Pavarotti
• 1993 Ti amo Puccini's greatest love songs
• 1997 Pavarotti plus
• 1997 Pvarotti greatest hits
• 1998 Great duets & trios - Live
• 1998 Notte d'amore
• 1998 Donizetti Arias
• 1998 Arias & Duets - Freni Pavarotti
• 1999 Verdi Arias - La donna e mobile
• 2001 Quarant'anni per la Lirica
• 2001 Live recital
• 2001 Nessun dorma
• 2001 The Pavarotti Edition
• 2002 The Singers
• 2003 Ti adoro
• 2004 Pavarotti Plus
• 2004 The best of Luciano Pavarotti
• 2004 Pavarotti in Central Park
• 2004 Pavarotti și Levine in recital
• 2005 For lovers only
• 2006Pavarotti and friends

Luciano Pavarotti

Luciano_Pavarotti_in_Saint_Petersburg Frați și surori Gabriella Pavarotti[*]  Număr de copii 4  Premii Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] Grammy Legend Award[*] MusiCares Person of the Year[*] Nansen Refugee Award[*] Kennedy Center Honors[*] Commander of the Order of Cultural Merit[*][1] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*] Commander of the Order of Merit of the Italian Republic[*] honorary citizen of Sarajevo[*]   „Pavarotti” - sculptură în lemn de C. Teodorescu expusă în Parcul Circul de Stat din București

·         1935 - S-a nascut Sam Moore, cantaret soul american (Sam & Dave).

·         1942 - S-a nascut Melvin Franklin (David English), vocalist american (Temptations).
* 1943: Jakob "Köbi" Kuhn (n. 12 octombrie 1943, Zürich) este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal elvețian.
* 1944: Kuniya Daini (n. 12 octombrie 1944) este un fost fotbalist japonez.

·         1946 - S-a nascut James Dewar, basist britanic (Stone The Crows).

·         1947: S-a născut Î.P.S. Laurenţiu Streza (prenumele la naştere: Liviu), arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului (întronizat în noiembrie 2005).

·         1948 - S-a nascut Rick Parfitt, chitarist, vocalist si compozitor britanic (Status Quo).
* 1949: 

Lidia Botezatu cu soțul și fiul

Lidia Botezatu (n. 12 octombrie 1949, Hîncești, RSSM) este o interpretă de muzică ușoară din Republica Moldova.

A studiat la secția teoria muzicii din Școala de Muzica „Ștefan Neaga” din Chișinău între anii 1963 și 1967.^[1][2]

În ultimul său an de studii, Lidia Botezatu a fost invitată de Mihai Dolgan în formația de muzică ușoară „Noroc”,^[1] în componența căreia are o carieră muzicală de mai bine de 20 de ani. În 1970 și 1971 a cântat în formații din Tambov și, respectiv, Cerkasî. Printre cele mai celebre cântece ale sale se numără Frumoasa mea partie de Constantin Rusnac, De ce? de Petre Teodorovici, Bade Petre de Mihai Dolgan. Înregistra la casa de discuri „Melodia”.^[2]

Este căsătorită cu Mihai Dolgan din 1969, cu care a născut un singur fecior, Radu Dolgan,^[3] și el membru al formației „Noroc”.^[4] În martie 2008 a devenit văduvă, iar un an mai târziu a organizat un concert în memoria soțului.^[5]

În anul 1994, Lidia Botezatu primește titlul de „Maestru în Artă din Republica Moldova”.^[2] În 2012, prin decret prezidențial, este distinsă cu Ordinul Republicii,^[1] împreună cu Radu Dolgan.

·         1949: Ilich Ramírez Sánchez (pronunție: [ilitʃ raˈmiɾes santʃes]), cunoscut mai ales după numele Carlos Șacalul (n. 12 octombrie 1949), este un venezuelan condamnat la închisoare pe viață pentru crimă în Franța și care a colaborat cu organizații comuniste, naționaliste arabe și islamiste.

