5 IUNIE 2021

 3. /5 IUNIE 2021 - RELIGIE ORTODOXĂ

Sf Sfințit Mc Dorotei, episcopul Tirului; Sf Mc Apolo și Leonid

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Dorotei, episcopul Tirului.

Viaţa Sfântului Sfințit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului

Sfântul Dorotei a fost episcop al cetăţii Tirului, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, păgânul împărat al Romei, iar pentru prigoana cea cumplită care era atunci împotriva creştinilor, el şi-a lăsat scaunul şi s-a ascuns prin locuri neştiute. După aceea, împărăţind marele Constantin şi Biserica lui Hristos luând alinare, Sfântul Dorotei s-a întors iarăşi în Tir la scaunul său şi păstorea bine turma oilor celor cuvântătoare, aducând pe mulţi de la rătăcirea închinării de idoli la Dumnezeu. El a trăit până pe vremea lui Iulian Paravatul, care, luând împărăţia, la început nu duşmănea pe faţă Biserica lui Hristos, ci în ascuns, poruncind boierilor săi celor de un gând cu el, care stăpâneau ţările, să muncească şi să ucidă pe creştini.

Iar Sfântul Dorotei, văzând muncirea cea mare care se făcea credincioşilor, şi-a lăsat iarăşi scaunul Bisericii Tirului, fugind de mâinile muncitorilor; pentru că Domnul a poruncit să nu ne lăsăm în primejdii ce vin la arătare de la prigonitori, ci să fugim de ele, după cum zice: Când vă vor goni pe voi din cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă... Deci, ieşind de la Tir, a mers în Tracia; dar nici acolo n-a scăpat de slujitorii de idoli, chemându-l Dumnezeu la cununa mucenicească. Şi a fost prins de boierii lui Iulian în cetatea Diopolin, unde, suferind multe bătăi şi răbdând felurite pătimiri, şi-a dat în munci fericitul său suflet în mâinile lui Hristos Dumnezeu, fiind foarte bătrân; căci avea de la naşterea sa o sută şi şapte ani. Şi a lăsat după sine felurite scrieri folositoare Bisericii, în limba greacă şi latină, pentru că era bine iscusit în amândouă limbile acestea, fiind bărbat desăvârşit în înţelepciunea cea duhovnicească şi în cea dinafară. El a scris vieţile prooroceşti şi apostoleşti şi alte cuvinte folositoare şi tâlcuiri, iar acum, fiind el însuşi scris în cartea vieţii, se sălăşluieşte cu acei sfinţi, ale căror vieţi le-a scris.

Acesta a trăit pe vremea lui Liciniu. Iar în zilele lui Diocleţian (284-305) şi Maximilian, din pricina prigoanei ce avea să fie, lăsându-şi casa şi pribegind, s-a dus la Diospoli. Deci dacă au murit aceştia, el s-a dus la Tir şi a călăuzit Biserica, până în zilele călcătorului de lege Iulian. Deci atunci iarăşi s-a dus la Diospoli, însă nici acolo n-a putut să scape de închinătorii de idoli, pentru că fiind prins de către dregătorii lui Iulian şi răbdând multe chinuri şi aflându-se întru adânci bătrâneţi, a luat cununa muceniciei, dându-şi sufletul lui Dumnezeu; şi era el atunci de 107 ani. Şi a lăsat multe scrieri bisericeşti şi istorii elineşti şi latineşti, căci el era foarte ştiutor în amândouă limbile, pentru multa sa nevoinţă şi iscusirea firii sale.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților Mucenici Apolo și Leonid.

Viaţa Sfântului Mucenic Leonid

Leonid era un cetăţean de vază al Alexandriei şi un învăţat filosof creştin. El şi soţia sa aveau şapte copii. Fiul cel mai mare a ajuns curând un cărturar creştin aşa de vestit, încât Sfântul Leonid era deseori numit doar „tatăl lui Origen”.

Leonid era un cetăţean de vază al Alexandriei şi un învăţat filosof creştin. El şi soţia sa aveau şapte copii. Fiul cel mai mare a ajuns curând un cărturar creştin aşa de vestit, încât Sfântul Leonid era deseori numit doar „tatăl lui Origen”. Leonid însuşi i-a dat strălucitului său fiu primele lecţii în învăţătura lumească şi l-a călăuzit către învăţătura Sfintelor Scripturi. Origen a ajuns a cunoaşte aşa de bine Scriptura, încât la vârsta bărbăţiei putea să recite lungi pasaje pe de rost. Putea chiar să pună laolaltă versete din Vechiul şi Noul Testament pe temeiul unor cuvinte-cheie.

Leonid şi soţia sa au dat copiilor lor o minunată creştere creştinească, în care „rugăciunea în familie, rânduielile credinţei lor şi dragostea de Dumnezeu aveau cea mai mare însemnătate.”

Familia aceasta a trăit într-o vreme de mare prigonire a creştinilor, iar când prigoana era mai intensă, Leonid a fost prins din porunca lui Letie, ighemonul Egiptului. Curând a fost limpede că va suferi mucenicia.

Origen, care avea atunci doar şaptesprezece ani, era foarte dornic să se alăture tatălui său întru mucenicia pentru Hristos. Însă mama lui nu a putut îndura să-şi piardă şi soţul, şi fiul întâi-născut. Ea s-a gândit la o cale neobişnuită de a-l opri să se alăture tatălui său: i-a încuiat toate hainele şi astfel l-a oprit să plece de acasă.

Pe când Leonid se afla în temniţă, Origen i-a scris o mişcătoare scrisoare, îndemnându-l să primească mucenicia cu bucurie. El i-a mai spus: „Ai grijă, stăpâne, ca nu cumva de dragul nostru să-ţi schimbi gândul”.

Sfântul Leonid a fost decapitat în anul 202. Nu numai că statul l-a executat, ci i-a confiscat şi toate proprietăţile şi averile, lăsându-i soţia şi copiii în mare sărăcie. Dar ei erau bogaţi prin amintirea bunului lor soţ şi tată, care-şi dăduse viaţa vitejeşte pentru Iisus Hristos, şi se socoteau fericiţi să fie soţia şi fiii unui mucenic.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.