2. /20 IULIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Decese; Sărbători
Robert al II-lea | |
Sigiliul lui Robert al II-lea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 27 martie 972 Orléans, Franța |
Decedat | (59 de ani) Melun, Franța |
Înmormântat | Biserica Saint Denis, Franța |
Părinți | Hugo Capet[2] Adelaide de Aquitania[2] |
Frați și surori | Hedwig of France, Countess of Mons[*] Gisèle de France[*] |
Căsătorit cu | Rozala a Italiei Bertha de Burgundia Constance de Arles |
Copii | Hedwig, Contesă de Nevers Hugh Magnus al Franței Henric I al Franței Adela a Franței, Contesă de Flandra Robert I, Duce de Burgundia |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | politician |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce |
Familie nobiliară | Casa de Capet |
Rege al francilor | |
Domnie | 30 decembrie 987 – 24 octombrie 996; 24 octombrie 996 – 20 iulie 1031 |
Încoronare | 30 decembrie 987[1] |
Predecesor | Hugo |
Succesor | Henric I |
Georg Friedrich Bernhard Riemann(17 septembrie 1826 – 20 iulie, 1866) matematician german cu importante contribuții în analiza matematică și geometria diferențială, unele dintre ele deschizând drumul ulterior spre teoria relativității generalizate
Papa Leon al XIII-lea, născut Gioacchino Pecci (n. 2 martie 1810, Carpineto Romano, Italia – d. 20 iulie 1903, Vatican) Papă din 20 februarie 1878 până la moartea sa.
Pancho Villa (Doroteo Arango Arámbula) poreclit „Pancho” (n. 5 iunie 1878, San Juan del Río, Durango, Mexic – d. 20 iulie 1923, Parral, Chihuahua, Mexic) erou național mexican.
„Nu înconjurat de dascăli aduși acasă, ca doctorii la patul unui slăbănog, ci trimis la gimnasiul public, ca și Împăratul de acum al Germaniei, ca și Regele nostru, nu în trăsură, ci fie cât de rea vremea, pe jos, fără mănuși iarna și fără umbrelă de soare vara; supus acasă la disciplină militară; sculat la șase dimineața, băgat într-o baie rece, la aceeași temperatură în tot timpul; hrănit, negreșit mai bine decât un spartan dar îndestul de frugal; dus la biserică în toate duminicile; ținut departe de toate petrecerile cari i-ar fi umplut mintea de vedenii deșarte și inima de doruri sterpe; obișnuit a dispune de sume foarte neînsemnate de bani, dați lunar, cheltuiți cu rost, pe lucruri trebuincioase, și justificați până la cel din urmă pfennig; priveghiat, apoi, de ochii neîndurați a doi pedagogi, unul civil și celălalt militar, departe, departe de sânul familiei, pe care nu-i era dat s-o vadă decât la Sigmaringen, de trei ori pe an: la Crăciun, la Paști, și în vacanțele de vară; deprins, în sfârșit, a auzi repetându-i-se des cuvintele de aur ale A. Sale Regale, Principele Carol-Anton: « Nu-i destul că v-ați născut principi ci trebuie să munciți ca să dovediți că meritați titlul vostru ».[14]”—Prof. Vasile D. Păun, Principele Ferdinad de Hohenzollern
„Chemat însă, ca principe ereditar de Hohenzollern, a îndeplini către Casa Noastră datorii de căpetenie, conștiința mea îmi impune obligația să nu las nici o îndoială asupra posițiunei mele față cu așezămintele constituționale privitoare la succesiunea Tronului românesc, la care familia noastră a aderat în mod solemn și deplin prin actul din 21 noiembrie 1880. Mă călăuzesc dar de aceste sentimente aducând la cunoștința Majestății Voastre renunțarea mea la drepturile eventuale ce am asupra Coroanei României, drepturi cari mi-ar fi dobândite în lipsa unui moștenitor direct al Majestății Voastre. Am însă încrederea deplină că dacă Principele Ferdinand, fratele meu, ar fi chemat să urmeze marea operă începută de Majestatea Voastră, el va pune în îndeplinirea acestei misiuni mărețe o voință hotărâtă, o muncă conștiincioasă și neobosită, și toată onoarea sa.[21]”—Scrisoarea de renunțare a prințului Wilhelm, Baden-Baden, 29 decembrie 1886
„ Să fiți bine convinși că toate actele mele vor fi însuflețite de cea mai adâncă iubire către țară, pe care mă voi sili a o servi din toate puterile mele, luând călăuză pilda marilor săi Domni din trecut, inspirându-mă de frumoasele amintiri ce au lăsa și având neîncetat sub ochi nobilul exemplu al regelui Carol I. Astfel sper a corespunde încrederei și așteptărilor poporului român.[24]:pp 227-228”—Principele Ferdinand
„Noi suntem naturi total diferite, nu putem înțelege anumite lucruri pentru că mintea noastră lucrează complet altfel. În tinerețea noastră ne făceam unul pe altul să suferim, eram ca doi cai rău împerecheați, deși erau întotdeauna probleme asupra cărora cădeam de acord.[34]:p. 122”—Regina Maria, Însemnări zilnice