Botezat după Vladimir Ilici Lenin de către tatăl său marxist, Ramírez Sánchez s-a alăturat mișcării de tineret a Partidului Comunist din Venezuela. El s-a înscris la o universitate din Moscova celebră pentru recrutarea de tineri comuniști străini. În 1970, s-a oferit voluntar în Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. În Liban, și-a terminat pregătirea la o școală la care predau militari irakieni.

După mai multe atentate nereușite, Ramírez Sánchez a devenit celebru în 1975 pentru un raid în cartierul general al OPEC din Viena, soldat cu moartea a trei oameni. Acesta a fost urmat de o serie de atacuri împotriva unor ținte occidentale. Mulți ani, el a fost printre cei mai căutați fugari internaționali. Carlos a fost poreclit „Șacalul” de ziarul The Guardian după romanul lui Frederick Forsyth, Ziua Șacalului, despre care se spunea că se află printre obiectele sale personale.^[1]

Arestat în Sudan în 1994 și extrădat în Franța, Carlos ispășește o condamnare la închisoare pe viață în Penitenciarul Clairvaux, condamnat fiind pentru uciderea a doi agenți francezi ai DST (contrainformații) și a unui presupus informator.^[2] În 2001, s-a căsătorit cu avocata sa într-o ceremonie musulmană. Carlos este susținător al islamismului radical, prin cartea sa Islamul revoluționar.

Carlos Şacalul este încarcerat la închisoarea Clairvaux.

Agențiile de informații franceze și americane au făcut autorităților sudaneze mai multe oferte. În 1994, Carlos urma să sufere o operație minoră la testicul într-un spital din Sudan.^[18] La două zile după operație, oficialii sudanezi i-au spus că trebuie mutat într-o vilă pentru a fi protejat de o posibilă tentativă de asasinat și că va primi gărzi de corp personale. În noaptea următoare, gărzile de corp au intrat în camera lui în timp ce dormea, l-au tranchilizat, l-au legat și l-au luat din vilă.^[19]

La 14 august 1994, Sudan l-a transferat agenților francezi de la DST, care l-au dus la Paris pentru a fi judecat. A fost acuzat de asasinarea la Paris a doi polițiști și a informatorului Michel Moukharbal în 1975 și a fost închis temporar în închisoarea La Santé din Paris. În 1996, o majoritate a Comisiei Europene pentru Drepturile Omului i-a respins cererea legată de capturarea sa.^[20]

Procesul a început la 12 decembrie 1997 și a luat sfârșit la 23 decembrie, când a fost găsit vinovat și condamnat la închisoare pe viață.^[21] A fost apoi transferat de la Le Santé la închisoarea Clairvaux.^[22]

În 2001, într-o ceremonie musulmană, Ramírez Sánchez s-a căsătorit cu avocata sa, Isabelle Coutant-Peyre, deși era căsătorit cu a doua sa soție.^[23]

În iunie 2003, Carlos a publicat o colecție de scrieri din celula sa. Cartea, al cărui titlu este Islamul revoluționar, încearcă să explice și să apere violența în termeni de luptă de clasă. În carte, el își exprimă susținerea pentru Osama bin Laden și atacurile îndreptate asupra Statelor Unite.

În 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat o plângere a lui Ramírez Sánchez că anii de încarcerare în izolare ar constitui „tratament inuman și degradant”. Deși curtea i-a respins cererea, în 2006 el a făcut apel. Președintele Venezuelei Hugo Chávez l-a lăudat pe Ramírez Sánchez, spunând în 2009 într-un discurs că a fost condamnat pe nedrept și că nu era terorist, ci „luptător revoluționar

·         1951: Peter Goldsworthy, scriitor australian

·         1954: Delia Brândușescu - (n. 12 octombrie 1954, Arad) este un sculptor român.

• Studii: Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" București, specializarea sculptură,

promoția 1977.

• Doctorand în Arte Vizuale din 2005, IOSUD, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte.

Membră în asociații profesionale:

• 1981 - Uniunea Artiștilor Plastici, (UAP), Romania;
• 1989 - Berufsverband Bildender Kunstler, Rheinland-Pfalz, (BBK) Germany;
• 1995 - International Associations of Art UNESCO (IAA-AIAP).

Expoziții personale:

• 2007 - Galeria Delta, Arad (Ro);
• 2005 - Zeitstrahl, Kaiserslauten (De);
• 2003 - Monika Beck Gallery, Homburg, Saarland (De);
• 1999 - Red Cross, Saarbrücken (De);
• 1998 - Justice Center Kaiserslauten (De);
• 1997 - Stadtsparkasse, Kaiserslauten (De), City Council, Enkenbach-Alsenborn (De);
• 1991 - Taubengarten Gallery, Grunstadt (De), Reichart von Buhl, Deidesheim (De), Saint Peter Church, Worms (De);
• 1988 - Galleria Alfa (Ro).

* 1955: Vera Osoianu (n. 12 octombrie 1955, comuna Unteni, județul Bălți, azi raionul Fălești) este un specialist în domeniul biblioteconomiei din Republica Moldova. Redactor-șef adjunct al revistei Magazin bibliologic. Mențiuni: Ordinul Steaua României în grad de Ofițer (2000) pentru merite în difuzarea culturii românești, medalia Meritul civic (2002).

·         1955: S-a nascut Ante Gotovina, general croat. 
* 1956: Mihai Gruia Sandu (n. 12 octombrie 1956, București) este un actor, dramaturg și regizor român, cunoscut pentru rolul Arlechino din emisiunile pentru copii din anii '90, pentru emisiunile Tv de divertisment, ca și cele gen Bun de tipar, Star bucătar, Convinge-mă, etc. Deasemeni este cunoscut ca fiind unul din cei mai neconvenționali maeștri în Commedia dell'arte, prin cursurile și piesele scrise și montate la UNATC, printre care se numără Elixirul, Anselmo, Dragostea pusă la-ncercare, Secretul lui Pulcinel.

Este profesor universitar doctor la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

Filmografie:

• Moromeții (1987)
• Bufetul "La Senat" (1983) - film
• Secretul armei secrete (1988)
• Hainele cele noi ale împăratului (1992) - Povestitorul, Împaratul, Prezentatorul de știri
• Yeti, omul zăpezilor(1992) - Cabanierul cel bun, Yeti
• Dănilă Prepeleac(1992) - Dănilă Prepeleac
• Făt-Frumos cu moț în frunte (1993) - Povestitorul, Făt-Frumos
• Robin Hood Jr. (1993) - Robin Hood Jr.
• Seria Mașina timpului
• Mașina timpului (1993) - Profesorul Cicerone
• Mașina timpului se întoarce
• Mașina timpului în pericol
• Mașina timpului se răzbună
• Mașina timpului în vacanță
• Tarzan al 2lea(1994) - Tarzan
• Nostradamus (1994)
• Ali-Baba și cei 40 de hoți (1995) - Ali-Baba
• Elixirul (1995)
• Ivan Turbincă (1996) - Ivan Turbincă
• Prea târziu (1996)
• Asfalt Tango (1996)
• Cavalerul Adolescent (Canada, România, 1998) - Phil
• Aliens in the Wild, Wild West (Canada, 1999) (V)
• Cod necunoscut (Franța, 2000)
• Tânărul Sherlock Holmes (SUA, 2002) - film TV
• Amen (Franța, 2002)
• Ideile bune vin de sus (2003)
• Modigliani (SUA, 2004)
• Marele jaf comunist (2004)
• Legendele tornadei (Canada, 2004)
• Incubus (2005)
• Hellraiser: Deader (2005) (V)
• Return of the Living Dead: Rave to the Grave (2005)
• The Wind in the Willows (2006) - film TV
• True True Lie (2006)
• Martor fără voie (2006) - serial TV
• Blood and Chocolate (2007)
• Restul e tăcere (2008)
• Călătoria lui Gruber (2009)
• Funeralii fericite (2013)

Mihai Gruia Sandu

Mihai Gruia Sandu și Oana Pellea în piesa Buzunarul cu pâine

·         1956 - S-a nascut David Vanian, vocalist britanic (Damned).
* 1961: Mihai Vasile (n. 12 octombrie 1961, București, România – d. 3 decembrie 2014) a fost un fotojurnalist^[1] și formator de talente din România^[2], devenind, în timp, un reper în profesia de fotojurnalist.

Fotojurnalist, editor foto și co-fondator, în 2001, al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI),^[3] Mihai Vasile și-a început cariera de fotoreporter în 1991, în redacția Curierului Național.

Începând cu 1993, a organizat și condus departamentele foto ale celor mai importante publicații românești, precum Jurnalul Național, Evenimentul zilei și Cotidianul.

În perioada 2007-2011, Mihai Vasile a fost editor șef al departamentului foto din cadrul agenției de presă Mediafax.

A colaborat cu cele mai importante agenții de presă internaționale, precum Reuters, Associated Press și European Pressphoto Agency, fotografiile fiindu-i publicate în The Washington Post, The Telegraph, The Guardian, Daily Mail, Der Spiegel, Corriere della Sera, Vanity Fair Italia, Noticias24 și Russian Press Photo.

În 1996, Fundația Culturală Română i-a decernat premiul « Fotografia anului » la secțiunea Politic.^[4]

În perioada 2000-2014, a colaborat, în calitate de fotojurnalist freelancer, cu organizația pentru protecția animalelor Vier Pfoten International.

În noiembrie 2014, fotografia sa « Mirosul dulce al libertății » a obținut locul doi la categoria ONG, la prestigioasele premii PR-Bild Award, din Germania.

De-a lungul carierei sale, Mihai Vasile a intuit și cultivat talente, a instruit zeci de fotojurnaliști români, încurajându-i și îndrumându-i către abordarea jurnalistică a subiectelor. Mulți dintre fotoreporterii care au beneficiat de mentoratul său au devenit ulterior colaboratori ai unor publicații sau agenții internaționale prestigioase.

A militat și a reușit să impună importanța fotografiei în presa scrisă din România^[5]. Din punctul lui de vedere, fotografia este un document, o informație care sprijină și întregește articolul pe care îl ilustrează. De-a lungul carierei sale, Mihai Vasile a schimbat optica eronată prin prisma căreia fotografia era considerată doar un element menit să umple spațiul, doar un mod de a jongla vizual un text, cu scopul de a atenua monotonia acestuia.

A promovat rolul și importanța fotografiei în presa scrisă, susținând prelegeri în fața studenților de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității București^[6], fiind invitat la cursurile susținute de către colegii din cadrul Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI).

Mihai Vasile a fost inițiatorul retrospectivelor fotografice de presă din România, acestea devenind, în timp, o tradiție^[7] și o formă de recunoaștere a talentului fotojurnaliștilor români.

A organizat numeroase expoziții stradale (HD), expuse în exteriorul Muzeului Național de Artă din București, pentru a încânta ochiul trecătorilor și pentru a promova fotografia de presă^[8].

A editat multiple albume foto, sub egida Evenimentului zilei^[9] și Mediafax^[10], realizări inedite în România, care au încurajat și deschis o perspectivă nouă fotojurnaliștilor, conferind un suflu nou fotografiei de presă din România.

În perioada 1986-1990, Mihai Vasile a realizat fotografii științifice în cadrul Institutului român de cercetare metalurgică.

Mihai Vasile a urmat cursurile Liceului de Cinematografie și ale Universității Politehnice din București.

Mihai Vasile a decedat în decembrie 2014, în urma unui atac cerebral suferit într-o misiune jurnalistică, efectuată pentru organizația Vier Pfoten International, în Fâșia Gaza.

În memoria lui Mihai Vasile, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) a organizat, în anul 2015, concursul Premiile de fotografie « Mihai Vasile ».^[11]

În 2017, Centrul de Fotografie Documentară ^[12] a organizat primele granturi, oferite exclusiv pentru fotografie documentară, în memoria fotojurnalistului Mihai Vasile.

Expoziții:

• 2001/2002, expoziții organizate de Asociația Fotografilor de Presă din România (AFPR);
• Mediafax Foto - Best of 2006^[20];
• Mediafax Foto - Best of 2007^[21];
• Mediafax Foto - Best of 2008/2009^[22];
• "Povestiri din spatele obiectivului" cu Mediafax Foto și Jurnalul Național, 2009^[23];
• Mediafax Foto - Best of 2010^[24];
• Jazz Image - organizată de Art Expo.

Mihai Vasile

* 1961: Miguel Porlán Noguera (n. 12 octombrie 1961), zis Chendo, este un fost fotbalist internațional spaniol. El și-a petrecut întreaga carieră profesionistă la Real Madrid. De asemenea a fost membru al naționalei de fotbal a Spaniei, pentru care a jucat la două Campionate Mondiale. Chendo a activat pe poziția de fundaș dreapta.

* 1965: Cristian Dumitru Pustai (n. 5 mai 1965, Mediaș) este un antrenor român de fotbal, de profesie profesor de matematică.^[1] În prezent este director tehnic la echipa Gaz Metan Mediaș, pe care a antrenat-o în perioadele 2007–2013 și 2016–2018.

* 1968: Daniela Györfi (n. 12 octombrie 1968, Bucuresti) este o cântăreață română de origine maghiară.

S-a născut pe 12 octombrie 1968 la București, a urmat cursurile liceului George Enescu și apoi Școala Populară de Artă.

În 1991 a avut loc prima sa apariție din cariera muzicală. A participat la festivalul de la Mamaia unde a obținut premiul II la secțiunea “Interpretare”. Artista are în spate o carieră de peste 20 ani, timp în care a avut concerte atât în țară cât și în străinătate. A lansat de-a lungul carierei câteva albume și a avut multe melodii care au ajuns hit-uri ^{[necesită citare]}.

Daniela a cochetat și cu televiziunea, prezentând la OTV emisiunea “Manele de Top”. A mai fost curtată și de postul Acasă TV, care a vrut să o distribuie într-unul din telefilmele difuzate în emisiunea Mihaelei Tatu.

·         1968: Hugh Michael Jackman (n. 12 octombrie 1968) este un actor și producător australian care este implicat în proiecte de film, teatru muzical și televiziune. Jackman a câștigat recunoașterea internațională pentru rolurile sale din filme importante, mai ales ca super erou din filme de acțiune, dar și în roluri de personaje secundare sau romantice.

Jackman a devenit foarte cunoscut mai ales pentru rolul său Wolverine din seria X-Men, plus Kate & Leopold, Van Helsing, Prestigiul, și Australia. Jackman este și cântăreț, dansator și actor în muzicaluri pe scenă și a câștigat un premiu Tony pentru rolul din Băiatul din Oz.

În noiembrie 2008, Open Salon l-a numit pe Hugh Jackman unul dintre cei mai sexy bărbați în viață.^[1] Mai târziu în aceeași lună, revista People l-a declarat pe Jackman "Cel mai sexy bărbat în viață."^[2]

Fiind de trei ori gazda premiilor Tony Awards, Jackman a găzduit cea de-a 81a ediție a Premiilor Academiei în 22 februarie 2009.^[3]

De la începutul anului 2010, Hugh Jackman este imaginea mărcii Lipton Ice Tea, acesta fiind și primul parteneriat de imagine al starului.

Hugh Jackman

Hugh Jackman în 2015

·         1968: S-a nascut Adam Rich, actor american.

·         1969: S-a nascut Martie Maguire, muzician, component al trupei Dixie Chicks .
* 1969: Željko Milinovič (n. 12 octombrie 1969) este un fost fotbalist sloven.
* 1970: Ovidiu-Cristian Iane (n. 12 octombrie 1970 în Craiova) este un politician român. Candidat la președinție din partea Partidului Ecologist Român, actual deputat în legislatura 2012-2016.
* 1971: Ionel Tersinio Jerry Gane (n. 12 octombrie 1971, Drănic, Dolj, România) este un fost fotbalist român, actual antrenor secund al echipei Dinamo București. Ca fotbalist și-a petrecut mare parte din carieră la echipa Universitatea Craiova.

* 1974: Ebru Gündeş (n. 12 octombrie 1974 la Istanbul) este o actriță, cântăreață și prezentatoare TV din Turcia.

Muzica ei se înscrie în stilul muzicii pop, albumul de debut apărându-i în 1992 sub titlul Tanrı Misafiri. În ceea ce privește cariera TV, apare de nenumărate pe micul ecran ca actriță și cântăreață. Este prezentatoarea emisiunii de succes Mega Show și deține un rol important în sitcomul İmkansız Aşk ("Dragoste imposibilă").

Ebru Gündeş

Imagine promoțională a albumului Kaçak

* 1974: Stephen Lee (n. 12 octombrie 1974,^[2] Trowbridge, Regatul Unit) este un jucător englez de snooker.

* 1975: Marilena-Emilia Meiroșu (n. 12 octombrie 1975) este un deputat român, ales în 2016. În mai 2018, a trecut la Partidul Pro România

·         1975: S-a nascut Marion Jones, atleta americanca
* 1976: Cezar Cioată (n. 12 octombrie 1976) este un fost deputat român, ales în 2012 din partea grupului parlamentar PPDD.

În timpului mandatului, a făcut parte din următoarele grupuri parlamentare: grupul parlamentar Democrat și Popular (între 19 decembrie 2012 și 4 februarie 2013), grupul parlamentar Liberal Conservator (PC-PLR) (între 4 februarie 2013 și 11 februarie 2013), grupul parlamentar Democrat și Popular (între 11 februarie 2013 și 7 mai 2013), deputați neafiliați (între 7 mai 2013 și 14 mai 2013) și grupul parlamentar Liberal Conservator (PC-PLR) (din 14 mai 2013).

* 1977: Sara Lvovna Șor (în rusă Сара Львовна Шор; născută Manahimova, în rusă Манахимова, în prima căsătorie Semendueva, în rusă Семендуева; n. 12 octombrie 1977, Derbent, Daghestan, RSFSR, URSS), cunoscută după numele de scenă Jasmin (în rusă Жасмин), este o cântăreață de muzică pop, actriță, fotomodel și prezentatoare de televiziune rusă, de origine daghestanezo-evreiască. În decursul carierei sale muzicale a lansat 8 albume de studio.

Numele său de scenă, Jasmin, în rusă înseamnă iasomie.

Jasmin Жасмин

* 1978: Lilian Carp (n. 12 octombrie 1978, Zamciogi, Strășeni) este un politician din Republica Moldova, care din decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Liberal (PL). Este vicepreședinte al Partidului Liberal^[1] și membru al „Comisiei parlamentare cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media”.^[2]

La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova a candidat la funcția de deputat de pe locul 10 în lista candidaților PL, obținând astfel mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a.^[3] A figurat și în listele electorale ale PL din aprilie 2009, iulie 2009 și noiembrie 2010.

Lilian Carp a fost profesor la Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport și consilier al primarului de Chișinău Dorin Chirtoacă.

Până la 9 decembrie 2014, a făcut parte și din Consiliul de Administrare al S.A. Apă-Canal, însă a fost exclus, împreună cu alți trei consilieri municipali.^[4]

A mai deținut funcțiile de președinte al Federației de Polo pe Apă din Republica Moldova și consilier în Consiliul Raional Strășeni

* 1980: Kimberly Kardashian (născută Kimberly Noel Kardashian; n. 21 octombrie 1980,^[1] Los Angeles, SUA^[2]) este o actriță, fotomodel și vedetă de televiziune din Statele Unite. Ea este una dintre cele trei fiice ale defunctului avocat al lui O. J. Simpson, Robert Kardashian.

Kim Kardashian s-a născut pe 21 octombrie 1980 în Los Angeles, California, în familia lui Robert Kardashian și Kris (născută Houghton).^[3] Ea are o soră mai mare, Kourtney, o soră mai mică, Khloé, și un frate mai mic Rob.^[4] Mama lor este de descendență olandeză, engleză, irlandeză și scoțiană,^[5] iar tatăl lor este un american de origine armeană.^[6] După ce părinții săi au divorțat în 1991, mama ei s-a recăsătorit din nou în același an, cu Caitlyn Jenner, pe atunci numit Bruce (Jenner și-a schimbat prenumele în Caitlyn din cauza schimbării de sex în 2015^[7]) – un medaliat cu aur la proba de decatlon de la Olimpiada de vară din anul 1976.^[8] Prin mariajul lor, Kim a căpătat noi frați-vitregi: Burton "Burt", Brandon și Brody; și sora vitregă Casey; plus două noi surori din mariaj: Kendall și Kylie Jenner.^[9]

În adolescență a învățat la Marymount High School, o școală romano-catolică de fete din Los Angeles.^[10] În 1994, tatăl lor l-a reprezentat pe jucătorul de fotbal american și actor O. J. Simpson în cazul cazul unui presupus omor comis de acesta. Simpson este nașul lui Kim Kardashian.^[11] Tatăl lui Kim a murit în 2003 din cauza cancerului.

Kardashian a fost implicată într-o relație romantică cu Nick Lachey^[13], Ray J, Ben Roethlisberger^[14], Nick Cannon și Damon Thomas. Ea a divorțat de producătorul Damon Thomas în 2004 și este fondatoarea DASH, un magazin de modă din Calabasas, California.^[15] În prezent este căsătorită cu Kanye West^[16] și împreună au patru copii, pe North, Saint, Chicago și Psalm

Kim Kardashian

Părinți Robert Kardashian Kris Jenner[*]  Frați și surori Rob Kardashian Khloé Kardashian Kourtney Kardashian Kylie Jenner Kendall Jenner Brandon Jenner[*]  Căsătorită cu Damon Thomas[*] (2000–2004) Kanye West (din 24 mai 2014) Kris Humphries[*] (20 august 2011–3 iunie 2013)  Număr de copii 4  Copii North West[*] Saint West[*] Chicago West[*] Psalm West[*]

* 1981: Winston Parks (n. 12 octombrie 1981, Puerto Limon, Costa Rica) este un fost fotbalist costarican care a evoluat la echipa FC Timișoara și a fost component al echipei naționale de fotbal din Costa Rica.

·         1982: Paweł Golański (n. 12 octombrie 1982, Łódź, Polonia) este un jucător polonez de fotbal, care joacă pe post de fundaș la echipa Górnik Zabrze și în Echipa națională de fotbal a Poloniei.

* 1985: Gheorghe Ovseannicov (n. 12 octombrie 1985 în Sîngerei) este un fotbalist moldovean care în prezent evoluează la echipa Dacia Chișinău.

* 1985: Sérgio Fernando Silva Rodrigues (n. 12 octombrie 1985, Castelo de Paiva, Portugalia), cunoscut mai mult ca Serginho, este un fotbalist portughez care evoluează la clubul Créteil pe postul de fundaș.

* 1988: Raúl Goni Bayo, cunoscut ca Raúl Goni (n. 12 octombrie 1988 în Zaragoza, Spania) este un fotbalist sub contract cu Real Madrid Castilla, împrumutat de la Real Zaragoza.

* 1990: Henri George Lansbury, (n. 12 octombrie 1990, Enfield) este un fotbalist englez, care în prezent joacă la Aston Villa.

* 1993: Murat Georgievich Gassiev (rusă Мурат Георгиевич Гассиев; osetă Гасситы Георгийы фырт Мурат (n. 12 octombrie 1993) este un boxer rus care din 2016 deține centura IBF la categoria cruiser. În octombrie 2017, Gassiev se află clasat pe locul 2 în topul celor mai buni boxeri la categoria cruiser de către Transnational Boxing Rankings Board și revista The Ring, și al patrulea de către BoxRec.

* 1996: Alice Sabatini (n. 12 octombrie 1996, Montalto di Castro) este o jucătoare de baschet și fotomodel, care a fost aleasă Miss Italia în 2015.