REVISTA MEA DIN 14 NOIEMBRIE / 1. B.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 14 NOIEMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

B. Decese; Sărbători

Decese

•  565: A decedat imparatul bizantin Justinian I cel Mare (n.482). Flavius Petrus Sabbatius Justinianus) a fost imparat  în perioada (527 -565). S-a născut  în satul Tauresium (într-o familie de țărani traco-romani sau iliro-romani), sat situat lângă in prefectura romană Iliria. Familia lui era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian era nepotul  împăratului  Iustin I.
  Una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman  începută în 529, o uriașă operă de sistematizare a dreptului clasic și postclasic, astfel încât să poată fi aplicat la realitățile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.
  Iustinian, un creștin convins, a jucat un rol important în istoria Bisericii,  întocmind  tratate religioase si onducand adunări bisericești (sinoade). A întemeiat episcopia Iustiniana Prima si a  construit biserica Hagia Sofia din Constantinopol (Sfânta Sofia), unul dintre monumentele  remarcabile ale arhitecturii universale.
• 1263: A murit  cneazul rus Alexandr Nevski; (n.cca. 1220). A fost cneaz rus de  Novgorod  (din 1236) și mare cneaz de Vladimir (din 1252). Facea parte din dinasria Riurik. Prin victoriile obținute în timpul domniei sale impotriva germanilor si suedezilor, el a devenit un erou național si a fost sanctificat de Biserica Orodoxa Rusa.
• 1359: A murit  Sfântul Grigorie Palama (născut la Constantinopol in 1296). Călugărla Muntele Athos, iar apoi Arhiepiscop de Tessalonic, a fost canonizat la nouă ani de la moartea sa. Moastele Sfântului Grigore Palamas se păstrează la Tesalonic. A rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari teologi  ai ortodoxiei.

·         1442: Iolanda de Aragon, regină consort a Neapole, regentă a Aragonului, ducesă de Anjou, contesă de Provence (n. 1384)

·         1522: Anne a Franței, ducesă de Bourbon (n. 1461)

·         1716 - A încetat din viaţă Gottfried Wilhelm von Leibnitz, filosof, matematician, fizician german (n. 1 iulie1646)

·         1734: Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth, metresă a regelui Carol al II-lea al Angliei (n. 1649)

·         1746: Georg Wilhelm Steller, botanist, zoolog, explorator german (n. 1709)

·         1825: Jean Paul, autor german (n. 1763)

·         1829: Louis Nicolas Vauquelin, farmacist și chimist francez (n. 1763)

·         1831 - A murit Georg Wilhelm Friedrich Hegel, clasic al filosofiei germane (“Logica”, “Fenomenologia spiritului”) (n.27.08.1770).

·         1866: Miguel I al Portugaliei (n. 1802)

·         1908: Împăratul Guangxu al Chinei (n. 1871)

·         1946: A decedat  Manuel de Falla, compozitor spaniol, autor de opere (“Viaţă scurtă”), balete (“Amorul vrăjitor”), lucrări orchestrale (n.23.11.1876).

·         1955 - A murit Robert Emmet Sherwood, dramaturg american, scenarist de filme şi ziarist. Comediile şi dramele sale, piese cu implicaţii filosofice, de atitudine antirăzboinică şi de evocare istorică – dintre care cea mai cunoscută este “Pădurea împietrită” (1935) –, remarcabile prin gradaţia tensiunii dramatice şi şocul elementului neprevăzut, atestă un temperament ironic, deziluzionat şi o tendinţă spre paradoxul istorico–moral (n.04.04.1896).

·         1967: Petre P. Panaitescu Perpesicius, istoric literar român (n. 1900)

·         1989: Jimmy Murphy, fotbalist galez (n. 1910)
* 1990: Ernest Bernea (n. 28 martie 1905, Focșani - d. 14 noiembrie 1990, București) a fost un sociolog, etnograf și filozof român, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice.

S-a născut la Focșani la data de 28 martie 1905, dar a copilărit la Brăila, unde și-a făcut studiile primare și liceale. A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu“ din Brăila, fiind copil de trupă.

În 1926 se înscrie la Facultatea de Litere (română-franceză) și, ulterior, și la cea de Filosofie din București (1929), unde contactul cu Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti și Nae Ionescu i-a marcat definitiv anii tinereții. Cu Nae Ionescu a colaborat la „Cuvîntul”, iar cu Dimitrie Gusti a lucrat în echipele de cercetare etnografică.

Între 1930-1933 primește o bursă pentru studii de specializare în sociologie și istoria religiilor la Paris (cu sociologul Marcel Mauss) și Freiburg (cu filosoful Martin Heidegger).

În toamna lui 1932, o cunoaște pe Maria Patrichi, gălățeancă, absolventă a Facultății de Litere din București, cu care s-a căsătorit cinci ani mai târziu. Împreună au avut un fiu, Horia și gemenele Ana și Tudora.

Între 1933-1935 devine secretar al Secției de monografii sociologice la Institutul Social Român și membru al echipelor monografice din cadrul Scolii sociologice românești, întemeiate de Dimitrie Gusti.

Între 1935-1940 ajunge conferențiar la Catedra de antropogeografie a lui Simion Mehedinți, unde a ținut primul curs de etnologie din România.

În 1935 fondează împreună cu Dumitru C. Amzar, Ion Ionică și I. Samarineanu, revista și colecția editorială „Rânduiala”. Devine director în Ministerul Informațiilor și director de studii în Ministerul de Externe. Revista „Rânduiala”, având o atitudine culturală și politică, a găzduit semnături importante ale vremii ca Lucian Blaga, Radu Gyr și Haig Acterian. Gruparea de la „Rânduiala” s-a încadrat în tendințele epocii de a întrupa idealul „tinerei generații”, sprijinind mișcarea legionară până la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul mișcării legionare.

Între 1941 și 1954, cu unele perioade de libertate, trece prin lagărele de la Vaslui și Târgu Jiu, prin închisorile de la Brașov, Poarta Alba și Capul Midia, printr-un domiciliu obligatoriu într-un „sat nou“, popular, din Bărăgan.

În 1955, sub acuzațiile de „filosof existențialist“ (promotor al mișcărilor „de tip naționalist”) și „negare a importanței mișcării muncitorești“ prin accentul pus pe civilizația română sătească, este condamnat de Tribunalul Militar București la zece ani de temniță grea. Este eliberat la 1 octombrie 1962, după ispășiri în închisorile Jilava, Văcărești, Aiud și se retrage la Tohanu Vechi, lângă Brașov, unde scrie poezii și eseuri și face unele anchete etnografice.

În 1965, în urma recomandărilor lui Perpessicius, Al. Philippide și Miron Nicolescu revine la preocupările sale de cercetător, fiind angajat la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române, de unde iese la pensie în 1972.

Încearcă în repetate rânduri să-și publice studiile, bogatul și prețiosul material cules de-a lungul anilor pe teren, dar reușește cu greu, în mică măsură și numai cu prețul unei autocenzurări excesive și mutilante a textelor. În 1984, în ajunul Congresului al XIII-lea al PCR, este din nou anchetat de Securitate, bătut bestial și i se confiscă șapte manuscrise.

A murit la data de 14 noiembrie 1990 în București, fiind înmormântat la mănăstirea Cernica.

Lucrări:

• Riturile, 1932
• Crist și condiția umană, antropologie creștină, 1932
  reed. Editura Cartea Românească (ediție revăzută), 1996, 107 pag.
• Stil legionar, Editura Politică și Economie, București, 1937, 29 pag.
• Muzeul românesc de etnografie, București, 1937
• Filosofia la Universitate, Tipografia „Bucovina”, București, 1937
• Cartea Căpitanilor, Tipografia „Bucovina”, București, 1937
• Preludii (eseuri), București, 1937
• Gînd și cîntec (poezii), București, 1939, 94 pag.
• Îndemn la simplitate. Mărturisiri pentru un Om Nou^[1], Editura Cugetarea - Georgescu Delafras, București, 1939
  ediția a II-a, Colecția „Crucea Albă”, Veneția, 1951
• Moldovă tristă (poeme în proză), Colecția „Rânduiala”, Tipografia „Bucovina - Toroutiu”, București, 1939-1940, 109 pag.
• Pași în singurătate (poeme în proză), 1940
• Gânduri pentru țara nouă, Editura Bucovina, București, 1940, 28 pag.
• Timpul la țăranul român, București, 1941, 75 pag.
• Colina lacrămilor, București, 1943
• Maramureșul - țară românească, București, 1943, 57 pag.
• Firide literare, Colecția „Luceafărul”, București, 1944, 201 pag.
• Civilizația română sătească, Colecția „Țară și neam”, București, 1944, 122 pag.
  reed. Editura Vremea (ediție revăzută), 2006, 167 pag.
• Poezii populare în lumina etnografiei, Editura Minerva, București, 1976, 163 pag.
• Cadre ale gândirii populare românești, Editura Cartea Românească, București, 1985, 317 pag.
• Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, București, 1995, 124 pag.
  reed. Editura Vremea (ediție revăzută), 2006, 110 pag.
• Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996, 64 pag.
  reed. Editura Ars Docendi (ediție revăzută), 2008, 105 pag.
• Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român^[2], Editura Humanitas, București, 1997, 304 pag.
  ediția a II-a (revizuită), 2005, 328 pag.
• Moartea și înmormântarea în Gorjul de Nord, Editura Cartea Românească, București, 1998, 197 pag.
  reed. Editura Vremea, 2007, 163 pag.
• Dialectica spiritului modern, Editura Vremea, București, 2007, 112 pag.
• Treptele bucuriei, Editura Vremea, București, 2008, 112 pag.
• Sociologie și etnografie românească - Ordinea spirituală, Editura Vremea, București, 2009, 125 pag.
• Criza lumii moderne^[3], Editura Predania, București, 2011, 118 pag.

Manuscrise:

• S-au arătat semne (roman, 1939)
• Arta în lumina stilurilor din cultură (1964)
• Frederic Mistral și spiritul Mediteranei (1964)
• Dante și universul spiritual medieval (1964)
• Popas în grădina neumblată (poeme în proză, 1971)
• Lumini în necunoscut (poeme în proză, 1971)
• Destinul civilizației. I – Dialectica spiritului modern (1974)
• Sociologia – știință concretă și experimentală (1974)
• Legenda trandafirului alb (sau Un om caută pe celălalt, roman, 1975)
• Meditații. Note pentru o filosofie inactuală (1975)
• Cultură și educație. În lumina unui nou stil moral (1976)
• Arta nouă – fenomen de criză (1978)
• Studii de literatură (1978)

La acestea se adaugă șapte ”Caiete intime” ^[4], un soi de jurnal filosofic ținut în anii de imediat după ce a fost eliberat în închisoare.

* 1991: Constantin Chiriță (n. 12 martie 1925^[1], Ibănești, Vaslui — d. 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania) a fost un prozator român, scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist. Cărțile sale s-au adresat în special tineretului.

Primele șase clase liceale le-a absolvit la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad , ultimele două la București.

A urmat Politehnica din București, dar nu a finalizat studiile. A fost apoi redactor la ziarul Scînteia și muncitor pe șantierul de la Bumbești-Livezeni. Debutează ca scriitor în anul 1949, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist. S-a remarcat ca romancier și scenarist. A deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor.

A fost redactor la diferite reviste literare (mai ales la Luceafărul și Sportul literar). Scriitor fecund și, deseori, militant politic al timpului (secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972–1977, și vicepreședinte al ei, din 1977), a colaborat la diferite reviste literare, sociale și politice din țară.

Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974).

A fost un eseist virtuoz. În romanele sale pentru adulți l-a preocupat lumea universitară și tehnocrată.

A participat la toate manifestările culturale ale liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” și ale Bârladului.

A decedat la 14 noiembrie 1991 în orășelul Königswinter, vecin cu fosta capitală Bonn a RFG.

A fost căsătorit cu Gertrud Gregor, cu care a avut 3 copii: Victor, Diana și Adrian

Constantin Chiriță este autorul unui foarte popular ciclu de romane pentru tineret, intitulat Cireșarii. Titlurile celor cinci volume sunt:

• Cavalerii florii de cireș (numit inițial Teroarea neagră), 1956
• Castelul fetei în alb, 1958
• Roata norocului 1960
• Aripi de zăpadă (numit inițial Teroarea albă) 1961
• Drum bun, Cireșari 1963

Ele au fost ecranizate în anii 1970 ca serial de televiziune, care s-a bucurat de succes. S-au turnat filme după aceste volume, considerate best-seller-uri în perioada comunistă (până astăzi). În întreaga țară s-au înființat cercuri de tineret și cluburi cu numele „Cireșarii” și s-au organizat numeroase expediții și excursii, cu participanți de vârsta cireșarilor și cu caracter științific, o retrăire a aventurilor acestora.

Alături de romanul Toate pânzele sus! al lui Radu Tudoran, „Cireșarii” era unul din romanele favorite ale adolescenților români

·         1996: Nicole Valéry-Grossu, scriitoare și jurnalistă română (n. 1919)

·         2001: A decedat Zigu Ornea, teoretician şi critic literar (“Junimea şi junimismul”, “Anii treizeci. Extrema dreaptă românească”); (n.27.08.1930).

·         2001 - A murit actriţa britanică Charlotte Coleman (”Patru nunţi şi o înmormîntare”) (n.03.04.1968).

·         2008 - A încetat din viaţă prozatorul şi publicistul român Ioan Lăcustă (n. 15 septembrie 1948).

Sărbători

·         Ziua mondială de luptă împotriva diabetului

·         Calendar religios 14 noiembrie 

- Calendar crestin ortodox: 

Sfantul Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli; Sfantul Ier Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului (Lăsatul secului pentru Postului Nașterii Domnului)