MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 8 MAI 2021 /POEZIE; GÂNDURI PESTE TIMP

 3. /8 MAI 2021 - POEZIE; GÂNDURI PESTE TIMP

CICERONE IONIȚOIU

Sari la navigareSari la căutare

Cicerone Ionițoiu
Date personale
Născut	8 mai 1924[1]  Craiova, România
Decedat	26 ianuarie 2014 (89 de ani)[1]
Modifică date / text

Cicerone Ionițoiu (n. 8 mai 1924, Craiova – d. 26 ianuarie 2014, Paris) a fost un scriitor român, deținut politic în închisorile comuniste din România.

În „dosarul” său există două sentințe de condamnare la temniță, una din 1950 și alta din 1962.^[2] Cicerone Ionițoiu a fost condamnat la 26 de ani de închisoare pentru „vina” de a fi făcut parte din conducerea organizației de tineret a Partidului Național-Țărănesc. Din aceștia și-a petrecut 10 ani prin penitenciare și lagăre de exterminare.^[3]

În 1979, la intervenția președintelui de atunci al Franței, Valéry Giscard d'Estaing, a fost lăsat să plece din România și să se stabilească în Franța.^[3]

După Revoluția din 1989 a început alcătuirea unei enciclopedii cu numele celor care au murit în închisorile comuniste. Munca sa se găsește pe situl web Procesul Comunismului și a fost citată laudativ de către Fundația Academia Civică, numele strânse fiind inscripționate pe monumentul numit Spațiu de Reculegere și Rugăciune din cadrul Memorialului de la Sighet.

În octombrie 2009 Consiliul Local Craiova i-a acordat lui Cicerone Ionițoiu titlul de cetățean de onoare al orașului Craiova.^[4]

Lucrări publicate

• Rezistența anticomunistă din Munții României. 1946-1958, Editura Gîndirea Românească, București, 1993
• Cartea de aur a rezistenței românești împotriva comunismului, Editura Hrisovul, București, 1995
• Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica ortodoxă. Vol. 1, Ediția a-II-a, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 1998, 213 p., ISBN 973-96911-2-9 (Vasile Manea, Cicerone Ionițoiu)
• Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Biserica Romano-Catolică, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj, 2001, 222 p., prefață de Doina Cornea (Ioan Bota, Cicerone Ionițoiu)
• Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar. Editura Mașina de scris, București, 2000- , ISBN 973-99994-2-5

Vol.1: Dicționar A-B. Lucrare revizuită de prof. univ. Florin Ștefănescu. Editura Mașina de scris, 2000, 320 p. ISBN 973-99994-2-5

Vol.2: Dicționar C. Lucrare revizuită de dr. Mihaela Andreiovici și prof. univ. Florin Ștefănescu. Editura Mașina de scris, 2002, 296 p.

Vol.3: Dicționar D-E. Lucrare revizuită de dr. Mihaela Andreiovici. Editura Mașina de scris, 2002, 232 p.

Vol.4: Dicționar F-G. Lucrare revizuită de dr. Mihaela Andreiovici. Editura Mașina de scris, 2002, 324 p. - ISBN 973-8491-00-2

Vol.5: Dicționar H-I-J-K-L. Editura Mașina de scris, 2003, 416 p. ISBN 973-8491-03-7

Vol.6: Dicționar M. Lucrare revizuită de dr. Mihaela Andreiovici. Editura Mașina de scris, 2004, 447 p. ISBN 973-8491-10-X

Vol.7: Dicționar N-O. Lucrare revizuită de dr. Mihaela Andreiovici. Editura Mașina de scris, 2005, 255 p. ISBN 973-8491-19-3

Vol.8: Dicționar P-Q. prefața de Alex Ștefănescu; lucrare revizuită de Filip Lucian Iorga-2006-ISBN (10) 973-8491-26-6-; ISBN (13) 978-973-8491-26-7 Editura Mașina de scris, 2006, 504 p.

Vol.9: Dicționar R. pref. de Alex Ștefănescu: lucrare reviz. de Domința Ștefănescu, Ecaterina Rădoi - 2007, ISBN 978-973-8491-28-1, Editura Mașina de scris, 2007.

Vol.10: Dicționar S, 528 p.

Vol.11: Dicționar Ș-Z, 592 p.

• Genocidul din România - Repere în procesul comunismului, Apologeticum, 2006 ediție electronică www.procesulcomunismului.com
• Memorii. Volumul I: Din țara sîrmelor ghimpate, Editura Polirom, 2009
• Memorii. Volumul II: Drama României văzută din exil, Editura Polirom, 2011
• Figuri de legendă, Editura Fundația Academia Civică, 2013 

PETRU DUMITRIU

Sari la navigareSari la căutare

Petru Dumitriu
Date personale
Născut	8 mai 1924[1]  Socol, Caraș-Severin, România
Decedat	6 aprilie 2002 (77 de ani)[2][3][4][1]  Metz, Lorena, Franța
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor romancier[*] prozator[*] dramaturg eseist
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Petru Dumitriu

București, intr. Rigas nr.29C

Petru Dumitriu (n. 8 mai 1924, Baziaș, județul Caraș – d. 6 aprilie 2002, Metz, Franța) a fost un scriitor român.

Biografie

Tatăl său, Petre Dumitriu, căpitan la data căsătoriei, colonel la apogeul carierei, era român, fiu de lucrător în lemn la București, originar din Vădastra, jud. Olt, în timp ce mama, Theresa (născută Debretzy), era din Secuime, de la Sfântu Gheorghe.^[5] A învățat româna foarte bine după căsătorie și și-a botezat copiii ortodocși (Petru și sora sa mai mică, Lila). Petru a fost crescut în primii ani de Henriette Vicenzia Bielussici din Orșova, elvețiancă prin naștere, franțuzoaică după mamă (Bouviert). A absolvit școala primară și un an de gimnaziu la Orșova. Liceul l-a absolvit la Târgu-Jiu, în 1941. Ca elev a obținut premiul I pe țară la olimpiada de limba română. A început Facultatea de Filosofie la Universitatea din București, ca student al lui Nae Ionescu. A plecat după primul an, cu o bursă „Humboldt”, la Universitatea din München (1941-1944), pentru a studia filosofia, dar a întrerupt în anul al III-lea din cauza războiului. Debutează la Revista Fundațiilor Regale în 1943, cu proza Nocturnă în München, despre prima iubire.

În 1945, pe când avea numai 21 de ani, un juriu în care se aflau Tudor Vianu, Felix Aderca, Pompiliu Constantinescu, Victor Eftimiu și Henriette Yvonne Stahl (o scriitoare română de origine franceză care i-a fost multă vreme tovarășă de viață, deși era cu 24 de ani mai în vârstă ca el), i-a conferit Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris a anului. Prima carte care îi apare, în 1947, este o culegere de opt texte intitulată Euridice. 8 proze.

A fost gazetar la Fapta lui Mircea Damian; redactor la revista Flacăra (din 1948), apoi la revista Viața românească (unde a devenit redactor-șef în 1953). Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor.

Este totuși o perioadă tristă în viața scriitorului, tatăl său fiind arestat ca fost ofițer, mama fără nici un venit, iar sora exclusă de la studii (cu greu a fost reintegrată, a absolvit Medicina la București și a fost toată viața chirurg ortoped la Sanatoriul din Năvodari). A scris la început texte reprobabile din punct de vedere moral, deoarece spera să-și ajute familia cedând astfel. Romanele Pasărea furtunii și Drum fără pulbere, ultimul glorificând lagărele de muncă forțată de la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră, au fost concepute de autor ca replici la cărțile despre Dunăre ale lui Panait Istrati și se voiau un dialog între doi scriitori de stânga născuți pe malul fluviului.^{[necesită citare]} George Pruteanu caracteriza în 2002 Drum fără pulbere drept un roman „execrabil din punct de vedere moral”, amintindu-și că, cu șapte ani în urmă, scriitorul îi mărturisea că „îmi vine să-mi tai mâna cu care am scris Drum fără pulbere”.^[6]

În 1953 apare un nucleu al viitoarei capodopere, nuvela Bijuterii de familie (ecranizată de două ori). În 1957 vede lumina tiparului Cronică de familie, cea mai însemnată capodoperă a prozei românești care cuprinde un veac de istorie și 200 de personaje, apariția și evoluția claselor sociale, formarea identității românești. Cronică de familie, o carte balzaciană de circa 2000 de pagini, cu o formulă narativă absolut neobișnuită, are o structură cu totul originală prin înlănțuirea de povestiri cvasiindependente, care creează un roman. Cartea a trecut imediat granițele, inclusiv în Europa de Vest, fiind tradusă în germană, cehă, polonă, iar în 1959 în franceză, la Editions du Seuil. Este o carte de dimensiuni europene, o marcă a vitalității literelor românești.

Exilul

În 1960 s-a produs marea ruptură în viața lui Petru Dumitriu: fuga în străinătate. Mai plecase, fusese un răsfățat al regimului (Premiul de Stat, 1951; Ordinul Muncii, 1956; director fondator al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, 1956; fondator al seriei noi a colecției Biblioteca pentru Toți, 1956). În 1960 se hotărăște să ajungă în Franța, ca și alți intelectuali est-europeni: Andrzej Wajda, Ion Miloș. Continuarea Cronicii de la câmpie este Cronică de familie, iar a Cronicii de familie este Colecția de biografii, autobiografii și memorii contemporane, manuscris de 1800 de pagini care aduce evenimentele istoriei românești până în 1954. Ea a fost interzisă la apariție de către cenzură. Fugind cu notele manuscrisului, autorul a publicat un rezumat, Incognito, la Paris. Rămâne la început în Germania, deoarece Franța i-a refuzat cetățenia la sugestia Monicăi Lovinescu făcută lui Mircea Eliade. Prima carte din exil, Ne întâlnim la Judecata de Apoi trebuia să fie tipărită la Gallimard - cea mai mare editură franceză - iar exilații români din Franța l-au delegat pe Mircea Eliade să intervină pe lângă director ca să-i rezilieze contractul, demers pe care Eliade a reușit să-l ducă la îndeplinire.^[7] Scrie mult, publică aproape în fiecare an câte o nouă carte. Lucrările îi apar la edituri de prestigiu, ba chiar pătrunde în colecția „Livre de poche” a Editurii Gallimard cu noi trilogii. A publicat în franceză și cu pseudonimul Pierre Travel. După doi ani de verificări Franța îi acceptă cetățenia, iar Mircea Eliade alege să plece definitiv în SUA. Cu toate acestea, Petru Dumitriu rămâne în Germania, ca cetățean german. A privit întotdeauna exilul cu mult spirit critic, nemulțumit de condiția și căile de integrare ale emigrantului. «Acasă» pentru mine este la Baziaș sau la București”, asta spunea în 1995, când se pregătea să revină. În 1996 a avut tăria să vină în țară.

Creația

A scris eseuri, poezii, proză, critică literară. Este primul scriitor român care definește în scrierile sale rolul, condiția și contribuția emigrantului în procesul globalizării europene și printre primii scriitori europeni care înțelege marele viraj al societății omenești adus de noile tehnologii și numit astăzi globalizare. În 1981 s-a dus în Elveția, de unde era originară prima sa profesoară de franceză și a trecut la catolicism. A scris eseuri și în engleză. Elie Wiesel (pe care l-a cunoscut printr-un doctorand francez al acestuia, fiul spiritual al lui Petru Dumitriu, călugărul Jean-François Thomas) i-a constituit o arhivă de manuscrise la Biblioteca din Boston.

Sfârșitul l-a găsit lucrând la un op imens, o trilogie intitulată Non credo, oro - Nu cred, mă rog, adresată țării sale. Manuscrisele au fost lăsate ultimei sale iubiri, profesoara de filosofie Françoise Mohr de la Metz, în Franța, deținătoarea drepturilor de autor. Corespondența și ultimul manuscris se află la Ecaterina Țarălungă, autoarea ediției de Opere care cuprinde toate scrierile din România, inclusiv cele neapărute din cauza cenzurii.

Opera

Romane

• Drum fără pulbere, ESPLA, 1951
• Pasărea furtunii, ed. a III-a, ESPLA, 1957 (ecranizat în 1957 regia Dinu Negreanu)
• Cronică de familie, vol. I-III, ESPLA, 1957; traducere de Con­stantin Borănescu-Lahovary și Mariana Vitoreanu, Paris, 1956; ediția II (Cronică de familie), I-III, București, 1958; ediția III, I-III, postfață de Nicolae Manolescu, alte câteva cuvinte Geo Șerban, București, Ed. Fundației Culturale Române, 1993; În 1956, Editions du Seuil îi publică o ediție prescurtată din Cronica de familie, sub titlul Les Boyaras, tradusă de Constantin Borănescu-Lahovary și Mariana Vitoreanu (transpunerea este revăzută de Frederic Mars)
• Proprietatea și posesiunea, Ed. Dacia, 1991 (Fragment din Colecția de biografii, autobiografii și memorii contemporane).
• Vârsta de Aur sau Dulceața vieții (Memoriile lui Totò Istrati), Ed. „Biblioteca Apostrof”, 1999 (Fragment din Colecția de biografii, autobiografii și memorii contemporane).
• Opere, vol. I-III, ediție de Ecaterina Țarălungă după un proiect al autorului, Ed. Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Ed. Univers Enciclopedic, 2004
• Non credo, oro; trad. de Ruxandra Diana Dragolea ; prefete de Ion Vartic si Marta Petreu; Iasi; Polirom, 2014

Nuvele

• Dușmănie, 1948
• O sută de kilometri, 1949
• Bijuterii de familie, 1949;
• Wolfsjagd, 1950
• Primăvara lui șaptezeci și unu, 1950
• Sărbătoare în zi de lucru, 1951
• Nuvele, 1951
• Nopțile de iunie (Cupr. Bijuterii de familie, Vânătoare de lupi, Dușmănie, Bedros din Bazargic, O sută de kilometri). Ilustr. de Gh. Ivancenco. Bijuterii de familie va apărea și în vol. separat în 1953, la ESPLA, iar ulterior va fi integrată, ca partea a VI-a, în romanul Cronică de familie). Nuvela a fost ecranizată, în 1951, sub titlul În sat la noi
• Focul nestins, 1955

Teatru

• La ora 6 (cu Sonia Filip), 1956
• Romanticii (cu Sonia Filip), ESPLA, 1957

Povestiri

• Euridice, 8 proze, EPLA, 1947 (Cupr. Niobe, Argonautica sau Fabuloasa aventură, Euridice, Arlechin, Dionisiaca, Metamorfoza lui Sebastian Românu, Pe drumul înspre Damasc, Omul cu ochii verzi. Prima pov. din sumar a fost scrisă la vârsta de 15 ani. Toate pov. se regăsesc într-un vol. publicat în 1991 de Em., în care apare și piesa de teatru Preludiu la Electra, preluată din RFR nr. 2-3/1945).
• Bijuterii de familie, ESPLA, 1949
• Dreptate, 1952
• Prietenul Sava, 1952
• Din tată în fiu, 1953
• Povești adevărate, 1953
• Cronică de la câmpie (Cupr. pov. Vântul de martie, Dușmănie, Bedros din Bazargic, Noptile din iunie). Ilustr. de Ligia Macovei, ESPLA, 1955

Eseuri. Publicistică

• Despre viață și cărți, ESPLA, 1954
• Pentru demnitatea și fericirea omului: (note dintr-o călătorie în Uniunea Sovietică), 1954
• Aquarium, ESPLA, 1956
• Noi și neobarbarii, Ed. de Stat p. lit. și artă, Bucarest, 1957 - eseuri și articole publicate în „Gazeta literară” și „Contemporanul”

Proză și eseistică în limba franceză

• Rendez-vous au Jugement dernier, Seuil, 1961 (În lb. rom.: Ne întâlnim la judecata de apoi, trad. de Adriana Fianu, Ed. Univers, 1992
• Incognito, Seuil, 1962 (În lb. rom.: Incognito, trad. din lb. fr. de Luminita Brăileanu si Delia Vasiliu, cuv. în. de Geo Serban, Buc., Univ., col. "Ithaca - scriitori români din exil", 1993)
• L’extrême Occident, Seuil, 1964 (În lb. rom.: Extremul Occident, trad. din lb. fr. de Luminita Brăileanu, pref. de George Pruteanu, tab. cron. de Geo Serban, Buc., Univ., col. "Ithaca - scriitori români din exil", 1996)
• Les Inities, Paris, 1966
• Le Sourire sarde, Paris, 1967
• L’Homme aux yeux gris (I - L'Homme aux yeux gris, 1968, II - Retour à Milo, 1969, III - Le Beau Voyage), 1969, Paris, Éd. du Seuil (versiunea în lb. rom., realizată de Magdalena Popescu, a apărut în 1996 la CR, cu titlul Omul cu ochi suri); Prix des Vivkings
• Au Dieu inconnu, Seuil, 1979
• Zéro ou le Point de départ, Cerf, 1981, (essai); Prix des écrivains croyants (Culeg. de eseuri pe teme filosofice si religioase. În lb. rom.: Zero sau punctul plecării, trad. de Maria Vodă Căpușan și Horia Căpușan, Buc., Ed. Viitorul românesc, (1992)
• Comment ne pas l'aimer !: une lecture de l'Évangile selon saint Marc, Cerf, Paris, 1981
• Je n'ai d'autre bonheur que toi, essai de dévotion moderne, Paris, O.E.I.L., 1983. (Vol. cupr. 80 de capitole, grupate în 5 părți: Dévotion moderne, La science et la foi, Vivre en chrétien aujourd'hui, Le citoyen chrétien si Batir la paix)
• Mon semblable, mon frère, récits, préface de Lucien Guissard, Paris, Éd. du Centurion, 1983. (Cupr. pov.: L'Alliance, La percée, Un héros de notre temps, La confession d^un prêtre, Synode à Kostroma, Les grands express européens, Le tramway du peuple, Sur l'autoroute, A comme Athos, Z comme Zen); Le Centurion, Paris, 1983
• Walkie-talkie: marcher vers Dieu, parler à Dieu, Cerf, Paris, 1983
• La liberté, Seuil, Paris, 1983
• Je n'ai d'autre bonheur que Toi: essai de dévotion moderne, O.E.I.L., Paris, 1984
• La Femme au miroir, La Table ronde, Paris, 1988
• Les amours difficiles, Lausanne, 1989;
• La Moisson, La Table ronde, Paris, 1989, Prix Charles Oulmont 1990
• Les Amours singulières, L'Âge d'homme, 1990 (Cupr. pov. L'Année, noir, La gauche et la droite, La plus belle, L'Impérieuse, Rendez-vous à Simiane, Le portrait de M. Sériziat, La défense élastique, L'amour au parfum, La promenade)

Traduceri

• Hamlet, print al Danemarcei: tragedie; de W. Shakespeare; în românește de Petru Dumitriu; Bucuresti; Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955
• A doua familie, de Honoré de Balzac ; în românește de Petru Dumitriu și Cezar Petrescu ; coment. de Theodosia Ioachimescu, Vol. 2; Bucuresti; Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956

Volume de dialoguri

• Pactul cu diavolul, de George Pruteanu; Bucuresti; Albatros - Universal Dalsi, 1995
• Convorbiri cu Petru Dumitriu, de Eugen Simion; Bucuresti; Editura Mercutio, 1998

DARIE NOVĂCEANU

Sari la navigareSari la căutare

Darie Novăceanu
Date personale
Nume la naștere	Aurel Mitutoiu
Născut	8 mai 1937  Crasna, Gorj, România
Decedat	3 aprilie 2018 (80 de ani)  Madrid, Spania
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor traducător hispanist[*]
Limbi	limba spaniolă
Activitatea literară
Operă de debut	Autobiografie, 1962
Note
Premii	Premio Nacional a la Mejor Traducción[*]
Modifică date / text

Darie Novăceanu (numele la naștere: Aurel Mitutoiu, n. 8 mai 1937, Crasna, Gorj, România – d. 3 aprilie 2018, Madrid, Spania) a fost un poet, traducător de limba spaniolă, scriitor și eseist român.^[1]

Biografie

A făcut clasele primare în comuna natală, o școală medie tehnică de construcții feroviare și Liceul „Nicolae Bălcescu” (1952-1959) la Craiova, după care a absolvit Facultatea de Filologie din București, secția de Limba și literatura spaniolă (1957-1962).^[2][3] [3]

A fost angajat ca referent la Ministerul Afacerilor Externe (1966). A colaborat în acest timp la diferite publicații, fiind redactor la revistele „Secolul 20” (1962-1964), „Lumea”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” (1966-1966) și „România literară” (1966-1968).^[3] A mai lucrat ca funcționar la Uniunea Scriitorilor din România.^[4]

În primele zile ale Revoluției din decembrie 1989, deși nu mai avusese legătură cu presa cotidiană, cu sprijinul lui Petre Roman și Silviu Brucan Darie Novăceanu a fost numit director al ziarului Adevărul, înființat prin redenumirea fostului oficios al Partidului Comunist Român, cotidianul Scînteia.^[2]

În timpul Mineriadei din iunie 1990, ziarul Adevărul, condus la acea vreme de Darie Novăceanu, s-a poziționat de partea minerilor veniți să „salveze” Capitala. Darie Novăceanu a condamnat în mai multe editoriale Golaniada, dintre care cel mai cunoscut este „Cavalerii Apocalipsului”, apărut în ediția din 15 iunie.^[5]

În martie 1991, când relațiile dintre Ion Iliescu și Petre Roman deveniseră tensionate, Novăceanu a fost îndepărtat de la conducerea ziarului.^[2]

Prin decretul nr. 101 din 29 noiembrie 1991, Darie Novăceanu a fost trimis ambasador în Spania, începând cu 18 decembrie 1991^[6], funcție pe care a deținut-o până la 24 decembrie 1996.^[4][7] În calitatea sa de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Spania, Darie Novăceanu a fost numit și reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Mondială a Turismului, cu sediul la Madrid.^[8]

Urmare a primirii Premiului Național al Spaniei pentru ediția „Luis de Gongora y Argole. Polifem și Galateea”, București, Ed. Univers, 1982 și a prieteniei cu regele Juan Carlos, Darie Novăceanu s-a stabilit la Madrid, unde scrie poezie românească^[9] și ține un blog de literatură spaniolă, intitulat Ventana de Darie^[10] (Fereastra lui Darie^[11]).^[2]

Volume publicate

Opere proprii

• Autobiografie. Versuri, Colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură, București, 1962
• Păsări de lut: poezii, Editura pentru Literatură, București, 1966
• Noaptea, pe drumurile Italiei , Editura Tineretului, 1968
• Tehnica umbrei: poeme (coperta și ilustrațiile: Mihai Sânzianu), Editura Eminescu, București, 1970
• Ora Americii Latine, Editura Albatros, București, 1971
• Peisaj în mișcare: poeme, Editura Eminescu, București, 1971
• Există nopți (copertă și ilustrații: Mihai Sânzianu; versuri în română și spaniolă), Editura Albatros, București, 1973
• Havana, Editura Meridiane, București, 1974
• Precolumbia, Editura Sport-Turism, București, 1975 (reeditată la aceeași editură în 1977 și la editura Elion în 2001)
• Insulele Canare, Editura Sport-Turism, București, 1981
• Efectul oglinzii, Cartea Românească, București, 1983
• Întoarcerea gladiatorului. Versuri, Editura Eminescu, București, 1986
• Reporter în piața ghilotinei, Editura Adevărul, 1990
• Descântec întru adormirea corupției, Editura PRO, București, 1997
• Saloanele de lux ale nemerniciei, Editura Elion, 2006

Traduceri[modificare | modificare sursă]

A semnat nenumărate traduceri din, în general, poezia braziliană, chiliană, costaricană, cubaneză etc. A tradus poeți precum Arghezi și Bacovia în spaniolă. I-a tradus în română pe autori precum Ernesto Sábato, Luis de Góngora y Argote, Federico García Lorca, Jorge Luis Borges, Álvaro Mutis, Juan Ramón Jiménez, Carmen Laforet etc. ^[2]

Traduceri din limba spaniolă în limba română

• Jorge Luis Borges, Moartea și busola, 384 pagini, prefață, notă bibliografică și traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972,
• Gabriel Garcia Marquez, Toamna patriarhului, Colecția Romanul Secolului XX, Editura Univers, 1979
• Luis de Góngora y Argote, Polifem și Galateea, ediție bilingvă (spaniolă și română), Editura Univers, București, 1982
• O sută de ani de poezie cubaneză, 216 pagini, Editura Minerva, 1988
• Valori eterne ale poeziei hispane, 286 pagini, Colecția Biblioteca Pentru Toți Nr. 1354, Editura Minerva, București, 1991

Traduceri din limba română în limba spaniolă

• Mircea Eliade, Bajo el signo de Zalmoxis, estudio introductorio y notas por Darie Novaceanu, Prensas Universitarias de Zaragoza, 2008; ISBN 978-84-92521-58-6

În lista cu traduceri în limba castiliană a unor lucrări de autori români, publicată de ambasada Spaniei la București, sunt introduse și traduceri de Darie Novăceanu:^[12]

• Poesía rumana actual, Darie Novaceanu, Cuadernos hispanoamericanos, Revista mensual de Cultura Hispánica, Madrid, núm. 221, 1968
• Panorama de la poesía rumana contemporánea, Darie Novaceanu, Núm. Especial de la Revista "Unión", La Habana, 1969
• Poesía rumana contemporánea ‐ Edición bilingüe, Darie Novaceanu (revisión de J.M. Caballero Bonald), Barral‐Barcelona, 1972
• Cultura rumana, Darie Novaceanu, Núm. Especial de la Revista "Signos"‐Santa Clara, Cuba, 1974
• Antología de la narrativa rumana contemporánea, Darie Novaceanu, Alianza‐Madrid, 1974
• Memoria de las rosas floridas. Poesía rumana de nuestro tiempo, Darie Novaceanu, Editorial Univers‐Bucarest, 1974
• Poesía rumana antes y después del deshielo, Darie Novaceanu Núm. Especial de "Diorama de la Cultura", 29 de septiembre de 1974
• Antologia poeziei românești contemporane / Antología de la poesía rumana contemporánea‐ Edición bilingüe, Darie Novaceanu, Minerva‐Bucarest, 1977
• Puerta abierta (12 poetas) , Darie Novaceanu, Ed. Máquina Eléctrica ‐ México, 1978
• Antologia poeziei române contemporane / Antología de la poesía rumana contemporánea, Darie Novaceanu, Verbum‐Madrid, 2004, ISBN 978‐84‐79622‐92‐3
• Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite / Palabras adecuadas, Darie Novaceanu, Minerva‐Bucarest, 1977
• Tudor Arghezi, Breve antología, Darie Novaceanu, UNAM‐México, 1978
• George Bacovia, Plumb / Plomo ‐ Edición bilingüe, Darie Novaceanu Minerva‐Bucarest, 1974
• Lucian Blaga, În marea trecere / En el gran correr, Darie Novaceanu, Minerva‐Bucarest, 1972
• Lucian Blaga, Breve antología, Darie Novaceanu, UNAM‐México, 1977
• Lucian Blaga, Antología poética general. Darie Novaceanu. Prensas Universitarias de Zaragoza, 2006, ISBN 84‐7733‐775‐6
• Tristan Tzara, Primele poeme / Los primeros poemas, Darie Novaceanu, Prensas Universitarias de Zaragoza, 2002, ISBN 84‐7733‐615‐6

VASILE DAN

Sari la navigareSari la căutare

Vasile Dan
Date personale
Născut	8 mai 1948 comuna Chețani, județul Mureș
Naționalitate	română
Ocupație	poet, eseist, critic literar
Activitatea literară
Activ ca scriitor	literatura contemporană
Mișcare/curent literar	neomodernism
Operă de debut	„Priveliștile”, 1977, Editura Facla
Modifică date / text

Vasile Dan (n. la 8 mai 1948) este poet, eseist, critic literar. Redactor-șef fondator al revistei „Arca”, din februarie 1990.

Biografie

S-a născut la 8 mai 1948 în comuna Chețani, județul Mureș, într-o familie de țărani: tatăl, Dan, Vasile, tehnician zootehnist, mama: Maier, Maria, țărancă. Studii: Școala gimnazială la Chețani, Liceul „George Barițiu” la Cluj. Licențiat al Facultății de filologie (1972) la Oradea și al Facultății de ziaristică din București (1985, curs fără frecvență).^[1]

După absolvirea facultății a fost profesor de limba și literatura română în comuna Milășel (județul Mureș), instructor cultural (Lipova), redactor la revista „Vatra” (Tg. Mureș), bibliotecar la Biblioteca Medicală (Arad), redactor-șef, fondator al revistei de cultură „Arca” în 1990, la Arad.^[2][3]

Activitatea literară

Debut: în presă: cu poezia Clopote, revista „Steaua (revista)” din Cluj, nr. 6/ 1967. În volum: Priveliștile (versuri, 1977), premiul de debut al editurii Facla.

Colaborează la cele mai importante reviste literare: „Steaua” din Cluj (1967-1968), „România literară”, „Familia” din Oradea (1969-1970), „Amfiteatru” din București (1968-1972), „Vatra” din Tg. Mureș (redactor, 1980-1981), „Orizont” din Timișoara (1875-1978), „22” din București, „Arca” din Arad (1990-2014) ș.a.

Colaborează la reviste din străinătate: „Observator” (München, Germania), „Lumina” (Novi Sad, Serbia), „Litterae” (Toronto, Canada).

Este președinte al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România din 1994, membru al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România, membru al PEN, Centrul Român.

Cărți publicate

• Priveliștile, versuri, Editura Facla, Timișoara, 1977;
• Nori luminați, poeme, Editura Eminescu, București, 1979;
• Scara interioară, poeme, Editura Facla, Timișoara, 1980;
• Arbore genealogic, poeme, Editura Eminescu, București, 1981;
• Întîmplări crepusculare și alte poeme, Editura Eminescu, 1984;
• Elegie în grădină, poeme,Editura Eminescu, București, 1987;
• Drumul cu ființe, poeme, Editura Eminescu, București, 1990;
• Un li pe drumul mătăsii, Jurnal chinezesc, Editura Mirador, Arad, (ediția I, 1997; ediția a II-a, 2002);
• Pielea poetului, poeme, Editura Mirador, Arad, 2000;
• Carte vie, poeme, Editura Mirador, Arad, 2003;
• Proza zilei, eseuri, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2004;
• Poem vechi, poeme, Editura Dacia, Cluj, 2005;
• A syiv valahol fenn dobog/ Inima sună undeva sus, Ediție bilingvă maghiaro-română, Editura Amon, Budapest, 2006;
• Folyékony tükör, poeme în limba maghiară traduse de Balázs F. Attila, Editura AB-ART, Bratislava, 2010;
• Întîmplări crepusculare și alte poeme, antologie de autor, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011;
• Critica de serviciu, Editura Mirador, Arad, 2013;
• Lentila de contact, poeme, Editura Mirador, Arad, 2015;
• focul rece și alte poesii, Editura Cartea Românească, 2018
• Ca la carte. Exerciții de empatie, Editura Școala Ardeleană, Cluj, 2020.

Premii și distincții

• Premiul de poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara, 1981, pentru volumul Arbore genealogic.
• Premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor din România, 1997 și 2000.
• Premiul revistelor „Observator” din München, „Familia” din Oradea și „Poesis” din Satu Mare.
• Premiul „Opera Omnia” al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România, 2007.
• Premiul „Octav Șuluțiu” al Revistei „Familia” din Oradea, 2000.
• „Cununa cu lauri”, Barcelona, câștigător al Turnirului de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România.
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cartea de poezie Lentila de contact (2015)^[4].
• Nominalizat de Uniunea Scriitorilor din România de două ori (2016 și 2017) la Premiul „Cartea anului” (pentru Lentila de contact [2015]^[5] și Focul rece și alte poesii [2018]) și Premiul „Scriitorul Anului” (2018).
• Premiul literar Național „Tudor Arghezi”, 2017, pentru „Opera omnia” (poezie)^[6] ș. a.
• Premiul Special „Principesa Margareta a României”, Săvârșin, 2006.

Decorații

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[7]
• Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria A – Literatură (2010)

GHEORGHE CRĂCIUN

Gheorghe Crăciun
Date personale
Născut	8 mai 1950, comuna Tohanu Vechi, județul Brașov)
Decedat	3 ianuarie 2007 (56 de ani) , comuna Tohanu Vechi, județul Brașov)
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	prozator, teoretician literar, publicist, profesor universitar
Limbi	limba română[1]
Studii	Universitatea din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor	literatura contemporană
Mișcare/curent literar	Postmodernism, Textualism
Operă de debut	Acte originale. Copii legalizate, 1982
Modifică date / text

Gheorghe Crăciun (n. 8 mai 1950 – d. 30 ianuarie 2007, comuna Tohanu Vechi, județul Brașov) a fost un romancier, teoretician literar român. A fost profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov.

Studii

A urmat liceul la Sighișoara al cărui Turn cu Ceas este omniprezent în romanul său Pupa russa de pildă, absolvind în 1969, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. În timpul facultății frecventează cenaclul studențesc de proză Junimea, condus de Ovid. S. Crohmălniceanu și în anii 1970-1973 înființează revista de perete și cenaclul Noii, alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu, Constatin Stan, Sorin Preda.

Devine profesor de literatură română în comuna Nereju (1973-1975), și apoi Tohan Blocuri (1974-1990). Din 1990 este profesor la nou înființata Facultate de Litere a Universității din Brașov. În anul 2002 devine doctor în litere la Universitatea din București, cu o teză despre Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România.

Debutul în literatură

Debutul său publicistic are loc în revista Luceafărul cu poezie. Debutează editorial în 1982 cu romanul Acte originale/copii legalizate.

Despre Acte oficiale/copii legalizate, Radu G. Țeposu notează: "Nu mai avem aici complicațiile psihologice ale celui care se pregătește să scrie un roman (ca la Mircea Eliade ori Anton Holban), ci o simplă derulare a mecanismului teoretic. Autenticitatea e, exclusiv, una a conștiinței auctoriale și naratoriale"^[2]. Pentru Eugen Simion, volumul este "un jurnal de creație și un jurnal, în același timp, în care trăiește cel care gândește literatura și vrea s-o producă. El propune o tipologie și are o mișcare epică din care putem deduce destinul unor indivizi mărunți, prinși în ceea ce am putea numi structurile banalității"^[3]. Iar pentru Nicolae Manolescu^[4]: „Proza lui Crăciun este de la început deasă de senzații, impresii și imagini.”

Activitatea literară

A fost, împreună cu poetul Călin Vlasie, consilier editorial la Editura Paralela 45.

Despre romanul său Pupa russa, Gheorghe Crăciun declara: „Este o carte de ficțiune. Ține de o zonă de obsesii personale și colective, pe care n-am avut nici maturitatea, nici curajul, nici… pregătirea strategică să o abordez înainte de 1994, la câțiva ani de la prăbușirea regimului comunist. Cartea s-a declanșat atunci. Temele ei s-au conturat pe parcurs. Dominanta rămâne tema corpului. În cărțile mele anterioare, m-am apropiat de aceasta temă într-un mod pieziș. De aceasta dată am vrut să o abordez frontal, punându-mi chiar problema unei schimbări de identitate corporală și sexuală, încercând să creez un personaj feminin cu care eu, ca autor, să mă identific^[5].” În acelasi interviu el adăuga: „Am vrut la un moment dat să spun că scriitorul, dacă intră în politică animat de idealuri mărețe, ca Heliade-Rădulescu, în ciuda faptului că știe riscurile la care se expune, trebuie să facă din activitatea lui politică un corolar al scrisului și personalității sale.” O comparație^[6] este propusă de Caius Dobrescu în termenii următori: „O altă asociere pe care nu mi-o pot reprima […] este aceea cu filmele lui Peter Jackson după Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien. […] ceva analog se petrece și în Pupa russa: pregnanța percepțiilor corporale intră într-un straniu și fascinant proces de reacție cu monumentalitatea „neverosimilă”, deopotrivă „artificial-teoretică” și „simbolic-fantasmatică”, a personajului central.”

Antologii

Este prezent în antologiile de proză:

• Desant '83, 1983, cu textul Temă la alegere
• The Phantom Church and Others Stories from Romania, University of Pittsburgh Press, 1996,
• Romanian Fiction of the '80s and '90s, 1999

Romane publicate

• Acte originale. Copii legalizate, 1982
• Compunere cu paralele inegale, după romanul pastoral Daphnis și Chloe al lui Longus, 1988
• Frumoasa fără corp, 1993
• Pupa russa, titlu în limba latină cu trimitere la Matrioșka, 2004, 2007 ediție augmentată, cu o prefață de Caius Dobrescu și o prezentare de Carmen Mușat ^[7]
• Femei albastre, Editura Polirom, 2013 ^[8][9][10]

Articole și eseuri

• Cu garda deschisă, 1997
• Introducere în teoria literaturii, 1997
• În căutarea referinței, 1998
• Introducere în teoria literaturii, 1997, (ediția a Il-a, 2003)
• Experimentul literar romanesc postbelic, în colaborare, 1998
• Reducerea la scară, 1999
• Aisbergul poeziei moderne, 2002^[11]
• Doi într-o carte, fără a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu, 2003 și 2016 (editura Cartea Românească)
• Trupul știe mai mult. Fals jurnal la „Pupa russa” (1993-2000), 2006^[12], volum de însemnări despre problemele de conștiință morală și estetică ale autorului în elaborarea romanului Pupa russa
• Mecanica fluidului, 2015, un volum de proze scurte, desene și fotografii
• Scriitorul și Puterea sau despre puterea scriitorului, ediție îngrijită de Carmen Mușat și Oana Crăciun, prefață de Caius Dobrescu, în colecția Seria de autor„Gheorghe Crăciun” , Cartea Românească, 520 p., 2015
• Imagini, litere și documente de călătorie, 2016, cu prefață de Carmen Mușat

Antologator

• Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, 1994
• Generația 80 în proza scurtă, 1998

Traduceri în limba română semnate de Gheorghe Crăciun

A tradus din limba franceză Déplacements^[13] ( Deplasări ) de Serge Fauchereau (ediție bilingvă, 1996) și La modernité^[14] ( Modernitatea ) de Alexis Nouss, în colaborare, 2000.

Traduceri și retroversiuni în limbi străine

• Experiment in Romanian Post-War Literature, în colaborare, 1998
• Images & Texts / Images et textes, în colaborare, 2000
• Composition aux parallèles inégales^[15] (Compunere cu paralele inegale), éditions Maurice Nadeau, Paris, 2001, traducere în limba franceză de Odile Serre care a obținut Premiul Pierre-François Caillé decernat de Asociația franceză a traducătorilor
• La poupée russe^[16], fragment de început al romanului Pupa russa, traducere în limba franceză de Odile Serre, în Les Belles Étrangères : Douze écrivains roumains [Frumoasele (literaturi) străine, doisprezece scriitori români], 2005, p. 73-88
• La Poupée russe, traducere în limba franceză de Gabrielle Danoux, éditions Maurice Nadeau, 2017

Receptarea operei lui Gheorghe Crăciun

Eugen Simion îl califică de „prozator interesat de o nouă lectură a lumii” și remarcă pe de altă parte talentul lui de portretist^[17]. Criticul confirmă și apartenența romancierului la curentul textualist.

Premii și distincții

Premii literare

• Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1983
• Premiul pentru proză al revistei Viața Românească, 1984
• Premiul Octav Șuluțiu al revistei Familia, 1988
• Premiul "Cartea anului" al Salonului Național de Carte de la Cluj-Napoca, 1994
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1995, 2003
• Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de critică a anului, 1997, 2002
• Premiul revistei Cuvântul pentru exegeză critică, 2002
• Premiul Pierre-François Caillé decernat de Asociația franceză a traducătorilor pentru cea mai bună traducere a anului 2001, romanul Composition aux paralleles inegales ; nominalizat cu aceeași carte la Premiul Uniunii Latine
• Romanul Pupa russa a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Proză și Premiul pentru Proză al revistei Cuvântul, 2004

Decorații

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[18]