6. /11 MAI 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP
MIHAIL ȘOLOHOV
Mihail Alexandrovici Șolohov (în rusă Михаи́л Алекса́ндрович Шо́лохов) (n. ,[4] Kruzhilin(d), Regiunea Rostov, Rusia – d. ,[4][5][6][7] Vioșenskaia(d), RSFS Rusă, URSS) a fost un scriitor cazac, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965.
Motivația Juriului Nobel
„...pentru forța artistică și integritatea cu care a dat expresie, în epica Donului, unei etape istorice din viața poporului rus” [8].
Date biografice
Mihail Șolohov se naște la 11 (24) mai 1905, în cătunul Krujilin din stanița Vioșenskaia a regiunii Donului, acum regiunea Rostov. Mama sa provine dintr-o familie de țărani, tatăl îndeplinește diverse munci în această zonă locuită de cazaci. Viitorul scriitor învață la o școală parohială și la gimnaziu (termină patru clase).
Participă la războiul civil. La sfârșitul anului 1922 vine la Moscova, unde lucrează ca muncitor necalificat, hamal, etc.
Participă la activitatea grupării literare "Molodaia gvardia" (Tânăra gardă). Publică primele foiletoane în 1923 - 1924. Prima publicație - foiletonul "Ispitanie" (Încercarea), iscălită Mihail Șolohov și apărută într-un ziar la 19 septembrie 1923.
Îi apar, pe rând, o serie de schițe și povestiri, strânse în 1926, în două volume. Descrie în ele războiul civil de pe Don, fără înfrumusețări romantice. Prima povestire - "Rodinka" (Aluniță) este publicată la 14 decembrie 1924.
În 1924 se întoarce pe Don. Se mută în stanița Veșenskaia. Aici începe să scrie Donul liniștit, romanul care îi va aduce recunoaștere mondială. În 1940, Mihail Șolohov a primit Premiul Stalin. [9]
Scrieri
- Donskie rasskazi (Povestiri de pe Don) (1926)
- Tihii Don (Donul liniștit) - „roman în patru cărți”
- prima carte apare în 1928;
- a doua carte în 1928;
- a treia în 1932;
- a patra în 1940.
- Podniataia țelina (Pământ desțelenit) - „roman în două cărți”
- prima carte apare în 1932;
- a doua carte în 1959-1969
- Odin iazîc (O limbă) - (1927)
- Nauka nenavisti (Știința urii) - (1942)
- Sudiba celoveka (Soarta unui om) - (1956)
CITATE:
1. Viaţa impune oamenilor legile sale, care nu sunt scrise nicăieri.
2. Femeia e ca mâţa; se lipeşte de cine o mângâie.
3. Cea mai mare parte a romanului se petrece în Veshenskaya stanitsa (oraş cazac de pe malurile Donului), unde locuieşte eroul principal, Grigorii Melehov. Acţiunea are loc între anii 1912-1922, incluzând perioada Ţaristă, Primul Război Mondial şi Războiul Civil (1918-1923), după desfăşurarea Revoluţiei Ruse din 1917. Viaţa cazacilor de pe Don şi a lui ia o altă întorsătură când începe Primul Mondial, rezultatul fiind destrămarea Imperiului Rus şi mai târziu formarea URSS, când pe lângă lupta contra inamicului ţara se împarte în două tabere, după abdicarea ultimului Ţar rus Nicolae al II-lea,venind la putere Partidul Bolşevic. De aici începe sortarea pe menşevici sau Armata Albă – cei care doreau reîntoarcerea Ţarismului (printre care se numărau şi cazacii de pe Don) şi bolşevici sau Armata Roşie (cei ce optau pentru noul regim).
LAURENȚIU CERNEȚ
CRIȘU DASCĂLU
DASCALU Crisu, se naste la 11 mai 1941, comuna Ba-lint, judetul Timis. Poet si poetician.
Fiul lui Di-mitrie Dascalu, functionar, si al Ecaterinei (n. Ehlinger), muncitoare.
Liceul „Coriolan Bre-diceanu" din Lugoj (bacalaureatul in 1959). In 1964 absolva cursurile Facultatii de Filologie, sectia romana-germana, a Univ. din Timisoara. Cercetator stiintific la Centrul de Stiinte Sociale al Univ. din Timisoara. Dr. in filologie, cu teza Limbajul poetic romanesc. O analiza din perspectiva textualizarii (1979).
Debuteaza cu versuri in Scrisul banatean (1959). Colab.
la Romania literara. Ateneu, Ramuri si la revista literare din R.S.F. Iugoslavia. Voi. de debut, Minie si marmura (1968), impune, asa cum s-a remarcat, un poet deja format. Calitati de teoretician remarcabile in volum Dialectica limbajului poetic (1986). Premiul Asoc. Scriitorilor din Timisoara (1978).
Tematic, poemele din Minie si marmura (1968) sint subsumabile unei structuri imaginare de esenta acvatica, iar ca efect de lectura, unei poezii a nelinistii. Elanurile lirice, adesea romantice, se indreapta spre maxima vizualizare a discursului. Rapida succesiune a imaginilor si convergenta lor reusesc, desi nu intotdeauna, sa creeze viziuni ample, pline de o forta intunecata, misterioasa, ca in urmatorul poem, bazat, ca atitea altele din acest volum, pe un scenariu sumar, reprezentind un deicid si totodata nasterea prin uzurpare a unui nou zeu; gindul, profund si nietzscheian, sugereaza ca rostul divinului nu este de a pedepsi, ci de a prelua asupra sa greseala:
„Sculptorul a plecat in corabii. Zeii de piatra se surpara in socluri, Ca in mausolee- Nefastuos. Nimeni nu plinge, noaptea, Si marmura, spargin-du-se, Ilumina cetatea Si femei alaptind, (inaintea Penelopei, inaintea Clitemnes-trei), Visatoare femei Asteptind. Ucigasul de zei, Tinarul si preafrumosul, Adormit ostenit Pe socluri inalte. in zori Iesira fe-meile-n tarm, Singur vazindu-l, Mihnit si stralucitor Si ii adusera jertfe Si mut se rugara indureratele erinii. Ucigasul de zei Se intoarse cu fata spre Mare Si inmarmuri." Minie si marmura < b> |
Cind discursul poetic inainteaza, ca mai sus. firesc, necrispat, pierderile de tensiune sint rare; in astfel de momente au fost scrise poeme memorabile: Primavaratica moarte a soselei de asfalt. Jefuitorii de corabii. Modalitatile primului volum sint insa abandonate in urmatorul, incercare asupra bucuriei (1978), unde energia poetului se indreapta de la imagine spre retorica ei. foarte complicata, apelind ia o simbolistica disparata intr-un vers eufonic, dai semantic obscur (citeodata pina la ininteligibil), ceea ce poate da impresia falsa de poezie suprarealista. incercare asupra bucuriei a fost gindit ca un tot, intrucit poemele isi trec versurile unul altuia dupa o combinatorie aproape libera, ureind inca o data in literatura abruptul versant mallarmeean - utopia cartii infinit circulare.
Dialectica limbajului poetic (1986) cerceteaza diacronic raportul dintre limba, limbaj si opera, altfel spus, „procedeele prin care limba se converteste in limbaj poetic in vederea realizarii operei" (N. Manolescu).
OPERA: Minie si marmura, versuri, Bucuresti, 1968: incercare asupra bucuriei, versuri. Timisoara. 1978; Stilurile nonarlistice ale limbii romane literare in secolul al XlX-lea. Structura imaginii in .stilul stiintific, in colab.. Timisoara, 1982; Dialectica limbajului poetic. Timisoara, 1986. |
REFERINTE CRITICE: N. Ciobanu. in Romania literara, nr. 14, 1979; M. Pop-Cornis, in Orizont, nr.29.1979; C.Ungureanu,in Orizont, nr.42,1986; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 45, 1986; Al. Calinescu, in Cronica, nr. 46, 1986. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu