4. /7 IUNIE 2021 - POEZIE
A scris o poezie elegiaca, picturala, a efemerului si a imaterialitatii, altfel monotona, cu o imagistica destul de banala (Umbre peste ape, 1923; Cosinzeana, 1924; Elegii si poeme, 1928; Lauri si purpura, 1929), proza de calatorie (Icoane si privelisti, 1926), literatura pentru copii. Traduce din V. Hugo, Leo-pardi, Cervantes, Dostoievski, AI. Dumas, W. Scott, Ch. Dickens, M. Pravost, E. Zola, P. Lo-ti, J. Lemaitre, I. Bunin, G. Sand, J. London, J. Kessel, F. Cooper, P. Benoit, J.O. Curwood, L. Raymont, R. Malzeroy, H. Allen s.a.
Uniformitatea imagistica, tonul neutru, descriptiv si o oarecare muzicalitate a versului sint definitorii pentru lirica melancolica, de atmosfera, care constituie - mai ales in citeva momente de reusita in surprinderea efemerului si a senzatiei de vag — partea cea mai buna a poeziei lui Alexandru Iacobescu O suavitate monotona in tratarea temelor elegiace ale lentei disparitii si ale solitudinii constituie modesta cucerire a unui limbaj timid si conformist, in care locul comun si metafora banalizata raspund dezideratului vizibil al unui stil ornat incarcat, lipsit de forta si de culoare. Din nesfirsitele variatiuni, combinatii cu aceleasi elemente, se nasc „murmurul blind de strune", „vraji de cintec si parfum", „muta zarilor singuratate", „adincul paradisului visarii", „miresme dulci si zimbcte de floare", „mrejele visarii" s.a.m.d. (Umbre peste ape, 1923; Cosinzeana, 1924; Elegii si poeme, 1928). Pitorescul oriental din unele poeme aduce putine schimbari de recuzita, elementul central raminind mai departe instantaneul in imaterial - joc de apa sau de lumina (valuri stravezii, pulbere de soare, stropi de spuma).
Miscarea din scenele dramatice, abil versificate, suplineste, in Lauri si purpura (1929), obis-nuitul vid al poemelor. Putina legatura cu primele volume pastreaza, intr-o faza mai tirzie a liricii lui Alexandru Iacobescu, versurile de evocare istorica, a caror discursivitate implica renuntarea la vag, la sugestie, chiar la imagistica.
Poemele, acum imnuri, se construiesc prin acumulare retorica si alegorie, banalitatile sint mai clare si mai sunatoare; remarcabila e numai cursivitatea versului. in proza din Icoane si privelisti (1926) si Icoane din Bosfor (1932). cuprinzind impresii de calatorie si scurte povestiri de razboi, se remarca predominanta descriptivului - in varianta pitoreasca (nuante, culori, umbre, efecte de lumina- „icoane fugare") sau neagra, a unui front lipsit de eroism (noroi, singe, paduri negre, trupuri ranite). Insuficienta limbajului, platitudineae pitetului mentin ansamblul in mediocritate stilistica.
OPERA: Balade, Craiova, 1919; Sub zidurile Tratei, Craiova, 1920; Umbre peste ape, versuri, Craiova, 1923; Cosinzeana, versuri, Craiova, 1924; Icoane si privelisti, proza. Arad, 1926; Elegii si poeme, Craiova, 1928; Lauri si purpura, versuri, Craiova, 1929; Chipuri de bronz, Craiova, 1930; Icoane din Bosfor, proza, Craiova, 1932; Pulberi instelate, Craiova, 1935; Ursul cu laba-ntoarsa, Bucuresti, 1939; Vraja, Bucuresti, 1939; Maiestatii Sale, Regelui, Bucuresti, 1940; Dracul pacalit. Povesti, Bucuresti, 1941; Comoara de sub stinca. Bucuresti, 1942; Moartea zimbrului, roman, Bucuresti, 1944; Fintina fermecata, povesti, Bucuresti, 1945; Poeme, Bucuresti, f.a.; Sonete,Bucuresti, f.a. |
REFERINTE CRITICE: E. Lovinescu. Istoria . III; Perpessicius, Mentiuni , HI; S. Metzulescu, Literite in Tara Banilor, 1936. |
te cheama spre mirajul lor
aruncându-ti de departe
jerbe de crini...
Si culoarea nedefinita a gândurilor tale
ma-ntreb întotdeauna
oare
din care nor ai ademenit-o ?
Stii,
m-am gândit sa-ti caut un sens
în câmpul de sosele neasfaltate înca
dar pe oriunde as lua-o
întâlnesc mereu
aceleasi semne:
"Drum înfundat"
sau
"Sens interzis".
Ma asculti ?
Macar acum ar fi frumos
sa ma asculti:
hai sa luam
macar
ultima pasare
spre noi!
(din vol. "Clipa de liniste")
Cuvintele sunt de prisos
Am pornit pe Valea Iubirii în jos
Si din cararea mea de dor
Peste pasul tau am s-ajung la izvor.
Nu mai vad, n-aud si nu spun „Nu” -
Clipa mea de liniste esti TU...
Ma-ntorc spre tine, pasul frânt
Nu mi se mai leaga de pamânt.
Degeaba-ncerc din nou sa merg,
Nu mai pot sa ramân, nu mai pot sa alerg...
Nu mai vad, n-aud si nu spun „Nu”
Clipa mea de liniste esti TU...
(din vol. "Clipa de liniste")
marturisirile
se topesc în gesturi
tainuind
gândul sincer
pentru sulita ochilor,
astept
infernal rabdator
întâmplarea
de mâine.
Sus în lumină plutiţi
Prin line meleaguri, fericite Spirite!
Dumnezeieşti adieri
Uşor vă ating
Ca mâinile harfistei
Coardele sfinte.
Fără soartă ca pruncul
În somn răsuflă zeii;
Blând ocrotit
În mugur molcom
Etern înfloreşte
Spiritul lor,
Şi ochii lor fericiţi
Lucesc în domoală
Lumină eternă.
Nouă însă ni-i dat
Să nu ne-odihnim nicăieri.
Trudiţii oameni
Se usucă şi cad
Orbeşte, din clipă
În clipă, asemeni
Cu apa din stâncă
În stâncă zvârlită
La întâmplare, mereu şi mereu.
Ion Murgeanu (n. 7 iunie 1940, Zorleni, județul Tutova (interbelic), actualmente județul Vaslui, România -- d. 7 august 2016, Bucuresti) este un poet, prozator și jurnalist român.
Înscris în curentul șaizecist, Ion Murgeanu a debutat în literatură cu versuri care s-au bucurat de comentarii pozitive din partea marelui George Călinescu. Este membru titular al "Uniunii Scriitorilor din România", 1970, recomandat de Geo Bogza, A. E. Baconsky și Nicolae Manolescu. Urmărit de Securitate, Ion Murgeanu este unul dintre participanții activi la Revoluția din 1989, fără să se numere însă printre revoluționarii declarați ulterior, care beneficiază și de certificat.
Este căsătorit cu Elena Murgeanu (n. 1942), cercetător științific, cu care are o fiică, Irina (n. 1984).
Activitate jurnalistică: A fost pe rând profesor de limba și literatura română, județul Vaslui și Galați, inspector la "Intreprinderea Cinematografică" Suceava, 1957-1959, Redactor la ziarul "Clopotul", Botoșani, 1958-1070, Redactor coresp. "România liberă", 1971-1974, Redactor la "Tribuna României", 1979-89; Redactor șef secție cultură și civilizație, "Curierul Românesc", serie nouă. 1989-2000; Redactor coordonator "Suplimentul Cultural", "Meridianul Românesc", Anaheim, California, USA, 1997-2009.Studii: Scoala Elementarǎ Zorleni, Liceul "Codreanu" Bârlad, Liceul "Mihail Kogǎlniceanu" Vaslui, Facultatea de Filologie, "Universitatea București".
Debut literar: primele versuri salutate de G. Călinescu în revista "Contemporanul", articolul "POEZIE" joaca rolul de urarea de "bun venit" în lit. română. „Ion Murgeanu cântă soarele ce face iarba să crească, mustul de soare curgând pe pamânt, vântul, dragostea. Inspirația sa e năvalnică și uneori solemn exaltată…" (G. Călinescu)
Debutul și-l face cu vol. de versuri "REPAOSE", 1969. Au urmat: "CONFESORUL", 1970, primul manuscris al noii edituri "Cartea Românească", întors fără viză complet, pe motivul conținutului religios/mistic. Cartea a apărut totuși la insistențele editurii cu titlul "CONFESIUNEA". Considerată una din victoriile editurii în lupta ei cu cenzura, directorul Marin Preda, a propus volumul la Premiul "Uniunii Scriitorilor" pentru debut. Premiul nu s-a acordat din motive ideologice... Urmărit și obstrucționat de fosta Securitate, mai ales la venirea în Capitală: 1975 (fond d, dosar nr. 11.190, vol.18, f.131/132). Participant direct la evenimentele din decembrie 1989, refuză certificatul de revoluționar, chiar arestat din stradă, reținut la Miliția Capitalei și supus barbariei torționare a elementelor securiste (cf. romanul "CARLA în DECEMBRIE", Ed. "Cetatea Literară", 2002).
OPERA: 10 volume de versuri, 1969-1999. 3 romane: "EDENUL", Ed. "Cartea Românească", 1980; "VIA", Ed. Tineretului, 1984; "CARLA în DECEMBRIE", Ed. "Cetatea Lit.", 2002. Autor al unui eseu: "IISUS", Ed. Crater, 1999, reeditat cu titlul "VIATA lui IISUS", Euro Press Group, 2007. Postfață: Pr.Dr. Theodor Damian, New York. Ediții de autor: "TURNUL ONOAREI", 294 p., prefață de Miron Blaga; "METAFIZICA PRACTICĂ", 285 p., cu o postfață de Gheorghe Grigurcu: o severă selecție din opera poetică de peste 40 de ani, Editura VINEA, vol. I, 2004; vol. II, 2005. Bună primire din partea criticii majore din presa vremii. "HIMERA LITERATURII", -dialog epistolar- , Ion Lazu - Ion Murgeanu, 388 p., Ed. "Curtea Veche". I.M. a scris, timp de peste 10 ani, singur o revistă literară în miniatură cu 7 rubrici fixe sub forma "Suplimentului Cultural" al "Meridianului Românesc", USA. O dare de seamă lunară a principalelor acte culturale din țară pentru românii din diaspora: Istorie la zi, clasicii noștrii, teatru, film, muzică, noua literatură, excelsior. După un avc, octombrie 2008, în curs de recuperare, I.M. continuă suplimentul foarte apreciat de românii, în special din USA și Canada, sub forma unui "digest". Referințe critice despre poet și scriitor: G. Călinescu, Paul Georgescu, Ștefan Augustin Doinaș, Al. Piru, Gheorghe Grigurcu, etc.
A publicat și continuă să publice în principalele reviste din țară și străinătate, inclusiv noile reviste on-line. Recent, poetul s-a adaptat la noile medii de comunicare, creându-și un blog personal (absentul.blog.com) și un proiect de promovare a tinerelor talente din poezie (scoaladepoezie.blogspot.com).
Oameni care i-au influențat viața și opera: Poeții Lucian Valea și Traian Chelariu, Cezar Ivănescu și Gheorghe Istrate, Nichita Stănescu și Mircea Ciobanu, Daniel Turcea; preoții Sofian Boghiu și Constantin Galeriu și toți cei evocați în "HIMERA LITERATURII", o carte a devenirii ca scriitor și ca om integru, “dificil”, fără compromisuri adică, și rest. Judecata de la debut, datorată lui G. Călinescu, verdictul său critic, se resimte valabil și azi, din fericire, în tot ce scrie I.M.: “Inspirația năvalnică, uneori solemn exaltată… o expresiune incântătoare a combativității ardente a temperamentului solar, o literatură, în fine, fără nici un loc comun.” Aula liceului din Complexul Școlar, din satul natal al poetului, Zorleni, îi poartă numele. Cei care vin vor putea găsi acolo cărțile lui, parte din biblioteca de lucru de o viață, însoțite și de o arhivă intimă minimală…
POEZII:
Din tezaurul mării
Fericirile drepţilor.
Mergeam lângă Domnul supus.
Nu-mi era foame nu-mi era frig.
Pe drum treceau vameşi.
Atunci am întrebat şi El mi-a răspuns.
Întâi de toate învaţă răbdarea.
Munţi nu s-au clintit încă din loc.
Nu am trecut cu paşii mei marea.
Deci am repetat întrebarea mirat.
Caută singur răspuns. Mi-a răspuns.
Nu vezi fericiţii acestui veac?
Toţi au ales disperarea.
Rana
Nici mirarea nici flinta eternei erori
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate
Nici plopul nici râpa ce am trecut-o
Zărind umbrei tale piciorul ei luminos
Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă
Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea
Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea
Bujorii aprinşi din cana lăsând să cadă
Trupul petalelor de căldură şi teamă
În noaptea păcatuui în eterna fântână
Nici amintirea nici gloria nu rămân
Buzele reci caută încă buze fierbinţi
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Un spaţiu deschis al imaginarului
Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima
Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu