miercuri, 14 iulie 2021

 2. /15 IULIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Decese; Sărbători


Decese

·     998 - A decedat matematicianul și astronomul persan Abū al-Wafā „Būzjānī; (n. iunie 940.).

Buzjani, the Persian.jpg

Abul Wafa Muhammad Ibn Muhammad Ibn Yahya Ibn Ismail Buzjani (10 iunie 940 – 997 sau 15 iulie 998), (numit uneori și Abul Vefa sau Abu-l Vefa) astronom și matematician persan. Autor al unui tratat despre construcțiile geometrice. S-a născut la Buzghan (astăzi Torbat – e Jam, Iran). La 19 ani s-a mutat la Bagdad, unde rămâne tot restul vieții. A fost contemporan cu mulți alți savanți printre care: Al Biruni, Al-Quhi, Al-Sijzi, Abu Nasr ibn Iraq, Abu-Mahmud Khojandi, Kushyar ibn Labban.

A făcut inovații importante în trigonometrie si a utilizat pentru prima data numerele negative într-un text islamic medieval. A formulat regulile de adunare a fracțiilor prin aducere la numitor comun, a formulat regulile de aproximare a fracțiilor și regulile de descompunere a fracțiilor ordinare în fracții sexagesimale. În domeniul astronomiei, a descoperit așa-zisele variații în mișcarea Lunii. Abul Wafa a tradus și comentat operele unor matematicieni greci sau islamici (cum ar fi Al-Khwarizmi, Diofant, Euclid) din domeniul geometriei și trigonometriei.

Opera sa a fost pe larg studiata de savantii medievali arabi în secolele de după moartea sa, foarte apreciate fiind:

– Cartea despre ceea ce trebuie să cunoască grămăticii, oamenii de afaceri și alții în știința matematică.

– Cartea despre ceea ce îi este necesar unui meseriaș care lucrează cu construcții geometrice, consacrată geometriei practice (construcții în topometrie, geodezie, arhitectură, construcții geometrice cu rigla și compasul);

– Cartea perfectă (Kitab ab Kamil), tratat de astronomie în care sunt expuse bazele trigonometriei.

* 1015 - A murit Vladimir Sveatoslavici, cneaz al Novgorodului (970-980) şi mare cneaz al Kiev-ului (980-1015); (n. 956)

Vladimir I, alternativ Volodimir I, numit și cel Sfânt, cel Mare, cel Asemeni Apostolilor, a fost din 980 până în 1015 cneaz al Kievului - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Vladimir I, cneaz al Kievului – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Vladimir I (Sviatoslavici), alternativ Volodimir I, numit și cel Sfânt, cel Mare, cel Asemeni Apostolilor, Botezătorul Rusiei Kievene (n. 958 – d. 15 iulie 1015) a fost din 980 până în 1015 Mare Cneaz al Kievului când ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia și Ucraina. A fost cel mai tânăr fiu nelegitim al cneazului Sviatoslav I, din dinastia ruricidă (de origine scandinavă).

În plus, el este nepotul Sfintei Olga, și tatăl Sfinților Boris și Gleb Purtătorii de chinuri (și primii sfinți ai ținuturilor rusești). În anul 988, cu prilejul căsătoriei sale cu Ana de Bizanț, fiica împăratului Romanos al II-lea, a adoptat pentru sine și pentru Rusia Kieveană creștinismul răsăritean. El este prăznuit de Biserică în 15 iulie.

·       1274 - A murit Bonaventura, teolog și sfânt italian (n. 1221)
Sfântul Bonaventura (Giovanni Fidanza) (n. 1218, Bagnoregio, Toscana, Italia, d. 15 iulie 1274, Lyon, Franţa) a fost cardinal, filozof, teolog, învăţător (doctor) al Bisericii, sfânt - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Bonaventura - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Bonaventura (Giovanni Fidanza) (n. 1218, Bagnoregio, Toscana, Italia, d. 15 iulie 1274, Lyon, Franța) a fost cardinal, filozof, teolog, învățător (doctor) al Bisericii, sfânt. (…)  Printr-o serie de conferinţe intitulate Despre cele zece precepte (1267) şi Despre cele şapte daruri ale Sfântului Spirit (1268) se va implica personal în cearta pariziană, combătând ideea unităţii intelectului, a eternităţii lumii şi a determinismului astral.

Conferinţele sale nu vor viza numai pe Siger din Brabant ci şi pe Toma din Aquino şi pe Albert cel Mare, prin respingerea idealului de recuperare a tradiţiei peripatetice. Cele două serii de conferinţe, alături de tratatele Despre unitatea intelectului împotriva averroiştilor (al Sfântului Toma) şi Despre cincisprezece probleme (al lui Albert cel Mare) se vor afla la originea listei condamnărilor episcopului Tempier din 1270.

În 1273 Bonaventura se implică din nou în polemicile universitare prin rostirea unor Comentarii la Hexameron, după care este creat cardinal.

Papa Grigore al X-lea i-a încredinţat pregătirea listei de probleme şi organizarea Conciliului de la Lyon, la care se dorea reunificarea Bisericilor de Răsărit şi de Apus. De asemenea, la acelaşi conciliu, Bonaventura este însărcinat să discute cu reprezentanţii Constantinopolului pentru a obţine de la aceştia abjurarea actului schismatic. I se datorează, spun unii istorici, faptul că bizantinii au acceptat reunificarea din 1274.

Între timp părăseşte conducerea ordinului (în mai 1274), grav bolnav, iar în luna iulie a aceluiaşi an moare, la numai câteva luni după Toma din Aquino. A fost înmormântat la Lyon şi canonizat în 1482 de către Papa Sixtus al IV-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacţie Franciscanilor prin introducerea, pe listă, şi a câtorva propoziţii tomiste.

·         1291: A murit Rudolf I al Germaniei (n. 1218)
·         1381: Este executat John Ball, conducator si ideolog al ereziei taranesti a lollarzilor din Anglia 
·         1542: A murit  Mona Lisa, (Gioconda Lisa Gherardini, sotia lui  Francesco del Giocondo), femeia al carei suras enigmatic a fost imortalizat  de pictorul Leonardo da Vinci;  (n.15  iunie  1479).
* 1576: Isabella Romola de' Medici (31 august 1542 – 16 iulie 1576) a fost fiica lui Cosimo I de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Eleonorei de Toledo. A primit o educație umanistă alături de frații ei, la Palazzo Vecchio apoi la villa Castello. Pentru a asigura o relație puternică cu familia Orsini, tatăl Isabellei a aranjat nunta fiicei sale cu Paolo Giordano I Orsini, când Isabella avea 16 ani. Isabella s-a născut în Florența și a trăit alături de frații ei în Palazzo Vecchio, iar mai târziu în Palatul Pitti. Copiii au fost educați acasă de către profesori. De la o vârstă fragedă, Isabella a arătat un mare talent pentru muzică iar mai târziu a folosit-o ca mijloc de auto-exprimare, potrivit biografului Caroline Murphy. Ea a avut un caracter plin de viață și impulsiv.  În 1553, la vârsta de 11 ani, Isabella a fost logodită cu Paolo Giordano Orsini, moștenitorul Ducatului de Bracciano, în sudul Toscanei. Tatăl ei consideră această legătură necesară pentru a asigura granița de sud a Toscanei și o relație cu puternica familie Orsini. Cei doi s-au căsătorit în anul 1558, într-o ceremonie semi-privată, la Villa de Castello. Paolo a părăsit Florența a doua zi. Preocupat de obiceiul cumnatului său de a cheltui mulți bani, Cosimo a decis să o țină lângă el pe Isabella, împreună cu zestrea ei de 50.000 de florentini, oferindu-i fetei o libertate mare și control asupra propriilor ei afaceri, lucru neobișnuit pentru femeile din acea vreme.
După moartea mamei sale, ea a acționat în calitate de prima doamnă a Florenței, arătând abilitatea sa pentru politică. Ea a suferit mai multe pierderi de sarcină și nu a putut face nici un copil până la vârsta de 20 de ani.
În 1571, s-a născut prima ei fiică, Francesca Eleonora (cunoscută sub numele de Nora) care avea să se căsătorească cu verișorul ei, Alessandro Sforza. În 1572 s-a născut fiul ei, Virginio care avea să moștenească ducatul Bracciano.
Spiritul liber al Isabellei a atras multe zvonuri asupra sa, cu privire la relația ei cu Troilo Orsini, vărul lui Paolo Giordano, care fusese lăsat în Florența pentru a avea grijă de ea, cât timp Paolo se ocupa de serviciile militare.  La data de 16 iulie 1576, Isabella a murit subit la Villa Medici, în Cerreto Guidi. Potrivit fratelui său, Francesco de' Medici, moartea fetei a avut loc în timp ce își spăla părul de dimineață. A fost găsită de Paolo Giordano. Cu toate acestea, versiunea oficială a evenimentelor nu a fost crezută, astfel ambasadorul Ferrarez, Ercole Cortile, a obținut informații că Isabella a fost strangulată în mijlocul zilei de soțul ei, în prezența mai multor servitori. Moartea subită a Isabellei era a doua de acest fel în familia Medici, după ce verișoara ei, Leonora, a murit într-un accident similar în urmă cu cinci zile. Cei mai mulți istorici sunt de părere că Paolo a ucis-o pe Isabella, după ce a descoperit infidelitatea sa cu Troilo, sau că acesta a acționat la ordinele lui Francesco de' Medici.  
Isabela de' Medici
Ducesă de Bracciano
Isabella de' Medici, by Alessandro Allori.jpg
Portret de nuntă la vârsta de 16 ani de Alessandro Allori
Date personale
Nume la naștereIsabella Romola de' Medici
Născută31 august 1542
Florența
Decedată (33 de ani)
Cerreto Guidi, Villa Medici
ÎnmormântatăNew Sacristy[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
PărințiCosimo I de' Medici, Mare Duce de Toscana
Eleonora de Toledo Modificați la Wikidata
Frați și suroriLucrezia de' Medici
Bia de' Medici[*]
Virginia de' Medici
Maria de' Medici
Garzia de' Medici[*]
Pietro de' Medici
Don Giovanni de' Medici[*]
Giovanni de' Medici[*]
Ferdinando I de' Medici, Mare Duce de Toscana
Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana
Pedricco de' Medici[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPaolo Giordano I Orsini
CopiiLeonor Orsini
Isabel Orsini
Virginio Orsini
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
prințesă
Familie nobiliarăCasa de Medici

Isabella de' Medici la 20 de ani de Alessandro Allori, Uffizi, Florența
* 1685: James Scott, I Duce de Monmouth (n. Rotterdam, 4 aprilie 1649 - d. Londra 15 iulie 1685), a fost un nobil și militar englez. Cunoscut și cu numele de James Stuart sau James FitzRoy, s-a născut la Rotterdam, fiul nelegitim a lui Carol al II-lea, regele Angliei și al amantei acestuia, Lucy Walter, cunoscută în timpul exilului. În 1685 a condus Rebeliunea lui Monmouth, o încercare de a lua locul unchiului său Iacob al II-lea al Angliei pe tronul Angliei. Declarându-se rege legitim, a încercat să profite de poziția lui de fiu nelegitim al lui Carol al II-lea și de religia sa protestantă, împotriva lui Iacob al II-lea al Angliei, romano-catolic. Rebeliunea lui Monmouth, a eșuat, iar Monmouth a fost condamnat la moarte pentru trădare și decapitat în 15 iulie 1685.  
Portret din copilăria lui James Scott din 1664-1665 de Samuel Cooper
James Scott s-a născut la Rotterdam, Olanda și a fost fiul lui Lucy Walter, care fusese amanta lui Carol, în timp ce acesta se afla în exil în urma decapitării tatălui său, Carol I al Angliei. Nu se știa cu siguranță dacă James Scott a fost cu adevărat fiul lui Carol al II-lea. Potrivit unui studiu biografic de Hugh Noel Williams, Carol a ajuns la Haga pe la mijlocul lunii septembrie 1648 - cu șapte luni înainte de nașterea copilului (dar o cunoscuse pe Lucy Walter cu nouă luni înainte) - și unele voci nefondate, spuneau că Lucy avusese o aventură cu Robert Sidney în vara acelui an[3]. Când copilul a ajuns la maturitate, contemporanii au notat o mare asemănare cu Sidney. Vocile nefondate proveneau probabil din partea unchiului său, Iacob al II-lea al Angliei, care se temea de o potențială pretenție a nepotului său la tronul Angliei. În cele din urmă, în 2012, un test DNA efectuat pe un descendent al ducelui de Monmouth, a arătat că acesta împărtășea același cromozom Y (moștenit de la tată la fiu) cu un văr îndepărtat Stuart, ceea ce a oferit dovezi puternice că Monmouth era fiul lui Carol al II-lea. În acea vreme se vorbea despre o căsătorie secretă între Lucy și Carol, ceea ce îl făcea pe James Scott adevăratul moștenitor la tronul Angliei. Carol l-a recunoscut pe James, dar nu l-a inclus niciodată pe linia de succesiune. Când Carol a devenit rege, Lucy era moartă de doi ani și Carol s-a căsătorit cu prințesa portugheză Caterina de Braganza. Ca rege, el a mărturisit în scris Consiliului său că nu a fost căsătorit cu nimeni în afară de Caterina de Braganza. În martie 1658, tânărul James a fost răpit de un om al regelui și trimis la Paris, unde a fost dat în grija baronetului Crofts, al cărui nume de familie l-a preluat.  
James Scott îi comandă pe englezi împotriva oladezilor, portret de Jan van Eyck
La 14 februarie 1663, la vârsta de 14 ani, la puțin timp după ce a fost adus în Anglia, James a fost creat duce de Monmouth, cu titlurile subsidiare de conte de Doncaster și baron Scott de Tynedale, datorită cărora a primit rangul de Pair al Angliei, iar în 28 martie 1663 a fost numit Cavaler al Ordinului Jartierei. La 20 aprilie 1663 s-a căsătorit cu Anne Scott, a IV-a contesă de Buccleuch, iar după căsătorie James a luat numele soției sale. Regele i-a numit pe amândoi duce și ducesă de Buccleuch. Chiar dacă nu era prea priceput în arta guvernării, James a devenit foarte popular datorită religiei sale protestante: era preferat prezumtivului moștenitor la tron, Iacob, fratele regelui, care se convertise în mod public la catolicism.
În 1665, la șaisprezece ani, James a servit în flota engleză, sub comanda unchiului său, Iacob, duce de York, în al doilea război anglo-olandez. La izbucnirea celui de-al treilea război anglo-olandez, în 1672, James a primit comanda unei batalion de șase mii de oameni, scoțieni și englezi și a fost trimis pe continentul european pentru a susține trupele lui Ludovic al XIV-lea. După campania din 1673, în special după asediul de la Maastricht, James era socotit drept unul dintre cei mai buni soldați din Anglia.  
Execuţia lui James Scott
În 1678 James Scott a primit comanda unui batalion, de data aceasta alături de olandezi, împotriva francezilor; în această ocazie a demonstrat mari capacități strategice și militare. Mai târziu i s-a încredințat misiunea de a înăbuși o revoltă în Scoția. Și cu această ocazie, cu o armată inferioară celei inamice, a obținut o serie de victorii și a oprit revolta. După așa numitul Rye House Plot, din 1683, a fost constrâns să părăsească Anglia și s-a refugiat în Provinciile Unite. După moartea tatălui său, a încercat să ia în stăpânire tronul Angliei și a planificat o invazie. Debarcat, a fost declarat rege în diverse orașe și a fost chiar încoronat în 20 iunie 1685. În 6 iulie, armata comandată de James s-a luptat cu trupele regale în bătălia de la Sedgemoor. A fost penultima bătălie pe pământ englez, până în zilele noastre. Dar nici carisma și marile calități de conducător ale lui James, nu au reușit să înfrângă forța armatei regale, care i-a învins pe rebeli, a luat 500 de prizonieri și a ucis 1000 de soldați. James a fost și el luat prizonier. După ce a fost prins, Parlamentul a adoptat Act of Attainder (Act de Dezonoare) prin care era exclus definitiv la orice posibilitate de succesiune și era condamnat la moarte. Chiar dacă a cerșit milă unchiului său, a fost dus la Tower Hill în Londra și decapitat de către Jack Ketch în 15 iulie 1685. Se spune că au fost nevoie de mai multe lovituri de topor pentru a-i tăia capul, (deși unele surse susțin că au fost opt lovituri, sursele oficiale ale Turnului Londrei spun că au fost cinci, în timp ce Charles Spencer în cartea sa Blenheim, scrie că au fost șapte  Din căsătoria cu Anne Scott a avut șase copii:
  • Charles Scott, conte de Doncaster (n. 24 august 1672 - d. 9 februarie 1673
  • James Scott, conte de Dalkeith (n. 23 mai 1674 - d. 14 martie 1705)
  • Anne Scott (n. 17 februarie 1675 - d. 13 august 1685)
  • Henry Scott, primul conte de Deloraine (n. 1676 - d. 25 decembrie 1730)
  • Francis Scott, (n. 1678 - d. 8 decembrie 1679)
  • Charlotte Scott (5 decembrie 1679)
Din relația sa cu Eleanor Needham a avut trei copii, din care unul a murit foarte tânăr.
·         1824: Radu Tempea, protopop al Brașovului, director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania (n. 1768)
* 1827: Karl Alexander de Thurn și Taxis,[1][2] (germană Karl Alexander Fürst von Thurn und Taxis[1][2]; 22 februarie 1770 - 15 iulie 1827) a fost al cincilea Prinț de Thurn și Taxis și șef al Casei de Thurn și Taxis din 13 noiembrie 1805 până la moartea sa.[1] După decesul tatălui său, el a devenit Generalpostmeister al armatei imperiale.
La 25 mai 1789, la Neustrelitz, Mecklenburg-Strelitz.[1], Karl Alexander s-a căsătorit cu Ducesa Therese de Mecklenburg-Strelitz, al patrulea copil și a treia fiică a lui Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg și a soției acestuia, Prințesa Friederike de Hesse-Darmstadt. Karl Alexander și Therese au avut șapte copii:[1]


·         1841 - A murit poetul, prozatorul şi dramaturgul rus Mihail Iurievici Lermontov, unul dintre principalii exponenţi ai romantismului rus (“Demonul”, “Un om ciudat”) (n.03.10.1814).
·         1857: Carl Czerny, muzician, pedagog și pianist austriac (n. 1791)
* 1866: Ambrosiu Dimitrovici (n. 20 iulie 1838, Cernăuți - d. 3/15 iulie 1866, Cernăuți) a fost un publicist român, membru fondator al Academiei Române.  
Logo of the Romanian Academy.png Membru fondator al Academiei Române
Ambrosiu Dimitrovici
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cernăuți, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat1866 (27 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United Principalities of Romania (1862 - 1866).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist










·         1904: Anton Pavlovici Cehov (în rusă Анто́н Па́влович Че́хов; n. , Taganrog, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. , Badenweiler, Marele Ducat de Baden, Imperiul German) a fost un medic, prozator și dramaturg rus.
De peste o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia(Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.
Cu un caracter foarte modest, care l-a însoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea căpăta reputația sa postumă. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții au demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan internațional.
Teatru:
Povestiri:
  • 1883: Moartea unui slujbaș ("Смерть чиновника");
  • 1883: Grasul și slabul;
  • 1884: Stridiile ("Устрицы");
  • 1884: Cameleonul ("Хамелеон");
  • 1884: Masca ("Маска");
  • 1885: Vânătorii ("Егерь");
  • 1885: Sergentul Pribișceev ("Унтер Пришибеев");
  • 1886: Grișa ("Гриша");
  • 1887: Acasă ("Дома");
  • 1887: Sirena ("Сирена");
  • 1887: Kaștanka ("Каштанка");
  • 1888: Stepa ("Степь");
  • 1892: Salonul numărul 6 ("Палата № 6");
  • 1894: Călugărul negru ("Чёрный монах");
  • 1894: Vioara lui Rotschild ("Скрипка Ротшильда");
  • 1895: Ordinul Anna ("Анна на шее");
  • 1896: Casa cu mezanin ("Дом с мезонином");
  • 1897: Mujicii ("Мужики");
  • 1898: Omul în carapace ("Человек в футляре");
  • 1899: Doamna cu cățelul ("Дама с собачкой");
  • 1902: Arhiereul ("Архиерей");
  • 1903: Logodnica ("Невеста").
Nuvele:
  • 1884: „Dramă la vânătoare”;
  • 1884: Chibritul suedez (Nuvelă polițistă)
  • 1888: „Stepa” („Степь“);
  • 1891: „Un duel” („Дуэль“);
  • 1895: „Trei ani” („Три года“);
  • 1896: „Viața mea” („Моя жизнь“).
Schițe umoristice:
  • 1884: Povestirile Melpomenei;
  • 1886: Povestiri pestrițe.
Anton Cehov
Anton Chekhov with bow-tie sepia image.jpg
1900
Date personale
Nume la naștereАнтон Павлович Чехов Modificați la Wikidata
Născut[2][5] Modificați la Wikidata
Taganrog, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus[6][2][7][5][8][9] Modificați la Wikidata
Decedat (44 de ani)[10][2][11][12][13][14][15] Modificați la Wikidata
Badenweiler, Marele Ducat de Baden, Imperiul German[16][2][17][18] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevicii[*][2][19] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Chekhova[*]
Alexander Chekhov[*][3]
Nikolai Chekhov[*]
Mikhail Chekhov[*][4]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuOlga Knipper[*] (–)[2] Modificați la Wikidata
Naționalitaterusă Rusia
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Etnierus Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg, medic, scriitor de povești scurte
Limbilimba rusă[1]  Modificați la Wikidata
StudiiImperial Moscow University[*][2]
Chekhov Gymnasium[*]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Specie literarăteatru, povestire, satiră
Opere semnificativePescărușul
Livada de vișini
Unchiul Vania
Ванька[*]
Trei surori  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Sfântului Stanislav, clasa III[*]
Pushkin Prize[*]
Medal for works on the first general census[
·         1912: Francisco Lazaro, atlet portughez (n. 1891)
·         1912:  la Jocurile Olimpice de la Stockholm, rusul Martin Klein şi finlandezul Alfred Asikainen s-au înfruntat timp de 11 ore şi 40 de minute, în ceea ce a rămas până în prezent cea mai lungă confruntare din istoria luptelor greco-romane. Miza meciului era uriaşă, învingătorul urmând să se lupte pentru medalia de aur a categoriei mijlocie cu suedezul Claes Johansson. Dar cei doi sportivi nu au putut fi departajaţi timp de aproape jumătate de zi.
Klein şi Asikainen au luptat în aer liber, în soare, singura concesie care li s-a făcut fiind pauzele de reîmprospătare din jumătate în jumătate de oră. În cele din urmă, reprezentantul Rusiei a avut câştig de cauză, însă a fost nevoit să plătească un preţ scump pentru victorie. În mod evident epuizat după o astfel de confruntare, Klein nu a mai putut lupta în finală, astfel că Johansson, sportivul gazdelor, a primit medalia de aur. În ciuda faptului că a pierdut lupta cu Martin Klein şi a obţinut doar medalia de bronz, Asikainen a fost primit ca un adevărat erou în ţară. Conaţionalii săi au văzut în el nu un învins, ci un simbol de rezistenţă în faţa puterii Rusiei. În acea perioadă, Finlanda se afla sub controlul Rusiei, însă Comitetul Internaţional Olimpic le-a permis sportivilor din această ţară să concureze sub drapelul propriu. De cealaltă parte, Klein a avut parte de o primire rece, recunoaşterea valorii sale venind peste ani din partea oficialilor Estoniei, de unde era originar, aceştia considerându-l primul medaliat olimpic din istoria ţării. Confruntarea dintre Martin Klein şi Alfred Asikainen nu a fost singurul moment dramatic oferit de luptele greco-romane la Stockholm. În finala categoriei grea, suedezul Anders Ahlgren şi un alt finlandez, Ivar Bohling, au luptat timp de nouă ore, înainte ca meciul lor să fie declarat egal.
Însă regulamentul prevedea că, pentru a câştiga medalia de aur, un luptător trebuie să-l învingă pe celălalt, astfel că aceasta a rămas neacordată, atât Ahlgren, cât şi Bohling primind argintul. Pentru a evita astfel de momente, de la Jocurile Olimpice din 1924 a fost introdusă limita de timp în concursul de lupte.
·         1915: Raffaello Giovagnoli (n. 14 mai 1838, Roma - d. 15 iulie 1915, Roma) a fost un romancier italian. 
·         1916 - A murit microbiologul rus Ilia Mecinikov, cel care a descoperit fenomenul fagocitozei; în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină (n.15.05.1845).

Ilya Mechnikov nobel.jpg

Ilia Ilici Mecinikov (n. 15 mai 1845 – d. 15 iulie 1916) a fost microbiolog, imunolog, anatomist și zoolog rus, de origine evreiască și româno-grecească, cunoscut pentru cercetări de pionierat în domeniul sistemului imunitar și pentru descoperirea tratamentului holerei. Pentru cercetările sale în domeniul fagocitozei, în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină.

De asemenea, cercetările sale în domeniul unicelularelor i-au adus o mare notorietate. Studiile privind bacteriile acidului lactic au fost continuate de savantul japonez Minoru Shirota. Acesta, pornind de la cercetările lui Mecinikov, și-a dedicat întreaga viață studierii efectului pozitiv al acestor microorganisme asupra tranzitului intestinal și asupra sănătății în general iar în 1935 a reușit să izoleze aceste bacterii și să creeze un nou tip de produs lactat a cărui rețetă este valabilă și astăzi. În 1919, la Moscova a fost fondat Institutul Mecinikov pentru maladii infecțioase.

·     1919 - A murit Hermann Emil Fischer, biochimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe 1902. Este savantul care a sintetizat glucoza, fructoza, cofeina; (n.09.10.1852).

Hermann Emil Fischer c1895.jpg

Hermann Emil Fischer (n. 9 octombrie 1852, Euskirchen – d. 15 iulie 1919, Berlin) a fost un chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice.
Motivația Juriului Nobel:
“ca recunoaștere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, asupra structurii zaharurilor și a componenților purinici”.

·         1929 - A murit scriitorul austriac Hugo von Hofmannsthal. A contribuit la revigorarea teatrului baroc si a dramaturgiei cu tematica religioasa de la cumpana celor doua secole; prin libretele scrise de el si puse pe note în operele compozitorului Richard Strauss, Hofmannsthal a promovat o noua formula de teatru muzical (n.01.02.1874).
·         1940: Robert Pershing Wadlow (n. 22 februarie 1918 la Alton, Illinois - d. 15 iulie 1940 la Manistee, Michigan), cunoscut și ca Gigantul din Illinois, a fost cel mai înalt om din lume care a fost atestat documentar. Înainte de a muri, a ajuns la o înălțime de 2,72 m și o greutate de 199 kg.
Mărimea sa neobișnuită s-a datorat unei hiperplazii a hipofizei care a condus la un nivel înalt de secreție al hormonului de creștere (somatotropină) una din cele mai rare boli din lume.
S-a născut într-o familie care mai avea patru copii, el fiind cel mai mare. După absolvirea școlii elementare din orașul natal, intră la Shurtleff College cu intenția de a studia dreptul. Devine celebru după 1936 prin intermediul trupei de circ Ringling Brothers Circus.
La 5 ani măsura 1.63,iar la 13 ani a devenit cel mai înalt copil cercetaș din lume,având nevoie de un costum special,dar și de un echipament adaptat la înălțimea sa.
În 1939 îl depășește pe John Rogan, care pe atunci era considerat cel mai înalt om din lume.
A murit din cauza unei parazitoze la numai 22 de ani.  
Robert Wadlow
Robert Wadlow postcard (cropped).jpg
Robert Wadlow
Date personale
Nume la naștereRobert Pershing Wadlow Modificați la Wikidata
Născut22 februarie 1918
Alton, Illinois
Decedat (22 de ani)
Manistee, Michigan[1]
ÎnmormântatIllinois Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiInfecție
PărințiHarold Franklin Wadlow
Addie Johnson
NaționalitateAmerican
CetățenieFlag of the United States (1912-1959).svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de circ[*] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieAlton High School
Alma materShurtleff College
Înălțime8 ft 11,1 in (2,72 m)
Greutate439 lb (199 kg)
Cunoscut pentruTallest verified human being
·         1946: A murit doctorul Dumitru Bagdasar, fondatorul şcolii de neurochirurgie din România si intemeietorul Institutului de Endocrinologie din Bucuresti (n.17.12.1893, Rosiesti, Vaslui). Dumitru Bagdasar (Dimitrie Bagdasar) (n. 17 decembrie 1893, comuna Roșiești, azi Județul Vaslui – d. 16 iulie 1946, București) a fost un medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a pus bazele Școlii Românești de Neurochirurgie. Dumitru Bagdasar a fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România.


·         1967: Vladimir Frimu, pictor român (n. 1900)



* 1970: Eric Berne (n. 10 mai 1910, Montreal, Quebec - d. 15 iulie 1970, Carmel-by-the-Sea, California) a fost un psihiatru canadiano-american, cel mai cunoscut pentru crearea metodei analizei tranzacționale [1] și autor a mai multe cărți relevante pentru metoda creată de el, dintre care se detașează bestseller-ul Games People Play

Născut la 10 mai 1910 ca Eric Lennard Bernstein în Montreal, Quebec, Canada într-o familie de evrei, Eric a avut o soră mai mică cu cinci ani, Grace. Părinții lor au fost David, un doctor de familie și Sara Gordon Bernstein, scriitoare.
Tatăl său a contractat tuberculoză pe timpul când aceasta era incurabilă și a decedat când viitorul psiholog și psihanalist era tânăr. După decesul tatălui, David, mama, Sara Gordon, a crescut singură pe cei doi copii.
Psihologul și psihanalistul a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată divorțând. A avut patru copii, câte doi din primele două căsnicii. A decedat în 1970, anul ultimului divorț, în urma unui atac de cord.

LUCRĂRI PUBLICATE

Eric Berne
Eric Berne 1969.jpg
Eric Berne
Date personale
Nume la naștereEric Bernstein
Născut10 mai 1910
Montreal, Quebec, Canada
Decedat (60 de ani)
Carmel-by-the-Sea, Kalifornien California, Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Cauza decesuluicauze naturale[*] (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
NaționalitateCanadian
CetățenieFlag of Canada (Pantone).svg Canada
Flag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic militar[*]
psiholog
psihiatru
universitar[*]
autor de non-ficțiune[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniupsihiatrie  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea McGill 
·         1977: Konstantin Aleksandrovici Fedin, scriitor rus (n. 1892)
* 1986: Alfonso Thiele (n. 1922 - d. 1986) a fost un pilot de curse auto american care a evoluat în Campionatul Mondial de Formula 1 în sezonul 1960.
* 1989: Maria Kuncewiczowa (n. 30 octombrie 1895, Samara, Imperiul Rus - d. 15 iulie 1989, Kazimierz Dolny) a fost o scriitoare și nuvelistă poloneză.
Kuncewiczowa a studiat filologia franceză la Nancy, iar pe cea polonă la Cracovia și Varșovia. Anii celui de-al Doilea Război Mondial i-a petrecut în Franța și Anglia. În 1956, s-a strămutat în SUA, unde în anii 1963-1971 a predat literatura polonă la Universitatea din Chicago. În anul 1982, Universitatea Marie Curie-Skłodowska din Lublin i-a acordat titlul de doctor honoris causa.  

Romane

  • Twarz mężczyzny, (1928)
  • Cudzoziemka, (1936)
  • Dni powszednie państwa Kowalskich (primul roman radiofonic), (1938)
  • Kowalscy się odnaleźli, (1938)
  • Zmowa nieobecnych, (1946)
  • Leśnik, (1952)
  • Gaj oliwny, (1961)
  • Tristan 1946, (1967)

Volume de povestiri

  • Przymierze z dzieckiem, (1999)
  • Dwa księżyce, (1933)
  • Przyjaciele ludzkości, (1939)
  • Serce kraju, (1939)
  • Zagranica, (1939)
  • W domu i w Polsce, (1939)
  • Serce kraju, (1939)
  • Nowele i Bruliony prozatorskie, (1985)

Eseistică

·         1992: Ion Luican, cântăreț de muzică populară român (n. 1907)


·      1997 - Creatorul italian de moda, Gianni Versace, este asasinat cu doua focuri de arma in apropierea resedintei sale din South Beach din Miami Beach (n.02.2.1946).

Gianni Versace.jpg
Gianni Versace (December 2, 1946 – July 15, 1997), Italian fashion designer. Photograph by Aaron Rapoport, circa 1982

Gianni Versace (n. 2 decembrie 1946, Reggio di Calabria, Sicilia, Italia – d. 15 iulie 1997, Miami Beach, SUA) a fost un creator de modă, fondatorul casei de modă Gianni Versace S.p.A., care producea accesorii, parfumuri și cosmetice, mobilă și accesorii, precum și îmbrăcăminte. A creat costume și accesorii pentru teatre și filme.

Versace a fost asasinat pe data de 15 iulie 1997, pe scările propriei case din Miami Beach, de Andrew Cunanan, un travestit și un serial-killer. Poliţia l-a dat in urmarire pe Andrew Cunanan de 27 de ani, un homosexual care se prostitua cu “clienti prosperi”. El este deja pe lista FBI a celor mai căutaţi criminali, în legătură cu alte patru crime – toate victimele fiind ca si Versace, homosexuali. Criminalul s-a sinucis, cadavrul sau fiind gasit dupa opt zile.

* 2001: Marina Știrbei sau Marina Știrbey (n. 19 martie 1912, Viena, Austria – d. 15 iulie 2001, Bouloc, Franța) a fost o aviatoare română. Supranumită recent de presa românească din secolul al XXI-lea „Prințesa aviației românești”, numele ei este legat de înființarea Escadrilei Albe. Marina Știrbei s-a născut la Viena, pe 19 martie 1912. Marina fost fiica prințului George Știrbei, nepoata lui George Valentin Bibescu și verișoara lui Constantin Cantacuzino („Bâzu”). În 1935 a urmat școala de pilotaj „Mircea Cantacuzino”,[1] condusă de Ioana Cantacuzino. Aceasta era singura școală care accepta și femei ca elevi și pe care a absolvit-o obținând brevetul de pilot gr. I (pilotaj) nr. 93/1935 (al șaselea brevet feminin în România). Ulterior va obține și brevetul de pilot gr. II (navigare).[2][3] Imediat și-a cumpărat un avion propriu, un ICAR Universal (înmatriculat YR-MAI[4]). Antrenată în zborul acrobatic de Bâzu,[1] în 1936 s-a clasat pe locul I la concursul național aerian, categoria „avioane ușoare de turism”.[3]
Între 15–23 octombrie 1938, a luat parte în calitate de membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România[5] la manevrele militare regale de la Galați, organizate de Forțele Aeriene Regale ale României, manevre la care a pilotat avionul sanitar Monospar ST-25 (înmatriculat YR-SAN[4]) și la care au participat și aviatoarele Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia.[1][3][6][7][8]
În 1939 a efectuat cu avionul propriu un raid de documentare de la București la Stockholm. În timpul raidului, în Finlanda a vizitat organizația Lotta Svärd. La întoarcere a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de Escadrila Sanitară, a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dată de ziaristul italian Curzio Malaparte, și venea de la faptul că era dotată cu avioane de tip RWD-13, de fabricație poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuzelaj și pe aripi.  Marina Știrbei a creat în cel de-al Doilea Război Mondial și o Instituție medicală la conacul familiei sale din Dărmănești, pentru a-i ajuta pe soldații răniți, salvați de pe front.[9]
În 1942 s-a căsătorit cu prințul Constantin Basarab Brâcoveanu,[3] nași fiind Martha Bibescu și George Matei Cantacuzino.  În 1948 soțul ei a fost arestat, iar avionul ICAR și diferite alte bunuri au fost confiscate. După arestarea soțului, ea și cei doi băieți, Constantin și Mihai, au fost nevoiți să trăiască din vânzarea puținelor bunuri pe care le mai avea. În 1964 Marina reușit să plece din România cu ajutorul Marthei Bibescu. Temporar s-a stabilit în Anglia, iar mai târziu s-a mutat definitiv în Franța. Marina a murit la 15 iulie 2001.   
Marina Știrbei
Marina Stirbei.jpg
Marina Știrbei
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedată (89 de ani) Modificați la Wikidata
Bouloc, Franța Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieaviatoare 
* 2002: György Fehér (n. , Budapesta, Regatul Ungariei[1] – d. , Budapesta, Ungaria[2]) a fost un regizor și scenarist maghiar. Filmul său Szenvedély a fost proiectat în secțiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes din 1998  

FILMOGRAFIE

* 2012: Boris Cebotari (n. 3 februarie 1975 – d. 15 iulie 2012) a fost un fotbalistdin Republica Moldova, care a jucat pe postul de mijlocaș central. S-a consacrat prin evoluția la echipa FC Zimbru Chișinău, fiind considerat o legendă a clubului.
* 2018: Dumitru (Dimitrie) Drăgan (n. , București, România – d. ,[1] Pitești, România) a fost actor român de teatru si film.
Născut la 2 decembrie 1939, în București, absolvent al Colegiului Național „I.L.Caragiale”, promoția 1956, a fost admis la Institutul de Artǎ Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București, unde urmează cursurile de actorie la clasa Prof.A.Pop.Marțian, cu asistenti Horea Popescu, Ion Cojar, Mihai Berechet și Cornel Todea, colegi de promotie fiindu-i Stela Popescu, Rodica Popescu Bitănescu, Sebastian Papaiani, Anda Caropol și alții.
Dumitru Dragan in "Mica studenta" de Nicolai Pogodin alaturi de Stela Popescu, 1960
În anul 1960 își dă Examenul de Diplomă cu Mica studentǎ de Nicolai Pogodin, regia Prof.A.Pop Marțian, în rolul Lev Poroșin. Dupǎ absolvirea acesteia, cere să fie repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare unde debutând în piesa "AVARUL" de Molière, reușește să facă spre sfârșitul piesei din personajul Cleante un alt Harpagon.   A fost căsătorit din anul 1967 pânǎ în anul 1991 și are trei copii, Cristian Mihai (n.Piatra Neamț - 1968), Bogdan Alexandru (n.Baia Mare - 1970) și Anca Oana (n.Pitești - 1975).
Activitatea sa artistică cuprinde peste 150 de roluri, interpretate în mai multe teatre din țară, dar mai ales Premiere Absolute ca: PERICLES de William Shakespeare 1964, Brașov, JOCUL IELELOR de Camil Petrescu 1964, Brașov, GRĂDINA CU TRANDAFIRI de Andi Andrieș 1963, Brașov, ROUǍ ȘI TUTUN de Mircea Radu Iacoban1971, Baia Mare, dar și roluri marcante pentru cariera sa artistică în: POGOARA IARNA (Mio) de Max Anderson 1961, MARIA STUART(Miortimer) de F.Schiller 1967, Baia Mare, AVARUL (Cleante) de Jean-Baptiste Molière 1960, Baia Mare, DONA JUANA (Don Juan) de Radu Stanca, CLIPE DE VIATĂ de W.Saroyan cu Liviu Ciulei, DON CARLOS de F.Schiller, OSPĂȚUL LUI TRIMALCHIO de Cristian Munteanu, 1982, Pitești.
În cei 50 de ani de activitate pe scenele teatrelor din București, Brașov, Baia Mare, Piatra Neamț, Constanța și în cele din urmă la Teatrul Alexandru Davila din Pitești, unde din anul 1973 pâna la sfârșitul carierei în anul 2010, a jucat peste 90 de roluri, a fost să fie făcut un adevărat erou romantic, căci din toate dramele lumii numai cele romantice i s-au potrivit perfect.
A obținut numeroase diplome de onoare, de merit și de excelentă, dar și Titlul de Fiu al Argeșului și Muscelului în anul 2011, pentru personalitate marcantă în domeniul Culturii.

ROLURI ÎN TEATRU

Teatrul de Stat din Baia Mare (1960-1961)

  • Cleante - "AVARUL" de Molière, regia rtisticǎ Mihai Dimiu
  • Evgheni - "Vassa Jeleznova" de M.Gorki, regia artisticǎ Petre Meglei
  • Fiul rǎtacitor din piesa cu același nume, de Egon Rannet,regia artisticǎ I.Deloreanu
  • Ștefan Mareș - "Secunda 58" de Dorel Dorian, regia artisticǎ I.Deloreanu [2]
Dumitru Drăgan în rolul lui Cleante, fiul lui Harpagon, 1960

Teatrul Sicǎ Alexandrescu Brașov (1961-1966) (selecție)

  • Ștefan Mareș - "Secunda 58" regia artisticǎ Ion Simionescu
  • Fǎt Frumos - Înșir-te mǎrgǎrite" de Victor Eftimiu, regia artisticǎ Marius Oniceanu
Mio din "Pogoara iarna" de Max Anderson, Brasov 1961
  • Mio - "Pogoară iarna" de Max Anderson, regia artisticǎ Ion Simionescu
  • Remus Mălureanu - "Costache și viața interioarǎ" de Paul Everac, regia artisticǎ Marius Oniceanu
  • Tolea - "Flori vii" de Nikolai Pogodin, regia artistică I.Simionescu
  • Ștefan Vardia - "Nota 0 la purtare" de V.Stoenescu
  • Jerry Rian - "Doi într-un balansoar" de W.Gibson
  • Ștef - "Gradina cu trandafiri" de Andy Andrieș, Premieră pe țară
Pericles de W.Shakespeare, Premiera pe tara, Brasov Actul I si II
  • Pericles - W.Shakespeare, Premieră pe țară
  • Gelu Ruscanu - "Jocul ielelor" de Camil Petrescu, Premierǎ pe țară
  • Preotul - "Capcana" de Robert Thomas(trad.Aurel Baranga), regia artistică N.Albani
  • Viki Miclescu - "Simple coincidențe" de Paul Everac, regia artistică Ban Ernest
  • Alecu Pǎpușarul - "Chirița în Iași" de Vasile Alecsandri
  • Cuza Vodǎ - Aniversare Alexandru Ioan Cuza 24 ianuarie 1965

Teatrul Barbu Delavrancea București (1966-1968)

Neznamov din "Vinovaţi fără vină" de Ostrovski, 1966
  • Neznamov - "Vinovați farǎ vinǎ" de A.N.Ostrovski
  • Maurizio - "Noaptea la drumul mare" de Renato Lelly

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1968-1969)

  • Ștefan Valeriu - "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, regia artistică Gabriel Negri

Teatrul Municipal din Baia Mare (1969-1971) (selecție)

  • Mortimer - "Maria Stuart" de Schiller, regia artistică Ion Deloreanu
  • Teodosie - "Câinele grădinarului" de Lope de Vega, regia artisticǎ Petru Mihail
  • Don Juan - "Dona Juana" de Radu Stanca, regia artisticǎ Dan Alexandrescu
  • Marchizul de Posa - "Don Carlos" de F.Schiller
  • Mickey Maloy - "Fire de poet" de Eugene O'Neill
  • Norbert - "Aventurǎ parizianǎ" de Pierre Barillet
  • Moldavian - "Gimnasticǎ sentimentalǎ" de Vasile Voiculescu, regia artistică Petre Sava Băleanu
  • George - "ION" de Mihail Sorbul, regia artistică Petre Sava Băleanu
  • Tom - "Clipe de viată" de William Saroyan, regia artistica Liviu Ciulei
  • Cezar - "Roua și Tutun" de M.R.Iacoban,regia artistică Marius Popescu, Premieră pe țară
  • "Cadavrul viu" de Lev Tolstoi, regia artistica Liviu Ciulei, Ion Deloreanu, asistent regie Dumitru Drăgan
Marchizul de Posa- "Don Carlos" de F.Schiller

Teatrul de Dramă și Comedie din Constanta (1971-1973)

  • Nicu Dumitran - "Nota zero la purtare" de Octavian Sava, regia artistică [[Gheorghe Jora
  • Crainic - "Omul care..." de Horia Lovinescu, regia artistică Gheorghe Jora
  • Vasile Buliga - "Nu vă jucați cu oltencele" de Gheorghe Vlad, regia artistică Călin P.Florian
  • Secretarul Comitetului Municipal - "Între noi doi n-a fost decât tăcere" de Lia Crișan
  • Sin Spǎtarul - "Io, Mircea Voievod" de Dan Tǎrchilǎ, regia artisticǎ Constantin Dinischiotu
  • Un trimis - "Ifigenia în Taurida" de Euripide
  • Minski - "Răzvan și Vidra" de B.P. Hașdeu, regia artistică Mihai Dimiu
  • Pinzon - "Isabela, trei caravele și un mare mincinos" de Dario Fo, regia artistică Ion Maximilian

Teatrul Alexandru Davila din Pitesti (1973-2010) (selecție)

Ion Luca Caragiale

RECITALURI DE POEZIE

ROLURI ÎN FILM (SELECȚIE)

Dumitru Drăgan
Mica studenta-examen de diploma 1960.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Pitești, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor



Sărbători

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...