6. /23 IULIE 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP

CARMEN MARTIN GAITE

Carmen Martín Gaite (8 decembrie 1925 - 23 iulie 2000) a fost un autor spaniol . A scris în mai multe genuri, inclusiv romane, nuvele și eseuri. De asemenea, a scris scenarii. De-a lungul vieții sale, a câștigat diverse premii, inclusiv Premiul Nadal în 1957 pentru Entre visillos , Premiile Prințul Asturiei în 1988, Premiul Castilla y León de las Letras în 1992 și Premiul Acebo de Onoare acordat lui munca ei de viață.

Carmen Martín Gaite
Născut	8 decembrie 1925 Salamanca , Spania
Decedat	23 iulie 2000 (74 de ani) Madrid , Spania
Soț (soți)	Rafael Sánchez Ferlosio
Eră	Secolului 20

Cuprins

Biografie

Carmen Martín Gaite s-a născut la Salamanca , la 8 decembrie 1925. A fost a doua fiică în căsătoria lui José Martín López (Valladolid, 1885) și María Gaite Veloso (Orense, 1894), care s-au căsătorit în 1923. Părinții ei s-au întâlnit în Salamanca , unde tatăl ei lucra ca notar. Bunicii ei materni erau din Orense, iar mama ei s-a născut și în această provincie a Spaniei. Bunicul ei a fost profesor de geografie, iar unchiul ei a fondat Ateneo din Orense și a fost director și editor al ziarului El Orensano . Familia obișnuia să petreacă verile la ferma bunicilor din San Lorenzo de Piñor ( Barbadás), la cinci kilometri distanță de Orense. Aceste călătorii au stat la baza legăturii ei cu Galiția și cultura ei. A încurajat-o să scrie unele dintre lucrările ei, precum Las ataduras și Retahílas . ^[1]

Martín Gaite s-a născut și a crescut în orașul Salamanca. Tatăl ei, care avea idei liberale, nu dorea ca ea să fie educată într-un institut religios, așa că, în loc să urmeze școala, a fost predată acasă de profesori particulari și de tatăl ei, fascinat de istorie și literatură.

Începutul războiului civil spaniol l-a împiedicat pe Martín Gaite să urmeze ultimii doi ani de liceu în Institutul școlar din Madrid, așa cum o făcuse sora ei Ana înainte, așa că a trebuit să-și finalizeze învățământul secundar în Institutul școlii pentru femei din Salamanca. , un mediu reflectat în romanul ei, Entre visillos . Acolo, a fost predată de Rafael Lapesa și Salvador Fernández Ramírez. Vor fi membri viitori ai Real Academia Española ( Academia Regală Spaniolă) și influența lor ar lăsa o amprentă asupra ei și a vocației sale literare.

În 1943, a studiat filosofia la Universitatea din Salamanca , unde a fost predată de Francisco Maldonado, Antonio Tovar , Manuel García Calvo și Alonso Zamora Vicente. În primul an, ea i-a cunoscut pe Ignacio Aldecoa și Agustín García Calvo . În acei ani, a contribuit la revista Trabajos y días , unde vor apărea primele sale poezii. De asemenea, a devenit interesată de teatru, participând la mai multe piese ca actriță. În vara anului 1946, a primit o subvenție acordată de Universitatea din Coimbra , unde și-a consolidat interesul pentru cultura portugheză-galiciană.

În vara anului 1948, după ce și-a terminat licența în limbi romanice, ^[2] a primit o bursă pentru studii suplimentare în străinătate la Collège International de Cannes. Acolo, ea și-a perfecționat franceza și s-a familiarizat cu o societate mai deschisă și mai cosmopolită. În același an, s-a mutat la Madrid pentru a-și pregăti teza de doctorat în cel de-al XIII-lea chansonnier galego-portughez, pe care nu o va finaliza. La Madrid, Ignacio Aldecoa a introdus-o într-un cerc literar care includea unii dintre scriitorii care făceau parte din Generația din ’50 . ^[3] Membrii semnificativi ai acestei generații au fost: Medardo Fraile, Alfonso Sastre , Mayrata O'Wisiedo, Jesús Fernández Santos, Rafael Sánchez Ferlosio, Josefina Aldecoa și Carlos Edmundo de Ory .

A fost căsătorită cu colegul scriitor Rafael Sánchez Ferlosio .

Romane

• Entre visillos (1957) (premiu Nadal)
• Ritmo lento (1963)
• Retahílas (1974)
• Fragmentos de interior (1976)
• El cuarto de atrás (1978)
• Variabila Nubosidad (1992)
• La Reina de las Nieves (1994)
• Lo raro es vivir (1996)
• Irse de casa (1998)
• The Back Room (2000) (Traducere de El cuarto de atrás , (1978)
• Los parentescos (2001) (postum, neterminat)
• Usos amorosos de la posguerra española

Povesti scurte

• El balneario (1954)
• Las ataduras (1960)
• Cuentos completos (1978)

Literatura pentru copii

• El castillo de las tres murallas (1981)
• El pastel del diablo (1985)
• Caperucita în Manhattan (1990)

Teatru

• A palo seco (1957)
• La hermana pequeña (1959)

Televiziune

• Teresa de Jesús (vezi articolul) (miniserie 1984)

Poezie

• A rachas (1976)

Eseuri

• El proceso de Macanaz (1969)
• Usos amorosos del dieciocho en España (1972)
• La búsqueda de interlocutor y otras búsquedas (1973)
• El cuento de nunca acabar (1983)
• Usos amorosos de la postguerra española (1987)
• Desde la ventana (1987)
• Agua pasada (1992)
• Cuadernos de todo (2002)

Traducere

• Madame Bovary (1993)

Carmen Martín Gaite – Citate:

"Rutina nu este atît de importantă ca și de incapacitatea noastră de a crea, în fiecare moment, o legătură originală cu ei, în tendința noastră de a le citi prin falsilla rutinei, a ceea ce sa învățat deja. Trebuie să lăsați ușa deschisă la camera de joacă.
- Carmen Martín Gaite , Povestea nu se sfârșește

"Nu există niciodată unul liber; cel care nu este legat de ceva, nu trăiește ... Legăturile adevărate sunt cele pe care cineva le alege, cele căutate și una devine una, fiind capabile să nu le aibă ".
- Carmen Martín Gaite , Obligațiunile

"M-am gândit că ar putea fi și eroic să scăpăm de plăcere, din nici un alt motiv, pentru iubirea de libertate și bucurie - nu față de bucuria oficială și măsurată impusă, ci față de râsul și cântecul care izvorăște dintr-o fântână a cărei ape nimănui nu o canalizează. "
- Carmen Martín Gaite , camera din spate

"Primele cuvinte pe care Sara le-a scris în carnetul acela despre cărucioarele grele pe care tatăl ei i le dăduse erau râul, luna și libertatea, pe lângă altele mai rare care au venit la ea din întâmplare, cum ar fi spiritele limbii, amestecând vocalele și consoanele pentru binele zeu. Aceste cuvinte care s-au născut fără a fi nevoie de ea însăși, ca și florile sălbatice care nu au nevoie de apă, au fost cele pe care le-a plăcut cel mai mult, cele care i-au dat mai multă fericire, pentru că le-a înțeles doar. Le repeta de multe ori, sub respirație, pentru a vedea cum au sunat și le-a numit "farfanías". Aproape că l-au făcut să râdă.
- Carmen Martín Gaite , Hood Red Riding în Manhattan

"Ceea ce nu înțeleg este obligația de a călători, de a citi sau de a întâlni oameni, doar spune-mi" te vei îndrăgosti de întâlnirea Fulano "sau" trebuie să citești Joyce "sau" nu poți să mori fără să știi Canionul din Colorado ", pentru ca ma simt predispus, exact pentru ca ceea ce imi place este descoperirea, fara intermediari.Acum, oamenii călătoresc prin precepție și nu dau nimic de spus, cu cât mai mult merg, cu atât mai puține lucruri pe care le-au văzut atunci când se întorc. Călătoria a pierdut misterul. "
- Carmen Martín Gaite , camera din spate

"(Pentru Benet)
Nu vă bucurați de uimire.
- Carmen Martín Gaite

"Nu există nici o modalitate de a calcula cât de multe ramificații la poveste vor lua pe unsprezece spioni pentru a străluci atenția în ochii celuilalt".
- Carmen Martín Gaite

"Am înțeles că trebuie să te uiți la lucrurile din afară pentru ca ordinea să devină ordonată și are sens."
- Carmen Martín Gaite , tulbure variabilă

"Există momente în care normalul se întâmplă extraordinar atât de bine și îl observăm fără să știm cum."
- Carmen Martín Gaite , Lucrul ciudat este să trăiești

"Dacă ați crezut că o vedeți, sa întâmplat. Nu vedem cu toții aceleași lucruri.
- Carmen Martín Gaite , Lucrul ciudat este să trăiești

"Secretul fericirii constă în faptul că nu insistăm (Gregorio Martínez Sierra)."
- Carmen Martín Gaite , Lucrul ciudat este să trăiești

"Pentru a vizita o memorie este convenabil - conform unei credințe destul de răspândite - să fi cultivat-o înainte".
- Carmen Martín Gaite , Lucrul ciudat este să trăiești

"Nu credeți că este interesant să ieșiți din rău prin aceleași scări ale răului, să vă schimbați cursul fără a le nega existența, profitând de el?"
- Carmen Martín Gaite , Lucrul ciudat este să trăiești

"Minciunile și deteriorările tind să se înrăutățească prin adverbele timpului".
- Carmen Martín Gaite , Lucrul ciudat este să trăiești

"La urma urmei, sufletul și trupul trăiesc separat de o partiție, iar cel mai bun lucru este că sunt ca vecinii buni".
- Carmen Martín Gaite

"Cărțile sunt pentru citirea lor pentru a nu-i prețui și a ridica praful. Oamenii care păstrează și povestesc cel mai mult nu este cel care are mai multă atașament față de ceea ce spun ... Ce trebuie să faci a ta și să te împleți cu viața ta este ceea ce spun ei. Când merită, bineînțeles. Puteți crea o simbioză între ceea ce ați citit și ceea ce trăiți și gândiți, care uneori este înfricoșător. Cartea este atunci ca mormântul unui iubit. Veți pune flori pe ea, dar nu este de folos. Sufletul lui nu este acolo, el trece prin locurile în care și-a părăsit sămânța. Adică, în interiorul nostru. "
- Carmen Martín Gaite , Regina zăpezii

"Era ca un chiamando din stessi care mi-a dat un giardino incantato. Io este intuitiv, nu face obiectul adnotării, nu se poate anula sau nu se sparge.
Succesele vin nei sogni; S'intrufolano per confuzie tarif. Sono quelle che fanno più baccano, ma non contano niente. Cazul non devi farci. "
- Carmen Martín Gaite , tulbure variabilă

"Pasavano nu roșu roșu, dacă muovevano inavvertitamente ed inavvertitamente cambiavano disegno, consistenza e colore. Tutte de la cheu și de la început, un test de variabil și infinit ca quello dei nostri viaggi ", a sugerat el însuși.
- Carmen Martín Gaite , tulbure variabilă

"Viața, chiar și atunci când o vedem mai întunecată, ne poate oferi aceste compensații lingvistice care pot lua un zâmbet instantaneu".
- Carmen Martín Gaite , tulbure variabilă

"Călătorim cu copacii care se dezintegrează și se întunecă, ne schimbăm cu ei, fără să le dăm seama, după desenul lor fragil condamnat la agonie, înainte ca cineva să înțeleagă ..."
- Carmen Martín Gaite , tulbure variabilă

"Am venit să văd viața mai mult decât să investighez semnificația ei, chiar dacă știu că nici un indiciu nu duce la clarificarea vreunui lucru, căci nu se află în anchetă o dată după alta".
- Carmen Martín Gaite , tulbure variabilă

"Această după-amiază, de exemplu, este diferită de oricare alta și nu se va repeta niciodată. Și când tu și cu mine suntem bătrâni, nu ne vom mai aminti. Este imposibil să capturați timp, nu credeți?
- Carmen Martín Gaite , Între perdele

"Hei, băiatul spune de ce nu termină liceul", a spus brusc, uitându-se la el în oglindă.
- Ce băiat?
- Profesorul ăla.
- Și ce-i pasă?
-Nu, o să spun și eu același lucru. Este o rușine, o cursă totală pe care nu o am. Am timp să mă înscriu încă.

Au început să meargă din nou, Angel a devenit serios.

- Uite, Gertru, am discutat deja de mai multe ori. Nu trebuie să ne certăm din nou.

- Nu știu de ce.

- Ei bine, de ce nu? Se spune. Să te căsătorești cu mine, nu trebuie să știi limba latină sau geometria; Deci știi cum să fii o femeie din casă, destul și suficient. În plus, ne vom căsători imediat.
- Carmen Martín Gaite , Între perdele

"Nu ne dăm seama, Mariana, cât de minunat este să poți întreba pe cineva:" Îți amintești? "Și observă că da, își amintește. Amintirile cultivate singure formează un jurubițel amestecat înăuntru, cuprins între vârfuri, nu reușești să diferențiezi ce ți s-a întâmplat de alte fragmente de pe străzi sau cinematografe; dar cel mai rau lucru este ca, de la atat de mult se misca in acea incurcatura, ieri va vampiri, aerul devine subtire si lumina zilei in care traiesti te acopera. Este dificil să ieșiți din tumoarea trecutului, lăsând țesutul din prezent nevătămat, delicat și fragil ca o petală ".
- Carmen Martín Gaite

"Contrapunerea adevărului la înșelăciune este jocul prin excelență, deși dificil: fie ne înșelăm, fie ne înșelăm".
- Carmen Martín Gaite , Lucrul ciudat este să trăiești