MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 15 NOIEMBRIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE
B. Decese; Sărbători
Decese· 1280: A decedat Albertus Magnus sau Albert cel Mare (n. în 1195), unul din cei mai reprezentativi filosofi crestini ai Evului Mediu, calugar dominican, profesor al lui Toma de Aquino și al lui Pedro Hispano, viitorul papă Ioan al XXI- lea. A fost beatificat la 1622 de către Papa Grigore al XV-lea și a fost canonizat de Papa Pius al XI-lea, în 1931, fiind sărbătorit în Biserica Catolica la data de 15 noiembrie.· 1579: A murit prelatul ungur Ferenc David, fondatorul Bisericii Unitariene din Transilvania, primul episcop al bisericii unitariene din Transilvania. După obiceiul umanist al epocii și-a latinizat numele în Franciscus Davidis. David s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița. După convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania și numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya. Dr. Alexa Popovici menționează că: „de la David Ferenc au rămas un număr de 26 lucrări scrise, printre care amintim cea scrisă și tipărită în 1570 la Cluj cu titlul Konyvecske az igazi kereszteny keresztsegrol (despre adevăratul botez creștin)”.* 1586: Ștefan Báthory (n. 27 septembrie 1533, Șimleu, Principatul Transilvaniei - d. 12 decembrie 1586, Grodno, Uniunea Polono-Lituaniană) a fost principe al Transilvaniei între 1571-1575 și rege al Poloniei din 1575 până la moartea sa în 1586. Este unul din cei mai renumiți membri ai familiei Báthory.La mijlocul secolului al XVI-lea a studiat științele juridice la Universitatea din Padova.[1] Statuia sa din Padova amintește acest detaliu biografic și marchează legătura cu iezuiții din Transilvania, care au înființat Universitatea din Cluj, la inițiativa lui Báthory.Báthory a intrat după întoarcerea sa din Italia mai întâi în slujba împăratului Ferdinand I. În anul 1553 a căzut prizonier în mâinile otomanilor. Deoarece împăratul a ezitat plata unor sume de bani pentru eliberarea sa, Ștefan Báthory a trecut de partea lui Ioan Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei și rival împăratului Ferdinand, amândoi revendicând pentru sine coroana Ungariei. După moartea principelui rămas fără urmași, la data de 25 mai 1571 Ștefan Báthory a fost ales de nobilimea Ardealului, împotriva voinței împăratului, ca principe al Transilvaniei. După alegerea lui Ștefan Báthory a izbucnit un conflict militar în Transilvania, Ștefan Báthory alungându-l din țară pe Gáspár Bekes, conducătorul partidei imperiale din Transilvania, în 1573.n iunie 1574 tronul Poloniei devine vacant, deoarece Henric al III-lea al Franței de Valois (vezi Henric al IV-lea al Franței) preferă să devină regele Franței, întorcându-se în țară. După plecarea acestuia, urmează o luptă internă între nobilii polonezi, pentru desemnarea urmașului pe tronul Poloniei. Unul din pretendenții la tron era Maximilian al II-lea, din dinastia Habsburg, susținut în special de cancelarul Jan Zamoyski.În cele din urmă tronul Poloniei i-a revenit lui Ștefan Báthory, cu condiția să se căsătorească cu Anna Jagiello, descendentă a familiei Jagiello, care avea deja 53 de ani, o căsătorie cu țeluri politice. Când primește vestea neașteptată de numire pe tronul Poloniei, la întâlnirea din Mediaș îl convinge pe fratele său Cristofor Báthory să preia tronul principatului Transilvaniei. Planul lui Maximilian al II-lea de a ataca Polonia prin moscoviți eșuează prin moartea lui. Ștefan Báthory a fost încoronat la 1 mai ca rege al Poloniei. Cu toate piedicile puse de Habsburgi în calea ascensiunii sale, încheie un tratat de alianță cu aceștia, ca urmare a intervenției nunțiului papal (Roma 1578).„Regele Ștefan Báthory la Pskov”, pictură de Jan Matejko. Báthory este flancat de cancelarul Jan Zamoyski (în roșu) și de Antonio Possevino (în negru).PortretPrincipalele trăsături ale politicii sale sunt consolidarea poziției regelui în Polonia, de exemplu orașul Danzig refuză să recunoască autoritatea regelui, căutând să obțină o recunoaștere a independenței orașului. Ca și celelalte orase hanseatice, Danzigul dispune de o armată proprie, sprijinită de habsburgi, a căror autoritate este recunoscută de oraș. Două atacuri poloneze de pedepsire a Danzigului, care este situat la vărsarea Vistulei în Marea Baltică, eșuează pe 12 septembrie 1577. În datele de 16 iunie 1454 și 25 mai 1457, regele polonez este nevoit să recunoască privilegiile orașului, ce conțin dreptul pentru o politică externă proprie, dreptul de administrație proprie, limba germană ca limbă oficială, și libertatea religiei reformate (după Luther 1525 1557), drepturi pentru care se plătea o sumă de bani simbolică.Conflictele cu sultanul otoman Murad al III-lea sunt rezolvate pentru un timp scurt prin pacea din 5 noiembrie 1577, act semnat de parlamentul din Varșovia. Cu toate greutățile financiare și cu o armată epuizată, Ștefan Báthory reușește să obțină unele victorii împotriva țarului din Moscova, victorii nu numai militare ci și în domeniul diplomației. Prin acest război, reușește să redobândească încrederea Porții Otomane și a Casei de Habsburg.În anul 1581 Ștefan Báthory reușește să pătrundă adânc pe teritoriul Cnezatului Moscovei, la 22 august fiind la porțile orașului Poloțk. Trimisul papei de la Roma, profesorul Antonio Possevino, caută să medieze între trupele catolice poloneze și cele ortodoxe ale țarului. În ciuda acestei medieri, Ștefan Báthory asediază orașul într-o iarnă geroasă. Ivan cel Groaznic, țarul Rusiei, cedează în cele din urmă la 15 ianuarie 1582 acceptând armistițiul de la Jam Zapolski(en), denumit după un sat situat în apropiere de Novgorod. Prin acest armistițiu s-a stabilit o pace de 20 de ani, iar țarul a cedat orașele Poloțk și Livland coroanei polono-lituaniene.În politica internă a Poloniei au dominat iezuiții, un ordin de călugări catolici, care au sprijinit și influențat politica lui Ștefan Báthory, care plănuia să reunească Transilvania, Ungaria și Polonia pentru izgonirea otomanilor din Europa. Deoarece a murit în 1586, în urma unei hemoragii cerebrale, Ștefan Báthory nu a mai reușit să aducă la îndeplinire acest plan.Prin iezuiți a înființat Universitatea din Vilnius (7 iulie 1578) și Universitatea din Cluj (12 mai 1581).Fostul liceu romano-catolic din Cluj, în prezent Liceul Teoretic „Báthory István”, îi poartă numele.
Ștefan Báthory
Părinți Ștefan Báthory de Șimleu
Catherine Telegdi[*]Frați și surori Anna Báthory[*]
Cristofor Báthory
Andrew Báthory[*]Căsătorit cu Anna Jagiello * 1629:Gabriel Bethlen (în maghiară Gábor Bethlen) (n. ca. 1580, Ilia - d. 15 noiembrie 1629, Alba Iulia) a fost principe al Transilvaniei între 1613-1629 și începând cu 1619 lider al mișcării antihabsburgice din estul și nordul Ungariei în contextul Războiului de Treizeci de ani, în care Transilvania s-a situat de partea puterilor oponente Sfântului Imperiu Romano-German.A încercat să ajungă stăpânitor al Moldovei și al Munteniei, pe care ar fi dorit să le unească sub numele de Dacia (potrivit unor istorici români).Gabriele Bethlen s-a născut la Ilia, fiul lui Farkas Bethlen de Iktár și Druzsiána Lázár de Szárhegy. A fost educat la Lăzarea, în castelul unchiului său András Lázár. Mai apoi a fost trimis la curtea prințului Sigismund Báthory, cu care a fost și când a mers în campania sa în Țara Românească. Mai târziu l-a ajutat pe István Bocskai să obțină titlul de prinț al Transilvaniei în anul 1605.În 1613 Bethlen a condus o puternică armată împotriva lui Gabriel Báthory, care a fost ucis de către doi ofițeri de ai săi. Astfel otomanii puseseră Bethlen pe tronul Transilvaniei, spre deosebire de ce voiau Hasburgii. Pe data de 13 octombrie 1613, dieta Transilvaniei, la Cluj, a ratificat alegerea sultanului Ahmed I. În 1651 și împăratul Matia I l-a recunoscut drept rege al Transilvaniei, în schimbul unei promisiuni secrete din partea lui Bethlen în care l-ar fi ajutat împotriva Otomanilor.Între timp ce era rege, Bethlen a evitat cruzimea și excesele, tipice predecesoriilor săi. El a dezvoltat producția minieră și industrială, naționalizând multe sectoare ale comerțului extern al Transilvaniei prin utilizarea agenților care au cumpărat cantități mari de bunuri în țară la un preț fix și apoi revanzându-le în străinătate cu un mare profit. A costruit și un nou castel în Alba Iulia, capitala Transilvaniei pe acea vreme, s-a înconjurat cu o curte splendidă și a sponsorizat arta și cultura (el însuși a scris câteva imnuri), în special în ceea ce privește aspectele legate de credința lui calvinistă. Multe dintre acțiunile sale guvernamentale au fost, de fapt, dictate de dorința de a favoriza răspândirea culturii protestante: a înființat o academie la care a invitat fiecare pastor sau profesor maghiar care a vrut să meargă acolo și a trimis studenți la universități protestante în Anglia, Țările de Jos și în principatele protestante ale Sfântului Imperiu Roman; el a conferit titluri nobiliare ereditare tuturor pastorilor protestanți și i-a interzis pe nobilii să împiedice educarea slujitorilor lor. În același timp,i-a ales consilieri pe un catolic și un sabătar să "fie sigur că nu va cădea în excesele religioase".În acțiunea sa politică, el nu a neglijat aspectele militare, care ar fi servit la realizarea unei politici externe agresive și ambițioase; în acest scop el a înființat o armată eficientă de mercenari care, datorită acordurilor de pace cu Otomanii, s-a putut îndrepta spre domeniile habsburgice la nord și la est de teritoriul său. Au existat multe motive pentru rivalitatea sa cu Viena: din 1618, cu izbucnirea Războiului de Treizeci de ani, Habsburgii au început să urmeze în domeniile lor ereditare, inclusiv Ungaria Regală, o politică de centralizare și au întreprins o luptă grea pentru eliminarea protestantismului; acești doi factori, combinați cu ambiția personală și faptul că împăratul s-a abținut de la acordul secret din 1615, prelungind pacea cu otomanii, l-a făcut pe Bethlen să decidă pentru o intervenție armată.În timp ce noul Împărat Ferdinand al II-lea a fost implicat în reprimarea revoltei boemene care a izbucnit în 1618, Bethlen și-a condus forțele în Ungaria regală, în august 1619, iar în luna următoare a ocupat orașul Košice, unde protestanții l-au proclamat "căpitan" al Ungariei și protectorul protestanților. De asemenea, el a ocupat toată Slovacia de astăzi, intrând în octombrie chiar și în capitala Ungariei Regale, Bratislava, unde a primit Coroana Sfântului Ștefan.Trupele lui Bethlen s-au alăturat celor din Boemia și Moravia a Contelui Thurn, dar o încercare de a cuceri Viena a eșuat în noiembrie; el a fost forțat să renunțe la Austria după ce a fost atacat de comandantul Ungariei de Sus, Drugeth György, care a comandat un corp de mercenari ("lisowczycy"). După ce a cucerit o mare parte din Ungaria Regală, Bethlen a fost în favoarea păcii sau cel puțin al unui armistițiu, iar negocierile au fost deschise la Bratislava, Košice și Banská Bystrica; inițial, insistența lui Bethlen de a include rebelii boemeni în acordurile de pace părea, de asemenea, să desființeze întâlnirile, dar, în final, în ianuarie 1620 s-a încheiat un armistițiu, în care 13 județe din Ungaria Regală trebuiau cedate lui Bethlen. Pe data de 20 august 1620 a fost ales rege al Ungariei prin dieta adunată la Banská Bystrica cu consimțământul Otomanilor, dar a refuzat titlul pentru a se împăca cu Habsburgii. În ciuda acestor încercări de pace, războiul a fost reluat în septembrie.Situația lui Bethlen a fost afectată semnificativ de semnarea armistițiului: forțele din Boemia au fost înfrânte definitiv în 8 noiembrie 1620, iar Ferdinand al II-lea a procedat la catolicizarea Boemiei și reocuparea Ungariei Regale, finalizată în iunie 1621. Bethlen, lipsit de sprijinul nobililor protestanți care nu au primit pământurile catolice confiscate și care nu aveau suportul Otomanilor, a fost forțat să semneze Pacea din Nikolsburg. Conform tratatului, Bethlen a renunțat definitiv la titlul regal, în schimbul confirmării de către Ferdinand al Păcii de la Viena (1606), care a stabilit libertatea de cult pentru protestanții maghiari; în plus, s-a văzut acordat titlul oficial de "Prințul imperial al Transilvaniei", precum și șapte județe de-a lungul râurilor Tisa, cetățile Tokaj, Muncaci și Ecsed, și un ducat în Silesia.Mai târziu, Bethlen, încă de două ori (1623-1624 și 1626) a lansat campanii ofensive împotriva dominiilor habsburgice, de data aceasta ca un aliat al puterilor protestante inamice Imperiului. Primul conflict a fost încheiat cu Pacea de la Viena în 1624, al doilea cu Pacea de la Pressburg din 1626; ambele au confirmat termenile de la Nikolsburg.După aceste două campanii, Bethlen a încercat să se împace cu curtea de la Viena cu o propunere de căsătorie al unei arhiduce din Austria și o alianță împotriva turcilor, dar Ferdinand a respins oferta, forțând-ul pe Bethlen să-și retragă planurile împotriva Otomanilor. La întoarcerea de la Viena s-a căsătorit cu Ecaterina de Brandenburg, fiica Electorului de la Brandenburg, și s-a apropiat și mai mult de puterile protestante europene, printre care și Suedia lui Gustav II Adolf, care l-ar fi putut ajuta să obțină tronul Poloniei.Înainte de a putea realiza acest proiect, Bethlen a murit pe 15 noiembrie 1629, după ce a asigurat alegerea soției sale Ecaterina ca prințesă. El a reprezentat una dintre cele mai originale personalități ale secolului său: în ciuda credinței calviniste, el n-a încercat niciodată să limiteze libertatea religioasă a subiecților săi, ajutându-l chiar pe iezuitul Kaldy în traducerea și publicarea unei versiuni ale Sfintelor Scripturi.
Gabriel Bethlen Principele Transilvaniei
Regele Ungariei (1620–1621)
Prinț Romano-German
Duce de Opole (1622–1625)
Gabriel Bethlen de Iktár
Părinți Farkas Bethlen[*] Frați și surori Ștefan Bethlen Căsătorit cu Zsuzsanna Károlyi (1605),
Ecaterina de Brandenburg (1626)· 1630: A murit Johannes Kepler, astrolog, astronom şi matematician german, cel care a descoperit că Pământul şi planetele se mişcă în jurul Soarelui, pe orbite eliptice; (n.27.12.1571). Johannes Kepler (*27 decembrie 1571, Weil der Stadt – †15 noiembrie 1630, Regensburg), matematician, astronom și naturalist german, care a formulat și confirmat legile mișcării planetelor (Legile lui Kepler). În matematică este considerat precursor al calculului integral.· 1670 - A murit Jan Amos Komensky (Comenius, Johannes), pedagog şi reformator al învăţămîntului ceh (n.28.03.1592).· 1888: A murit Ion I. Câmpineanu, primul Guvernator al Băncii Naţionale a Romaniei (n. 1841). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii 13 noiembrie 1888.
· 1916 - A incetat din viaţă scriitorul Henryk Sienkiewicz, laureat al Premiului Nobel pe anul 1905 ("Potopul". "Quo vadis?", "Cavalerii teutoni") (n. 5 mai 1846)· 1917 - A încetat din viaţă Emile Durkheim, fondatorul şcolii franceze de sociologie; a stabilit obiectul şi metodele de studiu ale sociologiei: "Regulile metodei sociologice" (n. 1858)· 1932: A murit sergentul Constantin Ţurcanu, erou al Răzoiului de Independenţă, imortalizat de Vasile Alecsandri în poezia „Peneş Curcanul”; (n.1854). Constantin Ţurcanu a fost sergent în Regimentul 25 Infanterie şi a devenit faimos după batalia de la Grivita. A luptat apoi la Rahova. În 1913 a luptat din nou în Bulgaria, în al Doilea Razboi Balcanic, iar în Primul Razboi Mondial a luptat pe frontul de la Tisa, fiind avansat la gradul de plutonier major. Marele poet roman Vasile Alecsandri a dedicat o poezie lui Peneş Curcanul, în care cântă vitejiile acestuia şi a celor “9 din Vaslui” în lupta pentru independenţa României. Despre momentul înmormântării lui Vasile Alecsandri se relatează că atunci când a fost momentul să fie ridicat sicriul, din mulţime s-a auzit comanda: “Cei nouă din Vaslui şi cu sergentul zece…Ridicaţi!”. Astfel a fost purtat marele poet pe ultimul drum de către “curcanii” lui Peneş.
· 1938: Andre-Eugene Blondel, fizician francez, cunoscut pentru oscilograful și aparatul său de fotometrie (n. 1863)· 1943: A încetat din viaţă Ilie Moscovici (n.1885, Băiceni, jud.Iaşi), om politic român, membru al conducerii Partidului Socialist din România (1920) şi al conducerii Partidului Social-Democrat din România (1927-1943).
· 1956 - A murit, la Cannes, Principesa Elisabeta a Romaniei, fiica a regelui Ferdinand si a reginei Maria; a fost casatorita cu regele George al II-lea al Greciei, de care va divorta in 1934 (n.1894). Lisabeta, cum i se spunea în familie, s-a căsătorit pe 27 februarie 1921 cu diadohul (prințul moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină. Divorțează în 1935 stabilindu-se în Romania până în ianuarie 1948 când este nevoită să părăsească definitiv țara împreună cu ceilalți membri ai familiei regale. Viața în exil și-o petrece la Cannes în Franta, unde închiriază un apartament și unde va și muri în anul 1956 la vârsta de 62 de ani.· 1975 - A murit pictorul Paul Miracovici (n.21.02.1906).· 1976 - A incetat din viaţă Jean Gabin, actor de teatru şi film; a interpretat rolul comisarului Maigret în mai multe ecranizări după romanele lui Georges Simenon (n. 17 mai 1904). Cariera lui a fost plină de suişuri şi coborâşuri, datorate personalităţii dificile, unui egou imens. A lucrat ca muncitor, apoi a avut parte de câteva roluri minore, după care a fost nevoit să-şi satisfacă stagiul militar. La întoarcere acceptă tot felul de roluri mărunte, se angajează la cabaretul Moulin Rouge, apoi joacă în două filme mute. Primul succes notabil îl are cu rolul din “Maria Chapdelaine”. În 1937 a jucat în filmul “Marile speranţe”, iar succesul uriaş îi aduce oferte de la Hollywood, pe care însă le declină. Chiar jucând numai în filme franţuzeşti, devine vedetă internaţională. Românilor le este poate mai cunoscut din rolul avut în filmul “Mizerabilii”, ecranizare a marelui roman al lui Victor Hugo. După ce divorţează de a doua soţie, începe o relaţie cu Marlene Dietrich, relaţie care la un moment dat îl pune în divergenţă cu marile studiouri, fiindcă marele actor a vrut s-o impună pe Marlene într-un anume rol. Pleacă în război şi câştigă Medalia Militară şi Crucea de Război, în trupele conduse de generalul Charles de Gaulle. Apoi îşi continuă cariera artistică, jucând în peste 50 de filme, iar în 1949 câştigă Oscarul.· 1988: A murit Alexandru Teodorescu, violonist şi profesor (n. 1896)· 1991: A murit Ecaterina Fotino-Negru, pianist şi profesor; (n. 1902).· 1993: A încetat din viaţă istoricul de artă Virgil Vătăşianu, membru titular al Academiei Române (“Istoria artei feudale în Ţările Române”); (n. 21 martie 1902).
· 2000: A decedat scriitorul si criticul literar Laurenţiu Ulici, fost director al revistei „Luceafărul” (1990-2000) si vicepreşedinte (1993) şi preşedinte (1995-2000) al Uniunii Scriitorilor din România; (n. 1943).
· 2009 - A decedat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, PavleSărbători· Ziua națională a Republicii Federative a Braziliei· Calendar religios 15 noiembrie- Calendar crestin ortodox:+) Sfantul Cuvios Paisie de la Neamt; Sf Mc și Mărturisitori Gurie, Samona si Aviv, diaconul; Începutul Postului Nașterii Domnului; Duminica a 25-a după Rusalii - Pilda samarineanului milostiv
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu