6 APRILIE 2021 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
IGOR FIODOROVICI STRAVINSKI
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Igor Fiodorovici Stravinski (n. , Lomonosov, Rusia, Saint Petersburg Governorate(d), Imperiul Rus – d. , New York City, New York, SUA) a fost un compozitor modern de muzică cultă, originar din Rusia, unul din cei mai importanți muzicieni din prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a făcut cunoscut și ca pianist virtuoz și dirijor, a readus în actualitate și a revoluționat muzica de balet.
Igor Stravinski s-a născut la Oranienbaum (astăzi Lomonosov), în apropiere de St. Petersburg. Face studii de Drept, dar ia și lecții de pian, apoi devine elevul compozitorului Nikolai Rimski-Korsakov, reputat maestru în arta orchestrației. Primele lucrări ale tânărului Igor, Focuri de artificii și Scherzo fantastic, entuziasmează pe Serghei Diaghilev, conducătorul vestitelor "Ballets Russes" din Paris, care îi comandă compoziții pentru ansamblul său. Rezultatul este muzica de balet Pasărea de Foc, a cărei reprezentație în 1910 stupefiază, dar și entuziasmează publicul parizian, conștient că se află în pragul unui nou stil în muzică. Urmează Petrușka (1911), splendida poveste muzical-coreografică pe motive ale folclorului rus. Cu următoarea operă, Sacre du Printemps („Ritualul primăverii”), izbucnește însă scandalul, provocat nu atât de spectacol, cât de originalitatea muzicii. Publicul se împarte în două: pe de o parte adversarii, care nu se pot împăca cu mijloacele noi de expresie muzicala, pe de altă parte entuziaștii susținători ai noului gen. Evoluția ulterioară a muzicii lui Stravinski face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzică modernă clasică tonală serială.
Igor Stravinski trece de la stilul neoclasic din Pucinella (1919-1920), pe teme de Pergolesi, sau Apollo Musagete (1928), la experimentele dodecafonice din Canticum Sacrum ad honorem Sancti Marci (1955). În ceea ce privește muzica operistică, Stravinsky adoptă un stil eclectic și eterogen, rezultând în capodopere ca Le Rosignol (Privighetoarea", 1914), Oedipus Rex (1927), Cariera unui libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz îi influențează compoziția celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet și orchestră.
După ce a trăit cea mai mare parte a vieții în Franța, la vârsta de 58 de ani se stabilește definitiv în America, fiind mai ales activ ca dirijor de orchestră și autor de cronici muzicale. Continuă să compună muzică pentru balet (Orpheus, 1947; Agon, 1957), Compoziții corale (Messe pentru cor și dublu quintet de suflători, 1944-1948; Abraham and Isaak, 1963; Requiem Canticles, 1966; Simfonia psalmilor pentru cor și orchestră, 1948).
Igor Stravinski moare în urma unui infarct la 6 aprilie 1971 în apartamentul său din New York. Este înmormântat la Veneția în cimitirul San Michele[
Una dintre cele mai interesante şi contradictorii personalităţi ale secolului al XX-lea, Igor Stravinski (n. 1881 - m. 1971) s-a apropiat de genul spectacolului muzical în numeroase rânduri, fără a-i accepta întru totul rigorile.
Povestea soldatului
Lucrările scrise spre sfârşitul perioadei ruse, "Nunta" (1914-1917), "Vulpea" (1917), "Povestea soldatului" (1918), fac parte dintr-un gen intermediar de teatru muzical, cu coruri, dansuri şi orchestră, potrivit consemnărilor de lucrarea Ghid de operă, Bucureşti, 1971.
Operă în două părţi, Povestea soldatului, cu muzica semnată de Igor Stravinski şi libretul de Charles Ferdinand Ramuz (n. 1878 - m. 1947), după o culegere de basme populare ruse de Aleksandr Nikolaevici Afanasiev, a avut premiera la 28 septembrie 1918, la Lausanne, cu Georges Pitoëff în rolul soldatului, diavolul fiind Jean Villard, iar povestitorul Elie Gagnebin.
Opera a fost scrisă pentru o formaţie orchestrală redusă şi pentru actori, nu cântăreţi. Ramuz, un scriitor elveţian vorbitor de limbă franceză, este cel care se află la originea "Poveştii soldatului", al cărui libret a fost o lucrare destinată teatrului ambulant, pentru recitator şi şapte instrumente, pe tema luptei dintre bine şi rău pentru a intra în posesia sufletului uman, tratată cu unor puţin sarcastic, potrivit menţionărilor din "Dicţionarul marilor muzicieni", Bucureşti, 2006.
Libretul descrie parabola unui soldat care îşi tranzacţionează vioara (sufletul) cu diavolul în schimbul unui câştig economic nelimitat. Muzica este înscrisă pentru un septet de vioară, bas de bas, clarinet, fagot, cornet (adesea jucat pe trompetă), trombon şi percuţie, iar povestea este comunicată de trei actori: soldatul, diavolul şi un narator. Un dansator joacă rolul nevorbind al prinţesei şi pot exista, de asemenea, şi dansatori de ansamblu suplimentar. Interpretarea completă a lui operei a durat aproximativ o oră. Ulterior, textul original scris de Ramuz în franceză a fost tradus în engleză de către Michael Flanders şi de Kitty Black şi în germană de Hans Reinhart.
"Povestea soldatului" reprezintă o capodoperă a muzicii secolului al XX-lea, în care compozitorul aduce un omagiu vechiului teatru popular rus, de care a fost fascinat încă din copilărie. Stravinski a compus această lucrare în timpul Primului Război Mondial, când se afla în Elveţia împreună cu prietenul său, poetul elveţian Charles Ferdinand Ramuz.
Compozitorul, pianistul şi dirijorul Igor Fiodorovici Stravinski s-a născut la 17 iunie 1882, la Oranienbaum, lângă Sankt Petersburg. La vârsta de nouă ani, a început să studieze pianul, pentru care a dovedit aptitudini remarcabile, luând, în paralel, lecţii de armonie. La 18 ani, a început să studieze singur contrapunctul.
A urmat ştiinţele juridice la Universitatea din Petersburg. Între 1902-1908, a studiat, avându-l ca meditator pe Rimski-Korsakov, orchestraţia şi teoria formelor. În partea a doua a acestor studii, a compus "Simfonia în Mi bemol" op.1 (1906-07), "Scherzo fantastique" op.1 (1907-1908), şi "Feux d'artifice", op.4 (1908). Succesul enorm al baletului "L'oiseau de Feu" (premiera la 25 iun. 1910), a cărui muzică a compus-o, l-a propulsat pe Stravinski pe traiectoria unei cariere muzicale de fast şi glorie, mai întâi în Franţa (1914-1936) şi apoi în Statele Unite ale Americii (1945), unde s-a stabilit până la sfârşitul vieţii.
În decursul carierei sale, a întreprins numeroase turnee internaţionale, ca pianist sau ca şef de orchestră. În cariera lui I.F. Stravinski se disting cinci perioade: cea rusă (1908-1922), cea neoclasică europeană (1922-1940), cea neoclasică americană (1940-1950), cea dodecafonică (1950-1959) şi cea serială (1919-1966). A acordat o importanţă deosebită ritmului, formei, instrumentaţiei şi constituie în fiecare etapă o puternică revelaţie pentru contemporani. Bogăţia inspiraţiei, calitatea timbrală, concizia, ritmul, ca element determinant al formei, originalitatea arhitecturală, dar îndeosebi vitalitatea geniului motivează prezenţa perpetuă a acestui compozitor în actualitate. A fost unul dintre corifeii muzicii moderne.
Creaţia sa cuprinde peste 100 de opusuri. A murit la 6 aprilie 1971, la New York.
Iată o listă a lucrărilor sale:
După numărul de catalog
După tipul compoziției
Opera / teatru
- The Nightingale ( Le Rossignol ), operă în 3 acte (1914)
- Renard , un burlesc pentru 4 pantomime și orchestră de cameră (1916)
- L'Histoire du soldat ( Povestea soldatului ), pentru ansamblu de cameră și trei difuzoare (1918)
- Mavra , operă cu un act (1922)
- Oedipus rex , opera-oratorio în 2 acte (1927)
- Perséphone , mélodrame pentru vorbitor, soliști, cor și orchestră (1933)
- The Rake's Progress , operă în 3 acte (1951)
- Potopul , operă de televiziune (1962)
Balet
- Pasărea de foc ( L'oiseau de feu ) (1910; rev. 1919, 1945)
- Petrushka (1911, rev. 1947)
- Ritul primăverii ( Le sacre du printemps ) (1913; rev. 1947, 1967)
- Les Noces ( Nunta ), pentru soliști, cor, patru piane și percuție (1914–17 și 1919–23)
- Pulcinella , pentru orchestră de cameră și soliști (1920)
- Apollo ( Apollon musagète ), pentru orchestră de coarde (1928; rev. 1947)
- Le Baiser de la fée ( Sărutul zânelor ) (1928; rev. 1950)
