4. /23 IULIE 2021 - POEZIE

GHRASIM LUCA

Gherasim Luca (nume original: Salman Locker, n. 23 iulie 1913, București - d. 9 februarie 1994, Paris), cunoscut și sub numele de Zolman Locker, Gherashim Luca, Costea Sar și Petre Malcoci, a fost un teoretician al suprarealismului și un poet evreu român, frecvent citat în operele cuplului Gilles Deleuze si Félix Guattari. Aderă de foarte tânăr la mișcarea avangardistă, fiind un membru marcant al grupului de la Alge (1930, 1933). În cadrul celui de-al doilea val suprarealist, se alătură grupului format din Gellu Naum, Victor Brauner, Jack Herold.

Luca s-a născut la București. Tatăl său, Berl Locker, un croitor evreu, a decedat în 1914. Luca vorbea patru limbi, idiș, româna, germana și franceza.

Din 1938, a călătorit frecvent la Paris, Franța, unde a intrat repede în cercurile mișcării Suprarealismului. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial și accentuarea antisemitismului în România l-au forțat să se autoexileze.

Din 1945 până în 1947 a fondat un grup de artiști suprarealiști, din care mai făceau parte Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Theodorescu și Dolfi Trost.

La scurt timp, au început să publice, inclusiv poeme în limba franceză. A inventat cubomania și, cu Dolfi Trost, a fost autorul celebrului manifest "Dialectica dialecticii".

Hărțuit în România și capturat în timp ce încerca să fugă din țară, auto-intitulatul "étran-juif" a părăsit România în 1952, și s-a mutat la Paris, prin Israel.

La Paris va colabora cu alți artiști celebri (Jean Arp, Paul Celan, François Di Dio și Max Ernst), producând un număr impresionant de colaje, desene, obiecte sau texte-instalații. Din 1967, a citit fragmente din opera sa la Stockholm, Oslo, Geneva, New York City and San Francisco. Documentarul TV din 1988, portretul său realizat de Raoul Sanglas Comment s'en sortir sans sortir, l-a făcut extrem de popular în Europa.

Cu toate acestea, în 1994, a fost evacuat din apartamentul său, sub pretextul unei curățenii generale. Luca, care a locuit timp de 40 de ani în Franța, fără nici un fel de acte, a avut o singură reacție. Pe 9 februarie, la vârsta de 80 de ani, s-a sinucis, sărind în Sena, exact ca prietenul sau, Paul Celan.

POEZII:

Ăia din noapte

Tăcere oameni buni!
azi noapte este noaptea nopţilor,
hoţii şi vagabonzii sunt atârnaţi de grinda caselor
şi sinucigaşii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.

Ssst, tăcere! azi e noaptea nopţilor,
ssst tăcere!
Lăeţii cu turmele lor trec calmi şi calzi
pe alee sunt brazi
şi lumea-i ascunsă în cripte
ssst, tăcere!
În balonul oraşului mârâie vântul
Închis şi tăcut
balonul se sparge,
toţi hoţii se aruncă şi fură cu toţii
toţi vagabonzii îşi smulg ochii şi-şi întorc şepcile,
sinucigaşii, otrăvurile, stâlpii, etajele,
sforile şi săpunurile,
cuţitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună
se zbat şi se bat
se muşcă şi mârâie
Numai lăeţii sunt domnii pământului
şi umblă cu turmele calzi cu pletele...

Degete?

Lasă-mă să-ţi spun acum
despre femeia fără degete:
A venit într-o seară,
pe când lipeam cearşaful de ferestre,
ca să fac baia de seară.
Eram gol până-n deget
şi ea era femeia oarbă şi fără niciun deget
în deget.
Când m-a pipăit gol, s-a speriat
şi mi-a spus să-i pun mâna pe sân să-mi confirme;
când mi-am agăţat degetul de sfârcul ei alb
mi l-a furat în ventricul
şi a dispărut cum a venit.
Şi la prietenul meu din camera vecină,
şi la vecinul prietenului meu din camera vecină,
tot câte un deget.
Clădirea fără deget este porecla clădirii noastre.

Aceasta-i povestea femeii care n-avea niciun deget.

Bumerang

Mi-am bătut în buze pionezele dinţilor
şi sânii au răsunat zaruri peste jocul târziu.
Patineurii au zgâriat viaţa din vine
şi sângele, paraşută închisă,
şi-a strigat imnul său în curcubee;
ai aşteptat prăvălirile în abis
precum obloanele privirilor tale ascunse,
în holdele covoarelor semănate pe divan
ţi-am spălat torsul în luminişul aleilor
şi însetat am pipăit oaza pentru cămilele din noi.

Ţi-am strigat numele prin toţi porii,
şi decolorat a fost răspunsul închistat în fulgi,
am zguduit clopotele obiectelor din casă,
am muşcat pereţii, teracota sufletului,
şi aşternut podea pentru picioare am răvăşit gândul.

Cu mâinile lipite de înălţimi te cutremuri,
în priviri se văd ascunse prosternările,
cu trupul îmbrăcat în speteaza monahilor din gene,
picioarele tale, fixativ al pietrelor.

Clopotul lipeşte mărci în auzul sculptat în noi;
ferestrele îşi desfac bordura lipita pe buze
şi bumerang, alama desface cuferele
şi acoperă trupul şi funda.
Pe treptele din faţă băieţii din mine s-au spânzurat de şira spinării.

Pe tinichelele acoperişului tău, am căzut cu ploaia din glas
picături, caravanele, au supt apoi frigul
şi lipit cu capul, eşafod pe zăbrele,
am prins în dinţi îmbrăcămintea sifonoforă
şi-am desfăcut nasturii
precum vinele.

LUCIAN STROCHI

Lucian Strochi
Date personale
Născut	23 iulie 1950 Petroșani, județul Hunedoara
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	poet, prozator, dramaturg, critic literar
Limbi	limba română
Activitatea literară
Operă de debut	Penultima partidă de zaruri 1985
Modifică date / text

Lucian Strochi (n. 23 iulie 1950, Petroșani) este un poet, prozator, dramaturg, critic literar și de artă român contemporan.^[1]

Părinții săi sunt Boris Strochi, tehnician I principal (1925-1992) și Alexandrina Strochi, născută Litvinov, telefonistă (1922-2009).

Căsătorit cu Dana-Anca Strochi, născută Enăchioiu, profesoară și traducătoare, din 1973.

Are un fiu (Alexandru Silviu Buzatu) născut în 1986.

Studii (primare, gimnaziale și liceale la Petroșani, între anii 1957 și 1968.

Absolvent al Facultății de Filologie a Universității București, secția limba română-rusă, în 1974.

Doctoratul la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 2003, cu o teză intitulată O teorie asupra fantasticului. Cu aplicații în proza lui Mircea Eliade și Vasile Voiculescu.

Profesor, bibliotecar, purtător de cuvânt și șeful relațiilor publice la Prefectura Neamț, Primăria municipiului Piatra-Neamț și Consiliul județean Neamț. Director al Casei Prieteniei Neamț-Champagne-Ardenne (din 1991 până în 1998), Director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național –județul Neamț (2001-2005), director Artistic al Teatrului Tineretului (2005-2007).

A colaborat la revistele Amfiteatru, Antiteze, Asachi, Astra, Ateneu, Ceahlăul, Clepsydra, Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară, Elpis, Informația primăriei, Luceafărul, Moldova literară, Monitorul de Neamț, Oglinda literară, Petrodava culturală, Realitatea nemțeană, Reformatorul, România literară, Salonul literar, Scrisul românesc, Telegraful, Tribuna, Viața studențească.

A fost redactor șef la Reformatorul, co-director la Antiteze și director la Asachi.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1996 și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din anul 2000.

Opera

A debutat în 1966 cu poezia Doi trandafiri în ziarul Steagul roșu din Petroșani. Debutul editorial propriu-zis s-a produs în 1985 cu volumul de proză scurtă Penultima partidă de zaruri.

Volume de proză

• Penultima partidă de zaruri (povestiri), Editura Cartea Românească, București, 1985.
• Gambit (roman), Editura Militară, colecția Sfinx (serie nouă) nr. 2, București, 1990.
• Cicatricea (roman), Editura Răzeșu, Piatra-Neamț, 1996.
• Memoria fulgerului (povestiri), Editura Moldova, Iași, 1999.
• Emisferele de Brandenburg (roman), Editura Nona, Piatra-Neamț, 2001.
• Ceasornicul lui Eliade, povestiri, Editura Universitas XXI, Iași, 2006
• Ore suplimentare, povestiri, 2008
• Funia de nisip, roman, 2010
• Ultima sirenă, povestiri, Opere complete, vol.2, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014
• Insula lui Iisus, povestiri, Opere complete, vol.3, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014
• Trenul de sticlă, povestiri, Opere complete, vol.4, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014

Volume și antologii de poezie

• Cuvîntul cuvînt (versuri), Casa de Editură Panteon, Piatra-Neamț, 1994.
• Purtătorul de cuvînt (versuri), Editura Nona, Piatra-Neamț, 1996.

• Sonete (versuri), Editura Nona, Piatra-Neamț, 1998.
• Monere 50 (versuri), Editura Constantin Matasă, Piatra-Neamț, 2000.
• CV, versuri, Editura Timpul, Iași, 2002
• Versuri (antologie), Editura Timpul, Iași, 2002.
• Antologia muntelui. Poezie cultă românească de la Ion Budai-Deleanu și până azi. Antologie, argument și prefață de Lucian Strochi. Editura Timpul, Iași, 2005
• Alfabetul animalelor, primul alfabet, versuri, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2010
• Alfabetul animalelor, al doilea alfabet, versuri, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2011
• Alfabetul animalelor, al treilea alfabet, versuri, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2011
• Poesii vechi și nouă, versuri, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2012
• Ancade și alte poezii de formă fixă, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014
• Ancadierul, poezii, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2015
• Sonete italiene și engleze comentate, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2016

Volume de aforisme

• Despre esențe și tincturi, 1111 aforisme, Editura Papirus Media, Roman, 2011
• Gânduri - Rânduri, 2222 de aforisme, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2013
• Integrala aforismelor:
• Fulgerații-Fulgurații, 3333 de aforisme. Opere complete, vol.5, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț,2015
• Rânduri-Gânduri, 3334 de aforisme. Opere complete, vol.6, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2015
• Gânduri-Rânduri, 3333 de aforisme. Opere complete, vol.7, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2015

Eseistică

• Introducere în fantastic. Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade, Editura Universitas XXI, Iași, 2003
• Paradoxala Olandă, Editura Universitas XXI, Iași, 2004
• Fantasticul în proza românească, eseuri, Editura Opera Magna, Iași, 2004
• Memoria orașului în acuarelă. Iulia Hălăucescu, eseu, 2009

Teatru

• Teatru, teatru, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2008

Alte scrieri

• Județul Neamț, monografie, în colaborare, Casa de Editură Panteon, Piatra-Neamț, 1995
• *** Lascăr Vorel. Jurnalul anului 1916. Studiu introductiv și notă asupra ediției, 2009

Recunoaștere

Pe plan național:

• Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler 2004

Pe plan regional:

• Opere distinse:

• Cicatricea: Premiul pentru proză al Asociației Iași a Uniunii Scriitorilor din România, 1996

• Recunoașterea activități:

• Medalia jubiliară de argint 60 de ani de Radio Moldova, Iași, 2001
• Titlul de Poet al Iașului la Festivalul internațional de poezie de la Iași, 2016

Pe plan local:

• Opere distinse:

• Sonete: Premiul pentru „cele mai frumoase Sonete” la Salonul Cărții, ediția a XI-a, Vaslui și Premiul municipalității pietrene1999
• Funia de nisip și Alfabetul Animalelor: Diplomă din partea Societății Scriitorilor din județul Neamț și premiul Revistei Antiteze, 2011
• Despre esențe și tincturi: PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI (ESEURI) la concursul literar Vrancea literară, 2013
• „Ancadierul”: Premiul „Cartea anului 2015” pentru la Festivalul „Vrancea literară”, 2016

• Recunoașterea activității:

• Placheta Regina Maria-Regele Ferdinand din partea primarului ora;ului Bicaz, 2016Diploma „BENE MERENTI” din partea Consiliului local al Comunei Tazlău și a Fundației Culturale I.I.Mironescu pentru „merite deosebite în sprijinirea dezvoltării materiale, culturale și spirituale a localității”
• DIPLOMA DE ONOARE pentru „contribuția deosebită la promovarea imaginii municipiului”, din partea Primăriei Municipiului Piatra-Neamț și al Consiliului Local Piatra-Neamț și DIPLOMA DE RECUNOȘTINȚĂ din partea Primăriei Municipiului Piatra-Neamț, 2000
• Marele Premiu Mihail Sadoveanu pentru Opera Omnia acordat de Centrul pentru Cultură și Arte Carmen Saeculare Piatra-Neamț
• Marele Premiu Ion Creangă pentru Opera Omnia acordat de Fundația Ion Creangă Târgu-Neamț.2002
• Placheta cu Distincția „Pro Schole” acordată de Inspectoratul Școlar al Județului Neamț.2003
• Diploma de excelență a Asociației Culturale România în Lume. 2011
• Diploma și titlul de Cetățean de onoare al municipiului Petroșani - 2011
• Premiul revistei Clepsidra din Roman „pentru Opera omnia” însoțit de TROFEUL „CLEPSIDRA - 2013”, pentru întreaga activitate literară, 2014
• Titlul de Academician clepsydric din partea Fundației Clepsidra din Roman, 2016

POEZII:

SONETUL CAVALERULUI TRIST DAR CARE NU SI-A PIERDUT SPERANTA1 (XI)

Sunt cavalerul trist al tristei figuri2,

Păzitorul onoarei şi-al iubirii,

Amantul desfrânat  şi tandru3–al firii4

Şi port, drept veşminte, cuvinte, armuri.5

 

Prăsesc numai cai fantomatici şi suri, 6

Crinii detest7, dar iubesc trandafirii8;

Păzesc acasa9, bătrânii10 şi mirii 11

Şi apăr de furi, nevăzute trăsuri12.

 

O singură icoană – Dulcineea13,

Un singur cal iubit e Rosinanta14,

Ce nu cunoaşte frigul, biciul, panta,

Şi mă iubeşte, ca pe-un sfânt, de-aceea15.

 

Sunt trist, dar n-am pierdut încă speranţa:16

Din urmă mă ajunge Sancho Panza17.

SONETUL TIMPULUI INDRAGOSTIT1 (X)

Buimac2 se împletesc, spre hanuri, drumuri3;

Oşteni răspund la vagi chemări de goarnă4;

Spre vechi cântări şi inima se-ntoarnă5

Şi, dinspre deal, coboară ceaţa-n fumuri.6

 

Miroase-a busuioc, a brumă, coarnă7

Şi, azi, albastre depărtări par fumuri. 8

Toamna se îmbată-n gravele-i parfumuri,9

Când, blând, domniţa blondă mustul toarnă.10

 

Sărbătorim cu toţii vreo izbândă;11

Vreun nevăzut fir vrea-vei să dezlegi:12

Dintr-un noian de fapte, gânduri şi legi13,

Îţi dai singurătatea drept osândă14.

Te-ntorci atunci pe vechile poteci15,

Dator vândut16, cu mii de ipoteci17.

SONETUL TRADATORULUI1 (IX)

Sarpele – ilustratie de George Romila

Ochi lunecoşi2, privirea de omidă3,

Voce şoptită, sâsâind, de şarpe4,

Şi mâna răsucită5, juri că-i harpe6,

Iar trupu-i şui şi strâmb7, ca de aspidă8.

 

Când îl asculţi, simţi gust de aguridă9,

Vorbeşte, spumegă, dar are har10 pe

Care fals de-adevăr nu îl desparte.

Tu îl asculţi cu inima lividă,

 

Îl crezi prieten11, sfânt fără pereche12,

Căci vorba blândă-i poleieşte chipul13,

Prin minte se strecoară ca nisipul14,

Şi-otrava îţi ajunge în ureche15.

 

Ai vrea să strigi, durerea e atroce,

Dar nu mai ai nici chip, nici duh, nici voce16.

SONETUL ZMEULUI1 (VIII)

Arc falnic mi-am făcut din curcubeu2.

Puternic sunt, în aurită-armură.

Galben, întorc priviri pline de ură.3

Vrăji vechi, obscure, m-au îngropat în zmeu.4

 

Aş vrea să pot iubi, cum ştiu doar eu,

Cu foc domol şi cald, nu-s doar arsură.

Dar nu-s decât gândac pe arătură5

În ochii dragei; dar eu, ca scarabeu6

 

O lume-ntreagă pot uşor învinge;

Dacă e singur, chiar şi pe Făt-Frumos7.

Dacă mă vrei, ai mire credincios 8

Ce singuratec, în palat, azi plânge.

 

Aşa rămân tăcut, la margini de poveste9:

Căci totu-a fost, va fi, dar nu mai este10.

SONETUL CALATORULUI1 (V)

Orice drum trebuie să ducă-undeva2,

Orice om trebuie să încerce-un drum3,

Chiar dacă decorul e de mucava4

Şi praful galben un părelnic, palid fum5.

 

Există încă pete albe pe hartă6,

Mai sunt deşerturi7 şi junglă8 destulă,

Mai sunt şi drumuri ce soarte împarte9

Şi zaruri din a omului rotulă10.

 

Mereu, fractalic11, drumul se desparte12:

E un copac al vieţii13-n care moartea-adie14,

Mereu deschisă, cunoscută carte15,

Mereu cuvinte care-n pas învie16.

 

Mereu nu-i greu sfârşitul, ci-nceputul17,

Dar pentru mine lămurit e lutul18.