„Părerea obișnuită este că era sub influența Reginei Maria, că ei i se datorează hotărârile care l-au dus la gloria întregirii neamului. Lucrul nu este exact. Desigur că în unele probleme Regina Maria a exercitat o înrâurire asupra lui într-o oarecare măsură. Chiar personalități mai puternice din apropierea lui l-au putut influența, ca să nu mai vorbim de o personalitate atât de hotărâtă, de vie ca a Suveranei. Însă o adevărată, o decisivă influență dânsa nu putea exercita, fiindcă legătura sufletească dintre ei era prea slăbită, prea erau departe și străini unul de altul. În tinerețile lui dânsul o iubise mult, această dragoste nu fusese însă împărtășită.[35]:p. 122”—Ion G. Duca, Amintiri
„Când s-au urcat pe tron dragostea lor se stinsese de ani de zile. [...] Regele însă admira multe din însușirile soției lui — voința, sinceritatea, vitalitatea, veselia dar atâta tot. Treceau săptămâni și luni fără să-și vorbească altceva decât banalități la masă și față de martori. Nici o intimitate între două vieți îndreptate pe cărări despărțite. Tronul pe de o parte, încercările ei repetate pe de altă parte, îi apropia din nou vrând ne vrând, dar nu destul. Este sigur că în fundul sufletului său el a avut față de dânsa adevărata stimă și adevărata încredere, o cunoștea însă prea bine ca să nu se sfiască de ea.[35]:p. 122”—Ion G. Duca, Amintiri
„Se știe că este o tradiție în neamul Hohenzollern ca domnitorii să fie în rele raporturi cu moștenitorii lor. Regele Carol nu s-a abătut de la această tradiție familiară. Nu avea nici o afecțiune pentru Principele Ferdinand, îl tiraniza cât putea și îl umilea mai mult decât trebuia. Dar nici de Principele Carol pe care pretindea că-l iubește — mai puțin totuși decât pe Principele Nicolae, incontestabil nepotul sau răsfățat — nu s-a ocupat de fel. A neglijat complet instrucția și educația lui, ca și cum ar fi vrut să lase României urmași cu totul nepregătiți spre a-i lua succesiunea.[35]:p. 103”—Ion G. Duca, Amintiri politice
„Ferdinand este înainte de toate Regele României și un excelent patriot... Nando poate că nu este foarte energic, dar are o ciudat de puternică doză de rezistență și cu cât este mai constrâns și amenințat, cu atât mai puțin se va pune în mișcare; el nu este ceea ce poate fi numit un om de acțiune, dar nu poate fi intimidat.[12]:pp 236-237”—Regina Maria despre regele Ferdinand
„În situația actuală nu admit să se vorbească de retragere. Trebuie ca toată lumea, începând cu generalul comandant de armată să desfășoare o energie extremă [...] Orice defecțiune, orice idee de retragere nemotivată de presiunea reală a inamicului, trebuie reprimată imediat cu pedepse capitale. Armata de Nord, într-o situație dificilă și în fața atacurilor unor forțe superioare, a contraatacat admirabil, 10 zile de-a rândul și a reușit să izgonească pe inamic peste frontieră. Aștept același lucru și de la celelalte armate.[48]:p. 145”—Regele Ferdinand I, Ordinul Comandamentului de Căpetenie nr. 2262 din 11 octombrie 1916
Ferdinand | |
Rege al României | |
Regele Ferdinand I al României | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen |
Născut | [1][2][3] Sigmaringen, Germania[4] |
Decedat | (61 de ani)[1][2][5][6][3] Sinaia, România[7] |
Înmormântat | Mănăstirea Curtea de Argeș |
Părinți | Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen Antónia a Portugaliei |
Frați și surori | Wilhelm, Prinț de Hohenzollern Prințul Karl Anton de Hohenzollern |
Căsătorit cu | Maria de Edinburgh |
Copii | Carol al II-lea, Regele României Elisabeta, Regina Greciei Maria, Regina Iugoslaviei Principele Nicolae Ileana, Arhiducesa Austriei Principele Mircea |
Cetățenie | Regatul Prusiei Imperiul German Regatul României |
Religie | Biserica Catolică |
Ocupație | politician |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Prinț al Sfântului Imperiu Roman[*] |
Familie nobiliară | Casa Regală de Hohenzollern-Sigmaringen |
Imn regal | Trăiască Regele |
Rege al României | |
Domnie | 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927 |
Predecesor | Carol I al României |
Succesor | Mihai al României |
Modifică date / text |
Membru de onoare al Academiei Române |
---|
- Ducesa Maria (1878–1948) căsătorită cu (1) Contele George Jametel (2) Prințul Julius Ernst de Lippe
- Ducesas Jutta (1880–1946) căsătorită cu Danilo, Prinț Moștenitor de Muntenegru
- Ducele Adolphus Frederic al VI-lea (1882–1918)
- Ducele Karl Borwin (1888–1908); ucis în duel cu cumantul său contele George Jametel apărând onoarea surorii sale mai mari [1].
Elisabeth de Anhalt | |
Elisabeth, 1880. | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Elisabeth Marie Friederike Amelie Agnes |
Născută | 7 septembrie 1857 Wörlitz, Germania |
Decedată | (75 de ani) Neustrelitz, Germania Nazistă |
Înmormântată | Mirow |
Părinți | Frederic I, Duce de Anhalt Antoinette de Saxa-Altenburg |
Frați și surori | Prințesa Alexandra de Anhalt Leopold, Prinț Ereditar de Anhalt Eduard, Duce de Anhalt Frederic al II-lea, Duce de Anhalt Aribert de Anhalt |
Căsătorită cu | Adolphus Frederic al V-lea, Mare Duce de Mecklenburg |
Copii | Maria, Prințesă Julius Ernst de Lippe Jutta, Prințesă Moștenitoare de Muntenegru Adolphus Frederic al VI-lea, Mare Duce de Mecklenburg Ducele Karl Borwin |
Cetățenie | Germania |
Ocupație | aristocrat[*] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce prințesă |
Familie nobiliară | Casa de Ascania Casa de Mecklenburg-Strelitz |
Mare Ducesă de Mecklenburg-Strelitz | |
Domnie | 30 mai 1904 - 11 iunie 1914 |
- Un oscilator relativ simplu, modelat îndeaproape după cel proiectat de Righi, la rândul său similar cu cel folosit de către Hertz;
- Un cablu plasat la înălțime deasupra solului;
- Un detector de semnale, variantă modificată a dispozitivului original al lui Edouard Branly, îmbunătățit pentru creșterea sensibilității și fiabilității;
- O cheie de telegraf pentru a opera transmițătorul pentru trimiterea de impulsuri scurte și lungi, corespunzătoare liniilor și punctelor din alfabetul Morse;
- Un registru telegraf, activat de un coeror, care înregistra punctele și liniile receptate în codul Morse pe o bandă de hârtie.
Opera poetică
Eseuri și proză literară
- "Introduction à la méthode de Léonard de Vinci", 1895
- "La soirée avec monsieur Teste", 1896
- "Eupalinos ou l'architecte", 1923
- "L'âme et la dance", 1923
- "Variétés", 1924-1944
- "Regards sur le monde actuel", 1931
- "L'idée fixe", 1932
- "Mauvaises pensées et autres", [[194
- "Tel quel", 1941-1943
Paul Valéry
Paul ValéryDate personale Născut [3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17][18]
Sète, Franța[19]Decedat (73 de ani)[3][20][21][4][7][8][9][10][11][12][15][17][18]
Paris, Republica Franceză[22][19]Înmormântat Cimetière Marin, Sète[*] Frați și surori Jules Valéry[*] Căsătorit cu Jeannie Valéry[*] Copii Agathe Rouart-Valéry[*] Cetățenie Franța Etnie Francezi Ocupație filozof
poet
jurnalist
scriitor
eseist
profesor[*]
critic literar[*]Limbi limba franceză[1] Studii Lycée Condorcet[*] Note Premii Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*][2]
Louis Barthou Prize[
„Fără îndoială că acesta este războiul cel mai inutil, fără sens și stupid al timpurilor moderne. Este un război nedorit de Germania, pot să vă asigur, dar am fost forțați, și faptul că am fost atât de eficient pregătiți pentru a ne apăra este acum folosit ca un argument pentru a convinge lumea că am dorit conflict.”
- Prințul Wilhelm al Prusiei (1906–1940), care a renunțat la drepturile sale de succesiune. S-a căsătorit cu Dorothea von Salviati și a avut copii.
- Prințesa Felicitas a Prusiei (1934–2009)
- Prințesa Christa a Prusiei (born 1936)
- Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei (1907–1994); căsătorit cu Marea Ducesă Kira Kirillovna a Rusiei. A avut copii.
- Prințul Hubertus al Prusiei (1909–1950); căsătorit cu baroneasa Maria von Humboldt-Dachroeden și prințesa Magdalena Reuss de Köstritz; a avut copii.
- Prințesa Anastasia a Prusiei (n. 1944)
- Prințesa Marie-Christine a Prusiei (1947–1966)
- Prințul Frederic al Prusiei (1911–1966); căsătorit cu Lady Brigid Guinness; a avut copii.
- Prințul Frederic Nicholas al Prusiei (n. 1946)
- Prințul Andrei al Prusiei (n. 1947)
- Prințesa Victoria a Prusiei (n. 1952)
- Prințul Rupert al Prusiei (n. 1955)
- Prințesa Antonia a Prusiei (n. 1955)
- Prințesa Alexandrine a Prusiei (1915–1980), numită "Adini", a avut sindromul Down
- Prințesa Cecilie a Prusiei (1917–1975), căsătorită cu arhitectul american Clyde Harris în 1949; a avut o fiică în 1954.
Wilhelm Prinț Moștenitor al Germaniei, Prinț Moștenitor al Prusiei
Prințul Wilhelm în 1914Date personale Născut 6 mai 1882
Potsdam, Brandenburg Imperiul germanDecedat (69 de ani)
Hechingen, GermaniaÎnmormântat Castelul Hohenzollern Cauza decesului boală Părinți Wilhelm al II-lea al Germaniei
Augusta Viktoria de Schleswig-HolsteinFrați și surori Prințesa Victoria Luise a Prusiei
Prințul Adalbert al Prusiei
Prințul August Wilhelm al Prusiei
Prințul Joachim al Prusiei
Prințul Oskar al Prusiei
Prințul Eitel Friedrich al PrusieiCăsătorit cu Cecilie de Mecklenburg-Schwerin Copii Prințul Wilhelm
Prințul Louis Ferdinand
Prințul Hubertus
Prințul Friedrich
Prințesa Alexandrine
Prințesa CecilieCetățenie Germania Ocupație ofițer
politicianApartenență nobiliară Titluri Principatul Orange[*]
Prinț moștenitor ()Familie nobiliară Casa de Hohenzollern Șeful Casei de Hohenzollern Domnie 4 iunie 1941 – 20 iulie 1951 Predecesor Wilhelm II Succesor Prințul Louis Ferdinand
Ion Paulat | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1 aprilie 1873 satul Cioara-Radu Vodă, astăzi Comuna Bărăganul, județul Brăila |
Decedat | 20 iulie 1954 București, România |
Naționalitate | română |
Cetățenie | România |
Ocupație | inventator |
Activitate | |
Rezidență | România |
Domeniu | inventator, aviație, aeromodelism |
Cunoscut pentru | inventator al hidroavionului cu fuzelaj (1911), tunelul aerodinamic |
LUCRĂRI LITERARE
- Poezii, București, 1934. Volumul este premiat de Editura Fundației Regale, alături de manuscrisele Nu de Eugen Ionescu și Mathesis sau bucuriile vieții de C. Noica.
- Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, volum de poezii, Bolgrad, 1939
Traduceri
- Gâște-lebede de M. Bulatov, București, 1945;
- Mama de Maxim Gorki, București, 1947;
- Vasioc Trubaciov și prietenii săi de V. Oseeva, București, 1950;
- Marta dee Anna Brodele, București, 1954;
- Opere VII de M.E. Saltîkov-Șcedrin, București, 1964.
Vladimir Cavarnali Date personale Născut Decedat (55 de ani) Ocupație traducător
Bruce Lee | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Lee Jun-fan 李振藩 (Chineză tradițională) 李振藩 (Chineză simplificată) Lǐ Zhènfān (Mandarină) Lei5 Jun3 Faan4 (Cantoneză) |
Născut | 27 noiembrie 1940 Chinatown, San Francisco, California, Statele Unite ale Americii |
Decedat | (32 de ani) colonia britanică Hong Kong |
Înmormântat | Lake View Cemetery[*][2] |
Cauza decesului | cerebral edema[*] |
Părinți | Lee Hoi-chuen (1901–65) Grace Ho (1907–96) |
Frați și surori | Phoebe Lee[*] Agnes Lee[*] Robert Lee[*] Peter Lee[*] |
Căsătorit cu | Linda Lee Cadwell (1964–73) |
Copii | Brandon Lee Shannon Lee |
Cetățenie | Hong Kongul britanic SUA |
Etnie | Hong Kong American[*] |
Religie | ateism |
Ocupație | expert în arte marțiale, instructor de arte marțiale, actor, regizor, scenartist |
Alma mater | Universitatea Statului Washington[1] |
Alte nume | Lǐ Xiǎolóng, Dragonul (prenumele său chinezesc: Micul Dragon, Xiao-Long) |
Ani de activitate | 1941–1973 |
Alte premii | |
California Hall of Fame[*] (2015) |
OPERE
- Darul fecioarei, debut editorial, (1963)
- Ursitoarele(1965)
- Sunt verb (1968)
- De-a baba iarba (1972)
- Partea noastră de zbor (1974)
- Mândrie și răbdare (1977)
- Altoi pe o tulpină vorbitoare (1978)
- Salcâmul din prag (1979)
- Inima și tunetul (1981)
- Coroana de umbră (1982)
- Cavaleria de Lăpușna (1985)
- Scrieri, vol.1, vol.2 (1985)
- Apa cristalina
Liviu Damian Date personale Născut
Corlăteni, Bălți, RomâniaDecedat (51 de ani)
Chișinău, RSS Moldovenească, URSSCetățenie URSS Ocupație jurnalist
* 1994: Paul Delvaux (n. 23 septembrie 1897, Antheit - d. 20 iulie 1994, Furnes) a fost un pictor belgian, asociat cu postimpresionismul, expresionismul și apoi cu suprarealismul. A devenit faimos îndeosebi nudurilor pe care le-a pictat.
Paul Delvaux | |
Paul Delvaux | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11] Huy, Belgia |
Decedat | (96 de ani)[1][2][3][4][5][7][8][9][10][11] Veurne, Belgia |
Cetățenie | Belgia |
Ocupație | pictor ilustrator[*] |
Activitate | |
Domeniu artistic | pictură |
Studii | Académie Royale des Beaux-Arts[* |
* 2006: Gérard Oury (n. , Paris, Franța[7] – d. , Saint-Tropez, Franța) a fost un regizor de film, actor și scenarist francez. Numele său real este Max-Gérard Houry Tannenbaum. Fiu al lui Serge Tannenbaum, un violonist și al Marcellei Houry, o jurnalistă, Oury a studiat la Lycée Janson de Sailly și la Conservatorul Național de Arte Dramatice. A devenit membru al Comédie-Française cu un an înainte de Al Doilea Război Mondial, dar a fugit în Elveția pentru a scăpa de persecuția anti-evreiască a guvernului Vichy.
FILMOGRAFIE
- 1965 Prostănacul (Le Corniaud)
- 1966 Marea hoinăreală (La Grande vadrouille)
- 1969 Creierul (Le cerveau)
- 1971 Mania grandorii (La Folie des grandeurs)
- 1973 Aventurile rabinului Jacob (Les Aventures de Rabbi Jacob)
Gérard Oury
Gérard Oury și Michèle Morgan în 1960Date personale Născut 29 aprilie 1919
Paris, FranțaDecedat (87 de ani)
Saint-Tropez, FranțaÎnmormântat Cimitirul Montparnasse Căsătorit cu Michèle Morgan (1960–2006; moartea sa) Copii Danièle Thompson[*] Cetățenie Franța Ocupație actor
actor de film
regizor de film
scenarist
actor de teatru[*]Activitate Alma mater Conservatoire national supérieur d'art dramatique[*]
Lycée Janson-de-Sailly[*]
Cours Simon[*]Ani de activitate 1942–2003 Premii Comandor al Legiunii de Onoare[*]
Grand Officer of the National Order of Merit[*]
AFILIERI
- Din 1968 Membru în Juriul Internațional al Bienalei Dantesca, Ravenna
- Din 1993 Profesor la Catedra de Sculptură a Academiei de Arte din Cluj
- 1968 - a fost ales președinte al Fondului Plastic
- 1973 - a fost numit secretar al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici
EXPOZIȚII PERSONALE - SELECȚIE
- 1974 - „Spațiu și Lumină”, Sala Dalles, București
- 1975 - Expoziție personală la Cluj
- 1976 - Bienala de la Veneția, Italia
- 1982 - Palazzo dei Diamanti, Sala Benvenuto Tissi, Ferrara, Italia
- 1980 - Galeria Rzezby, Varșovia
- 1983 - Galeria Editalia, Roma
- 1983 - Muzeul Național de Artă, (sculptură, oțel inoxidabil și desene)
- 1984 - Institutul Italian de Cultură, București;
- 1986 - Galeria Muzeului Palatului Palffy, Viena
- 1992-1993 - Galeria Kara, Geneva
- 1993 - Fundația Culturală Română, București
- 1993 - Galeria Teatrului Național, București,3/4
- 1995 - Galeria de Artă Calderon, București
- 1999 - Sculpturi recente, Muzeul Național de Artă, București
EXPOZIȚII INTERNAȚIONALE - SELECȚIE
- 1954 - Bienala de la Veneția, Italia
- 1959 - Expoziția Intrnațională de la Budapesta
- 1961 - Expoziția de desene ale sculptorilor, Moscova
- 1967 - Parcul de sculptură, Middelheim, Anvers, Belgia
- 1975 - Plastik und Blumen, Berlin, Germania
- 1979 - Expoziția de sculptură de mici dimensiuni - Arta Românească Contemporană, Damasc, Siria
SCULPTURI DE MARI DIMENSIUNI ȘI LUCRĂRI MONUMENTALE - SELECȚIE
- 1957 - Lucrarea monumentală Omagiu lui Brâncuși, granit șlefuit
- 1965 - Orașul Victoria, România, Fântână și Monumentul „Știința”
- 1968 - Monument dedicat lui Ștefan Luchian, Parcul Herăstrău,București
- 1970 - În Casa Sănătății din Copenhaga este așezată sculptura „Zborul”,bronz șlefuit
- 1971 - Inaugurează Fântâna Cinetică din Constanța
- 1972 - Realizează lucrarea monumentală „Dialogul undelor”, din fața Palatului Televiziunii Române, București
- 1977 - Este inaugurat Monumentul Partizanilor, din Drobeta Turnu-Severin
- 1979 - Este inaugurată Fântâna Cinetică, (oțel inoxidabil), Turnu Severin
Constantin Lucaci Date personale Născut 7 iulie 1923
Bocșa Română, RomâniaDecedat 20 iulie 2014, (91 de ani)
România[1]Părinți Constantin și Maria Lucaci Naționalitate România Cetățenie România Ocupație artist
sculptorActivitate Domeniu artistic sculptură Studii Academia Liberă de Artă Guguianu din București, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Academia de Belle Arti „Pietro Vannucci” din Perugia Pregătire Tiberiu Bottlik, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Medrea Opere importante „Înotătorul” Premii 1984 - Premiul Herder
- 1937: absolvent ca șef de promoție al Liceului Internat „Costache Negruzzi” din Iași
- 1937-1938: studiază Dreptul și Filosofia la București
- Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, profesoară Lucia Sturdza Bulandra - studii neterminate
- Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004
- Ianke - „Take, Ianke și Cadâr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonța, 2001
- Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonța, 1998
- Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998
- Bătrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998
- Kondilas - „Moștenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989
- „Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonța, 1987
- Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonța, 1984 și 1994
- Spirache - „Titanic-Vals" de Tudor Mușatescu, regia Mihai Berechet, 1983
- Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1981
- Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu, 1980
- Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977
- Richard al III-lea - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976
- Autorul dramatic - „Viața unei femei" autor și regia Aurel Baranga, 1976
- Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974
- Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973
- Mayer Bayer - „Simfonia patetică" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973
- Ștefan Valeriu - „Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971
- George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970
- Eduard Forțian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sică Alexandrescu, 1959
- C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1958
- Iacob Bardin - „Dușmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finți, 1958
- Horace, Frederic - „Invitație la castel" de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958
- Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958
- Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957
- Alexandru - „Rețeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbește" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1957
- Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Sică Alexandrescu, 1956
- Cerchez - „Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956
- Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956
- Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 și 1973
- Poludin - „O chestiune personală" de Alexandr Stein, regia Sică Alexandrescu, 1955
- Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finți, 1954
- Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1954
- Mitică - „Matei Millo" de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1953
- Voicu - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953
- Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sică Alexandrescu, 1952
- „Momente" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1952
- Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Studio), 1951
- Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia), 1950
- Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1949
- Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1949
- Agamiță Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948
- Studentul - „Confruntarea" de Tur și Lev Seinin, regia Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948
- Romeo - „Romeo și Julieta, actul 6", „Între filologi", „Cine răspunde?" de D.D. Pătrășcanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945
- Talleyrand - „Supeul" de Jean Claude Brinsville, regia Florentina Enache, 1997
- Antonio Salieri - „Amadeus" de Peter Schaffer, regia Dinu Cernescu, 1982
- „Helen, Tommy și Joe" de James Thurber și Elliot Nugent, regia Marietta Sadova, 1948
- Wille Clark - „Băieții de aur" de Neil Simon, regia Ion Lucian, 1997
- Zeus - „Danaidele" după Eschil, regia Silviu Purcărete, 1995
- George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Mircea Cornișteanu, 1990
- Don - „Transplantarea inimii necunoscute" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969
- Berenger - „Ucigaș fără simbrie" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu
- Chitlaru - „Opinia publică" de Aurel Baranga, regia Mihai Berechet
- Cirivis - „Capul de rățoi" de George Ciprian, regia David Esrig
- Berenger - „ Rinocerii" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu
- Gore, Șeful - „Șeful sectorului suflete" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter
- Jurații - „Procesul domnului Caragiale" de Mircea Ștefănescu, regia David Esrig
- Cheryl - „Celebrul 702" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter
- Doctorul - „Un flăcău din orașul nostru" de Konstantin Simonov, regia Vlad Mugur, 1952
- „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu
- „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Soare Z. Soare
- „Nu mai beau" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Soare Z. Soare
- „Pensiunea dragostei" de Alexandru Kirițescu, regia Soare Z. Soare
- „Sărmanul Jonathan" de Karl Milloker
- „Clasa a 8-a B" de Roger Ferdinand, regia Ionel Țăranu
- „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu
- „Primăvara a venit" de John van Druten, regia Sică Alexandrescu
- „Racheta spre lună" de Clifford Odets, regia Marietta Sadova
- „Vis de secătură" de Mircea Ștefănescu, regia W. Siegfried
- „O femeie răpită" de Louis Verneuil, regia Sică Alexandrescu
- „Knock" de Jules Romaine, regia Sică Alexandrescu
- „Sărută-mă imediat" de Tudor Mușatescu și V. Timuș, după Janos Vaszari, regia Ion Talianu
- „Unul cu bani" de George S. Kaufman, regia Sică Alexandrescu
- „Am visat paradisul" de Guido Cantini, regia Sică Alexandrescu
- „Medicul în dilemă" de George Bernard Shaw, regia Sică Alexandrescu
- „Viața începe mâine" de Marc Gilbert Sauvajon, regia Val Mugur
- „Omul care a văzut moartea" de Victor Eftimiu, regia Sică Alexandrescu
- „Amantul de carton" de Jacques Deval, regia Sică Alexandrescu
- „Sextet" de Gregor Schmitt, regia Sică Alexandrescu
- „Domnișoara de ciocolată" de Paul Gavault, regia Ion Șahighian
- „D-ra Butterfly" de Tudor Mușatescu, după Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu
- „Omul care zâmbește" de Luigi Bonelli și Aldo de Benedetti, regia Ion Șahighian
- „Frumoasa aventură" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Sică Alexandrescu
- „Orașul fără avocați" de Nicola Manzari, regia Ion Iancovescu
- „Banii nu fac nici două parale" de Armando Curcio, regia Sică Alexandrescu
- „Îmi pare rău de mine" de Mouezy-Eon și Guitton, regia Ion Sava
- „Titanic Vals" de Tudor Mușatescu, regia Tudor Mușatescu
- „Ascultă, Ionescule" de Tudor Mușatescu, după Mirande și Quinson
- „Calul năzdrăvan" de Gherardo Gherardi, regia Ion Iancovescu
- „Aproape de cer" de Julien Luchaire, regia Aurel Ion Maican
- „Figurantul" de Alfred Savoir, regia Ion Iancovescu
- „Domnișoara Butterfly" de Tudor Mușatescu după Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu
- „Tinerețe" de Swarkin, regia Muratov
- „Quadratura cercului" de Valentin Kataiev, regia Victor Ion Popa
- „Zile vesele după război" de Mihail Sadoveanu, regia Victor Ion Popa
- „Jederman" de Hugo von Hoffmanstall, regia Victor Ion Popa
- „Molima" de Ion Marin Sadoveanu
- „Pescuitorul de umbre" de Jean Sarment, regia Sergiu Dumitrescu
- „Crimă și pedeapsă" de Gaston Bary, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Mihai Zirra (Debut)
- O noapte furtunoasă (1943) - arhivarul de judecatorie Rica Venturiano
- Visul unei nopți de iarnă (1946) - Milica Dumitrescu
- Răsună valea (1949) - Niky
- Bulevardul “Fluieră Vântu” - scurt metraj (1950)
- Lanțul slăbiciunilor (1952)
- Vizita (1952) - Domnul cu scrisoarea
- Arendașul român (1952)
- O scrisoare pierdută (1953) - Agamemnon Dandanache
- Afacerea Protar (1955) - Profesorul Andronic
- Casa de pe strada noastră (1957) - voce
- Momente "Caragiale" - Tren de placere (1958) - Mihalache Georgescu
- Două lozuri (1960) - voce
- Directorul nostru (1960) - voce
- Bădăranii (1960) - Felippetto
- Celebrul 702 (1962) - Cheryl
- Lanterna cu amintiri (1963)
- Pași spre lună (1964) - Călătorul
- Castelanii (1966)
- Șeful sectorului suflete (1967) - meteorologul Gore
- Realitatea ilustrată (Serial TV) (1969)
- Explozia (1972) - Profesorul Luca
- Întoarcerea lui Magellan (1974) - profesorul
- Agentul straniu (1974)
- Când trăiești mai adevărat (1974)
- Tată de duminică (1975) - procurorul Grigore Manta
- Povestea dragostei (1976) - povestitor
- Singurătatea florilor (1976) - medicul Ovidiu Pavel
- Cuibul salamandrelor (1976) - Profesorul Luca
- Instanța amână pronunțarea (1976)
- Premiera (1976) - dirijorul Mihai Dan, soțul directoarei
- Povestea dragostei (1977) - povestitor
- Brațele Afroditei (1978)
- Aurel Vlaicu (1977) - Ilarie Chendi
- Iancu Jianu, zapciul (1980)
- Rețeaua „S” (1980) - colonelul de Securitate, Dumitrescu
- Iancu Jianu, haiducul (1981)
- Întoarcere la dragostea dintâi (1981)
- Galax, omul păpușă (1983)
- Horea (1984)
- Trahir (1993) - Vlad
- Urmașii Marelui Anonim (1997)
- După-amiaza unui torționar (2001) - Profesorul
- Măria Sa, Birlic! (2010) - el însuși
- Mari actori romani (2008) - voce
- Medalia de onoare (2010) - Ion I. Ion
- „Al matale, Caragiale", regia Mircea Cornișteanu, 2002
- „Cui i-e frică de Virginia Wolf?" de Edward Albee, regia Olimpia Arghir, 1995
- „Amadeus" de Peter Shaffer, regia Dinu Cernescu
- „Aventură sub pământ" de Ion Băieșu, regia Sergiu Ionescu, 1982
- „Titanic vals" de Tudor Mușatescu
- „Supeul" de Jean Claude Brinsville
- „Mușatinii"
- „Harvey" de Mary Chase
- „Tren de plăcere" de I.L. Caragiale
- „Momente Caragiale" după I.L. Caragiale
- „Conu Leonida" după I.L. Caragiale
- „Marii Artiști pe Micul Ecran"
- „Egoistul" de Jean Anouilh, 2004
- „De partea cui ești?" de Ronald Harwood, 1996
- „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, 1979
- „Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, 1960
- „Sălbaticii" de Serghei Mihailovici Mihalkov, 1959
- „Doctor fără voie" de J.B.P. Molière (co-regie cu Sică Alexandrescu), 1955
- „Straini in noapte"de Eric Assous,2007
- 2013 - „Între acte"
- 2001 - „Note de insomniac"
- 1978 - „Luni, Marți, Miercuri..."
- 1968 - „Pretexte și subtexte"
- Profesor la Institutul de Teatru și Film: 1950 - 1965
- Director al Teatrului de Comedie din București: 1961 - 1969
- Director al Teatrului Național București: 1969 - 1990
- Președinte activ (1971) și apoi Președinte de onoare pe viață (1977) al Institutului Internațional de Teatru
- Autorul mesajului internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului: 27 martie 1977
- Co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de Teatru și Muzică organizate de UNESCO: 1971 - 1978
- Membru al Cartelului Internațional de Teatru: 1967
- Membru în Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția lui Pierre Moinet, directorul general al artelor și literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Franței
- Membru al Academiei Le Muse din Florența
- Semnatar al Apelului Artiștilor pentru Securitate și Cooperare în Europa, Helsinki, 1985
Radu Beligan | |||||||||||||||||||||||||
|
- Columbia: Independența față de Spania (1831)
- România: Ziua energeticianului, marcată din 1992 de lucrătorii din sectorul energetic în ziua de Sf. Ilie
- România: Târgul de fete de pe muntele Găina (se organizează în cea mai apropiată duminică de 20 iulie).
- Germania: Atentatul de la 20 iulie 1944
- In Romania – Ziua aviaţiei şi a apărării antiaeriene. Pionierii aviaţiei româneşti au ales, în 1913, ca „patron” al aviaţiei pe Sf. Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul. NOTĂ: La 17 iunie se sărbătoreşte „Ziua aripilor româneşti”, pentru a marca primul zbor efectuat, în anul 1910, de către Aurel Vlaicu cu un aparat construit de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu