REVISTA MEA DIN 14 NOIEMBRIE / 2.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 14 NOIEMBRIE 2020

PARTEA A DOUA - RELIGIE ORTODOXĂ

RELIGIE ORTODOXĂ 14 Noiembrie

Sfantul Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli; Sfantul Ier Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului (Lăsatul secului pentru Postului Nașterii Domnului) 

Sfântul Apostol Filip – 

S-a născut în Betsaida Galileei, de unde erau și Sfinții Petru și Andrei. A fost chemat la apostolat chiar a doua zi după chemarea acestora și a celor doi frați Iacob și Ioan, fiii lui Zevedei. Filip era căsătorit. Avea patru fete care prin propovăduirea lor au ilustrat apostolatul și chipul femeii creștine. Sfântul Apostol Filip și-a păstrat în tot timpul propovăduirii înflăcărarea din clipa chemării sale la apostolat și a împodobit-o cu mucenicia. El însuși a primit darul Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii.

El însuși a săvârșit minuni în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, în Galileea a înviat copilul unei femei. De aici, a trecut în Grecia vindecând multe neputințe, apoi a plecat spre Parți, în orașele reginei Candace din Etiopia, apoi în Arabia și la Azot. Mai departe, Sfântul Apostol Filip a ajuns în orașul Ierapoli din Siria unde a săvârșit alte minuni precum învierea tânărului Teofil, spre încredințarea lui Aristarh, conducătorul orașului.

După ce a zidit aici o biserică și l-a așezat episcop pe Ir, a plecat mai departe în Lida și Misia. Acolo s-a întâlnit cu Sfântul Apostol Bartolomeu sau Natanail, prietenul său și cu Mariam sora lui Filip și propovăduind împreună pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-au întors din nou la Ierapolis. În acest oraș eu tămăduit și pe Nicanora, soția guvernatorului orașului, care fusese mușcată de un șarpe și era pe moarte. Au omorât prin rugăciune o viperă pe care păgânii din oraș o considerau drept zeiță a lor și i se închinau.

În urma acestei întâmplări păgânii i-au prins pe sfinți și i-au osândit la moarte prin răstignire. Apostolul Filip a fost spânzurat cu capul în jos chiar deasupra ușii templului unde fusese vipera, iar Bartolomeu lângă peretele templului. În timp ce mulțimea de păgâni arunca cu pietre a avut loc un cutremur. Păgânii s-au speriat și i-au dezlegat, însă Filip trecuse la Domnul așa cum îi fusese rânduit să își pecetluiască apostolia cu mucenicia.

Sfântul Bartolomeu a botezat pe toți cei care au crezut în Hristos și le-a pus episcop pe Stahie, a îngropat trupul Sfântului Apostol Filip și s-a dus în orașul Albana din Armenia Mare, unde a sfârșit și el răstignit. Sfânta Mariam, sora lui Filip s-a dus în Licaonia, unde a botezat mulți păgâni, după care s-a mutat cu pace la Domnul.

Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului – 

Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Tatăl Sfântului Grigorie a devenit un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus devenind tutorele copilului Grigorie rămas orfan. Înzestrat cu abilități intelectuale și ambiție, Grigorie a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educație superioară medievală. Împlinind 20 de ani, Grigorie s-a retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped (prăznuit în 11 iulie). Acolo a fost tuns și a pornit pe calea sfințeniei. Mama și surorile lui Grigorie au devenit și ele călugărițe. După săvârșirea Părintelui Nicodim, Sfântul Grigorie a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor, iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigorie s-a transferat la Lavra Sfântul Atanasie Athonitul (prăznuit în 5 iulie).

Aici a slujit la trapeză și apoi a devenit cântăreț în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia. În timpul șederii sale aici, viitorul ierarh Grigorie a fost complet absorbit de spiritul isihast (de la grecescul ‘hesychia’ care înseamnă calm și liniște și reprezintă practicarea rugăciunii minții sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine și liniște) acesta devenind noul său mod de viață. În anul 1326, datorită amenințării invaziei turce, el împreună cu ceilalți frați ai schitului s-au retras în Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot.

Sfântul Grigorie a combinat îndatoririle sale preoțești cu viața de pustnic. Cinci zile pe săptămână le petrecea în liniște și rugăciune, iar sâmbăta și duminica venea în mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe și predicând. După reîntoarcerea din Constantinopol, Sfântul Grigorie a găsit un loc potrivit în care să viețuiască în solitudine, lângă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulți călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani.

Prin 1330 învățatul călugăr Varlaam sosea în Constantinopol din Calabria, Italia. La scurt timp, Varlaam a călătorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viața spirituală a isihaștilor, însă susținea că rugăciunea minții era o eroare eretică. În călătoriile sale la Constantinopol și Tesalonic, călugărul Varlaam a intrat în dispute cu călugării, încercând să demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la față a Mântuitorului de pe Muntele Tabor.

Sfântul Grigorie, la rugămintea călugărilor athoniți, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzând că nu au nici un rezultat, a început să aștearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel, s-a pus început „luptei isihaste”, în care Sfântul Grigorie Palama a apărat cu mult curaj Ortodoxia în fața ereticilor și a dat dovadă de o teologie profundă și originală. În 1347 Sfântul Grigorie este numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În cei trei ani dinaintea morții sale Sfântul Grigorie a făcut multe minuni, vindecând mulți bolnavi.

În ajunul morții sale, Sfântul Ioan Hrisostom i-a apărut într-o viziune, adresându-i cuvintele: „Spre înălțimi! Spre înălțimi!”. Sfântul Grigorie Palama a adormit întru Domnul în 14 noiembrie 1359. În 1368 Sfântul Grigorie Palama a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol. La câțiva ani după moartea lui, în anul 1386, a fost proclamat sfânt de către un sinod în Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris viața sfântului și slujbele adresate acestuia, iar pomenirea lui se face în chip aparte în a doua Duminică din Postul Mare.

Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului

Lăsatul Secului reprezintă sărbătoarea ultimei zile când se mai poate mânca de dulce, înainte de aî începe unul dintre cele patru mari posturi rânduite de Biserica Ortodoxa (Postul Nașterii Domnului, Postul Sfintelor Pasti, Postul Sfinților Apostoli Petru si Pavel si Postul Adormirii Maicii Domnului).

Anul acesta, Lăsatul Secului pentru Postul Nașterii Domnului pică pe data de 14 noiembrie, într-o zi de sâmbătă. În cele 40 de zile de post până la Nașterea Domnului, se obișnuiește ca toți credincioșii să nu consume carne, brânză și ouă, în timp ce lunea miercurea și vinerea se consuma mâncare fără ulei (de exemplu, cartofii fondanți) și fără vin. În zilele de marți și joi se face dezlegare la untdelemn și vin. Mai mult, sâmbetele și duminicile, până pe 20 decembrie inclusiv se dezleagă de untdelemn, pește și vin.

În zilele de sâmbătă și duminică, până pe 20 decembrie inclusiv se dezleagă la untdelemn, pește și vin. În ziua de Ajun se mănâncă doar seară și este voie doar: grâu fiert îndulcit cu miere, turte din făină, covrig și poame.

• 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului;
• 23 noiembrie – Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii;
• 24 noiembrie – Duminica a 30-a după Rusalii;
• 25 noiembrie – Sfânta Mare Mucenică Ecaterina, Sfântul Mare Mucenic Mercurie:
• 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României;
• 1 decembrie – Duminica a 15-a după Rusalii;
• 3 decembrie – Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani;
• 5 decembrie – Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit, Sfântul Mucenic Anastasie, Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Atonitul;
• 6 decembrie – Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei;
• 7 decembrie – Sfânta Mucenică Filofteia de la Curtea de Argeş;
• 8 decembrie – Duminica a 27-a după Rusalii;
• 12 decembrie – Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, Sfântul Mucenic Sinet, Sfântul Ierarh Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului;
• 14 decembrie – Sfinţii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie;
• 15 decembrie – Duminica a 28-a după Rusalii

În ziua de lăsata secului, gospodarii din Bărăgan mănâncă sarmale şi carne friptă, beau ţuică şi vin nou. Este important ca finii să vină la nași fără să fie chemați. Nu vin cu mâna goală, ci cu plocon: o găină friptă, un colac mare uns cu miere sau turtă în foi şi o sticlă cu vin. Ei îşi cer iertare pentru greşelile de peste an, iar naşul, după ce îi iartă, întinde masa. La desert, se servesc plăcinte cu fructe şi cu legume, dar mai ales cu struguri sau cu stafide, care simbolizează sporul şi vigoarea spirituală.

O altă tradiţie legată de ziua de 14 noiembrie, spune că femeile nu au voie să coasă, nu torc şi nu ţes deoarece, dacă face asta, respectiva gospodină va fi lovită de rele şi de boli. De asemenea, de lăsatul secului, dacă dai împrumut ceva din casă, se vor înmulţi lupii şi vor coborî în sat. Femeile fac turte de mălai şi le dau de pomană pentru morţi şi vii, potrivit evz.ro.

Aceasta sărbătoare marchează și acel moment de cumpănă dintre noul an agrar și cel vechi. În funcție de aceasta sărbătoare sunt ținute si obiceiurile și datinile locului.