MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

Date personale
Teo Trandafir

Născută	2 iunie 1968 (52 de ani) Pitești, Republica Socialistă România
Căsătorită cu	Alexandru Trandafir (1990-1996) Constantin Iosef (iunie-decembrie 2012)
Copii	Maia (n. 9 mai 2004)^[1]
Cetățenie	România
Ocupație	Actriță, moderatoare și prezentatoare de radio și TV
Activitate
Domiciliu	București, România
Alma mater	Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București
Ani de activitate	1994-prezent
Partid politic	PDL (2010-2012)
Prezență online
Site web
Modifică date / text

Teodora Virginia Trandafir (n. Uță,^[2] 2 iunie 1968, Pitești) este o prezentatoare de televiziune din România, fostă producătoare, actriță, prezentatoare de radio și deputată PDL. Din 9 septembrie 2013 prezintă emisiunea Teo Show de la Kanal D.^[3] Este cunoscută pentru moderarea emisiunii Teo, difuzată de Pro TV în perioada 2000-2006.

Biografie

Teodora Virginia Trandafir s-a născut pe 2 iunie 1968 în Pitești, județul Argeș. Tatăl ei, Ion Uță (n. 5 iulie 1942, Urlueni, Argeș), este medic pediatru și cardiolog la un spital din Brăila.^[4] Teo a copilărit pe strada Trivale din Pitești până în clasa a doua, când s-a mutat cu părinții în București, la scurt timp s-au mutat în Brăila, unde a terminat Colegiul Național Nicolae Bălcescu din Brăila.^[5] A urmat cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, secția arabă - engleză, iar apoi s-a angajat pentru prima dată ca vânzătoare de bilete la o agenție de turism.^[6] În 1990 Teo s-a căsătorit la Brăila cu pilotul Alexandru Trandafir, însă cei doi au divorțat pe cale amiabilă după șase ani.^[7]

În 2004 Teo a adoptat o fetiță pe care a botezat-o Maia.^[8] În decembrie 2011 Teo l-a cunoscut pe rețeaua de socializare Facebook pe Constantin Iosef (n. 29 august 1968), cu care s-a căsătorit pe 2 iunie 2012.^[9] Mariajul a durat numai șase luni, iar pe 17 decembrie 2012 cei doi au anunțat că divorțează.^[9]

Carieră

Media

Debutează în media ca prezentatoare de știri la postul de radio 2M+, apoi prezintă o emisiune alături de Cristin Tocan. Teo Trandafir are la activ mai multe emisiuni de televiziune, cum ar fi: Bună Dimineața România alături de Mircea Badea (în 1994 pe Tele 7abc), ca mai apoi cei doi să mai colaboreze odată în 1997, lucrând pentru Antena 1 la emisiunea matinală Dimineața devreme. În aceeași perioadă realizează alături de Mircea Badea o emisiune de week-end numită Teo & Mircea Show.

În 2001 Teo merge la Pro TV unde realizează de-a lungul anilor mai multe emisiuni printre care și emisiunea Teo. Activitatea de la Pro TV a propulsat-o printre cei mai bine cotați realizatori TV din România.^[10]

În 2006 părăsește postul Pro TV (în urma unor discuții aprinse cu Adrian Sârbu) pentru postul de televiziune Romantica, unde a devenit director și realizator al propriului show. În 2007 și-a încheiat colaborarea cu Romantica, a plecat spre postul de televiziune Prima TV, unde a realizat emisiunea de scurtă durată Teo Live Show în anul 2008. În 2009 a realizat emisiunea Teo Show, produsă de Local Tv Network și difuzată la peste 25 de stații locale din toată țara.

La începutul lui 2012 Teo Trandafir a primit un rol în serialul de televiziune Pariu cu viața, difuzat de Pro TV, iar pe 3 februarie 2012 și-a anunțat demisia din Parlamentul României.^[11]

În iulie 2013 Teo Trandafir a anunțat că va realiza o nouă emisiune, de această dată la postul de televziune Kanal D.^[12]

Pe 25 noiembrie 2013 Teo Trandafir își deschide o revistă online, intitulată "Revista TEO".

În vara anului 2014 vedeta tv pornește o campanie destinată copiilor dislexici. Campania poartă numele "Poveștile lui TEO" și se adresează copiilor ce au deficiențe de a citi. Dislexia este o tulburare de învățare care are la bază o disfuncție neurologică ce împiedică dezvoltarea capacității de a citi. Confundarea literelor, citirea lentă, citirea silabelor în sens invers, dificultățile în înțelegerea textului citit sunt doar câteva dintre manifestări. Copiii dislexici nu pot însuși citit-scrisul cu metodele de predare obișnuite, având nevoie de metode și de terapii specifice. Deși tulburările de învățare NU se pot vindeca, dislexia, netratată în mod adecvat, poate avea urmări grave în ceea ce privește dezvoltarea emoțională, conducând la tulburări în dezvoltarea personalității și dificultăți de integrare socială.

Teo Trandafir își propune să vină în sprijinul acestor copii și le citește poveștile din manualele școlare.

Politică

În primăvara lui 2010, a candidat din partea Partidului Democrat Liberal pentru locul din Camera Deputaților eliberat de Daniela Popa. În alegerile care au avut loc în 25 aprilie, Trandafir a câștigat locul de parlamentar, obținând 54,02% din voturi, contracandidata sa Liliana Mincă obținând restul de 45,98%.În campania electorală a lucrat cu agenția de consultanță politică Kensington Communication^[13]

În februarie 2012 își dă demisia din Parlament invocând motive de sănătate. În același timp însă, începe să filmeze într-un serial produs de MediaPro Pictures.^[14]

Incidentul medical

În ianuarie 2011, Teo Trandafir a fost internată de urgență cu diagnosticul de pancreatită acută de severitate medie, inițial la Spitalul Elias din București. La data de 11 ianuarie a fost transportată cu un avion privat, la Clinica AKH din Viena unde a suportat mai multe intervenții chirurgicale. În aprilie 2011, după trei luni de spitalizare, a dat publicității o scrisoare deschisă în care le mulțumește fanilor pentru sprijin și își arată dorul pentru România.^[15]^[16]

Filmografie

Happy End (2006)
Lumea poveștilor Cartoonito- Povestitoare (Voce vers.română)^[17]

Premii și distincții

Cea mai bună emisiune de divertisment (CNA)2003

2004

Cea mai populară vedetă de divertisment (TV Mania)
Transformare de stil (Pantene)
Cea mai populară vedetă de televiziune (TV Mania)
Cea mai simpatică mămică (TV Mania)
Premiul Pro

2005

Cea mai populară vedetă de divertisment (TV Mania)
Premiul de popularitate (Beau Monde)

2006

Discul de Aur pentru „Cutiuța Muzicală” (MediaPro Music)
Cea mai populară vedetă TV (TV Mania)

2007

Teo a primit cheia comunei Bând

2008

Teo a primit premiul de excelență (TV Mania)

EMIL GÂRLEANU

Date personale
Emil Gârleanu

Născut	5 ianuarie 1878 Iași, România
Decedat	2 iunie 1914 (36 de ani) Câmpulung, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist
Limbi	limba română
Activitatea literară
Specie literară	poezie, nuvelă
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român.

Viața

Emil Gârleanu s-a născut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1878 la Iași. Părinții, locotenent colonelul Emanoil Gârleanu (1846-1918), aparținând unei familii de răzeși din Gârleni, Bacău și mama, Pulheria, născută Antipa, de origine greacă, locuiau în apropierea Copoului, în fața grădinii lui Vodă Sturza, loc cu o încântătoare priveliște de care scriitorul își va aminti. Copil ciudat, de o prea mare sensibilitate și concentrare, își îngrijorează mama prin îndelungile lui stări de visare. Se juca de-a soldații și citea cu nesaț "Povățuitorul copiilor", editat de Creangă.^{[necesită citare]} După ani, când îl află printre cărți uitate, manualul e întreg, nemâzgălit.

Părinții se despart, lăsând copilul în grijă unei mătuși din Iași, care i-a cultivat înclinarea spre duioșie și frumos. În perioada 1885-1889 urmează școală primară, la Școală nr.2 din Sărărie. Vacanțele și le petrece în satul bunicii, de lângă Târgul Frumos. Începe liceul la Iași în 1889, unde urmează trei clase, se retrage și se înscrie la Școala Fiilor de Militari din Iași.

Doi factori l-au îndrumat însă spre cariera armelor: influența tatălui, precum și faptul că locuind în aproprierea cazărmilor a avut deseori ocazia să vadă armele. 1892-1896, frecventează „Școala Fiilor de Militari”, unde devine coleg cu Eugeniu Botez, viitorul scriitor Jean Bart.^[1]

În anul 1896 îi moare de tuberculoză mama, fiind recăsătorită cu colonelul Ghirulescu.

La Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, pe care o urmează între 1896-1900, îl are coleg pe Gheorghe Brăescu. Renunță între timp la Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină, după doar un an și trei luni. A fost sublocotenent în armata română, dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.

În 1906 părăsește Bârladul, stabilindu-se la București. Pe 12 februarie 1906 se căsătorește cu Marilena Voinescu. Scriitorul va avea o fiica, Rodica.

Emil Gârleanu este operat în iunie 1914 la spitalul Colțea din București și transferat apoi la Câmpulung Muscel; în iulie Emil Gârleanu moare în urmă unei congestii renale, la Câmpulung Muscel, la doar 36 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Publicistica literară

În anul 1900 se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din Iași.

A debutat la revista ieșeană „Arhiva”, revistă condusă de A.D.Xenopol, în 1900 cu schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos”, alături de George Tutoveanu si Dumitru Nanu, și colaborator la „Convorbiri critice”.

A debutat în anul 1905 cu volumul „Bătrânii”, volumul este alcătuit din schițe publicate în revistele Făt-Frumos și Sămănătorul.

A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912. Reprezentant de frunte al Semănătorismului. Foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut, apoi devine discipol al lui Mihail Dragomirescu.

Opera

A debutat cu volumul Bătrânii (1905), în care sunt evocați boieri de viță veche, patriarhali și visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat.
Cel mai cunoscut volum a lui Emil Gârleanu este Din lumea celor care nu cuvântă (1910), în care a relatat întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor.
Un alt volum, Nucul lui Odobac (1910), dezvoltă tot o temă semănătoristă: dispariția țărănimii patriarhale și a obiceiurilor tradiționale.

Alte opere

Cea dintâi durere, 1907
Odată!, 1907
Într-o zi de mai, 1908
1877. Schițe din război, 1908
Punga, 1909
Trei vedenii 1910
Amintiri și schițe 1910
Visul lui Pillat, 1915
O lacrimă pe-o geană, 1915
Povești din țară, 1916
Culegătorul de rouă, 1919

Opere alese

Opere alese, îngrijite de I. Negoiescu, 1955, postum
Scrieri alese, îngrijite de T. Vârgolici, 1964, postum

Scenarist si regizor

A regizat filmul „Cetatea Neamțului” (1914) și a scris scenariul pentru filmul „Dragoste la mănăstire” (1914).

ANTON PAVLOVICI CEHOV

Date personale
Anton Cehov
1900
Nume la naștere	Anton Pavlovici Cehov
Născut	17/29 ianuarie 1860^[2]^[5] Taganrog, Imperiul Rus
Decedat	15 iulie 1904 (44 de ani)^[6]^[2]^[7]^[8] Badenweiler, Imperiul German
Înmormântat	Cimitirul Novodevicii[*]^[2]^[9]
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Părinți	Pavel Egorovici Cehov[*]
Frați și surori	Maria Pavlovna Cehova[] Aleksandr Pavlovici Cehov[]^[3] Nikolai Pavlovici Cehov[] Mihail Pavlovici Cehov[]^[4]
Căsătorit cu	Olga Leonardovna Knipper-Cehova[*] (1901–1904)^[2]
Naționalitate	rusă
Cetățenie	Imperiul Rus
Etnie	rus
Ocupație	dramaturg, medic, scriitor de povești scurte
Limbi	limba rusă^[1]
Studii	Imperatorski Moskovski universitet[]^[2] Gimnazia № 2 imeni A. P. Cehova[]
Activitatea literară
Specie literară	teatru, povestire, satiră
Opere semnificative	Pescărușul Livada de vișini Unchiul Vania Vanka[]* Trei surori
Influențe[ascunde] Ivan Turgheniev, Nikolai Gogol, Henrik Ibsen, Lev Tolstoi, Honoré de Balzac, Guy de Maupassant, Fiodor Dostoevski, Émile Zola, Nikolai Leskov, Dmitri Grigorovici, Aleksandr Ostrovsky
A influențat pe[ascunde] Constantin Stanislavski, Maxim Gorki, Mihail Bulgakov, John Cheever, Cornel West, James Joyce, Ernest Hemingway, Katherine Mansfield, Vladimir Nabokov, J. D. Salinger, Tennessee Williams, Virginia Woolf, Frank O'Connor, Bob Dylan, Alice Munro, Raymond Carver, David Means, Guram Dochanashvili, Charles Bukowski, Ivan Bunin, Grupul literar Streda
Note
Premii	Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[] Pușkinskaia premia[] medal «Za trudî po pervoi vseobșcei perepisi naselenia»[*]
Semnătură

Prezență online
pagină Facebook Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Anton Pavlovici Cehov (în rusă Анто́н Па́влович Че́хов; n. 17/29 ianuarie 1860,^[2]^[5] Taganrog, Imperiul Rus – d. 15 iulie 1904,^[6]^[2]^[7]^[8] Badenweiler, Imperiul German) a fost un medic, prozator și dramaturg rus.

De peste o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.

Biografie

Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. Tatăl său a fost Pavel Egorovici Cehov, care avea o mică băcănie de produse coloniale la Taganrog. Mama sa, născută Evghenia Iakovlevna Morozova, a fost fiică de comerciant de postavuri. Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.

Opera

Cu un caracter foarte modest, care l-a însoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea căpăta reputația sa postumă. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții au demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan internațional.

Teatru

1881: Platonov sau Piesa fără titlu;
1886: Asupra efectelor nocive ale tutunului ("О вреде табака");
1887: Cântecul lebedei piesă într-un act;
1887: Ivanov ("Иванов");
1888: Ursul ("Медведь: Shutka v odnom deystvii")-comedie într-un act;
1888/1889? Cerere în căsătorie ("Предложение");
1889 Tragedian fără voie ("Трагик поневоле");
1889: Nunta ("Свадьба");
1889 Demonul pădurii ("Леший") comedie în patru acte;
1891: Jubileul ("Юбилей");
1896: Pescărușul ("Чайка");
1897: Unchiul Vania ("Дядя Ваня");
1901: Trei surori ("Три сестры");
1904: Livada de vișini ("Вишнёвый сад").

Povestiri

1883: Moartea unui slujbaș ("Смерть чиновника");
1883: Grasul și slabul;
1884: Stridiile ("Устрицы");
1884: Cameleonul ("Хамелеон");
1884: Masca ("Маска");
1885: Vânătorii ("Егерь");
1885: Sergentul Pribișceev ("Унтер Пришибеев");
1886: Grișa ("Гриша");
1887: Acasă ("Дома");
1887: Sirena ("Сирена");
1887: Kaștanka ("Каштанка");
1888: Stepa ("Степь");
1892: Salonul numărul 6 ("Палата № 6");
1894: Călugărul negru ("Чёрный монах");
1894: Vioara lui Rotschild ("Скрипка Ротшильда");
1895: Ordinul Anna ("Анна на шее");
1896: Casa cu mezanin ("Дом с мезонином");
1897: Mujicii ("Мужики");
1898: Omul în carapace ("Человек в футляре");
1899: Doamna cu cățelul ("Дама с собачкой");
1902: Arhiereul ("Архиерей");
1903: Logodnica ("Невеста").

Șapte povestiri traduse în CPSF 124 / 15.01.1960 de Anda Boldur:^[10] „Insulele zburătoare” de Jules Verne (parodie); „Eclipsă de Lună”; „O ședință de hipnotism”; „Scrisoare către un vecin savant”; „Esculapi rurali”; „Păcătosul din Toledo”; „O noapte de groază”

Nuvele

1884: „Dramă la vânătoare”;
1884: Chibritul suedez (Nuvelă polițistă)
1888: „Stepa” („Степь“);
1891: „Un duel” („Дуэль“);
1895: „Trei ani” („Три года“);
1896: „Viața mea” („Моя жизнь“).

Schițe umoristice

1884: Povestirile Melpomenei;
1886: Povestiri pestrițe.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[1]

[2]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[3]

[4]

[1]

[10]

Date personale
Gheorghe Visu

Născut	2 iulie 1951 (69 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Activitate
Ani de activitate	(1975 - prezent)
Roluri importante	Black Pedro, State Potcovaru
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

marți, 1 iunie 2021

2 IUNIE 2021

Biografie

Studii

Coleg cu mari actori

Filmografie

Filme cinematografice

Filme documentare

Roluri in seriale TV

Filme dublate in limba româna

Voce

Teatru

Teatru radiofonic

Roluri în teatru

Premii

Filme cu Emilian Floares

Filme regizate de Emilian Floares

Filmografie - producător

Filmografie - imagine

Filmografie - scenarist

Filmografie - montaj

Filmografie - sunet

TEODORA VIRGINIA TRANDAFIR

Biografie

Carieră

Media

Politică

Incidentul medical

Filmografie

Premii și distincții

Cea mai bună emisiune de divertisment (CNA)2003

2004

2005

2006

2007

2008

Viața

Publicistica literară

Opera

Alte opere

Biografie

Opera

Teatru

Povestiri

Nuvele

Schițe umoristice

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu