MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 14 NOIOEMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
ARTE 14 Noiembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 14 Noiembrie
Manuel de Falla, compozitor spaniol, autor de opere (“Viaţă scurtă”), balete (“Amorul vrăjitor”) etc despre care am postat câteva materiale ieri.
Manuel de Falla: La vida breve (Viață scurtă) – traducere automată
La vida breve ( Viața spaniolă este scurtă sau scurtă ) este o operă în două fapte și patru scene de Manuel de Falla la un libret de origine spaniolă deCarlos Fernández-Shaw . Este folosit dialectul local (andaluz). A fost scrisă între august 1904 și martie 1905, dar nu a fost produsă decât în 1913. Prima interpretare a fost acordată (în traducere franceză de Paul Millet) la Casino Municipal din Nisa la 1 aprilie 1913. [1] mai târziu în 1913 și, respectiv, în 1914. Claude Debussy a jucat un rol major în influențarea Falla pentru a-l transforma de la opera numărătoare la premiera de la Nisa la o operă cu textura muzicală continuă și o orchestrație mai matură. Această revizuire a fost întâlnită la premiera de la Paris la Opéra-Comique în decembrie 1913 și este versiunea standard.
Doar o oră, operele complete sunt rareori efectuate astăzi, dar secțiunile lor orchestrale sunt, în special, actul 2 muzical publicat ca Interlude și Dance , care este popular la concertele muzicii spaniole. ( Fritz Kreisler în 1926 a aranjat pentru vioară și pian dansul din această asociere sub titlul fals de Danse espagnole .) Într-adevăr opera este neobișnuită pentru a avea aproape aceeași muzică instrumentală ca vocal: actul 1, scena 2 constă în întregime dintr-un scurt poem simfonic (cu voci îndepărtate) numit Intermedio, care ilustrează apusul de soare în Granada; actul 2, Scena 1 include Danzași Interludio menționate mai sus, ultima terminând scena, adică în secvența opusă perechii extrase; și actul 2, scena 2 începe cu a doua și mai lungă Danza (cu punctuație vocală).
Rolul lui Salud este esențial pentru acțiune. A fost cântată printre altele de soprana Victoria de los Ángeles , mezzo-soprana Teresa Berganza , mezzo Martha Senn și, mai recent, de soprana Cristina Gallardo-Domâs .
Roluri
Salud, un țigan | ||
La abuela (bunica lui Salud) | ||
Paco | ||
Tío Sarvaor (Salvador, unchiul lui Salud) | ||
Carmela, mireasa | mezzo-soprană | |
Manuel, fratele miresei | bariton | Termany |
Cantaor (Cantador, cântăreață la nuntă) | ||
Prima vânzător | Daurelly | |
Al doilea vânzător | mezzo-soprană | Un Bernard |
Vanzator | bas | |
Voce solo în cor de forge | tenor | Rouziery |
Sinopsis
Ora: secolul al XX-lea
Locul: Granada
Act 1
Dupa-amiaza si apusul soarelui in cartierul (tigan) Albaicín
Un cor de sex masculin de muncitori leagă comerțul lor la forjarea locală. Tiganul tânăr, Salud, se îndrăgostește cu pasiune de un tânăr care se numește Paco. Nu știe și Paco nu-i spune că este deja logodită cu o femeie din clasa sa socială.Unchiul ei, Sarvaor (Salvador) și bunica ei ( La abuela ) au descoperit acest lucru și încearcă să împiedice Salud să întrerupă nunta lui Paco după ce află adevărul.
Actul 2
O parte mai bogată a orașului: în fața unei case pe a cărei festivități de nunți de patio sunt în desfășurare (și vizibile de pe stradă), și apoi în patio în sine
Confruntarea (care din mai multe perspective este tema întregii opere) are loc după ce Salud și Sarvaor au prăbușit poarta festivităților, uimind mireasa și invitații și aruncând momentan mirele mincinoasă din gărzile sale, încât a rostit numele lui Salud, înainte de a-l nega o cunoaște și o comandă. Inima sa spartă, Salud cade mort în picioare, în ceea ce se spune a fi ultimul gest de dispreț pentru un fost iubit
MUZICĂ 14 Noiembrie
Mozart Classical Music For Christmas - Brain Power Music | Focus Studying Reading Powerful
2 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita
Relax | Classical Music | Chopin Beethoven Satie Mozart Liszt
Top 50 Songs Popular Of All Time Instrumental Music - Soft Romantic Love Songs Sax, Piano, Guitar
POEZIE 14 Noiembrie
TRENUL VIEȚII
Un tren al vieții are fiecare:
Te urci în el, cu-atâta siguranță,
Dar nu știi cum o ia, pe ce cărare
Și dacă ai o minimă speranță!
Sunt mulți care coboară deîndată
Ce simt traseul greu, încovoiat
Și nu dau la plecare nicio plată,
Dar nici biletul nu-i înapoiat!
Se plimbă-n sus și –n jos ca variație
Doar o veni și trenul lor o dată;
Unii mai stau în gară și așteaptă
Să-i ducă și pe ei la destinație!
Sanda Elena Dicu
13 Noiembrie 2016
Iulia Haşdeu
Biografie Iulia Haşdeu
Iulia Hașdeu s-a născut pe 14 noiembrie 1869 la București. A fost botezată de Ionel C. Brătianu, prietenul tatălui său. După oficierea slujbei, tatăl aduce pe o tavă de argint: un ban de aur, o cruciuliţa, un condei, o floare, o carte şi alte amulete, pentru a stabili conform tradiției, ce va face în viață. Când tatăl aştepta căderea şorţului pe carte, mâna micuţei ia voinic condeiul de aur, unul dintre darurile nasului, agăţând în degetul cel mic şi ramul subţire al florii. Geniul ei a ieșit la iveală repede. La 6 ani şi 7 luni, a scris un roman despre viaţa şi faptele lui Mihai Viteazul. La 8 ani, a absolvit şcoala primară, cunoscând deja limbile franceză, engleză şi germană, iar la 11 ani, clasele gimnaziale, cu premiul întâi, la „Sfântul Sava”, studiind în paralel muzica la Conservator, secţiile de pian şi canto plus desenul şi pictura.
În septembrie 1881 pleacă să studieze la Paris, fiind înscrisă la Colegiul «Sévigné», unde obţine bacalaureatul în 1886. Aici profesorul Maurice Albert este cel care i-a descoperit geniul literar. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie de la Sorbona, participând şi la cursurile de la École des Hautes Études din Paris. Tatăl îşi îndeamnă fiica să studieze asiduu: „Toţi se interesează de studiile şi succesele tale şi au dreptate, căci tu – basarabo-munteano-ardeleanca – eşti un fel de esenţă a întregului neam românesc”. Concomitent, lua lecţii de pictură şi de canto, dar şi de latină sau greacă. Nu a neglijat nici compoziţia, creând mai multe arii pentru unele din poemele sale. Începe pregătirea pentru teza de doctorat, pe tema Filosofia populară la români: logica, psihologia, metafizica, etica şi teodiceea.
A ţinut la Sorbona două conferinţe, cu temele ”Logica ipotezei” şi ”A doua carte a lui Herodot”, vădind un talent oratoric deosebit. Îndrăgostită de limba şi cultura franceză, dar mai ales de trei mari personalităţi, Napoleon I, Ferdinand de Lesseps şi Victor Hugo, Iulia Hasdeu a suferit profund la moartea lui Hugo, idolul ei. Iulia își găsea clipe de liniște doar prin Parcul Luxemburg. Parcă presimţind că nu va avea timp, Lilica(așa cum o alinta tatăl) renunţă la somn, la orele de odihnă şi scria. Scria poezii, creiona piese de teatru, citea, se pregătea pentru teza de doctorat. Începuse să sufere de miopie. Avea dureri groaznice de cap. Nopţile pierdute, ardoarea cu care făcea totul au început să-şi facă efectul. A avut o bronşită pe care, în frenezia pregătirii pentru diverse examene, pe umeri cu povara rugăminţii tatălui de a învăţa, Iulia nu o tratează cum trebuie. Această a fost sămânţa din care a răsărit apoi ca o buruiană tuberculoză în 1888.
După o încercare de tratament în sudul Franţei, Italia şi Elveţia, revine în ţară, conştientă că sfârşitul îi este aproape. Pe 29 septembrie 1888 inevitabilul s-a produs. A fost înmormântată la Cimitirul „Bellu”, unde Hasdeu, sfâşiat de durere, între 1888-1891, i-a construit primul templu, în cavoul familiei. Între anii 1894 – 1896, tatăl a înălţat şi castelul din Câmpina, chiar la indicaţiile spiritului fiicei sale, cu care a comunicat până în ultima clipă a vieţii (după propriile afirmaţii), acesta servind drept un al doilea templu închiant icoanei Iuliei. Scrierile i-au apărut postum, prin grija părintelui său. În Paris pe 20 decembrie 1993 a fost fixată o placă amintind că în acea casă a locuit Iulia Hasdeu, poetă româncă de expresie franceză. „Tinerii români sunt remarcabil de dotaţi, aşa după cum cel puţin mi-a fost dat să cunosc în Franţa prin dialogurile cu ei şi prin scrierile lor; sunt foarte uimit de înalta lor cultură literară şi de seriozitatea spiritului lor. Domnişoara Hasdeu a făcut în ţara noastră cea mai mare onoare ţării sale”. (Sully Prudhomme)
Iulia Hașdeu a visat că va trăi peste 100 de ani și de aceea a ţinut un jurnal în viitor: până în 1979! Poate că presimţind moartea a vrut să i-o ia înainte, să-şi trăiască viaţa, aşa cum vrea ea, să îşi deseneze un drum aşa cum l-a visat, cu un final grandios şi romantic: regină a ţării sale! A murit cu regretul că timpul nu a avut răbdare cu ea, că nu a putut să-şi desăvârşească opera, că anii de muncă, de învăţătură, de renunţări nu însemnau nimic în faţă morţii. A murit iubind viaţa, fără a-i fi însă teamă de moarte. Copilul-geniu a plecat lăsându-i pe toţi cu sufletele goale, tocmai când se pregăteau să se bucure de roadele lui.
La ţărmul mării
Prieteni, bună seara, sub clar de lună spun
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca nişte unde care, lovindu-se, se sparg
Şi sub uşoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează şi-n visuri se alină
Şi-ascultă glăsuirea talazului din larg.
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca nişte unde care, lovindu-se, se sparg
Şi sub uşoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează şi-n visuri se alină
Şi-ascultă glăsuirea talazului din larg.
Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l văd
Cum îşi îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Şi-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge şi renaşte în fiece moment.
Cum îşi îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Şi-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge şi renaşte în fiece moment.
Aţi auzit, prieteni, ce imn a înălţat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezeşte Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însufleţind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezeşte Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însufleţind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!
Prin Dumnezeu vorbeşte talazul vast al mării
Şi totul prinde viaţă la şoaptele chemării,
Venind din mari adâncuri ca soarele-n răsfrângeri
Al valurilor mării fantastic cor de îngeri
Care-şi topeşte-n spaţii nemărginite ceara
În castul clar de lună, prieteni, bună seara!
Şi totul prinde viaţă la şoaptele chemării,
Venind din mari adâncuri ca soarele-n răsfrângeri
Al valurilor mării fantastic cor de îngeri
Care-şi topeşte-n spaţii nemărginite ceara
În castul clar de lună, prieteni, bună seara!
A fi iubită
Murişi, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte...Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi – crin în mănăstire – sfârşitu-ţi-ai viaţa...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi – crin în mănăstire – sfârşitu-ţi-ai viaţa...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te ştii iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har şi norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!...
Să plângi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har şi norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!...
Dispreţul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Faţa lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, aşa-n neştire,
Căci mai toţi amorezaţii, care-n cale mi-au ieşit
M-au făcut să-mi piară pofta şi dorinţa de iubit.
Faţa lor este sau pală sau deodată înroşită
De-o roşeaţă ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă ştiu ca să roşească,
Mutra lor este stângace şi încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă şi-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste şi mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
Voi dori ca să văd jalea sau privirile de foc,
Care le resping acum şi de care îmi bat joc.
Nu zic ba! E cu putinţă! Însă, până-atunci, întruna
De-a Amorului putere o să râd întotdeauna.
Acea zi, de-o fi să vie, dar de care mă-ndoiesc,
Este încă prea departe, pentru ca să mă-ngrozesc!
Aşadar, cât mai sunt încă, în a vieţii mele floare,
Nu risipiţi a mele visuri! Ah! lăsaţi a mea candoare!
Voi, aceia care Amorul ne-ncetat mi-l lăudaţi
A mea dulce nepăsare, pentru ce să mi-o furaţi?
Când prin vârstă sunt femeie, iar prin inimă copilă,
Această clipă trecătoare nu mi-o luaţi făr' de milă!
Daţi-mi voie, prin grădină, veselă să rătăcesc,
Să gonesc negrele visuri şi să nu simt că roşesc.
Daţi-mi voie, în pădure, să culeg crinul curat,
Floare albă, feciorească, ca şi-un suflet nepătat.
De defectele femeii daţi-mi voie a fugi,
Voi să fiu frumoasă, însă fără artă, făr-a şti
Farmecul ce naşte-n mine şi puterea ce o are
N-am nevoie a cunoaşte! – În dorinţa cea mai mare
De-a trăi în mulţumirea nedescrisă; c-am păstrat
A mea inimă uşoară şi-al meu suflet nepătat!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Faţa lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, aşa-n neştire,
Căci mai toţi amorezaţii, care-n cale mi-au ieşit
M-au făcut să-mi piară pofta şi dorinţa de iubit.
Faţa lor este sau pală sau deodată înroşită
De-o roşeaţă ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă ştiu ca să roşească,
Mutra lor este stângace şi încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă şi-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste şi mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
Voi dori ca să văd jalea sau privirile de foc,
Care le resping acum şi de care îmi bat joc.
Nu zic ba! E cu putinţă! Însă, până-atunci, întruna
De-a Amorului putere o să râd întotdeauna.
Acea zi, de-o fi să vie, dar de care mă-ndoiesc,
Este încă prea departe, pentru ca să mă-ngrozesc!
Aşadar, cât mai sunt încă, în a vieţii mele floare,
Nu risipiţi a mele visuri! Ah! lăsaţi a mea candoare!
Voi, aceia care Amorul ne-ncetat mi-l lăudaţi
A mea dulce nepăsare, pentru ce să mi-o furaţi?
Când prin vârstă sunt femeie, iar prin inimă copilă,
Această clipă trecătoare nu mi-o luaţi făr' de milă!
Daţi-mi voie, prin grădină, veselă să rătăcesc,
Să gonesc negrele visuri şi să nu simt că roşesc.
Daţi-mi voie, în pădure, să culeg crinul curat,
Floare albă, feciorească, ca şi-un suflet nepătat.
De defectele femeii daţi-mi voie a fugi,
Voi să fiu frumoasă, însă fără artă, făr-a şti
Farmecul ce naşte-n mine şi puterea ce o are
N-am nevoie a cunoaşte! – În dorinţa cea mai mare
De-a trăi în mulţumirea nedescrisă; c-am păstrat
A mea inimă uşoară şi-al meu suflet nepătat!
Sergiu Grossu
Biografie Sergiu Grossu
Sergiu Grossu, născut Sergiu Grosu[necesită citare] (n. 14 noiembrie1920, Cubolta, Basarabia, azi în Republica Moldova – d. 25 iulie 2009, București) a fost un scriitor și teolog român.
Sergiu Grossu s-a născut la 14 noiembrie 1920 la Cubolta, Basarabia, părinții săi fiind Ion și Maria Grossu. În prezent, localitatea Cubolta este în Republica Moldova.
În 1927, familia sa s-a mutat la Bălți, unde Sergiu Grossu a fost coleg de clasă cu Eugen Coșeriu la Liceul de băieți „Ion Creangă” din localitate. A publicat în Viața Basarabiei
Sergiu Grossu este licențiat în filosofie, filologie modernă și teologie, al Universității din București.
Tânărul licențiat Sergiu Grossu a refuzat să fie profesor în școlile comuniste, pentru a nu fi obligat să-i învețe pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. Sergiu Grossu a activat clandestin în mișcarea religioasă ortodoxă „Oastea Domnului”, interzisă de regimul comunist.
În anul 1957, s-a căsătorit cu Nicoleta Valeria Bruteanu, nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu. În 1959 este arestat și condamnat pe motive politice, la 12 ani de detenție grea. În urma unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962.
Împreună cu soția sa, se hotărăște să se refugieze în Occident și cei doi soți reușesc să se stabilească în Franța, în anul 1969.
În Franța s-a consacrat popularizării situației religioase a credincioșilor din România comunistă și din celelalte țări comuniste, denunțând comunismul ca fiind dușmanul lui Hristos în lume.
Începând cu anul 1971, a editat la Paris revista „Catacombes” (1971-1992), care avea drept subtitlu: mesager supraconfesional al „Bisericii Tăcerii”. Împreună cu soția sa Nicole Valéry-Grossu inițiază conferințe la radio (Radio Europa Liberă), precum și în numeroase orașe din Franța[3] și Belgia, pentru a scoate la iveală, în rândul francezilor și belgienilor, adevărata soartă a credincioșilor din țările comuniste.
După 27 de ani de exil, Sergiu Grossu s-a întors pentru totdeauna la București, la 18 ianuarie 1996, cu sicriul soției sale, Nicoleta Valeria Grossu. La București, el a creat Fundația Foștilor Deținuți Politici „Nicoleta Valeria Grossu”, editura „Duh și adevăr”, și asociația „Centrul de Cultură creștină Nicoleta Valeria Grossu.”
În Chișinău, Sergiu Grossu a fondat Centrul Internațional de Cultură pentru Copii și Tineret „Sergiu Grossu” și a sponsorizat crearea Muzeului Memoriei Neamului, condus de fostul său coleg de clasă, Vadim Pirogan.
Sergiu Grossu s-a stins din viață la data de 25 iulie 2009, la București. A fost înmormântat la cimitirul Sfânta Vineri din București
Opera
· Catacombes 1973 (Almanach de l'Église de Silence), 1973, Éditions Catacombes
· Lanțul, poezii, 1971
· O rază de soare, poezii, 1971
· Pietre de aducere aminte, poezii, 1971
· Câmpurile de muncă în URSS, 1975
· Derrière le rideau de bambou (de Mao Tsé-toung à Fidel Castro), 1975, Éditions Catacombes (În românește: În spatele cortinei de bambus, de la Mao Zedong la Fidel Castro)
· La Technique du regard în Promesses - Revue de réflexions bibliques, N°15, juillet - septembre 1975 (În românește: Tehnica privirii)
· The Church in today's catacombs, Arlington House, U.S.A., 1976 (În românește: Biserica în catacombele de astăzi)
· Vania Moisséieff (Le jeune martyr de Volontirovka), 1976, Éditions Catacombes (În românește: Vania Moiseev - tânărul martir din Volontirovka)
· Infernul chinez, 1976
· Au fond de l'abîme (Le règne de la haine), 1976, Éditions Apostolat des Éditions (În românește: În fundul abisului, Domnia urii)
· Les Enfants du Goulag (Chronique de l'enfance opprimé en U.R.S.S.), 1979, France-Empire (În românește: Copiii Gulagului - Cronică a copilăriei oprimate în URSS)
· Le calvaire de Roumanie Chrétienne, Éditions France-Empire, 1987 (În românește: Calvarul României creștine[4])
· Maîtresse, Dieu existe! Les enfants dans l'étau de l'athéisme soviétique, Fayard, Paris, 1988 (În românește: Tovarășă învățătoare, Dumnezeu există! Copiii în menghina ateismului sovietic)
· Îmi bate inima la Bug, ed. Museum, Chișinău, 2000
· L’Église persecutée, L’Âge d’Homme, 2002
· Plaidoyer pour L’Église du Silence, Ed. Resiac, 2003
· Calendarul persecuției religioase în țările comuniste, 2003
· Inscripții pe un vas de lut, Editura Roza vânturilor, 1994
· În șfichiul ironiei, Ed. Hrisoava, București, 1996
· În așteptarea unui pământ nou, Editura Duh și Adevăr, 1998
· Apocalipsiada
Ion Cocora
Biografie Ioan Cocora
Ion COCORA (n.14 noiembrie 1938, Greoni/Caraş Severin). Poet şi cronicar dramatic. Debut absolut în Steaua, 1958.
Volume: Palimpsest, poeme, 1969; Dezlegare de chaos, 1973; Suveranitate lăuntrică, poeme, 1975; Privitor ca la teatru, critică I-III, 1975-1982;, Inventatorul de numere, poeme, 1976; Plante de dincolo, poeme, 1983; Ar mai fi de trăit, 2003, Oda Caligrafului sau Ficţiunile artistului la maturitate, 2004; Va fi o fugă, 2007. A îngrijit ediţia Toma Caragiu, Poeme şi alte confesiuni (1979).
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Volume: Palimpsest, poeme, 1969; Dezlegare de chaos, 1973; Suveranitate lăuntrică, poeme, 1975; Privitor ca la teatru, critică I-III, 1975-1982;, Inventatorul de numere, poeme, 1976; Plante de dincolo, poeme, 1983; Ar mai fi de trăit, 2003, Oda Caligrafului sau Ficţiunile artistului la maturitate, 2004; Va fi o fugă, 2007. A îngrijit ediţia Toma Caragiu, Poeme şi alte confesiuni (1979).
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Pe un pat aşternut în amurg
Îţi întind un pahar cu astenie de primăvară
ochii tăi nu au de ce să se-ntunece bea-l până la fund
dacă vrei feminitatea să-ţi crească în lumina lumânărilor
ca părul adolescentelor în noaptea de sânziene
aşa vei fi toată un lujer de smirnă în fantezia bătrânului poet
care în versuri mult prea sentimentale nu-ţi va ascunde
că i-ai făcut inima ţăndări dar că puterile nu l-au părăsit
şi va duce până la capăt descrierea în care îl aştepţi goală
întinsă pe un pat aşternut în amurg pe grămezi de zmeură coaptă
în care trupu-ţi asediat de voluptăţile unei morţi pretimpurii
gâlgâie între cearceafuri cu arome de cerneluri subtile
iar elitele descoperă plăcerile vieţii ca nou născuţii biberonul
ochii tăi nu au de ce să se-ntunece bea-l până la fund
dacă vrei feminitatea să-ţi crească în lumina lumânărilor
ca părul adolescentelor în noaptea de sânziene
aşa vei fi toată un lujer de smirnă în fantezia bătrânului poet
care în versuri mult prea sentimentale nu-ţi va ascunde
că i-ai făcut inima ţăndări dar că puterile nu l-au părăsit
şi va duce până la capăt descrierea în care îl aştepţi goală
întinsă pe un pat aşternut în amurg pe grămezi de zmeură coaptă
în care trupu-ţi asediat de voluptăţile unei morţi pretimpurii
gâlgâie între cearceafuri cu arome de cerneluri subtile
iar elitele descoperă plăcerile vieţii ca nou născuţii biberonul
Sfârşitul lumii
Te mângâi cu duşul în baie minute în şir
eu te privesc şi exclam a rămas tot copilă
dar nimic pentru mine nu mai e cum a fost
nici alfabetul ce-l inventez pe trupul tău gol
nu-l mai citesc cu nările precum caii
ar fi trebuit să-ţi bat în cuie tălpile şi palmele
să nu te mai poţi ridica de pe masa de biliard
şi să mă implori să-ţi caut rochia
ceea ce cândva era începutul lumii
acum e sfârşitul ei
eu te privesc şi exclam a rămas tot copilă
dar nimic pentru mine nu mai e cum a fost
nici alfabetul ce-l inventez pe trupul tău gol
nu-l mai citesc cu nările precum caii
ar fi trebuit să-ţi bat în cuie tălpile şi palmele
să nu te mai poţi ridica de pe masa de biliard
şi să mă implori să-ţi caut rochia
ceea ce cândva era începutul lumii
acum e sfârşitul ei
Un trandafir roz
Un trandafir roz
priviţi doamnă nimfă cum aleargă pe scările de marmoră
un trandafir roz
auziţi doamnă nimfă cum nechează în văi
un trandafir roz
doarme doamnă nimfă pe încheieturile voastre de smarald
un trandafir roz
paşte doamnă nimfă în iarba până la gleznă
un trandafir roz
înfloreşte doamnă nimfă în lacrima galbenă a albinelor
un trandafir roz
vine doamnă nimfă în vizuina de iarnă a vulpii
un trandafir roz
nu e amăgire doamnă nimfă poate fi paznic de far
un trandafir roz
nu e amăgire doamnă nimfă poate da o recoltă de lână merinos
un trandafir roz
să vorbim doamnă nimfă deschis poate fi o piatră de moară
un trandafir roz
râvneşte doamnă nimfă să ajungă la academia trandafirilor roz mai mult chiar decât o meduză la academia meduzelor
un trandafir roz
exprimă doamnă nimfă condoleanţe rudelor grădinarului decedat
un trandafir roz
îşi aminteşte doamnă nimfă de salamandre în bătaia vântului
un trandafir roz
totdeauna doamnă nimfă poate fi o bună călăuză
un trandafir roz
se salută doamnă nimfă cordial
un trandafir roz
dacă vreţi să ştiţi doamnă nimfă e un trandafir roz
priviţi doamnă nimfă cum aleargă pe scările de marmoră
un trandafir roz
auziţi doamnă nimfă cum nechează în văi
un trandafir roz
doarme doamnă nimfă pe încheieturile voastre de smarald
un trandafir roz
paşte doamnă nimfă în iarba până la gleznă
un trandafir roz
înfloreşte doamnă nimfă în lacrima galbenă a albinelor
un trandafir roz
vine doamnă nimfă în vizuina de iarnă a vulpii
un trandafir roz
nu e amăgire doamnă nimfă poate fi paznic de far
un trandafir roz
nu e amăgire doamnă nimfă poate da o recoltă de lână merinos
un trandafir roz
să vorbim doamnă nimfă deschis poate fi o piatră de moară
un trandafir roz
râvneşte doamnă nimfă să ajungă la academia trandafirilor roz mai mult chiar decât o meduză la academia meduzelor
un trandafir roz
exprimă doamnă nimfă condoleanţe rudelor grădinarului decedat
un trandafir roz
îşi aminteşte doamnă nimfă de salamandre în bătaia vântului
un trandafir roz
totdeauna doamnă nimfă poate fi o bună călăuză
un trandafir roz
se salută doamnă nimfă cordial
un trandafir roz
dacă vreţi să ştiţi doamnă nimfă e un trandafir roz
TEATRU/FILM 14 Noiembrie
Biografie
Celebra actriţa româncă de teatru si film, Nineta Gusti, una dintre reprezentantele de bază ale "vârstei de aur a teatrului romanesc" s-a născut la Iasi, pe 27 Noiembrie 1913. Copilăria după cum declara, i-a fost "cea mai fericită parte din viață, fiind petrecută la Vălenii de Munte, în casa pictorului Tonitza (a carei nepoată de soră era).A studiat actoria la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, având-o ca profesoară pe Lucia Sturdza-Bulandra și acolo l-a cunoascut și pe cel ce i-a devenit soț, Radu Beligan.În timp, era în lumina reflectoarelor și inima publicului ce o adora, aplauzele acestuia și complimentele erau nelipsite din viața Ninetei Gusti, cea ce avea roluri memorabile, turnee pline de succes și o viață tumultoasă.A devenit una dintre marile vedete feminine ale teatrului românesc, a jucat pe scenele teatrelor Armatei, Bulandra, Nottara, a Teatrului de comedie. Vocea ei a fost auzită în piese de teatru radiofonic. Printre spectacolele de teatru în care a jucat: Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Trei Surori de Anton Pavlovici Cehov, Sluga la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Omul cu martoaga de George Ciprian, Mos Goriot de Honoré de Balzac, Căsătoria de Nikolai Vasilievici Gogol, Casa cu două intrări de Don Pedro Calderón de la Barca, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Doctor fără voie de Molière, etc.
A debutat pe marele ecran în 1958, cu filmul Doi vecini. Au urmat Avalanșa, Telegrame, Badaranii, Doi băieți ca pâinea caldă, Un surâs în plină vară, Balul de sâmbătă seara, Canarul și viscolul, Petrecerea, Idolul și Ion Anapoda, Puterea și adevărul, Paraşutiştii, Astă seară dansăm în familie, Ultimul Cartuș, Patima, Operațiunea Monstrul, Râul care urcă muntele, Eu, Tu si Ovidiu, Iată femeia pe care o iubesc, De dragul tau, Anca!, Liliacul înfloreşte a doua oară.
A fost căsătorită cu actorul Radu Beligan timp de 15 ani: “Am fost împreună 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai știu câți dintre anii aștia am fost căsătoriti; noi am fost 15 ani împreună"...așa declara cu o lună înainte de a muri.În 1970 Nineta Gusti a preferat în locul agitației și forfotei din capitală, linistea unei căsuțe și a unei curți din comuna Crevedia, în judeţul Ilfov și se mută acolo.În 2002, anul în care a murit, realitatea era departe de a fi idilică; nimic din liniștea ce și-a dorit-o. Avea o căsuță în pragul prăbușirii, cu acoperisul desprins și cu un zid interior gata să cadă . Înconjurată de cărti, fotografii și câteva schițe care să vorbească de gloria unor alte vremuri; două pisici și doi caini...(adora animalele ) Nineta Gusti trăia țintuită la pat de o pareza care o enerva, pentru că “ nu este în firea mea să stau, eu am fost mereu o femeie activă; si unde mai pui că din cauza parezei a trebuit să renunț și la fumat", era o femeie bătrână ce nu și-a pierdut deloc luciditatea și simtul umorului, ajutată de UNITER, de unde primea în fiecare lună pachete cu alimente, Banii primiți cu un an înainte, la Gala Artiștilor nu o încălzeau, nefiind interesata de valoarea lor și singurii ei prieteni adevărați erau cei care îi administrau veniturile pe care îi numea "copiii mei", o familie din Crevedia. Actrița povestea cu o lună înainte de a muri că au fost și perioade în care nu avea nici măcar lemne să-și încălzească soba, că i-a fost greu să-și muncească grădina cu flori din fața casei pe care o iubește, dar "în viața asta trebuie să treci prin toate, așa că nu am de ce să mă plâng; așa a fost să fie". A murit in ziua de 04 iunie 2002.
A debutat pe marele ecran în 1958, cu filmul Doi vecini. Au urmat Avalanșa, Telegrame, Badaranii, Doi băieți ca pâinea caldă, Un surâs în plină vară, Balul de sâmbătă seara, Canarul și viscolul, Petrecerea, Idolul și Ion Anapoda, Puterea și adevărul, Paraşutiştii, Astă seară dansăm în familie, Ultimul Cartuș, Patima, Operațiunea Monstrul, Râul care urcă muntele, Eu, Tu si Ovidiu, Iată femeia pe care o iubesc, De dragul tau, Anca!, Liliacul înfloreşte a doua oară.
A fost căsătorită cu actorul Radu Beligan timp de 15 ani: “Am fost împreună 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai știu câți dintre anii aștia am fost căsătoriti; noi am fost 15 ani împreună"...așa declara cu o lună înainte de a muri.În 1970 Nineta Gusti a preferat în locul agitației și forfotei din capitală, linistea unei căsuțe și a unei curți din comuna Crevedia, în judeţul Ilfov și se mută acolo.În 2002, anul în care a murit, realitatea era departe de a fi idilică; nimic din liniștea ce și-a dorit-o. Avea o căsuță în pragul prăbușirii, cu acoperisul desprins și cu un zid interior gata să cadă . Înconjurată de cărti, fotografii și câteva schițe care să vorbească de gloria unor alte vremuri; două pisici și doi caini...(adora animalele ) Nineta Gusti trăia țintuită la pat de o pareza care o enerva, pentru că “ nu este în firea mea să stau, eu am fost mereu o femeie activă; si unde mai pui că din cauza parezei a trebuit să renunț și la fumat", era o femeie bătrână ce nu și-a pierdut deloc luciditatea și simtul umorului, ajutată de UNITER, de unde primea în fiecare lună pachete cu alimente, Banii primiți cu un an înainte, la Gala Artiștilor nu o încălzeau, nefiind interesata de valoarea lor și singurii ei prieteni adevărați erau cei care îi administrau veniturile pe care îi numea "copiii mei", o familie din Crevedia. Actrița povestea cu o lună înainte de a muri că au fost și perioade în care nu avea nici măcar lemne să-și încălzească soba, că i-a fost greu să-și muncească grădina cu flori din fața casei pe care o iubește, dar "în viața asta trebuie să treci prin toate, așa că nu am de ce să mă plâng; așa a fost să fie". A murit in ziua de 04 iunie 2002.
Călătoria domnului Perichon (Teatru radiofonic) comedie:
În regia Geo Saizescu:
Biografie
Regizorul, scenaristul si actorul Geo Saizescu s-a născut la 14 noiembrie 1932, in comuna Prisăceaua, judeţul Mehedinţi.
A invatat la Liceul Traian din Drobeta Turnu Severin si s-a înscris la Facultatea de Filozofie din cadrul Universităţii Bucureşti. A fost exmatriculat pentru implicarea in activitatea politice a fraţilor sai. A studiat apoi muzica la Conservatorul bucureştean si in 1957 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, la secţia Regie Film. Din acelaşi an a început sa lucreze la studioul cinematografic din Bucureşti.
Geo Saizescu a jucat teatru, in 1950 interpreta rolul lui Lopahin din Livada cu vişini de Cehov la Severin, in 1953 juca in Baia de Vladimir Maiakovski, apoi in 1954 a regizat si jucat rolul principal in Aventurile bravului so
A invatat la Liceul Traian din Drobeta Turnu Severin si s-a înscris la Facultatea de Filozofie din cadrul Universităţii Bucureşti. A fost exmatriculat pentru implicarea in activitatea politice a fraţilor sai. A studiat apoi muzica la Conservatorul bucureştean si in 1957 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, la secţia Regie Film. Din acelaşi an a început sa lucreze la studioul cinematografic din Bucureşti.
Geo Saizescu a jucat teatru, in 1950 interpreta rolul lui Lopahin din Livada cu vişini de Cehov la Severin, in 1953 juca in Baia de Vladimir Maiakovski, apoi in 1954 a regizat si jucat rolul principal in Aventurile bravului so
ldat Svejk, in1955 era Rajikov din Steaguri pe turnuri de V. Makarenko, a fost Profesorul din Musafirul de la miezul noptii de Horia Lovinescu, a jucat la Teatrul National in Tragedia optimista de Vasnevski, spectacol regizat de Ion Cojar, in 1957 a jucat in Peer Gynt de H. Ibsen, in regia lui Dinu Cernescu la Studioul Cassandra.
Primul film regizat de el a fost Aventurile Bravului Soldat Sveik (1956), in 1958 a scris scenariul si a regizat filmul Doi vecini. Au urmat: Un surâs in plina vara (1963), Dragoste la zero grade (1964), La porţile pamantului (1965), Balul de sâmbăta seara (1968), Asta seara dansam in familie (1972), Păcală (1973), Eu, Tu si Ovidiu (1977), Şantaj (1980), Grăbeşte-te încet (1981), Secretul lui Bachus (1983), Sosesc pasările calatoare (1984), Secretul lui Nemesis (1986), Harababura (1990), Calatorie de neuitat (1994), Păcală se întoarce (2006), la care a scris si scenariul.
A jucat ca actor in filme ca S-a furat o bomba (1961), Celebrul 702 (1961), Pacala (1973), Lumina palida a durerii (1979), Grabeste-te incet (1981), Fram (1983), Casatorie cu repetitie (1985), A doua cadere a Constantinopolului (1993), O secunda de viata (2008) etc.
S-a specializat in regie la studiourile Cinecittá din Roma si la Hollywood, a regizat spectacole de teatru pentru televiziune, spectacole muzicale.
Primul film regizat de el a fost Aventurile Bravului Soldat Sveik (1956), in 1958 a scris scenariul si a regizat filmul Doi vecini. Au urmat: Un surâs in plina vara (1963), Dragoste la zero grade (1964), La porţile pamantului (1965), Balul de sâmbăta seara (1968), Asta seara dansam in familie (1972), Păcală (1973), Eu, Tu si Ovidiu (1977), Şantaj (1980), Grăbeşte-te încet (1981), Secretul lui Bachus (1983), Sosesc pasările calatoare (1984), Secretul lui Nemesis (1986), Harababura (1990), Calatorie de neuitat (1994), Păcală se întoarce (2006), la care a scris si scenariul.
A jucat ca actor in filme ca S-a furat o bomba (1961), Celebrul 702 (1961), Pacala (1973), Lumina palida a durerii (1979), Grabeste-te incet (1981), Fram (1983), Casatorie cu repetitie (1985), A doua cadere a Constantinopolului (1993), O secunda de viata (2008) etc.
S-a specializat in regie la studiourile Cinecittá din Roma si la Hollywood, a regizat spectacole de teatru pentru televiziune, spectacole muzicale.
Regizorul a murit la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti la vârsta de 80 ani.
Cu Vasile Muraru:
Biografie
Vasile Muraru (n. 14 noiembrie 1956[1], Doina, Neamț) este un actor român de comedie. A format un cuplu comic alături de Nae Lăzărescu timp de 30 de ani. A absolvit Facultatea de Teatru la clasa profesorului Dem Rădulescu.
Filmografie
· Mireasa din tren (1980)
· Fapt divers (1984)
· Niste baieti grozavi (1987) - Goga
· Cuibul de viespi (1987) - Ionică
· Liceenii în alertă (1993)
· Și totul era nimic... (2006)
· Dublaj de voce, (2008)- Roquefort (voce, versiunea română)
SFATURI UTILE 14 Noiembrie
Nu te mai apropia de cutia de MARGARINĂ.
Ce efecte are asupra organismului
Margarina a devenit o parte importanta din dieta noastra, depasind in popularitate chiar si untul. Si la televizor, dar si in celelalte mijloace din mass-media, se observa o campanie publicitara sustinuta de consum de margarina. Dar cat de sanatoasa este margarina? Oamenii nu-si dau seama ca procesul de fabricatie al margarinei este, desigur, foarte similar cu modul in care este produs materialul plastic.
Multi consumatori aleg margarina, deoarece eticheta spune ca ea ar contine omega-3, nerealizand faptul ca acidul gras este inferior in comparatie cu omega-3 din uleiul de peste, scrie almeea.ro. Cat despre procesul de fabricatie a margarine,
metoda de baza de a face margarina astazi consta din emulsionarea unui amestec de uleiuri si grasimi vegetale, care pot fi modificate folosind fractionarea, interesterificarea si / sau hidrogenarea grasimilor vegetale; apoi amestecul este solidificat. Uleiurile sunt hidrogenate prin trecerea hidrogenului prin ulei in prezenta unui catalizator de nichel. Adaugarea de hidrogen in amestec creste efectiv punctul de topire al uleiului si astfel el este intarit. Margarina realizata in acest fel va contine grasimi hidrogenate. Daca unele dintre legaturile chimice nu sunt hidrogenate in timpul procesului, ele vor fi prezente in margarina finala in molecule de grasimi, care vor constitui un factor de risc pentru boli cardiovasculare. De asemenea, unele margarine sunt realizate si cu lapte degresat si emulgatori, cum ar fi lecitina din soia, la care sunt adaugati si o multime de conservanti.
