4. /2 IUNIE 2021 - POEZIE
Scarlat Callimachi s-a născut la 20 septembrie 1896, la București. Era membru al familiei boierești de sorginte fanariotă Callimachi. Nu trebuie să fie confundat cu un străbun al său, omonim, domnitorul fanariot Scarlat Callimachi. Poet, dramaturg şi ziarist.
strivit de umbrele
dughenii provinciale,
neguţătorul de gândiri.
Vinde,
cernind pe micele-i balanţe
invizibile,
esenţe de gândiri.
Nebunului
- din casa de nebuni fugit -
gândiri subtile,
incolore,
urlătoare,
imobile.
Femeii
- cu doi sâni ca norii frământaţi -
îi dă,
într-o pastilă semi-obscură,
gândul minciunii
în iubiri.
Şi fratelui,
îndrăgostit de acrele parfumuri
ale trupului de soră,
îi vinde,
într-un pahar pătrat,
o băutură de smaragd,
uitată.
Idiotului,
cu părul lung,
cu mâinile tremurătoare,
cu unghiile negre, roase,
îi dă,
privindu-l cu smerenie fictivă,
ceva din gândul-pastă
de creieri, ori de suflet -
într-o cutie albă,
de carton,
cu eticheta: geniu.
Vinde,
neguţătorul de gândiri,
esenţe,
clienţilor în haine de burgheji.
Dugheana e a lui,
dar
EL e marele necunoscut
în eu-l celui ce a târguit
la EL.
1924
veacuri şi albe mari
credinţi şi
cadaverice parfumuri
Neant Tăceri Necunoscute
şi UMBRE... UMBRE...
O frunte şi sânge pe spini de aur
au căzut pe drumuri.
Şi călătorul învechit în haine
se duce parcă 'ncet.
Şi numără copacii...
Amurgul greu se lasă în praf
multicolor.
Apasă paroxismul razelor solare
ca pe mormânt.
Şi numără copacii...
Şi ochii-i sunt închişi
ca cerul ultimei furtuni.
Şi pasul lui e greu în tot ce este
praf.
Şi soarele îl arde
ca gheţurile semi-obscure.
Şi numără copacii...
În glasul lui vibrează
spasmodic insomnia.
1923
| Romulus Guga | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Oradea, România |
| Decedat | (44 de ani) Târgu Mureș, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | scriitor dramaturg poet romancier[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
Modifică date / text  | |
Romulus Guga (n. , Oradea, România – d. , Târgu Mureș, România) a fost un poet, prozator și dramaturg român.[1][2][3]
Biografie și carieră
Romulus Guga a fost metodist la Clubul Casei Universitarilor în perioada 1964-1966), apoi, a ocupat prin concurs postul de secretar literar al Teatrului de Stat din Târgu Mureș (în funcție în perioada 1967-1971).[4]
În 1971, a înființat seria nouă, mureșeană, a revistei Vatra împreună cu scriitorii Dan Culcer și Mihai Sin. A condus revista până la moartea sa.[5] În perioada 1970 și 1974, Guga a publicat cinci romane – Nebunul și floarea (1970), Viața postmortem (1972), Sărbători fericite (1973), Adio, Arizona (1974) și Paradisul pentru o mie de ani (1974).
Romulus Guga a cunoscut limba maghiară din familie, astfel a tradus în română romanul lui Sütö András, Csillag a máglyán ca Un leagăn pe cer.[4]
Versurile sale din prima perioadă de creație sunt în general reflexive.[4] Poetul se simte mereu însingurat și pustiit într-o lume ostilă.[4] A avut o tentativă de înnoire a limbajului metaforic, auster în general, într-o coordonata expresivă inedită în perioada sa, a unei trăiri sumbre, depresive.[4]
Piesele sale de teatru au fost reprezentate pe scena Teatrului de Stat din Târgu Mureș (și nu numai).[4]
Lucrări
- Volume de versuri
- Bărci părăsite, Editura Pentru Literatură, București, 1968
- Totem, Editura Cartea Românească, București, 1970
- Poezii, studiu introductiv de Ștefan Augustin Doinaș, ed. îngrijită de R. Vulpescu, Cluj-Napoca 1986[6]
- Romane
- Nebunul și floarea, Editura Dacia, Cluj, 1970[7][8]
- Viața postmortem, Editura Cartea Românească, București, 1972[9]
- Sărbători fericite, Editura Cartea Românească, București, 1973[10]
- Paradisul pentru o mie de ani, Editura Eminescu, București, 1974[11]
- Adio, Arizona (Spovedania unui naiv făcută în fața unui autor din provincie), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974;[12][13]
- Teatru
Într-o mică haltă CFR, călătorii sunt obligații să-și întrerupă călătoria. Aceștia sunt informați că nu pot pleca mai departe din cauza războiului, în timp ce destinele țării și implicit și ale lor urmează un alt curs. Lumea adunată în mica haltă este obligată să se înfrunte și să se autodefinească. Personajele sunt reprezentanți ai unor categorii sociale diferite care se înfruntă și se autodefinesc.[14]
- Noaptea cabotinilor, 1978
- Evul Mediu întâmplator, Editura Eminescu, 1980[15]
- Amurgul burghez, 1982
- Evul Mediu întâmplator, volum de piese de teatru, ed. îngrijită de Voica Foisoreanu-Guga, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984 (Conține piesele “Speranța nu moare în zori”, “Noaptea cabotinilor”, “Evul Mediu întâmplător”, “Amurg burghez”)
- Traduceri
- Un leagăn pe cer de András Sütő, Editura Kriterion. București, 1972[16]
- Iacob mincinosul de Jurek Becker, în colaborare cu Iva Paraschiv, hardcover, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974[17][18]
- Uimitoarele aventuri ale lui Marco Polo de Willi Meinck, în colaborare cu Ileana Foișoreanu. vol. I-II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986[19][20][21]
Moștenire
Festivalul Concurs de Poezie și Proză „Romulus Guga” îi poartă numele. Acesta este organizat de Asociația „Nicolae Băciuț” cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, a Fundației Culturale „Cezara Codruța Marica”, a Fundației Culturale „Vasile Netea” și cu sprijinul Prefecturii Județului Mureș.[22][23]
Adaptări
- Film
- Speranța nu moare în zori (1976), regia Nae Cosmescu, cu actorii Petrică Gheorghiu, Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Ioana Bulcă; film TV[24]
- Evul Mediu întâmplător (1990), adaptare radiofonică de Marina Spalas, regia artistică Cristian Munteanu. Cu actorii: Dragoș Pîslaru, Victor Rebengiuc, George Constantin, Silvia Popovici, Virginia Mirea, Mircea Albulescu, Ion Pavlescu, Constantin Dinulescu, Cristian Șofron, Corado Negreanu, Florian Pittiș, Gheorghe Pufulete. Regia de studio: Rodica Leu, regia muzicală: Romeo Chelaru, regia tehnică: Vasile Manta.[25]
- Speranța nu moare în zori (1988), adaptare radiofonică de Alexa Visarion,[26] cu actorii Rodica Tapalagă ca Maria Magdalena, Ion Vîlcu ca un colonel, Florin Zamfirescu ca Picollo, Ștefan Radof ca impiegatul, Corneliu Dumitraș ca scamatorul, Dorina Lazăr ca doamna Zalaxa, Carol Kron ca domnul Zalaxa, Alexandru Lungul ca un țăran, Adrian Vișan ca un soldat.[27]
Doamne, am vazut un ochi negru in care lumea dilatata-i miracol, si nu era ochiul
Tau, cum speram, ci al mortului rege
Claudius prefigurat de ploaie pe geam.
Era un abur pe urma, ce
Tu l-ai trimis prin narile mele prin care comunicam, in putreda
Ta
Danemarca.