- Jeu de cartes ( Joc de cărți ) (1936)
- Circus Polka (1942)
- Scènes de balet (1944)
- Orfeu , pentru orchestră de cameră (1947)
- Agon (1957)
Orchestral
- Simfonie în mi bemol major , op. 1 (1907)
- Scherzo fantastique , Op. 3 (1908)
- Feu d'artifice ( Artificii ), Op. 4 (1908)
- Cântec funerar (Погребальная песня; Chant funèbre), Op. 5 (1908); compus pentru a comemora moartea lui Nikolai Rimsky-Korsakov ; a avut premiera la 17 ianuarie 1909 în Sala Mare a Conservatorului din Sankt Petersburg ; pierdut până în septembrie 2015. [1] [2]
- Le chant du rossignol ( Cântecul privighetoarei ) (1917)
- Suită din Pulcinella (1920; rev. 1949, 1965)
- Suita nr. 2 pentru orchestră de cameră (1921, amenajarea Trois pièces faciles și Cinq pièces faciles No. 5)
- Suita nr. 1 pentru orchestră de cameră (1925, amenajarea Cinq pièces faciles nr. 1-4)
- Quatre études , pentru orchestră (1928, aranjament din Three Pieces for String Quartet and Étude pour pianola )
- Divertimento (Suite din Le Baiser de la fée , 1934)
- Concert în mi bemol Dumbarton Oaks , pentru orchestră de cameră (1938)
- Simfonia în Do (1940)
- Danses concertantes pentru orchestra de cameră (1941–42)
- Four Norwegian Moods (1942)
- Oda (1943)
- Scherzo à la russe pentru orchestră (1944, și o versiune pentruformația lui Paul Whiteman )
- Circus Polka (1944)
- Simfonia în trei mișcări (1945)
- Concert în re "Basilea" , pentru orchestră de coarde (1946)
- Tango pentru orchestră de cameră (1953, amenajarea lucrării din 1940 pentru pian)
- Preludiu de salut pentru orchestră (1955), pentru a 80-a aniversare a lui Pierre Monteux
- 8 miniaturi instrumentale pentru 15 jucători (1963, orchestrarea Les cinq doigts )
- Variații ( Aldous Huxley in Memoriam) (1963/1964)
- Canon on a Popular Russian Tune (1965)
Concertante
- Concert pentru pian și instrumente de suflat (1923–24, rev. 1950)
- Capriccio pentru pian și orchestră (1929/1949)
- Concert pentru vioară în re (1931)
- Mișcări pentru pian și orchestră (1958/1959)
Coral
- Cantata pentru a șaizecea aniversare a lui Rimsky-Korsakov , pentru cor și pian (1904). Nepublicat. Interpretat o dată la 19 martie 1904 în apartamentul lui Nikolai Rimsky-Korsakov din Sankt Petersburg și ulterior pierdut.
- Zvezdoliki ( Le roi des étoiles ) ( Regele Stelelor ), pentru cor și orchestră masculină (1912)
- Patru cântece țărănești rusești , pentru voce feminină neînsoțită (1917)
- Pater Noster (Otche Nash) pentru cor a cappella (1926, rev. 1949)
- Simfonia Psalmilor , pentru cor și orchestră (1930, rev. 1948)
- Credo (Veruyu) pentru chorus a cappella (1932, rev. 1964)
- Ave Maria (Bogoroditse Dyevo) pentru cor a cappella (1934, rev. 1949)
- Babel (1944)
- Liturghie , pentru refren și cvintet dublu de vânt (1944–48)
- Cantata , pentru mezzo-soprană, tenor, cor feminin, 2 flauturi, oboi, corn englezesc și violoncel (1951–52)
- Canticum Sacrum , pentru tenor, bariton, cor și orchestră (1955)
- Threni , pentru șase soliști, cor și orchestră (1958)
- O predică, o narațiune și o rugăciune pentru alto, tenor, vorbitor, cor și orchestră (1961)
- Anthem (Porumbelul care coboară sparge aerul) , pentru refren a cappella (1962)
- Introitus , pentru corul masculin și ansamblul de cameră (1965)
- Cântece de Requiem , pentru bas, contralt, cor și orchestră (1966)
Vocal
- Le Nuage ( Туча ; Cloud-Storm ), pentru voce și pian (1902)
- The Mushrooms Going to War , pentru voce (bas) și pian (1904)
- Dirijor și Tarantula , pentru voce și pian (1906) Lost.
- Faun and Shepherdess , pentru mezzo-soprană și orchestră, Op. 2 (1907)
- Pastorale , pentrusoprană vocalistă și pian (1907)
- Stravinsky a creat un aranjament al acestei piese pentru soprană și patru vânturi de lemn în 1923 și aranjamente pentru vioară și pian și pentru vioară și patru vânturi de lemn în 1933.
- Două melodii ale lui Gorodestsky , pentru mezzo-soprană și pian, Op. 6 (1908)
- Deux poèmes de Paul Verlaine , pentru bariton și pian, Op. 9 (1910, amenajat pentru bariton și orchestră 1951)
- Două poezii ale lui K. Balmont , pentru voce și pian (1911, aranjat pentru voce și orchestră mică 1954)
- Three Japanese Lyrics ( Trois poésies de la lyrique japonaise ), pentru voce și pian sau orchestră de cameră (1913)
- Trois petites chansons , pentru voce și pian (1906–1913, aranjat pentru voce și orchestră mică 1930)
- Pribaoutki , pentru voce, patru vânturi de lemn și patru corzi (1914)
- Kornílo (Unchiul Kornilo)
- Natashka (Little Natalie)
- Polkovnik (Colonelul)
- Starets i zayats (Bătrânul și iepurele)
- Berceuses du chat , pentru contralto și trei clarinete (1916)
- Three Tales for Children , for voice and piano (1917)
- Tilim-bom
- Gâște, lebede
- Micul cântec al ursului
- Berceuse , pentru voce și pian (1918)
- Quatre cântă ruse , pentru voce și pian (1918-19)
- Selezen ' (The Drake)
- Zapevnaya (Counting Song)
- Sidit varabey na chuzhoy garadbe (Dish-divination Song)
- Sektanskaya (Cântecul sectarului )
- Petit ramusianum harmonique , pentru voce singură sau voci (1938)
- Trei cântece de la William Shakespeare , pentru mezzo-soprană, flaut, clarinet și viola (1953)
- Patru cântece, pentru mezzo-soprană, flaut, harpă și chitară (1954, aranjament pentru Quatre chants russes nr. 1 și 4; Three Tales for Children nr. 1 și 2)
- In Memoriam Dylan Thomas (Dirge-canons and song) , pentru tenor, cvartet de coarde și patru tromboane (1954)
- Abraham și Isaac , o baladă sacră pentru bariton și orchestră (1963)
- Elegie pentru JFK , pentru bariton sau mezzo-soprană și trei clarinete (1964)
- Owl and the Pussy Cat , pentru soprană și pian (1966)
Cameră
- Trei piese pentru cvartet de coarde (1914)
- Pour Pablo Picasso , pentru clarinet solo (1917) Inedit.
- Canon pentru două coarne (1917) Inedit.
- Ragtime pentru unsprezece instrumente (1917–18)
- Lied ohne Name (Duet pentru doi basoni) (1918)
- Suită din L'Histoire du soldat , pentru vioară, clarinet și pian (1919)
- Trei piese pentru clarinet (1919)
- Concertino, pentru cvartet de coarde (1920)
- Simfonii de instrumente de suflat (1920, rev. 1947)
- Octet pentru instrumente de suflat (1923)
- Suită pe teme, fragmente și piese de Giambattista Pergolesi , pentru vioară și pian (1925)
- Duo concertant pentru vioară și pian (1932)
- Suite italienne (de la Pulcinella ), pentru violoncel și pian (1932/33) (în colaborare cu Gregor Piatigorsky )
- Suite italienne (de la Pulcinella ), pentru vioară și pian (1934) (în colaborare cu Samuel Dushkin )
- Preludium pentru Jazz Band (1936/37)
- Elegie , pentru viola solo (1944)
- Concert Ebony pentru clarinet și formație de jazz (1945)
- Septet pentru clarinet, corn, fagot, vioară, viola, violoncel și pian (1953)
- Concertino, pentru ansamblu mic (1953) (amenajare a lucrării din 1920 pentru cvartet de coarde)
- Epitaphium , pentru flaut, clarinet și harpă (1959)
- Canon dublu , pentru cvartetul de coarde „ Raoul Dufy in Memoriam” (1959)
- Monumentum pro Gesualdo di Venosa ad CD annum , pentru ansamblu de cameră (1960)
- "Asciugate I begli ochi"
- "Ma tu, cagion di quella"
- "Belta poi che t'assenti"
- Cântec de leagăn, pentru două înregistratoare (1960) (aranjamentul articolului din The Rake's Progress , 1951)
- Fanfara pentru un nou teatru , pentru două trâmbițe (1964)
Pian
- Tarantella (1898) Inedit.
- Norul furtunii ( Le Nuage ) (1898) Pierdut.
- Scherzo (1902)
- Sonata pentru pian în fa major minor (1904)
- Quatre études , Op. 7 (1908)
- Pasărea de foc ( L'oiseau de feu ) (1910)
- Petrushka , reducere pentru duet de pian (1912, rev. 1947)
- Ritul primăverii ( Le sacre du printemps ), pentru patru mâini pe un singur pian (1913)
- Valse des fleurs , pentru două piane (1914)
- Trois pièces faciles , pentru patru mâini (1915)
- Souvenir d'une marche boche (1915)
- Cinq pièces faciles , pentru patru mâini (1917)
- Valse pour les enfants (1917)
- Piano-Rag-Music (1919)
- Fragment des symphonies pour instruments à vent à la mémoire de Achille-Claude Debussy (1920)
- Corala (1920)
- Les cinq doigts (1921)
- Trois mouvements de Petrouchka (1921)
- Sonata pentru pian (1924)
- Serenada în A (1925)
- Le chant du rossignol , aranjament pentru pian (1927)
- Apollon musagète (1927), transcris pentru pian de către autor din versiunea pentru orchestră de coarde finalizată în ianuarie 1928
- Concert pentru doi piani (1935)
- Tango (1940)
- Circus Polka (1942)
- Sonata pentru doi piani (1943)
- Scherzo à la russe , aranjament pentru două piane (1944)
- Agon , reducere pentru două piane a compozitorului (1957)
- Două schițe pentru o sonată (1967)
Pian jucător
Aceasta nu este o listă a tuturor rolurilor de pian ale muzicii lui Stravinsky, ci doar a celor pe care compozitorul însuși le-a compus sau rescris pentru pian . Datele sunt de publicare.
- Étude pour pianola (Study for Pianola) - Aeolian Company, London, Themodist T967 (1921)
- Pulcinella Pleyel, Paris, Pleyela 8421 - 8428 (1921)
- Ritul primăverii ( Le sacre du printemps ) - Pleyel, Paris, Pleyela 8429 - 8437 (1921)
- Ritul de primăvară ( Le sacre du printemps ) - Compania Eoliană, Londra, Temodist T24150 - T24153 (1921)
- Pian-Rag-Music - Pleyel, Paris, Pleyela 8438 (1921)
- Ragtime - Pleyel, Paris, Pleyela 8450 (1921)
- Petrushka - Pleyel, Paris, Pleyela 8441 - 8447 (1922)
- Le chant du rossignol (Cântecul privighetoarei) - Pleyel, Paris, Pleyela 8451 - 8453 (1922/3)
- Three Tales for Children - Pleyel, Paris, Pleyela 8454 (1922/3)
- Quatre chants russes (Four Russian Songs) - Pleyel, Paris, Pleyela 8455 (1922/3)
- Concertino - Pleyel, Paris, Pleyela 8456 (1923)
- Les Noces (Nunta) - Pleyel, Paris 8831 - 8834, 8861 (1923)
- The Firebird ( L'oiseau de feu ) - Pleyel, Paris, Pleyela 10039 - 10045 (1926)
- The Firebird ( L'oiseau de feu ) - Aeolian Company, Londra, Duo-Art D759 - D769 (1929)
Aranjamente și transcripții
- Les Sylphides (După Chopin ) (1909)
- Cântecul barbarilor din Volga (1917)
- Refren din Prologul lui „ Boris Godunov ” (1918)
- Marseillaise (1919) pentru vioară solo
- Bannerul cu pete de stea (1941)
- Bluebird Pas de Deux , de la Pyotr Ilici Ceaikovski (1941)
- Canzonetta Jean Sibelius (1963)
- Patru Preludii și fugile de Bach bine-temperata Clavier (1969)
Balete pe muzica lui Stravinsky
- Danses concertantes
- The Cage (1951) to the Concerto in D
- Octet (1958) la Octet
- Monumentum pro Gesualdo (1960) la Monumentum pro Gesualdo di Venosa ad CD annum
- Arcade (1963) la Concertul pentru pian și instrumente de suflat
- Cântecele Requiem (Robbins) (1966) la Cântecele Requiem
- Variații (1966) la Variații
- Cântecele Requiem (Balanchine) (1968) la Cântecele Requiem
- Oda (1972) la Oda
- Scènes de ballet (1972) la Scènes de ballet
- Symphony in E-flat (1972) la Symphony in E-flat
- Simfonia în trei mișcări (1972) la Simfonia în trei mișcări
- Élégie (1982) la Élégie pentru viola solo
- Noe și potopul (1982) la Potop
- Tango (Balanchine) (1982) la Tango
- Tango (Martins) (1984) la Tango
- Scènes de ballet (1999) la Scènes de ballet
Cine dorește poate să-și aleagă din listă orice lucrare și să o asculte pe You Tube.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu