marți, 27 octombrie 2020

REVISTA MEA DIN 28 OCTOMBRIE / 3.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 28 OCTOMBRIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE



ARTE 28 Octombrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 28 Octombrie


DON GIOVANNI Mozart 

Mozart - Don Giovanni with Gerald Finley and Kate Royal (conducted by Vladimir Jurowski) | Part 1/2





INVITAȚIE LA OPERETĂ 28 Octombrie


DIE FLEDERMAUS Strauss 





INVITAȚIE LA BALET 28 Octombrie

Piotr Ilici Ceaikovski

Spărgătorul de nuci

Spărgătorul de nuci este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 71) pe un libret de Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor.
Tabloul I
În casa domnului Stahlbaut domneşte forfoteala dinaintea sărbătorii de Crăciun. Recent, Marie a primit cadou o carte minunată, “Spărgătorul de nuci”. Marie este încântată de cartea citită. Ea îi roagă pe părinţii săi să se joace cu ea. Aceştia sunt de acord , dar obosesc repede.
   Tabloul II
Afară este iarnă. Domneşte atmosfera sărbătorească a Crăciunului. La patinoar s-a adunat multă lume: copii şi părinţi patinează veseli. Pe neaşteptate, pe patinoar apare Drosselmayer, directorul teatrului de păpuşi şi unchiul Mariei. El a adus cadouri câteva păpuşi deosebite şi înfrumuseţează astfel sărbătoarea. Copiii sunt bucuroşi, dar cunoscându-l pe Drosselmayer îi cer un cadou special de Crăciun. Acesta este de acord să le arate un spectacol pregătit pentru sărbătoarea de Crăciun. Este povestea unui mic Prinţ, care din cauza nepăsării sale, este transformat într-un “Spărgător de nuci”. Cortina se ridică…povestea începe.
   Tabloul III
Familia Stahlbaum şi neastâmpărata Marie aşteaptă oaspeţii de Crăciun. Si iată, casa se umple de musafiri. Copiii se bucură de cadouri, adulţii discută cuviincios. În acest moment apare Drosselmayer – unchiul Mariei. Fetiţa se aruncă în braţele lui, încep să se hârjonească, iar apoi îl roagă să îi arate cadoul pe care i l-a pregătit. Drosselmayer dispare pentru o clipă, şi apare cu o păpuşă ciudată, un “Spărgător de nuci”. Marie este foarte încântată – aceasta este păpuşa despre care tocmai a citit în carte. Drosselmayer întorce resortul păpuşii, şi Spărgătorul de nuci începe să spargă nuci, bucurând copiii. Cu toţii se uită la păpuşa mecanică. Unchiul este mândru de cadoul său, şi le mai arată copiilor că Spărgătorul de nuci poate şi dansa.  În timpul dansului, resortul se opreşte şi păpuşa se prăbuşeşte pe podea. Musafirii sunt dezamăgiţi şi se împrăştie prin casă. Marie rămâne cu păpuşa încercând să o ridice. Apare unchiul Drosselmayer care o ajută să întoarcă din nou resortul, şi păpuşa începe vesel să danseze. Dar din nou resortul se opreşte şi păpuşa cade. Marie este îngrijorată, însă unchiul îi spune că Spărgătorul de nucieste doar o păpuşa. Acum ea trebuie să meargă la culcare.

Musafirii se retrag. Din teatru apare regele şoarecilor – duşmanul Spărgătorului de nuci. Marie este speriată, dar unchiul Drosselmayer îi spune fetiţei că a visat. Văzând puternica atracţie a Mariei faţă de Spărgătorul de nuci, Drosselmayer dă viaţă poveştii. Casa se transformă într-un brad de Crăciun plin cu jucării însufleţite. Asupra jucăriilor năvăleşte o armată de şoareci în frunte cu regele lor.


Lacul lebedelor

Lacul lebedelor (rus. Lebedinoie ozero) este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 20).
Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette – Odillia, Rotbart ș.a.) și a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac). Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit față de cel original.
Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare.
Premiera a avut loc la Balșoi Teatr (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul „simfonic” al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec.
După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky, Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai existat și alte versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent.
Subiectul
Prolog
Undeva, într-o lume fără nume, Regina-Mamă împreună cu prinţul Siegfried urmăresc la teatru Moartea lebedei. După plecarea lor apare Rothbart, un personaj straniu şi malefic care o transformă pe balerină în pasăre, ca pe multe altele înaintea ei…
Actul I
Tabloul I
În curtea palatului de pe malul lacului are loc o petrecere, în ajunul majoratului prinţului Siegfried. Oaspeţii aduc cadouri, apoi dansează un vals. Intră Regina-Mamă, salutată de toţi participanţii. Îl declară pe tânărul Siegfried prinţ moştenitor şi îi spune că a sosit momentul să se gândească la însurătoare din raţiuni de stat, dar acesta este hotărât să se căsătorească numai din dragoste. Printre însemnele puterii pe care i le oferă se numără o arbaletă. Apoi Regina se retrage, în timp ce invitaţii continuă petrecerea (pas-de-trois, poloneza). Rămas singur după plecarea tuturor, Siegfried meditează la cele spuse de mama sa, în timp ce pe mal apare un stol de lebede. Fascinat, îşi ia arbaleta şi fuge în urmărirea lor.
Tabloul II
În miez de noapte, lebedele îşi recapătă înfăţişarea umană şi dansează. Fermecat de frumuseţea Odettei, care se află printre ele, Siegfried se îndrăgosteşte imediat şi, promiţându-i credinţă, o invită a doua zi la castel pentru a o prezenta drept logodnică. Jurământul lui curat le-ar putea salva pe toate celelalte. În urma sa, Rothbart rânjeşte sfidător…
Actul II
Tabloul III
În sala de ceremonii a palatului se serbează cei 21 de ani ai prinţului Siegfried – este şi ziua când acesta îşi va alege viitoarea consoartă! Intră invitaţii, aducând omagii Reginei-Mame şi Prinţului; are loc parada posibilelor logodnice (dansul Mireselor). Petrecerea e întreruptă de intrarea lui Rothbart şi a însoţitorilor săi. Acesta o prezintă întregii Curţi pe Odile – în fapt sora sa -, care îl vrăjeşte pe Siegfried printr-un dans ademenitor. În timp ce evoluează personajele din suita lui Rothbart (dans spaniol, mazurca), proaspătul cuplu se retrage, iar Rothbart se aşează lângă Regina-Mamă. Revenind, Siegfried dansează cu Odile un pas de deux înflăcărat, înşelat de asemănarea acesteia cu Odette. Rothbart intervine, cerându-i să jure dragoste veşnică Odilei, iar acesta se supune, dar îşi dă seama îndată că a fost păcălit. Disperat, Siegfried fuge către malul apei ca s-o întâlnească pe Odette, în timp ce, în urma lui, palatul se cutremură şi se prăbuşeşte, transformându-se în ruine, sub lumina Lunii.
Tabloul IV

Rămas pe tron, Rothbart este înconjurat de stolul de balerine-lebede. Odette, cu inima rănită, dansează plângându-şi soarta. Intră Siegfried, care îşi cere iertare spunând că a fost înşelat şi-şi declară din nou iubirea nesfârşită. Rothbart încearcă să-l alunge, iar între ce doi are loc o luptă, în vâltoarea căreia apele lacului se revarsă asupra întregului palat. Din undele învolburate iese Siegfried trăgând-o după el pe Odette, care şi-a recăpătat înfăţişarea umană datorită dragostei adevărate ce-i uneşte pe cei doi.





MUZICĂ 28 Octombrie

100 Most Old Beautiful Love Songs 80's 90's 💖 Best Romantic Sax, Guitar, Piano Love Songs 80's 90's



Bouquet - Extended 1-Hr (PercyFaith) Beautiful & Romantic HD Nature Music Video Album! #ProfHowdy







POEZIE 28 Octombrie

Poetul Nicoara Moise
Moise Nicoară (n. 30 noiembrie 1784, Giula, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, d. 10 octombrie 1861,București, Principatele Române) a fost un jurist, profesor, traducător, scriitor și un patriot român, luptător pentru drepturile românilor din Banat și Crișana.
Biografie
Familia
S-a născut la Giula în Regatul Ungariei, în familia nobilului român, Petru Nicoară, mamă fiindu-i Maria Șerban. Printre copiii familiei Nicoară s-au mai numărat trei fete și doi băieți. Titlul nobiliar a fost acordat familiei de către împăratul Ferdinand al II-lea ștrămoșului lui Moise, Ștefan Nicoară (Nyikora), în anul 1627.
Studiile
Școla primară a urmat-o la Giula, apoi a urmat gimnaziul la Oradea și la Arad.
„Când a venit vremea să meargă la școalã românească, învățătorul „sârb” știa că e băiatul lui Petru Nicoară și fiindcă era prea mic, nu-l chinuia cu învățătura, ci-l lăsa să „doarmă” cu ceasurile. S-au schimbat însă dascălii sârbi și au mai venit și români, cum a fost unul Melentie din Lipova. „Acesta era om cu idei sau cu judecatã pătrunzătoare și cu politețe, dar înfocat”. S-a apucat la muncã cu școlarii și i-a învãțat ceaslovul, psaltirea și cântările bisericești în românește, de unde până atunci știau numai „Doamne miluește”.
Să tot fi avut 7-8 ani, când deveni cel mai devotat ajutor al dascălului la condus corul în biserică, căci avea și „glasul mai bun”, și era „socotit întie la învățătură”. Și cât de frig ar fi fost iarna, că-i degerau și picioarele până la lacrimi, nu dezerta de la postul de încredere. Se născuse de pe atunci în el spiritul jertfirei de sine pentru ducerea la bun sfârșit al lucrului început. Și rezultatele au fost îmbucurătoare, căci – își aducea aminte M. Nicoarã în notele sale autobiografice de mai târziu – cum prin el „a introdus (dascãlul Melentie) cântarea rumânească în biserică”. Lacrimi de bucurie vor fi apărut în ochii mamei la primul triumf al feciorului ei; iar bunica „draga măicuță” de câte ori se ruga de nepot să citească din psaltire sau să-i cânte românește; ea rostea rugăciunile în sârbește, fără să cunoască o vorbă sârbească, „precum nime în tot orașul și chiar în împrejurimi”. Așa apucase din tinerețele ei și nimeni nu o mai învãțase altfel.
Cam pe la 9-10 ani a intrat la Școala ungureascã. Jocurile naive ale primei copilării muriseră. Era acum unicul Român care mergea între străini la învățătură. Școala era departe, în cartierul unguresc al orașului, și fizionomiile ce le întâlnea în drum nu mai erau ale Românilor. Dușmănia i se năștea pe nesimțite în suflet. Trebuia să le arate cine era și ce putea un Român, fie el și singur între atâția străini.
Îndrăzneala și sprinteneala nu-i lipseau. „În lupte copilărești, în fugă , în jocuri, în sărituri” era neîntrecut; „în asvârlit nici atât”… Și camarazii „nu scăpau nescărmănați cât și părinții lor se plângeau des către tata”. Mai departe, tot mai departe îl îndemna dorul de învățătură. La Oradea erau școli latinești. Acolo se învãța mai mult decât știa el. Și acolo va merge și va învinge. Depărtarea lui în „străinie” rănea însă adânc sufletul tăcut și plăpând al mamei sale. Cât n-ar fi dat să-l aibă veșnic lângă ea – și totuși dorința de a-l vedea „om mare” o domina. Își simțea puterile prematur istovite, și cãuta acum ca ultimele sfaturi către cel mai iubit dintre copii să i le dea de călăuză pentru tot restul cât ar fi despărțiți… „ea văzând cu ochii. Pe fața-i „bălană” apăruserã simptome pe cari le trăda albeața și transparența pielii. Rămăsese stabilit ca Moise să fie dus la școală în Dumineca Tomii, pentruca ouăle roșii să le poată ciocni încă în casa părintească.
Primăvara însă nu era tot atât de îngăduitoare. Ea își reclama tributul de vieți și trimisese cosașul în căutare. Așa s-a oprit moartea în casa Nicoreștilor în Sâmbăta Floriilor, deslănțuind la plecare tragedia unui soț rămas văduv în floarea vârstei de 35 ani și a patru copii orfani.
Era prima durere! Cumplită!
Să tot fi avut 11–12 ani.
Pentru un copil cu sensibilitatea atât de pronunțată ca aceea a lui Moise Nicoară, încercarea fusese prea crudă. Locul mamei nu-l mai putea ocupa nimeni în sufletul său. Îi murise norocul, îi murise apa vie care i-ar fi dat puteri uriașe să înfrângă răul.
Amintirea acestor momente din viața sa îi va stoarce lacrămi și la 62 de ani când le așternea pe hârtie. În 1836, când evoca trecutul, scria: „Fie iertate aceste puține inimii ceeace și acum cu dor le simt în vârstă de 62 ani”.[1]”
După absolvirea studiilor gimnaziale, urmează dreptul la Pesta și Pojon, între 1802-1806, iar în anul 1807 susține la Viena examenul în drept roman și statistică. Sperând să urmeze o carieră diplomatică studiază limba turcă la Institutul pentru limbile orientale din Viena.
Activitatea
Nereușind să-și urmeze visul în diplomație, în anul 1808 acceptă un post de funcționar la cancelaria comitatului Bichiș, dar la scurt timp renunță și se reîntoarce, în același an, în orașul natal.
În anul următor se înrolează voluntar în armata imperiului, aflată în război cu Napoleon Bonaparte. I se acordă gradul de locotenent de cavalerie și i s-a încredințat misiunea de a forma legiunea voluntarilor români din comitatele Arad, Bichiș, Bihor și Cenad[2].
După Pacea de la Schönbrunn încearcă să intre în armata imperială regulată, dar nereușind, călătorește la Oradea, Cluj, Turda, Brașov, iar mai apoi trece Carpații și se stabilește la București, unde începând cu anul 1813 devine profesor de limba latină și limba germană la școala lui Caragea Vodă.
În timpul ciumei, la 14 februarie 1814, a fost vizitat la Mănăstirea Mărgineni, unde erau cazați profesorii, de către Nicolae Văcărescu, iar împreună au plecat să-l viziteze pe Iancu Văcărescu, la Târgoviște. Reîntors la București este destituit din funcție, astfel pleacă într-o călătorie la Constantinopol, iar mai apoi la Viena, unde încearcă din nou să se înroleze în armata austriacă, dar este respins.
În anul 1815 se întoarce la Giula și începe să se implice în lupta pentru episcop român la Arad:
„Lupta purtată de Moise Nicoarã pentru episcop român nu trebuie interpretată în mod îngust, limitat – ca luptă de natură bisericească, un moment din istoria bisericii românești ortodoxe. Moise Nicoarã a luptat pentru episcop român la Arad deoarece în vremea aceea acest ierarh bisericesc era singura autoritate recunoscută de oficialitățile statului habsburgic. Numai el, în vremurile acelea, ar fi putut să ceară și să obțină unele drepturi naționale.[3]”
În această perioadă Moise Nicoarã a accentuat colaborarea cu profesorii Preparandiei din Arad, consolidând caracterul laic al mișcării. În această luptă a fost sprijinit, printre alții, de Petru Maior, Aron Budai și Gheorghe Lazăr.
În urma morții episcopului sârb din Arad, Pavel Avacumovici, o delegație formată din șase membri s-au dus la Viena să-i înmâneze împăratului austriac o petiție prin care cereau numirea unui episcop ortodox român la Arad. Odată cu scurgerea timpului, după încercări repetate de a ajunge în fața împăratului, numărul deputaților din delegație a scăzut, până când Moise Nicoară a rămas singur să susțină cererea formulată în petiție[4].
În această perioadă Nicoară s-a întreținut financiar din donații individuale sau provenite de la parohiile românești din Banat și Crișana, dar începând cu anul 1817, autoritățiile austriece au interzis parohiilor românești să îl mai sprijine financiar și au început discreditarea sa, zvonind că acesta cheltuie banii din donații în scopuri personale.
După moartea lui Dimitrie Țichindeal, rămas singur în această luptă, se întoarce la Giula în anul 1818, dar fiind și aici ocolit de cunoscuți și persecutat, îi trimite împăratului un memoriu prin care solicită aprobarea de a părăsi țara, în anul 1819.
În octombrie 1819 este arestat la Arad și a fost închis la Arad și Giula până în 1821 și declarat nebun[4]. În anul 1820, încep mișcările țărănești în zona Aradului, iar Moise Nicoară este bănuit a avea un amestec. Paul Almássy descrie lupta de emancipare națională a românilor drept o acțiune insurecțională a lui Moise Nicoară și-l caracteriza astfel:
„Acest Moise Nicoară face parte dintre acei oameni care pe lîngă tot caracterul său bun este stăpînit de un zel fanatic de a elibera poporul valahic luptînd împotriva asupritorilor, ușor poate să se întîmple ca prin noi tulburări să îndrăznească să treacã dincolo de limite, mai ales că aceasta se întîmplă cu toată puterea.[5]”
În mai 1824 este arestat din nou și este eliberat în octombrie, în urma unei cerereri adresate împăratului de către tatăl său și de către preotul din Șiclău, Teodor Șerban.
La 25 martie 1825, îmbrăcat în piei de oaie a intrat în cabinetul imperial, dar i s-a refuzat intrarea în această ținută. Oferindu-i-se haine, Moise Nicoarã le refuză spunând:
„Eu n-am venit aici ca să cer grație, iertarea sau pomana de la împăratul nostru ci să plec din statele sale, unde fiecare colț este pentru mine imaginea infernului și a celei mai crude nedreptăți. Mizeria mea rănește privirea sa dar el nu trebuie să roșească văzându-mă în aceste straie în care m-a adus nedreptatea lipsită de umanitate, eu nu roșesc de asta. Spuneți-i cã lozinca sa scrisă pe porțile Vienei (Justitia, regnorum fundamentum) este cea mai insultătoare ironie fãcută justiției.”
La 29 aprilie 1825 a primit pașaportul.[5]
La 15 august 1825 prezintă la Arad, în fața unei comisii formată din 80 de delegați, documentele activității sale în lupta pentru un episcop român, iar la 8 septembrieîi lasă manuscrisele lui Grigore Călinescu și părăsește monarhia pentru totdeauna, mergând în Țara Românească, prin Orșova.
Datorită luptei lui Moise Nicoară în anul 1822 s-a înființat la Arad școala de teologie românească, iar în anul 1829 este numit primul episcop ortodox român, Nestor Ioanovici.
Sosit la București, la 19 octombrie 1825 îi trimite un memoriu principelui Grigore Ghica, prin care solicită reorganizarea catedrei de limba latină în școlile cele mari din București, dar este refuzat. În anul următor, încearcă același lucru în Moldova, dar este refuzat de domnitorul Ioan Sturdza.
Nereușind să se impună în țarile românești, ia calea Constantinopolului, unde îi solicită sultanului să intre în armată, dar este refuzat.
În anul 1833 se întoarce în Țara Românească și este numit revizor al școlilor, sub numele de Nicorescu.[6] În 1835 își pierde postul.
În anul 1838, la Iași, la data de 2 decembrie finalizează traducerea memorandului politic al românilor din Transilvania, de la 1791, Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae.
„Dacă în ipostatul de răspînditor al culturii naționale Moise Nicoară rămîne în urma lui Gheorghe Lazăr, în schimb ca susținător convins al cauzei românești în fața lumei, el ne apare ca un inovator de drumuri. Era convingerea lui că fără de sprijinul și bunăvoința marilor puteri soarta poporului român, cu greu se va putea schimba. De aci năzuința lui de-a intra în diplomație, de aci seria nesfârșită de memorii prezentate cu diferite prilejuri oamenilor mari ai acelor timpuri în care pledeazã cu toată însuflețirea pentru cauza sfîntă a Românilor de pretutindeni.[7]”
În anul 1839 călătorește la Chișinău și la Odesa, unde-l cunoaște pe Alexandru Sturdza, care îl ajută financiar, iar la 26 mai 1840 pleacă, din nou, la Constantinopol, unde stă până în anul 1850. În tot acest timp a continuat activitatea de informare a străinătății despre situația românilor, cauzele naționale ale românilor, cultura și literatura română.[8]
În anul 1850 se întoarce la București, trăindu-și ultimii ani ai vieții orb, fiind nevoit să trăiascã din mila necunoscuților.
Moartea
A decedat la 10 octombrie 1861. Locul unde a fost înmormântat nu se cunoaște cu exactitate, dar se presupune a fi cimitirul mănăstirii Mihai Vodã sau cimitirul bisericii Mavrogheni.[9]


TEATRU/FILM 28 Octombrie

Cu Eugen Mandric, producator, regizor, scenarist de film, scriitor, publicist

Biografie Eugen Mandric

Eugen Mandric (n. 28 octombrie 1930, Dângeni, județul Botoșani - d. 2000, București) a fost un publicist, scenarist și producător de film român. A îndeplinit funcția de diretor al Casei de Filme Trei
S-a născut la 28 octombrie 1930, în satul Dângeni din județul Botoșani. A fost redactor-șef al revistei „Cinema”, director general al Studioului Cinematografic București și al Casei de Filme 3, redactor la Studioul de filme documentare „Al. Sahia” din București, comentator și realizator de jurnale de actualități.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În anii realismului socialist, criticul Sami Damian, impresionat de reportajele lui Eugen Mandric, vedea în acesta un prozator înzestrat:[2]
·         Apanajul lui Eugen Mandric rămâne încrederea adâncă în adevărul luptei partidului, credința simplă și cinstită în victoria socialismului. Învățat de partid să recunoască și să iubească mugurii sufletului nou, Eugen Mandric nu rătăcește prin meandrele confuziilor ideologice. Cu îndrăzneală comunistă sânt relevate dificultățile luptei, complexitatea sarcinii de a educa oameni, extirpând vestigiile trecutului.
Filmografie
Scenarist
·         Lupeni '29 (1964) - în colaborare cu Mircea Drăgan și Nicolae Țic
·         Buzduganul cu trei peceți (1977)
·         O lume fără cer (1981) - în colaborare cu Nicolae Țic
Producător delegat
·         Steaua fără nume (1966)
Actor
·         Ilustrate cu flori de câmp (1975) - nuntaș
Scrieri
·         Drumuri (Ed. Tineretului, București, 1954)
·         Campanie de primăvară. Pe teren (E.S.P.L.A., București, 1956)
·         Lupeni ’29 (Ed. Meridiane, București, 1963) - scenariu de film realizat împreună cu Nicolae Țic și Mircea Drăgan

Croaziera – film



Cu Ilarion Ciobanu:

Biografie
Celebrul actor român Ilarion Ciobanu s-a născut pe 28 octombrie 1931 în comuna  Ciucur din Tighina şi a decedat pe 7 septembrie 2008 la Bucureşti, suferind de un cancer faringian. De o forţă creativă imensă, original şi cu un farmec aparte, avea o rigoare şi o seriozitate deosebită, apreciată atât de colegii lui de breaslă, cât şi de marele public.Avea 28 de ani si era student la actorie în anul întâi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti când și-a făcut debutul in cinema cu filmul Setea, regizat de Mircea Drăgan, fiind apoi exmatriculat pentru absențele cauzate de filmări și pentru ca oricum ”nu are talent”, cum considera profesorul său de actorie. In Setea, alături de alţi mari actori, ca George Calboreanu, Amza Pelea sau Ion Besoiu, a realizat o creaţie actoricească memorabilă. De altfel filmul a luat Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova şi a fost nominalizat pentru Marele Premiu în 1961.Au urmat apoi mai bine de 60 de filme în care actorul Ilarion Ciobanu a deţinut roluri principale. A jucat în anii '80 roluri în filme istorice ca Baltagul, Răscoala, Columna,  Mihai Viteazul etc. A interpretat în seria de filme a lui Sergiu Nicolaescu cu comisarul Moldovan rolul Mihai Roman, pentru care a intrat în evidenţa securităţii cu numele de cod „Cora”. Ulterior, în miniseria TV de mare succes Toate Panzele sus, i-a dat viaţă personajului Gherasim. Şi astăzi ecranizarea romanului lui Radu Tudoran este difuzată pe diferite posturi de televiziune. Printre rolurile importante ale lui Ilarion Ciobanu se numără şi cele din primele westernuri româneşti, în regia lui Dan Piţa şi Mircea Veroiu: Profetul, aurul şi ardelenii, Artista, aurul şi ardelenii etc., filme de un real succes la public.A fost, de asemenea, regizor al filmelor Omul de lângă tine şi Mara.Singurul actor român care nu a păşit vreodată pe scena unui teatru, după 1989 joacă doar ocazional, rămânând în amintirea cinefililor ca un dur cu inimă, de o modestie şi bun simţ rar întâlnite.Fiul său, regizorul Ioachim Ciobanu, este cel care îi încredinţează ultimul său rol, în filmul Bored (2004), fiind cea de-a cincea peliculă în care joacă după Revoluţie. În acelaşi an, Ilarion Ciobanu a primit un premiu pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de film Bucureşti. După ce, în iulie 2008 capătă o nepoţică, pe Clara Ioana, fiica lui Ioachim, avea toate motivele să trăiască, dar boala nemiloasă l-a luat cu puţin înainte de a împlini 77 de ani.

FILME CU ILARION CIOBANU

Ascunde




Terente, regele bălţilor
Terente, Regele baltilor 1995: 




Cu Dina Cocea:
Biografie
Fiica scriitorului N.D. Cocea, celebru avocat, scriitor, jurnalist și publicist român. și a Floricăi Mille,o fiinta de o frumusete rapitoare, pe care a iubit-o si care si-a iubit cu o dragoste aproape coplesitoare fiica (fiica lui Constantin Mille, ziarist, nuvelist, poet, avocat și militant socialist roman, un adevarat activist prominent pentru apărarea drepturilor omului.).

Dina Cocea s-a născut la București la data de 27 noiembrie 1912. O femeie distinsă și un om cu totul deosebit, care a trăit "o viață intensă", o apariție elegantă în teatru și televiziune in cei aproape 70 de ani de activitate, Dina Cocea a demonstrat că este nu numai o actriță de mare talent, dar și un bun director de instituții teatrale, o personalitate cu o cultură deosebită, un publicist de succes, un pedagog și unul dintre oamenii care au ajutat la modernizarea teatrului românesc.

Parintii ei au divortat curand cand ea avea cam 8 ani si a copilarit mai mult in casa bunicului sau din Bucuresti, tatal mamei. O casa mare si frumoasa, care mai exista si azi, undeva pe langa gradina Icoanei.

Bunicii nu o prea lasau sa se duca pe la tata. Acolo era o viata cam... boema, cum ziceau ei, nu se cadea ca o fetita sa creasca in atmosfera aceea. Tatal sau a avut patru copii cu patru neveste: pe Dina, pe Tanti Cocea, pe Maria si un baiat: Radu. Intr-un fel sau altul, ei, copiii, l-au mostenit pe tata la frumusetea lui. Nu era inalt, dar a fost foarte frumos in tinerete, superb ca barbat... si cu multe succese la femei...
Asa ca a copilarit in preajma bunicului, un om foarte sever si foarte disciplinat.

Un intelectual de forta, de la care, fara sa-si dea seama, a invatat multe. De altfel, mama s-a remaritat si ea curand, ea ramanand la bunici, pana la 14 ani cand au plecat cu totii la Paris, unde a fost inscrisa la un pension de maici. Dupa moartea bunicului in 1927, a plecat din nou la Paris, la studii, si atunci a locuit la matusa sa, la Alisa... Atunci a vazut foarte mult teatru... A si luat lectii particulare de actorie, de la niste actrite frantuzoaice... Alisa facea dupa cum stiti o mare cariera la Paris... A jucat pana dupa razboi... A avut ca parteneri actori mari: Harry Baur, Pierre Fresnay. Ea a creat rolul fetei din "Parintii teribili".

Nepoata a celebrei actrite pariziene Alice Cocea si matusa a regizorului Dinu Cocea, ea nu este doar o actrita referinta. Sora ei vitrega, actrita Tanți Cocea a fost o actrita foarte buna, tinuta in umbra pentru ca a fost facuta cu "femeia in casa"...

Biografia "Reginei teatrului romanesc" ar putea constitui sute de pagini de roman autobiografic ori de "jurnal" pasionant.

Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România și l-a făcut la Teatrul „Comedia” din București, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.

Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul " La jeune fille d'une nuit". Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul "O noapte de pomină", după care au urmat apariții în filmele "Neamul Soimăreștilor", "Ștefan cel Mare", "Cantemir" sau "Iancu Jianu". Între anii 1941 - 1949 a fost director la Teatrul Nostru și la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952 - 1962 a fost decan al Facultății de Teatru, printre elevii săi de marcă numarandu-se Marin Moraru și Gheorghe Dinică..

Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO.

Între 1979 și 1989 a fost Președinta Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale.
De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică o carte autobiografica : Destainuiri crepusculare" in care se intreaba " Unde ești, responsabilul meu cu fericirea?Te caut in tot locul, in cartea pe care o citesc, la teatru, pe stradă, in ochii prietenilor, in trandafirii proaspăt culeși... Dar mai presus de orice, te caut in mine"., scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate.
Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.
Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A încetat din viață la vârsta de 96 de ani (28 octombrie 2008) in Bucuresti in urma unui stop cardiac.

FILME CU DINA COCEA


FILME REGIZATE DE DINA COCEA

Serenada din trecut - Mircea Dem Radulescu





GÂNDURI PESTE TIMP 28 Octombrie

Mircea Vulcănescu - Citate:














SFATURI UTILE 28 Octombrie

DIETĂ RAPIDĂ ŞI IEFTINĂ
Cauti solutii simple pentru a da jos kilogramele in plus fara a-ti fi afectata sanatatea? Ei bine, una dintre cele mai bune metode se afla chiar la tine in camara! Morcovul este un aliment ieftin in orice anotimp si are proprietati miraculoase atat pentru sanatatea, cat si pentru frumusetea ta! Mai sunt şi altele despre care vom vorbi.
MORCOVUL
Bun pentru sanatate
Morcovul contine zahar asimilabil, doar 2% grasimi vegetale, celuloza, saruri minerale si o cantitate insemnata de betacaroten care genereaza vitamina A. Nu lipsesc, de asemenea, vitaminele B si C. Datorita acestui continut, sucul de morcovi este considerat depurativ si remineralizant. Este recomandat impotriva unor afectiuni ale pielii si ale ficatului, in cazuri de indigestie sau in tratamentul intoxicatiilor alimentare.
Morcovul e de asemenea bun pentru persoanele care sufera de ulcer gastric sau de enterocolite si trebuie sa stii ca morcovul are si efect cicatrizant, atenuand aceste probleme. Are un continut ridicat de fibre, ceea ce il face un bun militant impotriva bolilor digestive, a constipatiei, a hemoroizilor, prevenind in acest fel cancerul de colon. Ajuta la detoxificarea organismului si alina durerile sufeinzilor de hepatita, reumatism, guta si artrita.
Suc-minune cu morcovi
Iei o jumatate de kilogram de morcovi, ii speli bine, ii dai pe razatoare si ii presezi puternic intr-o panza curata. Sucul obtinut il bei dimineata pe nemancate, zece zile la rand. Faci o pauza de 4-5 zile si reiei cura de inca doua ori. Dupa primele zece zile de cura, vei observa primele efecte: ficatul tau functioneaza mai bine, pielea nu mai este iritata, iar vederea ta este mult mai clara. O cura cu suc de morcovi este bine-venita si in surmenaj fizic si intelectual, precum si in stimularea cresterii copiilor.
  • 100 g de morcov crud contin: 89 g apa, 12 mg vitamina A, 0,039 mg vitamina B1, 0,053 mg vitamina B2, 0,09 mg vitamina B6, 7,1 mg vitamina C, 1,2 mg vitamina PP, 0,66 mg fier, 33 mg Ca, 18 mg Mg, 35 mg P, 240 mg K, 2,4 mg Na si 3 g fibre dietetice.
Pune pe fuga colaceii
Cine a incercat cura cu morcovi a avut numai cuvinte de lauda despre rezultatele finale. Nu-i chiar simplu sa tii o dieta ca la carte, mai ales cand ai foarte multe restrictii alimentare, dar cu siguranta la final vei declara ca merita sacrificiul. In plus, te vei autoeduca sa mananci sanatos, sa nu faci excese si sa te simti bine in pielea ta. Iata ce sa consumi in cele trei saptamani: dimineata, bea un ceai fara zahar (aroma care iti place tie).
De mancat, iti vei prepara o salata din 400 g morcov ras, o lingurita cu ulei de masline si putina verdeata. Pe la ora 11, bea un pahar cu suc de morcovi. La masa principala, vei consuma o supa de zarzavat (fara pic de carne) si 3-400 g de morcovi inabusiti. La 17, bei o cana cu ceai, iar cina, luata inainte de sapte seara, consta intr-o portie de supa de zarzavat.
  • Dupa o cura de 3 saptamani, poti da jos pana la 6 kilograme!
DIETA CU ŢELINĂ

Telina este un aliment excelent pentru curele de slabire - creste diureza, stimuleaza activitatea de drenare a bilei, scade glucoza din sange si ajuta la eliminarea gazelor intestinale. In plus, are un efect miraculos asupra starii generale a organismului. In timpul dietei cu telina, care dureaza trei saptamani, sunt admise si fructele, legumele, carnea slaba de pui si peste, ouale, iaurtul si branza de vaci.
Variante de meniu
Alege cate o varianta de mic dejun, pranz, cina si gustare si alcatuieste-ti un meniu delicios in fiecare zi. Nu consuma insa de-a lungul unei zile doar preparate din telina, pentru ca nu ofera cantitatea de fier si de calciu de care ai nevoie. Asociaza telina cu lactate, carne de peste sau pui si salate din legume.
Mic dejun
[cu 15 minute inainte de masa, bea un pahar cu suc de telina: radacina de telina rasa sau frunze de telina in amestec cu mere rase, castraveti si morcovi rasi; poti sa-l indulcesti cu miere, desi e recomandat sa-l bei neindulcit]
§  un sandvis cu paine integrala (cu ce vrei tu) SAU
§  omleta fara ulei + o felie de paine integrala SAU
§  un iaurt degresat
Pranz
[cu 15 minute inainte de masa, mananca o salata de telina: 500 g radacina de telina + 250 g piept de pui + zeama de lamaie; poti adauga un mar verde ras, sare si piper dupa gust, ori putin morcov, patrunjel sau marar]
§  supa din legume + pui sau peste fiert (150 g) + legume fierte
Cina
[cu 15 minute inainte de masa, mananca o salata de telina]
§  salata de legume crude (salata verde, castraveti, rosii, gulii, ardei grasi) cu 4-5 cubulete de branza de vaci SAU
§  un iaurt degresat sau o cana cu lapte + o felie de paine integrala cu 2 felii de sunca slaba
Gustare
§  un fruct SAU 2-3 biscuiti graham SAU 1 morcov

ALIMENTE CARE TE SCAPĂ DE TOXINE
Corpul nostru are propriul sistem de dezintoxicare. Insa abundenta substantelor toxice il impiedica uneori sa mai faca fata, iar toxinele ajung in sange. Sunt unele alimente care ajuta in combaterea nocivitatii acestor substante.

Fructele si legumele
Indicate: citrice, kiwi, broccoli, soia, conopida, caise, pepene, mango, morcovi, tomate, dovleac, spanac, patrunjel
Actiune: continutul de vitamine (A, E si C) si minerale (seleniu) actioneaza energic impotriva radicalilor liberi, iar fibrele vegetale accelereaza tranzitul intestinal.

§  Ce sa mananci pentru memorie buna

Cerealele integrale
Indicate: ovaz, orz, secara, orez integrale
Actiune: fibrele curata in profunzime peretii intestinali si reechilibreaza functia hepatica, responsabila pentru producerea bilei si eliminarea toxinelor.

§  Verdeturile care ard grasimea

Grasimile
Indicate: uleiurile vegetale, untul, laptele integral, ouale, carnea de vitel
Actiune: Bogatia de retinol, adica vitamina A sporeste eficacitatea sistemului enzimatic al ficatului, adica are rol de curatare a acestui filtru. 


7 Trucuri de manipulare, la care recurg Narcisiștii pentru a profita de Tine | Eu stiu TV


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...