Margarina a devenit o parte importanta din dieta noastra, depasind in popularitate chiar si untul. Si la televizor, dar si in celelalte mijloace din mass-media, se observa o campanie publicitara sustinuta de consum de margarina. Dar cat de sanatoasa este margarina? Oamenii nu-si dau seama ca procesul de fabricatie al margarinei este, desigur, foarte similar cu modul in care este produs materialul plastic.
Multi consumatori aleg margarina, deoarece eticheta spune ca ea ar contine omega-3, nerealizand faptul ca acidul gras este inferior in comparatie cu omega-3 din uleiul de peste, scrie almeea.ro. Cat despre procesul de fabricatie a margarine,
metoda de baza de a face margarina astazi consta din emulsionarea unui amestec de uleiuri si grasimi vegetale, care pot fi modificate folosind fractionarea, interesterificarea si / sau hidrogenarea grasimilor vegetale; apoi amestecul este solidificat. Uleiurile sunt hidrogenate prin trecerea hidrogenului prin ulei in prezenta unui catalizator de nichel. Adaugarea de hidrogen in amestec creste efectiv punctul de topire al uleiului si astfel el este intarit. Margarina realizata in acest fel va contine grasimi hidrogenate. Daca unele dintre legaturile chimice nu sunt hidrogenate in timpul procesului, ele vor fi prezente in margarina finala in molecule de grasimi, care vor constitui un factor de risc pentru boli cardiovasculare. De asemenea, unele margarine sunt realizate si cu lapte degresat si emulgatori, cum ar fi lecitina din soia, la care sunt adaugati si o multime de conservanti.
Industria margarinei promoveaza faptul ca margarina este saraca in grasimi saturate, acestea avand un rol in bolile de inima. Dar, unele studii recente au aratat ca e o problema falsa si ca grasimile saturate nu cauzeaza boli cardiovasculare. Daca grasimile saturate ar fi fost o problema, atunci uleiul de cocos ar fi fost cel mai nesanatos ulei de pe Pamant, dar se stie cat de sanatos e el.
Care e mai bun? Untul sau margarina?
Untul e mult mai bun decat margarina. De fapt, untul contine mai multe substante nutritive care ne protejeaza de bolile de inima. Prima dintre acestea este vitamina A, care este necesara pentru sanatatea tiroidei si a glandelor suprarenale, ambele jucand un rol in mentinerea unei bune functionari a inimii si a sistemului cardiovascular. Anomalii mai mari ale inimii si vaselor de sange apar la copiii nascuti din mame cu deficit de vitamina A.
Untul contine, de asemenea, lecitina, o substanta care ajuta la asimilarea corecta si la metabolismul colesterolului. Untul mai are si un numar de anti-oxidanti care protejeaza impotriva radicalilor liberi care slabesc arterele. Vitamina A si vitamina E gasite in unt joaca un puternic rol anti-oxidant.
De ce ar trebui evitata margarina?
Exista o multitudine de componente nesanatoase la margarina:
Radicalii liberi: Radicalii liberi si alte produse toxice de descompunere sunt rezultatul prelucrarii industriale la temperatura inalta a uleiurilor vegetale. Ele contribuie la numeroase probleme de sanatate, inclusiv la cancer si boli de inima.
Vitamine sintetice: vitamina A si alte vitamine sintetice se adauga la margarina. Acestea au adesea un efect opus, comparativ cu vitaminele naturale din unt.
Emulgatori si conservanti: Numerosi aditivi sunt adaugati la margarina tartinabila.
Hexan si alti solventi: utilizati in procesul de extractie, aceste substante chimice industriale pot avea efecte toxice.
Emulgatori si conservanti: Numerosi aditivi sunt adaugati la margarina tartinabila.
Hexan si alti solventi: utilizati in procesul de extractie, aceste substante chimice industriale pot avea efecte toxice.
Arome artificiale: Acestea ajuta la mascarea gustului si mirosului oribil al uleiurilor hidrogenate partial, oferind un gust fals de unt.
Steroli: adesea adaugati la margarina, pentru a reduce nivelul de colesterol, acesti compusi estrogeni pot cauza probleme endocrine.
Steroli: adesea adaugati la margarina, pentru a reduce nivelul de colesterol, acesti compusi estrogeni pot cauza probleme endocrine.
Acum, că sunteți informați, vă mai tentează margarina? Pe mine, nu, deși am consumat margarină de când a apărut pe piața românească, iar eu eram copil!
GÂNDURI PESTE TIMP 14 Noiembrie
Ţara mea – de Marius Robu
Ţara mea e limba noastră,
Munţii dacilor şi Marea,
De la Dunărea albastră
Până unde-ncepe zarea.
Munţii dacilor şi Marea,
De la Dunărea albastră
Până unde-ncepe zarea.
Ţara mea e limba-n care
Scriu şi sufăr şi vorbesc,
Niciodată de vânzare
Nu-i, când alţii o tocmesc.
Scriu şi sufăr şi vorbesc,
Niciodată de vânzare
Nu-i, când alţii o tocmesc.
Ţara mea nu-i doar scursura
Care-o-njură, sau cea care
Merită înjurătura,
Ţara mea e mult mai mare.
Care-o-njură, sau cea care
Merită înjurătura,
Ţara mea e mult mai mare.
Ţara mea-s tata şi mama
Şi copiii. Vă implor,
Înjuraţi, dar ţineţi seama:
Nu mă înjuraţi de dor,
Şi copiii. Vă implor,
Înjuraţi, dar ţineţi seama:
Nu mă înjuraţi de dor,
De morminte, de Luceafăr sau de Pasărea Măiastră;
Înjuraţi, vă rog, doar ţara celor de-njurat şi-a voastră!
Înjuraţi, vă rog, doar ţara celor de-njurat şi-a voastră!
Friedrich Hegel - citate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu