2. /13 IULIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Decese; Sărbători

Decese

·         574 - A decedat Papa Ioan al III-lea.

Papa Ioan al III-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Papa Ioan al III-lea a fost Papă al Romei în perioada 17 Iulie 561 – 13 Iulie 574. Papa Ioan al III-lea era descedentul unei familii romane importante, iar tatăl său, Anastasie, purta titlul de “illustris”. Împăratul răsăritean, Iustinian I l-a recunoscut oficial pe Papa Ioan al III-lea după patru luni de la decesul predecesorului său, Papa Pelagius I. În decursul pontificatului lui Papa Ioan al III-lea, s-au întâmplat schimbări majore pe plan politic, împăratul Iustinian I moare pe 11 noiembrie 565, iar succesorul său, Iustin al II-lea va perde două treimi din Italia în faţa invaziei longobarde din 568.

În anul morţii împăratului, Papa Ioan a încurajat creştinii din Italia care erau decimaţi de ciumă. După trei ani, în 568, longobarzii ariani veniţi din Panonia în 568 au atacat şi au jefuit Italia, iar Roma a fost sufocată de mizerie şi ciumă. Când, în 572, regele lombarzilor, Alboin, a fost asasinat printr-o conspiraţie, a urmat o perioadă de anarhie în timpul căreia treizeci de duci longobarzi se luptau pentru putere. A fost o perioadă întunecată pentru biserică, mulţi creştini au fost martirizaţi, mănăstirea din Monte Cassino a fost distrusă, iar multe biserici au fost prădate.

·   939 - A murit Papa Leon al VII-lea.

Papa Leon al VII-lea - foto – ro.wikipedia.org

Papa Leon al VII-lea a fost Papă al Romei în perioada 3 Ianuarie 936 – 13 Iulie 939. Înainte de pontificatul său, Papa Leon al VII-lea a fost călugăr benedictin. Nu a fost de acord ca evreii din principatele germanice să fie convertiți cu forța la crestinism, dar a fost de acord cu izgonirea acestora.

·         1447: Ştefan al II-lea - voievodul Moldovei.

·         1621: Arhiducele Albert de Austria (13 noiembrie 1559 – 13 iulie 1621) a fost, împreună cu soția sa Infanta Isabela a Spaniei (fiica regelui Filip al II-lea al Spaniei), co-suveran al Țărilor de Jos Spaniole între 1598 și 1621. Înainte a fost guvernator al acestor teritorii din 1596.

Albert al VII-lea

Arhiducele Albert de Juan Pantoja de la Cruz Date personale Născut 13 noiembrie 1559 Wiener Neustadt, Austria[2]  Decedat 13 iulie 1621 (61 de ani) Bruxelles, Belgia[3]  Înmormântat Cathedral of St. Michael and St. Gudula[*]  Părinți Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Maria a Spaniei  Frați și surori Ana de Austria Elisabeta de Austria Archduchess Margaret of Austria[*] Rudolf al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Maximilian al III-lea al Austriei[*] Archduke Wenceslaus of Austria[*] Matia I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Arhiducele Ernest de Austria  Căsătorit cu Isabella Clara Eugenia a Spaniei Copii Anna Mauritia von Habsburg[*][4] Philipp von Habsburg[*][4] Albrecht von Habsburg[*][4]  Cetățenie  Arhiducatul Austriei  Religie Biserica Catolică  Ocupație personal militar[*] preot catolic[*]  Apartenență nobiliară Titluri Arhiduce (6 mai 1598–13 iulie 1621)[1] Familie nobiliară Casa de Habsburg Arhiduce de Austria, Duce de Brabant, Limburg, Lothier, Luxemburg, Guelders, Conte de Flandra, Artois, Burgundia, Hainaut, Olanda, Zeeland, Zutphen și Marchiz de Namur Domnie 6 mai 1598–13 iulie 1621 Predecesor Filip al II-lea al Spaniei Succesor Filip al IV-lea al Spaniei

·    1645 - A murit țarul Mihail a Rusiei; (n. 1596).

Mihail I Fiodorovici Romanov - foto – ro.wikipedia.org

Mihail I Fiodorovici Romanov (n. 12 iulie 1596 – d. 13 iulie 1645) a fost primul țar rus din dinastia Romanov. El a fost fiul lui Fiodor Nikitici Romanov (devenit apoi patriarhul Filaret) și al Kseniei. Domnia lui a marcat finalul Timpurilor Tulburi.

·         1762: James Bradley, astronom englez (n. 1693)
* 1777: Guillaume Coustou (fiul) (n. 19 martie 1716, Paris – d. 13 iulie 1777, Paris) a fost un sculptor francez.

Fiind fiul lui Guillaume Coustou și nepotul lui Nicolas Coustou, s-a format în atelierul familiei și, mai apoi, după câștigarea Premiului Romei (Prix de Rome), în anul 1735, a fost admis la Academia Franceză din Roma, unde a studiat între anii 1736 și 1739.

Întors la Paris îl ajută pe tatăl său să finalizeze celebra lucrare Chevaux de Marly (Caii din Marly sau Îmblănzitorii de cai) pentru Castelul Marly. Lucrarea a fost finalizată și instalată în anul 1745.^[5]

A fost admis la Academia Regală de Pictură și Sculptură din Paris în anul 1742, iar după finalizarea studiilor începe o carieră de succes, aplecându-se în sculptarea de busturi a numeroase personaje religioase sau mitologice. Opera sa a fost influențată de barocul târziu (vezi Vulcan, expusă la Muzeul Luvru) și neoclasicismul timpuriu (vezi Ganymede, expusă la Muzeul Victoria și Albert din Londra).

Cea mai faimoasă lucrare a lui Guillaume Coustou (fiul) este considerată Monumentul Delfinului Ludovic din Catedrala Saint-Étienne de Sens.  

Guillaume Coustou
Guillaume Coustou (fiul), portret de François-Hubert Drouais, (1758) Versailles, Palatul Versailles
Date personale
Născut	19 martie 1716[1]  Paris, Regatul Franței
Decedat	13 iulie 1777 (61 de ani)[2][3][1][4]  Paris, Regatul Franței
Părinți	Guillaume Coustou
Frați și surori	Charles-Pierre Coustou[*]
Cetățenie	Franța
Ocupație	sculptor
Activitate
Profesor pentru	Claude Dejoux[*]
Mișcare artistică	baroc

·        1793 - Jean Paul Marat, considerat drept unul dintre cei mai puternici şi influenţi instigatori ai Revoluţiei franceze, este înjunghiat in cada de baie de către Charlotte Corday, devotată cauzei girondinilor cărora Marat le–a fost cel mai înverşunat adversar.

The Death of Marat by Jacques-Louis David (1793) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Jean-Paul Marat (n. 24 mai 1743 – d. 13 iulie, 1793), a fost medic, filozof și om de știință francez de origine elvețiană cunoscut pentru implicarea sa în Revoluția franceză ca jurnalist radical și politician. Născut în Principatul Neuchâtel , a fost un medic , teoretician politic si om de stiinta cel mai bine cunoscut pentru cariera sa în Franța, ca un jurnalist radical și politician în timpul Revoluția Franceză. A devenit jurnalist renumit pentru tonul său feroce , atitudinea intransigentă față de noii lideri și instituții ale revoluției și adocatii drepturilor fundamentale ale omului pentru cei mai săraci membri ai societății.

The assassination of Marat by Charlotte Corday on 13 July 1793 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Marat a fost una dintre vocile cele mai radicale ale Revoluției Franceze. A devenit un apărător puternic al ,,sans – culottes” , publicarea vederilor sale in pliante, pancarte și ziare, în special lui “L’ Ami du peuple “, care la ajutat să-l facă legătura lor neoficial cu, grupul radical iacobin republican, care a venit la putere după iunie 1793. Marat a fost asasinat de către Charlotte Corday, un simpatizant Girondist, în timp ce lua o baie ca medicament pentru boala lui de piele. Moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini, un fel de martir revoluționar, după cum reiese din celebra pictură a lui David, de la moartea sa.

* 1840: Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin (n. 4 decembrie 1784, d. 13 iulie 1840) a fost prima soție a regelui Christian al VIII-lea al Danemarcei din 1806 până în 1810 înainte ca el să devină rege al Danemarcei. A fost fiica lui Frederic Francis I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg.  

Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin
Prințesă Moștenitoare a Danemarcei
Date personale
Nume la naștere	Charlotte Friederike
Născută	4 decembrie 1784 Ludwigslust
Decedată	13 iulie 1840 (55 de ani) Roma
Înmormântată	Campo Santo Teutonico[*]
Părinți	Friedrich Franz I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg
Frați și surori	Louise Charlotte de Mecklenburg-Schwerin Gustav Wilhelm von Mecklemburg-Schwerin[*] Frederick Louis, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin Adolf of Mecklenburg[*]
Căsătorită cu	Christian al VIII-lea al Danemarcei
Copii	Frederic al VII-lea al Danemarcei
Cetățenie	Germania
Religie	Biserica Catolică[1] luteranism[1]
Ocupație	salonnière[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	duce ducesă[*] prințesă
Familie nobiliară	Casa de Mecklenburg-Schwerin Casa de Oldenburg

·         1867: Boldizsár Adorján, scriitor, poet și avocat maghiar (n. 1820)

·    1921 - A murit Gabriel Lippmann, fizician francez, laureat Nobel (n. 1845)

Gabriel Jonas Lippmann (n. 16 august 1845, Bonnevoie, Luxemburg – d. 13 iulie 1921) a fost un fizician francez, profesor universitar la Sorbona, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1908, pentru metoda sa de reproducere fotografică a culorilor pe baza fenomenului de interferență. A investigat fenomenele electrocapilare cu electrometrul capilar, care a servit, între altele, la dezvoltarea electrocardiografiei.

·        1924 - A murit Alfred Marshall, economist britanic (n. 1842)

Alfred Marshall – pictured in 1921 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Alfred Marshall (n. 26 iulie 1842; d. 13 iulie 1924) a fost un economist englez, reprezentant al neoclasicismului. Alfred Marshall s-a născut în Anglia în 1842 și este cel care a aplicat analiza marginală în modul cel mai limpede, este întemeietorul tradiției marginale care domină știința microeconomiei de astăzi. Odată ce și-a ales economia drept chemare, Marshall i s-a dedicat cu toată ființa sa, a luptat ca economia să fie tratată ca un domeniu separat de istorie și științele morale.

În acest sens, Marshall este cel care a formulat concepte precum: utilitate marginală, legea cererii, legea ofertei, cost marginal, elasticitate. Marshall le-a arătat economiștilor că trebuie să îmbine teoria cu practica, căci un model teoretic bine elaborat poate fi convingător pe hârtie, dar este inutil în momentul în care este aplicat in practică. Apărute pentru prima dată în 1890, „Principiile sale” și-au păstrat mult timp actualitatea încât manualele moderne de economie încă se mai bazează pe lucrarea sa.

·  1929 - A murit Eusebius Mandyczewski compozitor austriac

Eusebie Mandicevschi (cunoscut în Occident mai ales sub numele de Eusebius Mandyczewski, n. 18 august 1857, Bahrinești, Bucovina – d. 13 iulie 1929, Viena) a fost un compozitor, dirijor de cor și muzicolog român din Austria, originar din Bucovina. A compus piese pentru pian, cicluri de lieduri, coruri bărbătești, variațiuni pentru pian pe teme de Händel precum și un mare număr de lucrări liturgice pentru cor bărbătesc, pentru cor de femei și pentru cor mixt, armonizate, fie pentru două sau trei voci egale, fie pentru 4-5 voci mixte cu soliști. Se remarcă în deosebi cele 12 Liturghii ale sale, compuse în diferite tonalități și pentru diferite formații corale, în care mânuiește cu multă pricepere polifonia, dovedind o temeinică cunoaștere a motetului și madrigalului italian.

Eusebie Mandicevschi a scris muzică pe versurile unor poeți ca Taras Șevcenko, Iuri Adalbertovici Fedkovici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Heinrich Heine, precum și compoziții bazate pe cântece populare ucrainiene, românești, germane și maghiare În ciuda acestor lucrări proprii, în prezent este mai bine cunoscut ca editor al compozițiilor clasice. S-a numărat între principalii inițiatori ai edițiilor complete cu operele compozitorilor Franz Schubert, Joseph Haydn și Johannes Brahms.

·         1932: Dimitrie Paciurea, sculptor român (n. 1873)

·         1943 - La închisoarea Stadelheim din München, a fost executat de catre regimul nazist, Alexander Schmorell, student la medicină, unul din membrii grupului de rezistență antinazistă Trandafirul Alb (n. 16 septembrie 1917, Orenburg, Rusia).

Alexander Schmorell – foto: spartacus-educational.com

Alexander Schmorell (n. 16 septembrie 1917, Orenburg, Rusia – d. 13 iunie 1943, München) a fost unul din membrii grupului de rezistență antinazistă Trandafirul Alb. Alexander Schmorell s-a născut dintr-un tată neamț și o mamă rusoaică. A rămas orfan de mamă încă de mic, de aceea l-a urmat pe tatăl său – medic german – care s-a mutat la München în 1921. Astfel se explică bilingvismul lui Alexander: era cetățean german și vorbea germana, dar cunoștea la fel de bine limba rusă, pe care o cultiva ca un omagiu adus memoriei mamei sale. Alexander Schmorell a fost de religie creștin ortodox.

·         1946: Alfred Stieglitz, fotograf american (n. 1864)

·      1951 - A murit compozitorul austriac Arnold Schönberg ; (n. 1874).

Photo of Arnold Schoenberg in Los Angeles, believed to be taken in 1948

Arnold Schoenberg (n. 13 septembrie 1874, Viena – d. 13 iulie 1951, Los Angeles) a fost un compozitor austriac, de orgine evreiască, elevul lui Gustav Mahler. Este considerat unul dintre pionierii muzicii dodecafonice. A compus marea parte a lucrărilor în Statele Unite ale Americii.

·    1954 - A murit Frida Kahlo, pictoriță mexicană (n. 1907)

Frida Kahlo in 1932, photographed by her father Guillermo Kahlo – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Frida Kahlo de Rivera (născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón; 6 iulie 1907 – 13 iulie 1954) a fost o pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist. Frida Kahlo s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși certificatul de naștere atestă că s-a născut în 6 iulie 1907.

Prin aceasta e voia ca data sa de naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției Mexicane, astfel încât viața ei să fi început odată cu nașterea Mexicului modern. Opera sa este considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene. Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis.

Self-Portrait with Thorn Necklace and Hummingbird (1940), Harry Ransom Center – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”. Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi se spune “deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase probleme de sănătate, multe cauzate de un teribil accident auto suferit în tinerețe.

Recuperarea îndelungată după accident, recuperare care nu s-a realizat niciodată complet, a izolat-o oarecum de restul lumii, această izolare, închidere în ea însăși, este reflectată în pictura sa, explicând oarecum de ce majoritatea lucrărilor sale sunt autoportrete. Multe autoportrete sunt un reflex al suferinței fizice cauzate de urmările accidentului suferit. Frida a afirmat în repetate rânduri: “mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine.” De multe ori spunea, “M-am născut cățea. M-am născut pictor.”

·   1954 - A murit Irving Pichel, actor american și regizor de film (n. 1891)

Irving Pichel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Irving Pichel (n. 24 iunie 1891, Pittsburgh, Pennsylvania – d. 13 iulie 1954, Hollywood, California) a fost un actor şi regizor american. S-a căsătorit cu Violette Wilson, fiica lui Jackson Stitt Wilson, un ministru metodist şi primarul socialist din Berkeley, California. Sora sa a fost actriţa Viola Barry. A avut trei copii Pichel Wilson, Julian Irving şi Marlowe Agnew.

·  1957 - A murit Constantin Balmuș, filolog român (n. 1898).

Constantin Balmuș – foto preluat de pe www.ziarulevenimentul.ro

Constantin Balmuș (n. 25 mai 1898, Murgeni, Vaslui – d. 13 iulie 1957, București) a fost un filolog român, specialist în limbile clasice, membru titular al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din Iași, apoi la cea din București. A publicat printre altele: „Tehnica povestirii la Plutarh” (1925), „Tucidide. Concepția și metoda sa istorică” (1956) și alte studii filologice și istorice, antologii de literatură latină și greacă destinate învățământului, precum și traduceri din limba greacă, însoțite de studii introductive și comentarii. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925-1926.

* 1960: Anna Blaman, pseudonimul Johannei Petronella Vrugt, (n. 31 ianuarie 1905 - d. 13 iulie 1960) a fost o scriitoare proeminentă a literaturii olandeze.

A debutat în anul 1941 cu romanul Vrouw en vriend.

În anul 1956 primește premiul literar P.C. Hooft pentru întreaga carieră.

Moare la data de 13 iulie 1960, la Rotterdam, din cauza unui accident vascular cerebral.

OPERA

• 1941 - Vrouw en vriend
• 1943 - Ontmoeting met Selma
• 1948 - Eenzaam avontuur
• 1950 - De kruisvaarder
• 1956 - In duizend vrezen, wagenspel
• 1951 - Ram Horna en andere verhalen
• 1951 - De doolhof. Roman door Anna Blaman, Antoon Coolen e.a.
• 1954 - Op leven en dood
• 1957 - Overdag en andere verhalen
• 1957 - Het Costerman-oproer, wagenspel
• 1959 - Het De Vletter-oproer, wagenspel
• 1960 - De verliezers  

  Johanna Petronella Vrugt
  Regina Juliana * Blaman (1958)
  Date personale
  Nume la naștere	Johanna Petronella Vrugt
  Născută	31 ianuarie 1905 Rotterdam, Olanda
  Decedată	13 iulie 1960 (55 de ani) Rotterdam, Olanda
  Cauza decesului	embolism[*]
  Naționalitate	olandeză
  Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos
  Ocupație	scriitor
  Pseudonim	Anna Blaman
  Limbi	limba neerlandeză[1]
  Activitatea literară
  Specie literară	Poezie, Proză
  Note
  Premii	Multatuli Award[*] Lucy B. en C.W. van der Hoogt award[*] Premiul pentru proză al orașului Amsterdam[*] P.C. Hooft Award[

·         1966: Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg și Gotha (Beatrice Leopoldine Victoria; 20 aprilie 1884 – 13 iulie 1966) a fost membru al familie regale britanice, nepoată a reginei Victoria. Prin căsătorie a intrat în familia regală spaniolă; a fost soția lui Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei. În familie era numită Bea.

Prințesa Beatrice s-a născut la 20 aprilie 1884 la Eastwell Park, Kent. Tatăl ei era Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria și al Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Mama sa era Ducesa de Edinburgh, născută Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei), singura fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei de Hesse.

Ca nepoată a unui monarh britanic, Beatrice a primit titlu de Prințesă a Regatului Unit al Marii Britanii și a Irlandei. Beatrice și-a petrecut cea mai mare parte din copilărie la Malta, unde tatăl ei servea în Marina Regală Britanică. Atunci când Ducele de Edinburgh moștenește Ducatul Saxa-Coburg și Gotha în 1893 familia se mută la Coburg.

În 1902, Prințesa Beatrice a avut o poveste romantică cu Marele Duce Mihail al Rusiei, fratele mai mic al Țarului Nicolae al II-lea, și la acel moment, moștenitorul prezumptiv al tronului Rusiei. A început să primească scrisori de la el în septembrie 1902 și deși el era Mare Duce al Rusiei iar ea Prințesă Germană, corespondau în engleză.^[1]

Biserica Ortodoxă Rusă interzice căsătoria între veri primari, astfel că mariajul n-a avut loc. Deși în trecut astfel de căsătorii au mai avut loc în Casa Romanov (Marea Ducesă Caterina Pavlovna, a cărui mână a fost refuzată de Napoleon I a fost căsătorită de două ori cu veri primari), Nicolae al II-lea care era oficial capul Bisericii Ruse, a refuzat să încalce regulile de dragul fratelui său. ^[1]

În noiembrie 1903 Mihail i-a scris Beatricei că nu se poate căsători cu ea. Situația a fost agravată de o scrisoare pe care Beatrice a primit-o de la sora sa mai mare, Prințesa Victoria (Ducky) în care Mihail era acuzat de insensibilitate (când, doi ani mai târziu lui Ducky, care divorțase de verișorul ei primar Ernst, Mare Duce de Hesse, i se spusese că o recăsătorie cu alt văr primar, Kirill Mare Duce al Rusiei este interzisă de Biserica Rusă, ea a refuzat să considere răspunsul un "nu"; cuplul a plecat în exil.^[1]) Umilită, Beatrice a fost trimisă în Egipt pentru a-și vindeca inima rănită însă ea a trimis scrisori de reproș lui Mihail până în 1905

Beatrice şi Alfonso.

Au existat zvonuri conform cărora Beatrice urma să se căsătorească cu Alfonso al XIII-lea al Spaniei însă s-a dovedit a fi un zvon fals devreme ce el s-a căsătorit cu verișoara ei, Victoria Eugenie de Battenberg în 1906. La nunta lor, Beatrice l-a întâlnit pe vărul regelui Alfonso, Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei, al 5-lea Duce de Galliera. Guvernul spaniol a obiectat ca un infante să se căsătorească cu o prințesă britanică care, spre deosebire de regina Victoria Eugenie nu voia să se convertească la catolicism. Regele a fost obligat să spună clar că în cazul în care nunta va avea loc, cuplul va trebui să trăiască în exil.

Cu toate acestea, Beatrice și Alfonso au avut o slujbă romano-catolică și luterană la Coburg la 15 iulie 1909. Cuplul s-a stabilit la Coburg până în 1912 când s-au întors în Spania iar rangul lui de infante a fost restabilit.

Scandalul și exilul

Mariajul regelui Alfonso al XIII-lea era unul nefericit, cu numeroase aventuri, din unele rezultând și copii nelegitimi. Rămâne un zvon nedovedit faptul că regele a avut o aventură și cu Beatrice. Erau prieteni apropiați însă eticheta de la curtea Spaniei avea dificultăți în a accepta o astfel de relație.

Regina Maria Cristina (mama regelui Alfonso al XIII-lea) s-a declarat scandalizată de zvonuri și s-a întâlnit cu Beatrice la San Sebastián cerându-i să părăsească Spania. Cum ea a refuzat, regele Alfonso n-a avut încotro și a exilat-o.

Cuplul a avut trei copii:

• Alvaro Antonio Fernando Carlos Felipe (20 aprilie 1910 Coburg, Germania - 22 august 1997)
• Alonso Maria Cristino Justo (28 mai 1912 Madrid, Spania - 18 noiembrie 1936 Spania); ucis în timpu; războiului civil spaniol
• Ataulfo Alejandro Isabelo Carlos (20 octombrie 1913 Madrid, Spania - 4 octombrie 1974 Malaga, Spania)

Familia s-a mutat în Anglia, unde cei trei băieți erau educați la Colegiul Winchester. În cele din urmă, familia regală spaniolă a permis Beatricei și familiei sale să se întoarcă în Spania unde ei și-au stabilit căminul la Sanlúcar de Barrameda.

Anii 1930 au fost nefavorabili pentru familie, colapsul monarhiei spaniole și ulterior, războiul civil au micșorat în mare mare măsură averea familiei. După stabilirea cele de-a doua republici spaniole în 1931, regele Alfonso și familia lui au plecat în exil în Italia. În anii care au urmat, situația politică a Spaniei s-a înrăutățit, diverse grupuri luptând pentru putere. La sfârșitul anilor 1930, conflictul a erupt în războiul civil spaniol. Beatrice și Alfonso și-au pierdut averea iar copilul mijlociu, Alfonso, a fost ucis în lupta împotriva comuniștilor.

Beatrice a murit la Sanlúcar de Barrameda la 13 iulie 1966. Soțul său i-a supraviețuit nouă ani. Fiul lor Ataulfo a murit necăsătorit în 1974. Singurii nepoți sunt copii prințului Alvaro. La moarte ei, Beatrice era ultimul copil supraviețuitor al Prințului Alfred și a Marii Ducese Maria Alexandrovna.

Prințesa Beatrice

Ducesă de Galliera

Date personale Nume la naștere Beatrice Leopoldine Victoria Născută 20 aprilie 1884 Eastwell Park, Kent Decedată 13 iulie 1966 (82 de ani) Sanlúcar de Barrameda, Spania Înmormântată Q5785608[*]  Părinți Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha[1] Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei[1]  Frați și surori Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha Maria a României Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha  Căsătorită cu Infantele Alfonso, Duce de Galliera Copii Infantele Alvaro Infantele Alonso Infantele Ataulfo Cetățenie  Regatul Unit  Religie anglicanism[*][2] Biserica Catolică[2]  Ocupație politiciană  Apartenență nobiliară Titluri prințesă Familie nobiliară Casa de Orléans-Galliera casa de Saxa-Coburg-Gotha

·         1971: Franz Joseph Maximilian Maria Antonius Ignatius Lamoral, Prinț de Thurn și Taxis,^[1][2] (germană Franz Josef Maximilian Maria Antonius Ignatius Lamoral Fürst von Thurn und Taxis^[1][2]; 21 decembrie 1893, Regensburg, Regatul Bavariei^[1][2] – 13 iulie 1971, Regensburg, Bavaria, Germania^[1][2]) a fost al 9-lea Prinț de Thurn și Taxis și Șeful Casei princiare de Thurn și Taxis din 22 ianuarie 1952 până la moartea sa, la 13 iulie 1971.

Franz Joseph
Prinț de Thurn și Taxis
Prințul Moștenitor Franz Joseph (dreapta) și fratele său, Prințul Karl August
Date personale
Nume la naștere	Franz Joseph Maximilian Maria Antonius Ignatius Lamoral von Thurn und Taxis
Născut	21 decembrie 1893 Regensburg, Regatul Bavariei
Decedat	13 iulie 1971 (77 de ani) Regensburg, Bavaria, Germania
Înmormântat	Gruftkapelle, Regensburg
Părinți	Albert de Thurn și Taxis Arhiducesa Margareta Clementina de Austria
Frați și surori	Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis Prince Ludwig Philipp of Thurn and Taxis[*] Prince Raphael Rainer of Thurn and Taxis[*] Karl August, Prinț de Thurn și Taxis Prince Max Emanuel of Thurn and Taxis[*]
Căsătorit cu	Prințesa Isabel Maria de Braganza
Copii	Prințul Gabriel Prințul Michaele Prințesa Elena Prințesa Maria Theresia Prințesa Maria Ferdinande
Cetățenie	Germania
Ocupație	personal militar[*]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Thurn și Taxis
Șeful Casei de Thurn și Taxis
Domnie	22 ianuarie 1952 – 13 iulie 1971 (19 ani, 172 zile)
Predecesor	Albert
Succesor	Karl August

·        1973 - A murit in Bucuresti compozitorul şi pedagogul Marţian Negrea; (n. 29 ianuarie 1893 în localitatea Vorumloc, astăzi Valea Viilor, jud. Sibiu).

Marţian Negrea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marțian Negrea (n. 29 ianuarie 1893, în Vorumloc, astăzi Valea Viilor, județul Sibiu – d. 13 iulie 1973, București), a fost un compozitor român. Și-a început studiile muzicale la Sibiu (1910-1914), continuându-le la Viena (1918-1921) cu muzicianul de origine română Eusebie Mandicevschi și cu Franz Schmidt. La Viena a luat contact cu marea tradiție muzicală germană, dar și cu tendințele postromantice ale vremii, care i-au influențat din plin limbajul armonic.

Întors în țară, Marțian Negrea a ocupat în cursul anilor mai multe posturi de profesor la Conservatorul din Cluj, unde a predat teoria formelor muzicale și a instrumentelor, contrapunct, muzică de cameră, (1921-1941) și la Conservatorul din București (1941-1963). Prima publicare a zece piese în caracter românesc extrase din Codex Caioni a fost făcută de compozitorul Marțian Negrea într-unul din studiile sale. Creația sa muzicală, deși nu prea numeroasă, cuprinde toate genurile.

·     1974 - A murit Patrick Maynard Stuart Blackett, fizician britanic, laureat Nobel (n. 1897)

Patrick Maynard Stuart Blackett (1897 — 1974)  - foto: npgprints.com

Patrick Maynard Stuart Blackett (n. 18 noiembrie 1897 — d. 13 iulie 1974) a fost un fizician englez cunoscut pentru lucrul său la perfecționarea camerelor cu ceață, și studiile privind razele cosmice și paleomagnetismul. A avut un rol important în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind consilier în materie de strategie militară

* 1994: Olin Chaddock Wilson (n. 13 ianuarie 1909,^[1][2] San Francisco, SUA^[3] – d. 13 iulie 1994^[1][2]) a fost un astronom american cunoscut pentru munca sa ca spectroscopist stelar.

Wilson a fost fiul unui avocat. A arătat un interes pentru fizică la o vârstă fragedă. A studiat astronomia și fizica la Universitatea Berkeley din California și a scris prima sa lucrare științifică în anul 1932 despre viteza luminii.

Wilson a fost membru al Observatorului Mount Wilson (nu este numit după Olin Wilson) pentru cea mai mare parte a carierei sale de cercetare, unde a studiat cromosferele stelare. El a fost primul om de știință care a descoperit cicluri de activitate, similare cu ciclul solar de 11 ani al petelor solare, la alte stele. În colaborare cu Vainu Bappu, un astronom indian, a arătat, de asemenea, că a existat o corelație între lățimea liniilor Ca II din spectrele stelare și luminozitatea stelei, efectul Wilson-Bappu.

A câștigat medalia Bruce în anul 1984.  

Olin Chaddock Wilson
Date personale
Născut	13 ianuarie 1909[1][2]  San Francisco, SUA[3]
Decedat	13 iulie 1994 (85 de ani)[1][2]
Naționalitate	suedeză
Cetățenie	SUA
Ocupație	astronom
Activitate
Domeniu	astronomie
Alma Mater	Universitatea Berkeley din California
Organizații	Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]
Premii	Henry Norris Russell Lectureship[*] (1977) Medalia Bruce (1984)

·         2000: Jan Karski, ofițer polonez (n. 1914)

·         2003: Compay Segundo, muzician cubanez (Buena Vista Social Club) (n. 1907)

·         2008: Bronisław Geremek (n. 6 martie 1932, Varșovia, A Doua Republică Poloneză – d. 13 iulie 2008,^[ Lubień, Greater Poland Voivodeship[*], Polonia) a fost un om politic polonez, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Poloniei.  

·         2010 - A încetat din viaţă George Steinbrenner, proprietarul uneia dintre cele mai celebre echipe de baseball din SUA, New York Yankees. El a fost una dintre personalităţile cele mai puternice şi mai bogate din sportul american (n. 4 iulie 1930).
* 2010: Kenneth Herbert Barnes (16 martie 1929 – 13 iulie 2010) a fost un fotbalist englez. A jucat ca mijlocaș pentru Manchester City și Wrexham. Și-a început cariera la nivel amator la Birmingham City.

·         2011: Cornel Fugaru (n. 2 decembrie 1940, București - d. 13 iulie 2011, București) a fost un compozitor de muzică ușoară, solist vocal și instrumentist român, lider al formației Sincron.

Cornel Fugaru a participat la numeroase turnee în străinătate, a făcut parte din jurii naționale de concursuri de muzică ușoară, a susținut numeroase concerte și recitaluri la televiziune, a apărut ca interpret în filme (Opt minute de vis, 1966, regia Mihai Constantinescu; Opt exerciții de 625 de linii, 1967, film serial; Împușcături pe portativ, 1967, regia Cezar Grigoriu, film în care a jucat alături de Margareta Pâslaru) și a compus muzică de film pentru pelicule precum Brezaia, Cici, Cei 4 M, Oacă și Boacă etc.^[1]

Printre cele mai cunoscute piese compuse de el se numără „Dau viața mea pentru o iubire” - Monica Anghel, „Nu sunt sclavul tău”, „Eu nu mai sunt cel de ieri” - Aurelian Temișan, „Planeta albastră” - Margareta Pâslaru și Vlad Fugaru..^[1] Dar una din melodiile pentru care Cornel Fugaru a rămas în inima ascultătorilor din România și de aiurea este, fără îndoială, „A venit toamna”.

Cornel Fugaru a colaborat foarte mult cu soția sa, Mirela Fugaru.

Cornel Fugaru
Date personale
Nume la naștere	Corneliu Ion Fugaru
Născut	2 decembrie 1940  București, România București, România
Decedat	13 iulie 2011 (70 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	Compozitor, Cântăreț
Activitate
Instrument(e)	voce, compozitor și instrumentist
Colaborare cu	Mirela Fugaru

·      2013 - A murit Cory Monteith, actor și cântăreț canadian (n. 1982)

Monteith la sfârşitul lui 2011 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cory Allan Michael Monteith (11 mai 1982 – 13 iulie 2013) a fost un actor şi cântăreţ canadian, cunoscut pentru rolul de Finn Hudson din serialul celor de la Fox, Glee. Născut la Calgary şi crescut în Victoria, a avut o adelecenţă tulbure, începând consumul de droguri la vârsta de 13 ani, apoi la 16 ani a renunţat la şcoală. După ce familia a insistat, acesta s-a internat într-o clinică de reabilitare la vârsta de 19 ani, începând să îşi reconstruiască viaţa.

Cariera de actor şi-a început-o în Vancouver, unde a avut roluri minore, iar după înregistrarea piesei Can’t Fight This Feeling, acesta a ajuns la rolul vieţii: Finn din serialul Glee, unde joacă rolul fundaşului din echipa de fotbal a liceului care se înscrie în clubul muzical. În ultimele sezoane, acesta absolvă şcoala, dar se întoarce ca îndrumător al trupei. După succesul din Glee, acesta a apărut în mai multe filme. Într-un interviu din 2011, acesta a discutat despre problema sa cu drogurile, iar din aprilie 2013 a început din nou să caute tratamente pentru dependenţa sa. La data de 13 iulie 2013 a fost găsit mort în camera sa de hotel din Vancouver.

·   2014 - A murit Lorin Maazel, dirijor, compozitor și violonist american (n. 1930)

Lorin Maazel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lorin Maazel (n. 6 martie 1930, Neuilly-sur-Seine, Franţa – d. 13 iulie 2014, Virginia, Statele Unite ale Americii) a fost un dirijor, compozitor şi violonist american. După încheierea studiilor la Pittsburgh în 1951, a început să dirijeze cele mai prestigioase orchestre europene. În 1960, a devenit cel mai tânăr dirijor – şi primul dirijor american – care a dirijat la prestigiosul Festival de la Bayreuth, în Lohengrin de Wagner.

Pe 26 februarie 2008, cu Orchestra filarmonică de la New York, a dat un concert la Pyongyang, capitala ţării celei mai izolate din lume, Coreea de Nord. Acest concert excepţional a făcut parte din fragilul proces de reconciliere între cele două ţări. Orchestra a executat, între altele, muzică cehă (Simfonia n° 9 de Dvořák), americană (Un american la Paris de Gershwin), ouvertura Candide de Bernstein şi franceză (Arleziana de Bizet).

·   2014 - A murit Nadine Gordimer, scriitoare sud-africană (n. 1923)

Nadine Gordimer at the Göteborg Book Fair, 2010 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nadine Gordimer (n. 20 noiembrie 1923, Springs, provincia Gauteng – d. 13 iulie 2014, Johannesburg) a fost una din cele mai cunoscute scriitoare din Africa de Sud. Nadine Gordimer s-a născut într-o familie de emigranţi evrei săraci. Ea a început să scrie foarte devreme şi prima ei carte s-a publicat când avea 14 ani. În 1974, Nadine Gordimer primeşte premiul Booker Prize, iar în 1991 este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Una dintre cele mai cunoscute maxime ale sale este: “Adevărul nu e intotdeauna frumos însă căutarea sa, este.”

·  2015 - A murit Ildikó Tordasi, floretistă maghiară, campioană olimpică la Montréal 1976 (n. 1951)

Ildikó Tordasi - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ildikó Tordasi (născută Ildikó Schwarczenberger 9 septembrie 1951, Budapesta – d. 13 iulie 2015, Budapesta) a fost o scrimeră maghiară specializată pe floretă. La individual a fost campioană olimpică la Montréal 1976 și dublă vicecampioană mondială în 1973 și 1974. Cu echipa Ungariei a fost vicecampioană olimpică la München 1972 și dublă campioană mondială în 1971 și 1973. De-a lungul carierei a strâns 15 medalii olimpice și mondiale. După ce s-a retras a devenit antrenoare de scrimă la clubul său, MTK Budapesta.

* 2018: Corneliu Gârbea, cunoscut și sub numele de Cornel Gârbea, (n. 5 septembrie 1928, Gheorghieni, Feleacu, Judeţul Cluj, România – d. 13 iulie 2018, București, România^[1]) a fost un actor român de film, radio, scenă, televiziune și voce. A fost actor la Teatrul Mic din București. De asemenea, a jucat într-un număr mare de filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Sergiu Nicolaescu.

I s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”.  

FILMOGRAFIE

• Brigada lui Ionuț (1954) - Neagu
• Alarmă în munți (1955) - Bordea
• Tudor (1963)
• Pași spre lună (1964) - troglodit
• Răscoala (1965)
• Faust XX (1966)
• Dacii (1967)
• Războiul domnițelor (1969)
• Mihai Viteazul (1971) - boierul Dimcea
• Răzbunarea (1972)
• Cu mîinile curate (1972) - gangsterul Burdujel
• Dincolo de nisipuri (1974) - chestorul (nemenționat)
• Un comisar acuză (1974) - legionarul Chirvasie
• Păcală (1974) - un sătean de frunte
• Când trăiești mai adevărat(film TV, 1974)
• Zile fierbinți (1975) - maistrul de montaj Dumitru
• Prin cenușa imperiului(1976) - conducătorul partizanilor sârbi
• Osînda (1976) - ciobanul Bădin
• Pentru patrie (1978) - sergentul Zacheu
• Das verschollene Inka-Gold(1978)
• Nea Mărin miliardar (1979) - Peach
• Mihail, cîine de circ (1979) - Grimshaw
• Falansterul (1979)
• Ultima noapte de dragoste(1980) - maiorul Dimiu
• Burebista (1980) - conducător dac
• Detașamentul „Concordia”(1981)
• Capcana mercenarilor(1981) - mercenarul genovez
• Duelul (1981) - Ureche
• Iancu Jianu, haiducul(1981)
• Trandafirul galben (1982) - țăran înlănțuit pe un pod
• Întîlnirea (1982) - șeful postului de jandarmi
• Cucerirea Angliei (1982) - contele Morcar
• Șantaj (1982)
• Secretul lui Bachus (1984) - Altoitu, angajat la IAS „Vinicola”
• Sosesc păsările călătoare(1984)
• Ringul (1985) - reprezentantul companiei Bio-Aktiv
• Ciuleandra (1985) - agentul de poliție Grigore Leahu
• Trenul de aur (1986) - Androne, aghiotantul militar al lui Armand Călinescu
• Noi, cei din linia întâi (1986) - partizan cehoslovac (nemenționat)
• Secretul lui Nemesis (1987) - vecin de bloc
• François Villon - Poetul vagabond (1987) - Sac à Vin
• Mircea (1989) - slugerul Ion Iercău
• Coroana de foc (1990) - tâlharul Trestie
• Punctul zero (1996) - avocatul soților Ceaușescu
• Triunghiul morții (1999)

Corneliu Gârbea
Date personale
Născut	5 septembrie 1928  Gheorghieni, Feleacu, Judeţul Cluj, România
Decedat	13 iulie 2018 (89 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural (1967)

Sărbători

• În calendarul ortodox: Soborul Sf Arh Gavriil; Sf Cuv Ștefan Savaitul; Sf Cuv Sara
• USA: “Embrace Your Geekness Day” (din 1990)