Acum pentru mine toamna are un sens, si chiar
Tu daca ar fi sa cobori pe pamant, prelinge-Te cu ploaia pe geam sa fiu sigur ca esti mortul rege ce-l asteptam.
aud moartea cum incepe a misca,
de parca o sa nasti, cum toate se nasc,
femeia mea, probabil iubita si de
Dumnezeu.
apoi vom sta sa privim cum creste si umbla,
cum intreaba curioasa sau curajos,
noi zilnic ne vom cobori mai jos,
spre treapta initiala.
in fiecare zi, cu fiecare zi
ne bucuram murind cate putin,
secunda a trecut undeva pe sus,
templu menit sa ne iubim.
lasa mainile peste mine si fa semne, asaza diamnatul pe crestet si stinge focul ce leaga cerul de pamant, astupa-mi urletul cu carbuni sa incep marca aventura ce-o sa ma faca aur. in noaptea asta am auzit cu urechea lipita de pantecul tau prevestiri ciudate.
sa ne bucuram, sa ne pregatim, sa ne bucuram.
eu vreau sa te vindec
si nu fac cu mangaierea decat a te speria,
stam singuri si ni se parc ca
stim ca-n casa asta e ingropat cineva.
sta si duhneste atat de placut
sub vraful grotesc al mahnirilor noastre,
am scris pe panglici de linisti cu lut, niciodata, niciodata nu vom uita.
tu te temi si pe mine ma bantuie spaima ca nu mai esti, ca nu mai sant, ca un duh potrivnic vegheaza ultimul nostru cuvant.
si ninge si ninge sarac cum toate au fost iarna asta, nu mai tresari, nu mai tresar, moartea ne-a aburit fereastra.
| rozescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 aprilie 1839 Comloșu Mare, comitatul Torontal |
| Decedat | (33 de ani) Comloșu Mare, comitatul Torontal |
| Naționalitate |  română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | publicist, scriitor, traducător |
| Pseudonim | Ghiță, Carabă, Eremie Ciocârlie |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie, nuvelă, recenzie, eseu |
| Modifică date / text | |
Iulian Grozescu (n. 20 ianuarie 1839, Comloșu Mare, Comitatul Torontal – d. 2 iunie 1872, Comloșu Mare, Comitatul Torontal, Imperiul Austro-Ungar) a fost un poet, publicist și traducător român.
Iulian Grozescu a fost redactor și colaborator la ziarele românești din Arad, Viena, Pesta, Oradea, București și prim-redactor la revista Familia.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Iulian Grozescu s-a născut în satul bănățean de câmpie Comloșu Mare, în familia numeroasă a preotului Ioan Grozescu, originar din Livezi de lângă Craiova.
A urmat studiile liceale la Timișoara, Arad și Oradea, după care a urmat dreptul la Pesta. În perioada studiilor universitare a publicat poezii și a colaborat cu ziarul Concordia, condusă de Sigismund Pop, și la revista umoristică Strigoiu al lui Mircea V. Stănescu, iar împreună cu cel din urmă editează la Pesta foaia Speranța, În anul 1863 care, însă, apare doar într-un singur număr.
La 13 octombrie 1863 apare la Pesta revista satirică „Umoristulu” coordonată de George Ardelean, la care se alătură ca redactor. Colaborând cu această revistă timp de doi ani, leagă o prietenie durabilă cu prim-redactorul revistei, Iosif Vulcan, iar la 5 iunie 1865 faimoasa revistă „Familia” își începe apariția, iar Iulian Grozescu se alătură de la început colectivului de redacție, publicând în Familia poezii, nuvele, traduceri, recenzii etc.
În anul 1867 pleacă la București, unde colaborează la ziarele Telegraful și Poșta română. În această perioadă publică în Familia, Suveniruri din București. În noiembrie 1871 devine redactor responsabil al revistei Albina din Pesta, iar la 12 mai, 1872 scoate ziarul umoristic Priculiciu la Timișoara.
În anul 1869 apare la Arad, la tipografia lui Ștefan Gyula, volumul de poezii "POESII" editat de avocatul Emericu B. Stănescu. Editorul îi aduce în prefața volumului un adevărat elogiu poetului.
Moare la 2 iunie 1872, în casa părintească din Comloșu Mare, răpus de tuberculoză.
Opera[modificare | modificare sursă]
Poezie:
- Sunt român
- Străină
- Coriolan
- Mihai Bravul
- Unit sau neunit
Nuvele:
- Fatalitate și noroc
- Mărioara și Măriuța
- Căderea Timișanei
Traduceri:
- Fata căpitanului, Aleksandr Pușkin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu