MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 5 MAI 2021 /POEZIE

 3. /5 MAI 2021 - POEZIE

Ștefan Mitroi
Biografie
Șefan Mitroi (n. 5 mai 1956, Siliștea, județul Teleorman) este un scriitor și jurnalist român. A debutat, ca poet, în revista Astra din Brașov, când era elev în anul al II-lea de liceu.
A activat, în timpul studenției, în cadrul cenaclului Junimea din Iași, publicând versuri în revistele Opinia studențească, Convorbiri literare, Cronica, Tribuna, Luceafărul, România literară. A primit, ca poet, numeroase premii la concursurile literare studențești și nu numai. Ca prozator, a debutat, în 1983, în Suplimentul literar și artistic al ziarului Scânteia tineretului. După 1990, a publicat rar în revistele literare.
Doctor în drept.

VOLUME PUBLICATE

• Nimic despre singurătate (publicistică), Editura Eminescu, 1986
• Războiul de după război (proză scurtă), Editura Eminescu, 1987
• Povești din Țara Arborado (literatură pentru copii), Editura Ion Creangă, 1988
• Somnul verde al copacilor (proză scurtă), Editura Eminescu, 1989
• Bolnav de înserare (poezii), Editura Ministerului de Interne, 1992
• Ce iei cu tine în mormânt (proză scurtă), Editura Eminescu, 1996
• Povești aproape întâmplate (literatură pentru copii), Editura Eminescu, 1998
• Adio, îngere păzitor (poezii), Editura Libra, 2001
• Buzunare cu grâu (poezii), Editura Eminescu, 2001
• Căderea în cer (roman), Editura Libra, 2003
• Gaura (roman), Editura Libra, 2004
• Viata inversă a lui Cocostel Ouatu (roman), Editura RAO, 2005
• Mașina de scărpinat, vol. I si II (teatru), Editura Libra, 2006
• Dulce ca pelinul (roman), Editura Libra și Detectiv, 2008
• Biblia pentru furnici, 2013 ^[1]

PIESE DE TEATRU PUSE ÎN SCENĂ

• Sfârșitul lumii se amână, Teatrul Național din Iași, 2006
• Plutonul de execuție; Schimb de prizonieri; Ultimul tren, Teatrul Podul, 2006-2007
• Simion și alți eroi, Trupa Civic Art, 2008
• Povestea copilului care a salvat poveștile, Teatrul Ion Creangă (în pregătire)

TRADUCERI

• La chute au ciel (Căderea in cer). Traducere în limba franceză de Laurent Rossion și Laurentiu Zoicaș, Editura Libra, 2004. Romanul a fost lansat la Târgul internațional de carte de la Geneva.
• O Buraco (Gaura). Traducere în limba portugheză de Dan Caragea, Cyberlex, Lisabona, 2008.

Poezii

Alegerea vârstelor

Cel mai bine ar fi ca vârstele pe care
le avem de trăit să stea
pe umerașe
într-un dulap mare
asemenea hainelor.
Dimineața s-o alegem pe cea de care avem chef
în ziua aceea.
Astăzi, să fim bătrâni,
mâine, să devenim copii,
poimâine, bătrâni din nou,
apoi, oameni tineri,
după asta, iarăși bătrâni,
și tot așa, până
când vârstele pe care le-am ales cel mai des
încep să se rupă,
semn că le-a cam trecut timpul.
Mie mi-ar plăcea ca timpul bătrâneții
să treacă primul.
De aceea aș păstra copilăria
pentru ziua de duminică.
Să mă pot bucura de ea
pentru tot restul vieții
Cât despre tinerețe,
Din vârstă de sus, cum era
când eram zilnic bătrân,
să ajungă vârsta mea de toată ziua,
vârsta de la urmă
la care să mor
fără ca măcar să bag de seamă
că am murit!

Cititorul de păsări

Nu ieșea niciodată
din curtea lui.
Stătea toată ziua cu
ochii pe cer
după păsări.
Le răsfoia
aripile
și știa aproape totul despre lume.

Femei ușoare

Erau ușoare, atât de ușoare
femeile acelea încât
trebuia să le ții legate cu sfoara
ca să nu-ți scape din mână
căci le ridica vântul de la pământ
purtându-le de colo până colo
prin aer.
Fiecare bărbat cu zmeul lui fistichiu
ce se îndepărta tot mai mult,
gata-gata să rupă sfoara.
Dacă nu vrei s-o vezi dispărând
în slăvile cerului,
spune-i c-o iubești,
că nu poți trăi fără ea!
își spuneau unul altuia.
Se coloraseră norii de la părul lor
ce flutura la mare înălțime.
Avea să picure în curând cu
țipete de plăcere
și nu-și luase niciunul dintre noi umbrela.
Vino înapoi! strigau de jos
câțiva bărbați
peste care răpăia ploaia.
Nu picura peste toți
ci numai peste cei cărora
le făcea rău gândul c-ar putea rămâne
singuri!
Unul s-a înălțat tras de sfoară
spre cer!
Dă drumul zmeului,
l-a îndemnat cineva de alături ,
eliberează-te!
Altul, care se ridicase, tot așa,
de la pământ,
și-a înfășurat sfoara în jurul gâtului,
eliberându-se, într-adevăr.
Vântul se întețise
amestecând sforile.
Nu mai puteai ști cine pe cine iubește,
cine de cine are nevoie,
cine pe cine ține de sfoară
cine pe cine
trage pe sfoară!

Când s-a limpezit
cerul din nou

m-am trezit singur
în mijlocul câmpului.
Plimbam cu sfoara
pe deasupra lumii
o eșarfă multicoloră
crezând că e curcubeul!

Sextil Pușcariu
Biografie
Sextil Iosif Pușcariu sau, mai scurt, Sextil Pușcariu (n. 4 ianuarie 1877, Brașov - d. 5 mai 1948, Bran) a fost un filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român.

Conform lucrării “Spița unui neam din Ardeal”, scrisă de Sextil Pușcariu, obârșia neamului Pușcăreștilor ar fi din Maramureș, inițial aceștia s-au numit Iuga, denumirea Pușcașu, devenită Pușcariu la sugestia episcopului Ioan Lemeny de la Blaj, ar fi fost doar porecla familiei. Familia ar fi trecut prin Moldova, Făgăraș înainte de a se stabili lângă Bran la finele secolului al XVIII-lea.^[2]

Sextil Pușcariu a urmat studiile gimnaziale și liceale la Brașov, la actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895 -1899), apoi în Franța, la Paris (1899 - 1901) și în Austria, la Viena (1902 - 1904). Devine doctor în filosofie al Universității din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904-1906). Devine profesor extraordinar începând din anul 1906, a fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918.

Inițiază și conduce ziarul Glasul Bucovinei apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina. Participă activ la unirea Bucovinei cu România. În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să rămână un om de știință. Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România, care purta înainte de Marea Unire denumirea de Universitatea Franz Josef.

Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică.

Va fi numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922 - 1925). Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele Glasul Bucovinei din Cernăuți (1918) și Cultura din Cluj (1924).

OPERE SELECTIVE

• Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905.
• Studii istroromâne, vol. I-III , București, 1906-1929.
• Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, Halle, 1910.
• Dicționarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniță), București, 1913-1948 (coordonare).
• Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1921, ed. a II-a, 1930, ed. a III-a, 1936; reeditată în 1987.
• Limba română, vol. I, Privire generală, București, 1940; reeditată în 1976; vol. II, Rostirea, 1959; reeditată în 1994.
• Călare pe două veacuri, București, 1968.
• Cercetări și studii, București, 1974.
• Brașovul de altădată, Cluj, 1977.
• Memorii, București, 1978.
• Spița unui neam din Ardeal, Cluj, 1998.

Epigrame de Sextil Puşcariu

Din şi de

"Din nimic s-a făcut lumea!"
Astfel înţelepţii zic.
Nu ştiu, însă văd că astăzi
Ea se face de nimic!

Unui poet pesimist

Lumea e deşertăciune!"
Zice-acest poet mereu.
Îl cred mai ales când spune:
"E o lume-n capul meu!

Unui critic

Când critici tu lucrările,
Le măsuri cu compasul.
Chiar cel mai bun tablou d-ulei
E rău - de-apropii nasul!

Un sfat

Nu crede că-n secret
Poţi să ascunzi o crimă mare.
Vezi, uşa scârţâie mai tare,
Când o închizi încet!