5. /21 IULIE 2021 - TEATRU/FILM

JEAN YONNEL

Jean Yonnel
Carte poștală cu actorul Jean Yonnel
Date personale
Născut	21 iulie 1891[1]  București, România
Decedat	17 august 1968 (77 de ani)[2]  Paris, Franța
Înmormântat	cimetière communal des Lilas[*]
Cetățenie	Franța
Ocupație	actor actor de film
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Jean Yonnel (21 iulie 1891, București - 17 august 1968, Paris, Franța) a fost un renumit actor francez de origine română. Pe numele său real Jean-Estève Schachmann. Unul din cei 4 actori români societari ai Comediei Franceze alături de Eduard de Max, Maria Ventura și Elizabeth Nizan.

A fost unul din ultimii actori ce făceau parte din marea tradiție de artiști ai începutului de secol. A jucat cu Mounet Sully și Sarah Bernhardt și și-a realizat marile roluri pe scena Comediei Franceze, după ce jucase în tinerețea sa la Teatrul Odeon, Théâtre du Gymnase Marie Bell și la Teatrul Sarah Bernhardt (unde s-a evidențiat în piesa Gloria de Maurice Rostand).

La Comedia Franceză s-a evidențiat mai ales în roluri de tânăr tragic și romantic, fiind interpretul favorit al lui Henry de Montherlant pentru rolul regelui Ferrante din "La Reine Morte".

Numit profesor la Conservatorul Național de Artă Dramatică, Yonnel a perpetuat, între 1947 - 1962, marea tradiție clasică.

Potrivit Noëlle Guibert și Jacqueline Razgonnikoff (în Dicționar de actori francezi) a fost: "Un actor exigent, onest, riguros și scrupulos" (Sursa: "Comedia Franceză", Nr 129-130, mai-iunie 1984).

De asemenea Yonnel a apărut și într-o serie de filme între 1913 - 1966, precum și într-un film realizat pentru televiziune în 1961.

Arhiva Jean Yonnel se află în posesia lui Fabian Anton.

Studii

• Conservatorul de Artă Dramatică (Clasa Leitner)

Premii

• Premier Prix de Tragédie
• Premier Accessit de Comédie

Cariera la Comedia Franceză

• Angajat la 20 ianuarie 1926
• Societar la 1 ianuarie 1929
• Decan la 1 ianuarie 1954
• Pensionar la 31 decembrie 1955
• Societar onorific la 1 ianuarie 1956

Roluri

• Don Rodrigue, Cidul, Pierre Corneille, între 21 februarie 1926 - 1929 (de 7 ori)
• Silvio, À quoi rêvent les jeunes filles, Alfred de Musset, 21 aprilie 1926
• Gérald, La Fille de Roland, Henri de Bornier, 1926
• Oreste, Andromaca, Jean Racine, între 1926-1948 (de 50 de ori)
• Hippolyte, Fedra, Jean Racine, între 1926-1936 (de 21 de ori)
• Antiochus, Bérénice, Jean Racine, între 22 august 1926 - 11 mai 1944 (de 37 de ori)
• Britannicus, Britannicus, Jean Racine, între 1926-1930 (9 ori)
• Poetul, La Nuit de Mai, Alfred de Musset, 1926
• Pierre Vareine, Les Marionnettes, Pierre Wolff, 1926
• Curiace, Horace, Pierre Corneille, între 1927-1940 (de 36 de ori)
• Pierre Rigaud, Le Cœur partagé, Tristan Bernard, 1927
• Néro, Britannicus, Jean Racine, între 1927-1942 (de 30 de ori)
• Pierre Sibald, Le Flambeau de la noce, Saint-Georges de Bouhélier, 25 martie 1927
• Prinzivalle, Monna Vanna, Maurice Maeterlinck, 1927
• Thomas Strozzi, Lorenzaccio, Alfred de Musset, 4 iunie 1927
• Pierre Strozzi, Lorenzaccio,Alfred de Musset, 1927
• Chatterton, Chatterton, Alfred de Vigny, între 11 iunie 1927 - 14 ianuarie 1937 (de 14 ori)
• Fantasio, Fantasio, Alfred de Musset, 1927
• Jean Gaussin, Sapho, Alphonse Daudet și Auguste Belot, 1928
• Perdican, On ne badine pas avec l'amour, Alfred de Musset, 1928
• Nemours, Louis XI, Casimir Delavigne, 1928
• Philippe Rosègue, Le Marchand de Paris, Edmond Fleg, 5 martie 1929
• René Dangenne, Antoinette Sabrier, Romain Coolus, 28 mai 1929
• Sylvestre, La Belle marinière, Marcel Achard, 4 noiembrie 1929
• Prințul Eysenack, La Nuit vénitienne, Alfred de Musset, 1929
• Henry III, Les Trois Henry, André Lang, 19 martie 1930
• André d'Éguzon, La Belle Aventure, Robert de Flers, Gaston Arman de Caillavet și Emmanuel Arène, 11 octombrie 1930
• Henry Guize, Le Maître de son cœur, Paul Raynal, 31 ianuarie 1931
• Robert de Chaceroy, La Rafale, Henry Bernstein, 10 martie 1931
• Don Sanche, Cidul, Pierre Corneille, 10 iunie 1931 - 5 iunie 1933 (de 7 ori)
• Gilles, Le Voyageur et l'amour, Paul Morand, 25 ianuarie 1932
• Hamlet, La Tragique histoire d'Hamlet, William Shakespeare - Paul Morand și Marcel Schwob, 3 mai 1932
• Charles Ponta Tulli, Le Secret, Henri Bernstein, 27 decembrie 1932
• Prințul neamț, La Francerie, Paul Raynal, 21 martie 1933
• Frédéri, L'Arlésienne, Alphonse Daudet, 8 octombrie 1933
• Prințul, La Couronne de carton, Jean Sarment, 19 martie 1934
• Rodrigue, Une nuit d'automne, Jean Valmy-Baysse, 1 octombrie 1934
• Polyeucte, Polyeucte, Pierre Corneille, 22 martie 1937 - 1949 (de 49 de ori)
• Acomat, Bajazet, Jean Racine, regizor Jacques Copeau, 24 mai 1937 - 29 septembrie 1958 (de 32 de ori)
• Filosoful, Le Simoun, Henri-René Lenormand, regizor Gaston Baty, 22 iunie 1937
• Don Carlos, Hernani, Victor Hugo, regizor Georges Le Roy, 10 august 1937
• Mithridate, Mithridate, Jean Racine, regizor Jean Yonnel, 16 decembrie 1937 - 17 aprilie 1961 (de 52 de ori)
• Ruy Blas, Ruy Blas, Victor Hugo, regizor Pierre Dux, 23 mai 1938 - 9 martie 1944 (de 49 de ori)
• d'Artagnan, Cyrano de Bergerac, Edmond Rostand, regizor Pierre Dux, 19 decembrie 1938
• Iisus, A souffert sous Ponce Pilate, Paul Raynal, regizor René Alexandre, 26 aprilie 1939
• Joad, Athalie, Jean Racine, regizor Georges Le Roy, 19 mai 1939 - 8 februarie 1948 (de 27 de ori)
• Un paznic, Mizantropul, Molière, regizor Jacques Copeau, 29 februarie 1940
• Thoas, Ifigenia în Taurida, Goethe, regizor Jean Yonnel, 10 aprilie 1942
• Regele Ferrante, La Reine morte, Henry de Montherlant, regizor Pierre Dux, 8 decembrie 1942 - 1962 (de 330 de ori)
• Don Pélage, Le Soulier de satin, Paul Claudel, regizor Jean-Louis Barrault, 27 noiembrie 1943
• Brécourt, L'Impromptu de Versailles, Molière, regizor Pierre Dux, 28 octombrie 1944
• Tartuffe, Tartuffe, Molière, 22 mai 1945
• Theseu, Fedra, Jean Racine, regizor Jean-Louis Barrault, 22 iunie 1945
• Don Salluste de Bazan, Ruy Blas, Victor Hugo, regizor Pierre Dux, 25 iunie 1945 - 1 iunie 1950 (de 55 de ori)
• Oronte, Mizantropul, Molière, turneu în Germania, 9 martie 1946 ; la Paris la 1 aprilie 1946
• Iphitas, La Princesse d'Élide, Molière, regizor Jean-Louis Barrault, 30 mai 1946
• Assuérus, Esther, Jean Racine, regizor Georges Le Roy, 30 mai 1946 (17 ori)
• Monsieur de Virelade, Les Mal-aimés, François Mauriac, regizor Jean-Louis Barrault, 22 noiembrie 1946
• Titus, Bérénice, Jean Racine, regizor Gaston Baty, 13 decembrie 1946 au 27 februarie 1947 (de 24 de ori)
• Mazarin, Le Lever du soleil, Mme Simone, regizor Jean Meyer, 20 decembrie 1946
• Marchizul de Porcellet, Les affaires sont les affaires, Octave Mirbeau, 24 mai 1947
• Colonelul Philippe Bridau, La Rabouilleuse, Émile Fabre, după Honoré de Balzac, 4 octombrie 1947
• Marchizul de la Romana, Les Espagnols en Danemark, Prosper Mérimée, regizor Jean Meyer, 5 mai 1948
• Agammemnon, Iphigénia, Jean Racine, regizor Julien Bertheau, 23 martie 1949 (15 ori)
• Don Diègue, Cidul, Pierre Corneille, regizor Julien Bertheau, 12 octombrie 1949 - 1963 (212 ori)
• Inchizitorul, L'Homme de cendres, André Obey, regizor Julien Bertheau, 21 decembrie 1949
• Papa Pius, L'Otage, Paul Claudel, regizor Henri Rollan, 23 mai 1950
• Prusias, Nicomède, Pierre Corneille, regizor Jean Yonnel, 29 noiembrie 1950
• Juste-Agénior de Baraglioul, Les Caves du Vatican, André Gide, regizor Jean Meyer, 13 decembrie 1950
• Tirésias, Antigona, Sophocle - Bonnard, 19 iunie 1951
• Don Ruy Gomez, Hernani, Victor Hugo, regizor Henri Rollan, 26 februarie 1952 (14 ori)
• Oedipe, Oedipe rege, Sophocle - Bonnard, regizor Julien Bertheau, 14 mai 1952
• Don Louis, Don Juan, Molière, regizor Jean Meyer, 5 noiembrie 1952
• Bătrînul Horațiu, Horațiu, Pierre Corneille, regizor Jean Debucourt, 9 aprilie 1954
• Oaspetele, Port-Royal, Henry de Montherlant, regizor Jean Meyer, 8 decembrie 1954
• Anne Vercors, L'Annonce faite à Marie, Paul Claudel, regizor Julien Bertheau, 17 februarie 1955
• Don Fernando, Le Maître de Santiago, Henry de Montherlant, regizor Henri Rollan, 10 februarie 1958
• L'annoncier, La Troupe du Roy, Omagiu lui Molière, regizor Paul-Émile Deiber, 15 ianuarie 1962

Filmografie

• 1913 : Le Crime enseveli, scurt metraj de Henri Fescourt
• 1915 : Strass și compagnie de Abel Gance
• 1917 : Les lois du monde de Roger Lion
• 1918 : La flamme cachée de Roger Lion
• 1922 : Vingt ans après de Henri Diamant-Berger
• 1925 : Jack de Robert Saidreau
• 1933 : Obsession ou L'Homme mystérieux de Maurice Tourneur
• 1934 : Un soir à la comédie Française de Léonce Perret, scurt metraj
• 1934 : Fanatisme de Gaston Ravel
• 1934 : Amok de Fédor Ozep
• 1935 : Kœnigsmark de Maurice Tourneur
• 1936 : L'Appel du silence de Léon Poirier
• 1937 : Boissière de Fernand Rivers
• 1937 : Les Nuits blanches de Saint-Pétersbourg de Jean Dréville
• 1938 : La Tragédie impériale de Marcel L'Herbier
• 1939 : Vive la nation / Les trois tambours de Maurice de Canonge
• 1945 : La Part de l'ombre de Jean Delannoy
• 1945 : Mission spéciale de Maurice de Canonge
• 1947 : Les requins de Gibraltar de Emil-Edwin Reinert
• 1950 : Le Grand Rendez-vous de Jean Dréville
• 1951 : Procès au Vatican de André Haguet
• 1953 : Jep le Traboucaire de Jean Faurez – Film rămas neterminat -
• 1955 : Marianne de ma jeunesse de Julien Duvivier
• 1961 Căpitanul Fracasse (Le capitaine Fracasse), regia Pierre Gaspard-Huit
• 1961 : La Reine morte, film pentru televiziune de Lazare Iglesis, după La Reine morte de Henry de Montherlant
• 1963 : Un enoriaș ciudat (Un drôle de paroissien) de Jean-Pierre Mocky
• 1966 : La dama del alba de Francisco Rovira Beleta

TRAIAN CHELARIU

Traian Chelariu
Date personale
Născut	21 iulie 1906 satul Hatna, com. Dărmănești, Austro-Ungaria
Decedat	4 noiembrie 1966 Suceava
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	poet, prozator, eseist, dramaturg, Doctor în Litere și Filzosofie
Limbi	limba română[1]
Activitatea literară
Specie literară	Poezie, eseu, dramaturgie, proză
Modifică date / text

Traian Chelariu (n. 21 iulie 1906, satul Hatna, comuna Dărmănești, Ducatul Bucovinei – d. 4 noiembrie 1966, Suceava), a fost un scriitor român.

Date biografice

Primii ani

Fiul lui Grigore Chelariu, magazioner la căile ferate, și al Rahilei, casnică, face clasele primare la Măriței, Ițcani și Suceava și urmează liceul cernăuțean Aron Pumnul (1919), absolvit în anul 1926, an în care se înscrie la Facultatea de medicină din Iași. Din cauza unei boli de ochi se retrage după câteva luni și se întoarce la Cernăuți, unde se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Suceava.

În anul 1930 își ia licența în filozofie, cu magna cum laude^[2]. Obține o bursă academică de specializare și pleacă la Școala Română de la Fontenay-aux-Rose, Paris (1931-1933), condusă de Nicolae Iorga, și apoi ca doctorand bursier la Școala Română din Roma (1933-1934). Lucrează intens la Teoria istoriografiei la Benedetto Croce în lumina teoriilor contemporane, cu privire la filozofia duratei a lui Henri Bergson.

Debutul literar

Între timp, în țară, îi apare primul volum de versuri (1933), Exod, elogiat de multe personalități ale criticii literare de atunci, printre care și Perpessicius. Intors în țară publică Proze pentru anul inimii, versuri (1934), Zaruri, aforisme (1936), Casă pe nisip, aforisme (1937). Susține doctoratul cu teza Aspecte finaliste și biologice în pozitivismul lui David Hume (1937). Devine asistent la Catedra de psihologie și logică la Universitățile din Cernăuți, Iași, și apoi București, unde se stabilește în anul 1940.

Privațiuni și reabilitări

Odată cu instaurarea regimului comunist, pentru Traian Chelariu și familia sa încep ani grei de nenumărate umilințe și privațiuni, consemnate cu o sinceritate uimitoare în paginile unui jurnal ținut cu perseverență și curaj în ciuda riscurilor evidente, așa cum precizează Nicolae Manolescu (Zilele și umbra mea, pagini de jurnal, Iași, 1976).

În anul 1952 soții Chelariu sunt dați afară din învățământ, luându-li-se dreptul de a mai profesa, și rămân fără servici pentru o perioadă de câțiva ani. Traian Chelariu își găsește în cele din urmă de lucru la Serviciile de Deratizare ale capitalei-Ecarisaj, unde lucrează la secția de dezinfecții și deratizare (1955).

În urma unui proces intentat Ministerului Învățământului își recâștigă amândoi drepturile de a profesa (1957) și revin în învățământul mediu. În anul 1958, sfătuit de Eusebiu Camilar, Traian Chelariu depune o cerere de reintegrare în Uniunea Scriitorilor. Nedorit de Mihai Beniuc^[3][4], în ciuda unor referințe excelente date de nenumărați academicieni, cererea poetului nu este rezolvată pozitiv (1960). În anul 1964 este, în sfârșit, reabilitat în învățământul superior și devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava, dar numai după doi ani se stinge din viață în urma unui atac fulgerător de cord, la vârsta de numai 60 de ani (1966).

Activitatea și opera literară

• Debutează cu versuri în revista Floarea Soarelui din București (1926)
• Colaborează la Glasul Bucovinei (unde a fost și redactor șef), Junimea Literară (a fost și secretar de redacție), Gazeta Bucovinei, Bilete de papagal, Gândirea, Convorbiri literare, Bucovina, Universul literar (a fost și redactor), Bucovina Literară (unde a făcut parte din comitetul de redacție), Revista Fundațiilor Regale, etc.
• Teoria istoriografiei la Benedetto Croce în lumina teoriilor contemporane, cu privire la filozofia duratei a lui Bergson. (1933)
• Exod’, versuri, Cernăuți, 1933, primit elogiativ de criticii literari ai vremii, printre care și Perpessicius
• Proze pentru anul inimii, versuri, Cernăuți, 1934
• Zaruri, aforisme, Cernăuți, 1936
• Aur vechi, versuri, Cernăuți, 1936
• Cântec de leagăn, versuri, Mediaș, 1936
• Casă pe nisip, aforisme, Cernăuți, 1937
• Teza de doctorat Aspecte finaliste și biologice în pozitivismul lui David Hume (1937).
• Pietre la care mă închinai, versuri, Cernăuți, 1937
• Suflet Nipon, traduceri din poezia japoneză, Cernăuți, 1937
• Dulcile cuvinte, versuri, Cernăuți, 1940
• Versuri de după amiază, versuri, Cernăuți, 1940
• Balade și strofe răzlețe, versuri, Cernăuți, 1943

Volume postume (în ordine cronologică):

• Scrieri lirice, versuri, ediție îngrijită și prefațată de Emil Manu, București, 1970
• Necunoscuta, nuvele, ediție îngrijită de soția scriitorului, Ecaterina Chelariu. Cuvânt înainte de Mircea Horia Simionescu, București, 1972
• Scrieri lirice, sonete, cuvânt înainte de Eugen Barbu, București, 1973
• Teatru, ediție îngrijită și prefață de Adrian Anghelescu, București, 1976
• Zilele și umbra mea, pagini de jurnal, ediție îngrijită și prefațată de Corneliu Popescu, Iași, 1976
• Poezii în vers alb, ediție îngrijită și prefațat de Corneliu Popescu, Iași, 1983
• În căutarea Atlantidei, aforisme, ediție îngrijită de Doina Florea și Corneliu Popescu, prefața Doina Florea, Cluj-Napoca, 1989
• Strada Lebedei no. 8, Pagini de jurnal, prefața: Traian Chelariu, sau o viață trăită eroic, de Mircea A. Diaconu, Editura Paideia, București, 2002
• Zilele si umbra mea, pagini de jurnal, volumul I, editie prefațată de Mircea A. Diaconu, Traian Chelariu: O viață trăită eroic, Editura Ideea Europeană, București, 2010
• Zilele si umbra mea, pagini de jurnal, volumul II, editie, prefață și indice de nume de Mircea A. Diaconu, Editura Ideea Europeană, București, 2010

Referințe critice

• George Călinescu, Istoria Literaturii Române de la origini până în present, Editura Vlad, Craiova, 1993, p. 907
• Traian Cantemir, Profilul etic al dramaturgiei lui Traian Chelariu, Cercetări de limbă și literatură, IV, 1971
• Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura, II, p. 185-187
• Eugen Barbu, O istorie polemica și antologica a literaturii romane de la origini până în prezent, vol. I, Poezia contemporana, p. 162-163, București, 1975
• Dumitru Micu, Gândirea, p. 638-639
• Mircea Străinul, Pagini, V, p. 78-80
• Mihai Popa, Dicționar Literar, p. 143-144, 1977
• Mircea Anghelescu, Creație, p. 269-288
• Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, III, p. 130-132, 1971-1987
• Stanco-Pânzar, Dicționar, p. 47-49
• Dicționarul scriitorilor români, I, p. 544-545
• Adrian Dinu Rachieru, Poeți bucovineni, p. 100-103
• Mircea A. Diaconu, Traian Chelariu, Analele Bucovinei, 1999
• Gheorghe Grigurcu, Mărturii nemijlocite, Romania Literară, 2002, p. 47
• Florin Faifer, Pluta, p. 62-66
• Simion Pop, Genurile, p. 249-253
• Bucovina Literară, nov.-dec. 2002, Anul XII, Serie nouă, Editorial: Traian Chelariu – Viața de după viață
• Mircea Iorgulescu, O reîntregire literară, Revista 22, 2003, 682^[5]

Opera lui Traian Chelariu

• Nicolae Manolescu (comentariu pe contracoperta volumului Strada Lebedei no. 8, pagini de jurnal, Editura Paideia, București, 2002; vezi și Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Paralela 45, București, 2008, p. 1143)

„Iată un jurnal tipic maiorescian, apărut la exact un secol după celebrele Însemnări zilnice: cotidian, minuțios, precis, plin de detalii, documentar, neliterar. Traian Chelariu n-a pregetat să înregistreze tot ce i s-a întâmplat între anii 1956 și 1960, a notat informații, date, nume, liste, făcând practic o radiografie a vieții unui intelectual și scriitor epurat de regimul comunist (care-și câștigă existența făcând dezinsecții și deratizări, sau, după o relativă reabilitare –în termenii epocii! –predând, de exemplu, aritmetica la clasa a cincea, deși este profesor de filozofie și litaratură sau traducând, stilizând, redactând pentru edituri texte pe care numele său nu apare). Uimitoare este sinceritatea acestor pagini. Ca și tonul normal, fără revolte inutile, fără strigăte de disperare, dar și fără definitivă resemnare. Jurnalul lui Traian Chelariu este un document – factual și moral – excepțional.”

• Eugen Simion

„...sertarele literaturii române ascund încă surprize. Contrar opiniei lui George Călinescu, scriitorul român nu ignora acest gen, cultivat, crede marele critic, numai de cine nu este în stare să scrie operă de ficțiune. Sunt atâtea dovezi în literatura română care-l contrazic.”

„Cine vrea să afle prin ce umilințe poate să treacă un intelectual < pătat > (cum se zicea în epocă) într-un regim dictatorial să citească acest jurnal. (...) Această sinceritate este uluitoare și dă credibilitate confesiunii. Citind jurnalul, am avut multă vreme impresia că Traian Chelariu retrăiește viața unui personaj literar: filozoful Petrini din romanul lui Marin Preda (...) În alți termeni, că viața plagiază literatura. Din nefericire pentru autorul jurnalului pe care îl comentez, nu este așa: el nu și-a inventat viața, a trăit-o in mod tragic.”

• Mircea Iorgulescu (comentariul care urmează este citat din prefața lui Mircea A. Diaconu la volumul Zilele și umbra mea, p. 6, apărut la Editura Ideea Europeeană, București, 2007)

„Eseurile lui Traian Chelariu sunt) o revelație pentru cugetarea morală și filozofică românească, pe deplin comparabilă cu ceea ce a însemnat pentru proză publicarea povestirilor lui V. Voiculescu.”

• Andrei Pleșu (comentariul care urmează este un citat din prefața lui Mircea A. Diaconu la volumul Strada Lebedei no. 8, pagini de Jurnal, pg. 9, apărut la Editura Paideia (București, 2002), în care Mircea A. Diaconu precizează: Dar iată cum își încheia Andrei Pleșu postfața la acest volum, este vorba de volumul de aforisme În căutarea Atlantidei, postfață nemainclusă în carte pentru că, între timp, Andrei Pleșu însuși devenise indezirabil)

„...dincolo de tot ceea ce se poate recolta din lectura propriuzisă a acestui volum, două beneficii importante reziltă, pentru omul de cultură de azi, < la sfârșitul lecturii >: mai întâi, redeschiderea unui dialog (îndeobște periclitat) între filozofie și poezie și apoi victoria –încurajatoare- a discreției harnice împotriva timpului și a vremurilor. În cuprinsul unei vieți care nu i-a amenajat răgazurile, Traian Chelariu a lucrat neîntrerupt, la lumină când s-a putut, < sub obroc > când au cerut-o împrejurările. Ar fi putut fi uitat cu totul. Dar printr-o sectretă –și binecuvântată- economie a valorilor, el iese, iată, cu mult-puținul său, la suprafață, dovedind că, în spirit, nici un destin nu se poate pierde; se poate amâna, până când istoria se mai cumințește și oamenii recapătă desprinderea respectului.”

• Mircea A. Diaconu, (citat din prefața lui Mircea A. Diaconu Traian Chelariu, sau o viață trăită eroic, la volumul Zilele și umbra mea, p. 19, Editura Ideea Europeană, București, 2007)

„...recuperarea integrală a jurnalului lui Traian Chelariu scoate la lumină neliniștile unui intelectual care, aflat sub vremi, caută de la începuturi rațiunile care transformă întâmplările unei vieți în destin. În felul acesta, a-ți interoga destinul și a-l iubi este principiul fundamental al unei vieți clădite pe bine, frumos, adevăr. El, care bănuia că ne-alegem doar cu rana înțelepciunii, era convins că nu există decât Un singur mod de înfruntare a destinului: primirea lui cu conștiința curată. Aceasta este singura posibilitate de a rămâne liber, căci libertatea rezidă în biruirea destinului prin dragoste de destin: Amor fati. Sunt cuvintele testamentare ale unui intelectual care, căzut în istorie, își asumă o condiție tragică.”

Citate din opera lui Traian Chelariu

„Aceasta divinitate care poate fi și este animalul, acest animal care poate fi și este divinitate: omul.”

„Niciodată nu ar trebui să uităm că locuim în cer și călcăm luminile unei stele, că ni se pare numai că este noroi la picioarele noastre.”

CORNELIU LEU

Corneliu Leu
Corneliu Leu
Date personale
Născut	21 iulie 1932[1][2]
Decedat	9 iunie 2015 (82 de ani)[1][2]
Cetățenie	România
Modifică date / text

Corneliu Leu (n. 21 iulie 1932, Medgidia, județul Constanța – d. 9 iunie 2015, București) a fost un scriitor, dramaturg, regizor de film român și fondatorul mai multor organizații social-culturale.

Tatăl său a fost avocatul Ion C. Leu^[3].

Activitate culturală

• 1949 - participă la înființarea filialei Constanța a Uniunii Scriitorilor
• 1950 - participă la organizarea primei Consfătuiri Naționale a Tinerilor Scriitori
• 1957 - participă la realizarea primelor emisiuni de televiziune
• 1967 - înființează postul „Radiovacanța”
• 1968 - începe realizarea și prezentarea pe parcursul mai multor ani a serialului TV de film de autor „Călătorii romantice”
• 1969 - înființează Editura Eminescu și colecția „Romanul de dragoste”
• 1970 - înființează Studioul de filme al televiziunii începând producția primelor seriale românești și a coproducțiilor TV
• 1973 - înființează „Casa de filme nr. 4″ devenind producătorul unor filme și mari ecranizări precum: „Cantemir”, „Ioanide”, „Adevărul și Puterea”, „Mihai Viteazul”, „Actorul și sălbaticii”, „Ciprian Porumbescu”, „Țara de piatră”, „Serata”, „Casa de la miezul nopții”, „Cu mâinile curate”, „Felix și Otilia”, „Lumina palidă a durerii”, „Nea Mărin Miliardar”, „Iarba verde de-acasă”, „Alexandra și infernul”, „Scrinul negru”, „Tănase Scatiu”, „Facerea lumii”, „Agentul straniu”, „Imposibila iubire”, „Castelul din Carpați”, etc.
• 1986 - reînființează, la „Contemporanul” suplimentul „Realitatea ilustrată”
• 1990 - înființează Casa de Editură și Producție Audio, Video, Film „Realitatea”, cu publicațiile „Ave”, „Necazul”, „Antologia poeziei creștine”
• 1990 - înființează Fudația Episcopul Grigorie Leu
• 1991 - până azi, înființează rubrica radio săptămânală „Căsuța poștală 33″
• 1992 - înființează spectacolele radio - tv. cu public „Cabaret politic”
• 1994 - până în prezent - „În gura leului” - rubrică moralistă săptămânală în ziarele „Libertatea”, „Ordinea”, „Azi”, „Cronica română”, „Albina” și în emisiunea lunară „Viața ca un spectacol”
• 1995 - „Hora tranziției”, „Nu trageți în guvern”, „Bomba tranziției”, „Vin alegerile” - spectacole complexe cu transmisii radio în direct și serial TV
• 1996 - „Noi și Europa”, „S-a schimbat schimbarea”, „Poveste politică de iarnă” - spectacole complexe multimedia cu transmisii în direct
• 1997 - înființează Consfătuirea Națională a Intelectualilor de la Sate
• 1998 - înființează Institutul Național de Personalism
• 1998 - înființează revista „Pluralitas”
• 1999 - înființează „Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc”
• 1998 - „Au avut românii norocul unei revoluții?” - eseu, Editura Realitatea
• 2000 - „Re-introducere în Personalism” - eseuri, Editura Realitatea
• 2000 - inițiază Asociația Fundațiilor pentru Dezvoltare Rurală
• 2001 - înființează, la 172 de ani de la apariție, noua serie a revistei „Albina”
• 2002 - Revista „Albina” devine „Albina românească” publicatie a Mișcării pentru Progresul Satului Românesc, cu un program consecvent de dezvoltare socio-economică și integrare europeană a ruralului românesc
• 2002 - până în prezent realizează emisiunea TV „Cafeneaua literară”
• 2003 - lansează în revista „Pluralitas" ipoteza Personalismului Diacronic și publică „Idei personaliste de actualitate în opera lui C. Rădulescu-Motru”
• 2005 - lansează conceptul de „Societate Civilă Transnațională”
• 2007 - creează un curs de „Meritocrație" aducând contribuții la aprofundarea termenului și aplicarea lui la imperativele democrației românești
• 2008 - creează, prin portalul internet „ www.cartesiarte.ro " o rețea neguvernamentală pentru Promovarea virtuală a culturii românești
• 2009 - în cadrul programului european de înființare a Grupurilor de Acțiune Locală, pune bazele Rețelei de inițiative culturale și univeristăți populare
• 2012 - înființează „Grupul de reflecție privind problemele Democrației Reale” care publică analele studiilor respective și caiete periodice;
• 2012 - lansează și impune prin argumentul unor caracteristici extrase din politici de stat și realități ale societății civile conceptul de: „Ecumenism laic”;
• 2013 - înființează publicația „Creșterea limbii românești”;
• 2013 - fiind promulgată Legea Zilei Limbii Române pentru a cărei impunere a străduit vreme de mai mulți ani, organizează prima mare celebrare oficială a acestei sărbători naționale, prin ample manifestări în București și pe Valea Prahovei, conectate prin internet și transmisii directe cu multe altele din localitățile țării și comunitățile românilor de pretutindeni;
• 2013 - lansează „Antologia de poezie română cinstind limba română” realizată cu acest prilej;
• 2013 - lansează filmul documentar al acestor manifestări, cu deviza; „DUREREA EXISTENȚEI CELOR DOUĂ STATE S-O TRANSFORMĂM ÎN BUCURIA DE A TRĂI ÎNTR-O SINGURĂ PATRIE, CU O SINGURĂ LIMBĂ ȘI O SINGURĂ CULTURĂ”;
• 2015 - lansează „Anexe nedorite, obligatorii la viața noastră de odinioară și, uneori, greu de evitat chiar în cea prezentă, adică ceea ce ni se alătură prin ochiul celor ce ne urmăresc" și a apărut la editura Rawex Coms.

Debut literar

• 1948 - debut cu nuvele și povestiri în „Flacăra”, „Cuget liber”, „Pagini dobrogene”

Volume publicate

• 1950 - Asiziile și alte povestiri radiofonice;
• 1956 - Ochiu Dracului - roman, Editura pentru literatură;
• 1958 - Vârsta de aur - roman, Editura pentru literatură;
• 1958 - Nopți dobrogene - povestiri, Editura Tineretului;
• 1959 - Sângele și apa - nuvele, Editura pentru literatură;
• 1961 - Cu mâinile noastre - reportaje, Editura pentru literatură;
• 1962 - O familie puternică - roman, Editura Tineretului;
• 1963 - Viitorul al doilea - nuvelă, Editura Militară;
• 1964 - Puterea - roman, Editura pentru literatură;
• 1965 - Balade - povestiri, Editura Tineretului;
• 1967 - Viața particulară a lui Constant Hagiu - roman, Editura Tineretului;
• 1970 - Femeia cu ochi albaștri - roman, Editura Junimea;
• 1968 - Dreptul la dragoste - nuvele, Editura pentru literatură;
• 1973 - Puterea - roman, ed.II, Editura Eminescu;
• 1974 - Teatru - colecția „Rampa”;
• 1976 - Această viață sentimentală - roman, Editura Cartea Românească;
• 1977 - Femeia cu ochi albaștri - roman ed. II, Editura Albatros;
• 1977 - Plângerea lui Dracula - roman, Ed. Cartea Românească;
• 1979 - Patriarhii - roman, Ed. Cartea Românească;
• 1979 - Teatru comentat - volum antologic, Editura Eminescu;
• 1979 - Reporter romantic în țară și pe glob - antologie reportericească, Editura Junimea;
• 1979 - Baladele pământului natal - povestiri, Ed. Ion Creangă;
• 1979 - Romanul unei zile mari - Editura Albatros;
• 1978 - Prețul dragostei, al credinței și al urii - roman, Ed. Cartea Românească;
• 1982 - Insulele - roman, Editura Albatros;
• 1983 - Simboluri - reportaje, Editura Militară;
• 1983 - Romanul nopții de februarie - Editura Militară;
• 1984 - Romanul unei zile mari - ed. II, Editura Albatros;
• 1984 - Rănile soldaților învingători - roman Ed. Cartea Românească
• 1985 - Romanul unui mare caracter, Editura Militară
• 1987 - 1990 - Faptele, Secolul, Puterea - trilogie, Editura Albatros;
• 1989 - Romanul unei zile mari ed.III, Editura Albatros;
• 1991 - De groază și de râs - proze și scenarii, Editura Realitatea;
• 1992 - Poetul ca o floare - roman, Editura Realitatea;
• 1992 - 1993 O țară bogată cu țărani bogați - reportaj european, Editura Realitatea;
• 1994 - Anonimul Brâncovenesc - Editura Realitatea;
• 1995 - Drumul spre Damasc - roman, Editura Eminescu;
• 1995 - Democrația locală - eseuri, Editura Realitatea;
• 1996 - Spionii birocrați - roman, Editura Eminescu;
• 1997 - Fiii risipitori ai Europei - eseuri, Editura Realitatea;
• 2001 - Iarna iubirii - roman, Editura Realitatea;
• 2001 - Cartea Episcopilor Cruciați - Editura Realitatea;
• 2002 - Amintiri din Casa Scriitorilor - volum antologic, Editura Realitatea;
• 2002 - The Islands - traducere engleză a romanului Insulele (apărut în română în 1982) – Realpublishers;
• 2003 - Romanul Plângerilor sau Călăul lui Dracula - roman, Editura Realitatea;
• 2004 - În gura leului – sau cronica politică a anilor 1992-2004 - publicistică, pamflete, tablete, Editura Realitatea;
• 2004 - începuturile ziaristicii în România - studii și cursuri, Editura Realitatea;
• 2004 - Album aniversar 175 de ani de presă româească, transliterări de facsimile și comentarii, Editura Realitatea;
• 2005 - The Novel of a Great Day - traducere prescurtată în limba engleză a Romanului unei zile mari - Realpublishers;
• 2007 - cu Nuvele și Istorii, începe seria de Opere definitive, urmând volumele de Romane istorice, Teatru, Romane contemporane, Publicistică, Studii, Memorii;
• 2008 - Vecinul cel bun - roman;
• 2009 - Despre meritocrație - studii și articole;
• 2010 - Femeia, fie ea regină... - roman;
• 2010 - Afinități elective, volum de memorii și romanele Femeia fie ea regina, Insulele și Romanul unei zile mari apar în "Amazon.Com" în SUA;
• 2010 - Roma-termini, roman, Editura Virtual Bing-Bang;
• 2010 si 2011 — Primele 22 de volume din seria de „opere definitive” plus trei traduceri în limba englezã se distribuie prin rețeaua de carte electronicã www.corectbooks.com;
• 2011 - Procurorul din X... - o novela româneasca si contemporana, primul volum din ciclul „Misterele din pașnicul oraș X...” - Editura Realitatea;
• 2012 - Biserica din eter - Editura Realitatea;
• 2012 - Românii și ziarul - despre începuturile presei românesti, Editura Realitatea;
• 2012 - Viața ca-n filme, sau Vagonul nr. 13 - roman - din ciclul „Misterele din pașnicul oraș X...” - Editura Realitatea;
• 2012 - Înființează „Grupul de reflecție privind problemele Democrației Reale” care publică analele studiilor respective și caiete periodice in care ii apar contributiile;
• 2012 - Lansează și impune prin argumentul unor caracteristici extrase din politici de stat și realități ale societății civile conceptul de: „Ecumenism laic”;
• 2013 - Înființează publicația „Creșterea limbii românești”;
• 2013 - Secolul și democrația - studii și articole - Editura Realitatea;
• 2013 - Fiind promulgată Legea Zilei Limbii Române pentru a cărei impunere a străduit vreme de mai mulți ani, organizează prima mare celebrare oficială a acestei sărbători naționale, prin ample manifestări în București și pe Valea Prahovei, conectate prin internet și transmisii directe cu multe altele din localitățile țării și comunitățile românilor de pretutindeni;
• 2013 - Lansează Antologia de poezie română cinstind limba română realizată cu acest prilej;
• 2013 - Lansează filmul documentar al acestor manifestări, cu deviza; „DUREREA EXISTENȚEI CELOR DOUĂ STATE S-O TRANSFORMĂM ÎN BUCURIA DE A TRĂI ÎNTR-O SINGURĂ PATRIE, CU O SINGURĂ LIMBĂ ȘI O SINGURĂ CULTURĂ”.

Teatru și televiziune

• 1952 - Vremea viteazului - serial de teatru istoric
• 1954 - Cu toată viteza - piesă în 3 acte, premieră “Teatru la Microfon”
• 1957 - Poveste de iarnă - primul spectacol de televiziune în direct
• 1958 - Familia - piesă în 3 acte, cu care se inaugurează teatrul de televiziune
• 1965 - A doua dragoste - 3 acte, premieră Teatrul Constanța și Teatru TV
• 1966 - Fiara - piesă în 3 acte, premieră Teatru radiofonic si Teatru TV
• 1971 - Asediul - film artistic de lung metraj prod.,,Romaniafilm”
• 1972 - Femeia fericită - piesă 3 acte, premieră Teatrul Bacău și Teatru TV
• 1974 - Fata bună din cer - 3 acte, rev. ,,Teatrul” și premieră Teatrul Pitești
• 1976 - Cota 2516 - film artistic de televiziune
• 1977 - Profesorul Demnitate - piesă în 3 acte, premieră Teatrul Național Craiova și Teatrul TV
• 1980 - Sufletul locului - piesă în 3 acte, Teatru TV
• 1980 - Circul spionilor - film artistic, producție ,,România film”
• 1981 - Dracula premieră Teatrul Sibiu
• 1993 - Omul succesului - piesă în 3 acte,Teatrul National Radiofonic
• 1996 - Generalul și găinarul - piesă în 3 acte, Teatrul Național Radiofonic
• 1997 - Dămăroaia Story - piesă în 3 acte, Teatrul Național Radiofonic
• 2008 - In seria 'OPERE DEFINITIVE CORNELIU LEU"apare volumul "TEATRU"

Scenarii de film

• Casa dintre cîmpuri (1980)

Premii și distincții

• Mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania
• Mai multe premii de proza si roman
• Cetatean de onoare al mai multor localitati
• Cavaler si Ofiter al mai multor ordine
• Premiul de teatru al Euroviziunii
• Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer la 175 de ani de la aparitia "Albinei romanesti"

Afilieri

• 1949 - membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România
• 1952 - membru fondator al Uniunii Ziariștilor din România
• 1965 - membru titular al Organizației Internaționale a Ziariștilor
• 1995 - membru titular al Institutului Internațional Jacques Maritain
• 1997 - membru fondator al Asociației Europene pentru Educație Pluralistă
• Institutul Internațional Jacques Maritain
• Asociația Europeană pentru Pluralism
• Uniunea Scriitorilor
• Uniunea Ziariștilor
• Uniunea Cineaștilor
• Președinte - Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc
• Membru de onoare al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români - ACSR
• Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Québec
• Președintele „Fundației Episcopul Grigorie Leu”^[4]
• Președintele Grupului de Presă și Inițiativă Civică pentru Slujirea Limbii Române în Unitate de Simțire Națională

DAN CHIȘU

Dan Chișu
Date personale
Născut	21 iulie 1955 (65 de ani)  Dăeni, Tulcea, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor actor de film regizor[*] producător de film regizor de film
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Dănuț Florin Chișu cunoscut publicului cu numele Dan Chișu (n. 21 iulie 1955, Dăeni, Tulcea) este un actor, regizor, bucătar ^[1] și producător român.

Biografie

Provine dintr-o familie cu doi copii; fratele Lucian, este critic literar și a lucrat la revista "Literatorul".

A încercat să intre la IATC de câteva ori, a fost ghid turistic și-a aranjat o căsătorie pentru a emigra în Franța, în 1982.

În Franța, a lucrat la IBM, la Nouvelle Frontiere, iar în 1988 l-a cunoscut pe Ion Țiriac.

În 1991, în România pune bazele la DaKino Advertising.

În 1991, a fondat Festivalul Internațional de Film DaKINO cu primele doua ediții de festival studențesc.

În 1995, dezvoltă Noaptea Devoratorilor de Publicitate în România.

Din 1998 a fost promotor al lui Goran Bregovici în România; acesta cântând în 2007 la Sibiu Capitală Culturală Europeană.

A jucat în filme cum ar fi „Senatorul Melcilor” (1995), „Asfalt Tango” (1996), „Faimosul paparazzo” (1999), dar și în scurtmetrajele „Datorie” (2006).^[2] și "Excursie" (2014)

În anul 2010 a debutat ca regizor, scenarist și producător cu lungmetrajul „WebSiteStory”, iar în 2011 și-a lansat cea de-a doua producție, „Ursul”.^[2]

Al treilea film se numește „Și caii sunt verzi pe pereți” (2012), la care a realizat regia și pe care l-a produs împreună cu Oreste Teodorescu.^[2]

Mai apoi cu „București NonStop” (2013), a luat premiul „Coup de Coeur du Jury”, la ediția de anul trecut a Festivalului filmului de dragoste de la Mons.

În 2003 pune bazele "Cafe DeKo" locul unde se scrie istorie și au loc primele spectacole de stand-up și teatru de improvizație din România de pe lângă Teatrul National București. De aici stand-up-ul s-a extins și s-a dezvoltat ca un adevărat fenomen în întreaga țară.^[3]

Filmografie

Actor

• #Selfie (2014) - tatăl lui Yasmine
• Déjà Vu (2013)
• Datorie (2006) - Mihaita
• La urgență (2006) - Luca
• Turnul din Pisa (2002) - producatorul TV, Tudor Popescu
• Faimosul Paparazzo (1999)
• Asfalt Tango (1995) - Necunoscutul
• Senatorul melcilor (1995)

Regizor

• 5 minute (2020)
• Love Building (2013)
• București NonStop (2013)
• Déjà Vu (2013) ^[4]
• Și caii sunt verzi pe pereți (2012) ^[5]
• Ursul (2011) Trailer
• Websitestory (2010) ^[6]

Producător

• Aniversarea (2017)
• O lume nouă (2014)
• Planșa (2014)
• București NonStop (2013)
• Déjà Vu (2013)
• Love Building (2013)
• Și caii sunt verzi pe pereți (2012)
• Websitestory (2010)

Dan Chișu

ALINA CHIVULESCU

Alina Chivulescu
Date personale
Născută	21 iulie 1974 (46 de ani) Constanța, România
Cetățenie	România
Ocupație	Actriță
Activitate
Ani de activitate	1997-prezent
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Alina Chivulescu (n. 21 iulie 1974, Constanța) este o actriță română de film.

Filmografie

• Omul zilei (1997) - dansatoarea Ana Nicolau
• Orient Express (2004) - Adrienne de Raval
• Ho Ho Ho (2009) - Carmen
• #Selfie (2014) - Cecilia
• #Selfie 69 (2016) - Cecilia

Seriale de televiziune

• La bloc (2002) - Bela Curcă
• Sub clar de lună (TV) (2002)
• Vine poliția! (2008) - Silvia Corbescu
• Îngerașii (2008) - Mara
• Aniela (2009) - Lulu Sacioreanu
• Iubire și Onoare (2010)
• O nouă viață (2014)
• Fructul oprit (2018-2019) - Helene Descamps

Alina Chivulescu, suferință grea, după ce Dan Chișu a fost diagnosticat din nou cu cancer

În luna iunie a acestui an, Dan Chișu a dezvăluit public faptul că se luptă cu cancerul de piele. Actorul a recunoscut că nu s-a protejat atunci când s-a expus la soare și că a profitat destul de mult timp de astfel de momente, fără să se gândească și la consecințe.

„Am avut noroc pentru că puteam să întârzii cu diagnosticarea. Atunci mi-am dat seama că fiecare detaliu contează şi că, mai importantă decât rezolvarea problemei, este prevenţia. Cu cât ajungi mai devreme la medic, cu atât intervenţia este mai uşoară”, a declarat Dan Chişu pentru Adevărul.

Vestea a îndurerat-o însă pe Alina Chivulescu. Actrița și regizorul au o relație de aproximativ 20 de ani, iar recent s-au căsătorit.

Alina Chivulescu, transfigurată de durere

Alina Chivulescu a fost surprinsă recent în public de paparazzi de la Wowbiz.ro. Aceasta își face liniștită cumpărăturile, dar se poate constata cu ochiul liber că zâmbetul de altădată i-a dispărut de pe față. Îngândurată, vedeta din Frunctul Oprit își așează produsele în coș, dar pare că nu se gândește la ceea ce face, ci mai degrabă la ceva care o frământă.

Poate că dorința de a-i fi alături soțului a ținut-o departe pe Alina Chivulescu și de platourile de filmare. Altfel, cum s-ar explica faptul că nu a mai participat și la serialul Sacrificiul, având în vedere că toți actorii din vechiul serial al Antenei 1 s-au mutat în noua producție. Vom vedea dacă împreună Alina Chivulescu și Dan Chișu vor reuși să treacă și de această dată peste diagnosticul de cancer de piele. Noi nu putem decât să îi dorim maestrului multă sănătate!

Alina Chivulescu, cunoscută drept Bela din serialul La Bloc, arată nemaipomenit pentru vârsta ei. Iubita lui Dan Chișu va împlini 47 de ani în vară, dar arată de cel mult 30. Așadar nu-i de mirare că întoarce privirile bărbaților pe oriunde trece.

Frumoasa actriță este de obicei o prezență discretă și încearcă să nu iasă prea mult în evidență. Chiar dacă au trecut destui ani de la terminarea filmărilor la serialul care a consacrat-o, frumusețea Belei nu a pălit în fața trecerii timpului. La cei aproape 47 de ani, Alina este o femeie frumoasă, în stare să întoarcă privirile bărbaților oriunde s-ar afla. După cum spuneam, actrița a devenit cunoscută după ce a jucat rolul Belei în producția La Bloc, dar s-a descurcat admirabil și în alte filme. Astfel, ea și-a uimit fanii cu scenele indecente din filmul „Selfie 69”, dar și din alte filme și seriale.

Frumoasa brunetă este la vârsta maturității depline, ea având în momentul de față 46 de ani. Data nașterii Alinei Chivulescu este 21 iulie 1974, așadar actrița este în zodia Rac. Cu toate acestea, caracterul Belei din La Bloc este mai degrabă cel al unei leoaice. În ceea ce privește orașul natal, frumoasa actriță s-a născut în Constanța, iar debutul artistic a avut loc în urmă cu 24 de ani, în filmul „Omul zilei” unde a interpretat-o pe dansatoarea Ana Nicolau.

Povestea de iubire pe care o trăiește actrița este una parcă desprinsă din filme, în ciuda diferenței mari de vârstă dintre cei doi. Alina Chivulescu și Dan Chișu sunt împreună de șapte ani, iar din 2018 cei doi și-au oficializat relația în fața ofițerului de stare civilă. Și totuși, Alina mai are un mariaj la activ, cu Mihai Cuptor, cu care era împreună din 1993. Cei doi s-au căsătorit în 1999, însă au divorțat după patru ani. Astfel, ei au decis să meargă pe drumuri separate după apariția unor zvonuri cu privire la adulter din partea lui Mihai Cuptor. Acesta a negat totuși, dând de înțeles că scenele erotice din filmele în care juca Alina nu i-ar fi picat bine. Și totuși, Alina și Dan Chișu au mai fost împreună o perioadă, însă nu erau pregătiți la acel moment pentru o relație și au rupt legătura. Cu toate acestea, flacăra pasiunii s-a reaprins în 2014, iar de atunci cuplul se înțelege de minune.

În urma primei căsnicii, Alina Chivulescu l-a născut pe Michael, în 2001, la o clinică din Elveția. La zece ani distanță, primul soț al Alinei devenea tată din nou, de această dată cu verișoara primară a acesteia. Fetița a fost botezată Michelle și este totdată și verișoară, și soră cu Michael, fiul Alinei Chivulescu și al lui Mihai Cuptor. Oricum, după divorț, băiatul a fost crescut de actriță iar acum studiază Economia, fiind probabil atras de lumea afacerilor. Așadar, tot a moștenit ceva din spiritul tatălui său…

Dincolo de toate acestea, Alina Chivulescu a reușit să se mențină și să arate excelent, chiar dacă vârsta ei se apropie de 47 de ani. Oricum, actrița are un trup fără cusur, multă încredere în sine dar și destul talent actoricesc. Iar dragostea adevărată pe care i-o poartă lui Dan Chișu se vede cu ochiul liber atunci când cei doi apar împreună la diverse evenimente.

Scris de Alexandru Manea

Dupa 20 de ani, Dan Chisu si Alina Chivulescu se iubesc din nou. Unul dintre burlacii convinsi ai Romaniei, regizorul Dan Chisu s-a reindragostit de una dintre femeile pe care le-a iubit in tinerete, frumoasa actrita Alina Chivulescu.

Dan Chisu si Alina Chivulescu au fost iubiti in tinerete si nimeni nu credea ca vor relua vreodata povestea de iubire. Cei doi au facut insa pasul cel mare si s-au afisat din nou impreuna la Gala Premiilor Gopo. Ambii au reusit in lumea cinematografica, dar au avut doar esecuri in viata personala. Asortati si cu zambetul pe buze, cei doi au confirmat astfel zvonurile unei relatii amoroase.

Desi actrita a refuzat sa recunoasca relatia, au fost fotografiati in mai multe ipostaze impreuna iar apropiatii celor doi spun ca se iubesc foarte mult si vor sa isi construiasca un viitor impreuna, mai scrie Cancan.

Cei doi au format un cuplu pentru scurta vreme, in urma cu 20 de ani, dupa care au continuat pe drumuri separate. Dan Chisu a avut relatii cu mai multe femei celebre, printre care Manuela Harabor si Mihaela Radulescu, iar Alina Chivulescu s-a casatorit cu Mihai Cuptor, de care a divortat ulterior, dupa ce acesta a fost acuzat ca ar fi inselat-o cu verisoara ei.

Una dintre cele mai frumoase femei din Romania, Alina Chivulescu s-a axat pe cresterea fiului sau si nu s-a mai afisat in public cu un alt barbat. Se pare insa ca iubeste din nou inca din 2014, iar iubitul sau este celebrul Dan Chisu. Cei doi s-au reintalnit in urma cu doi ani, pe platoul de filmare al peliculei „Selfie” si de atunci sunt nedespartiti, scrie Cancan.

 Dan Chisu si Alina Chivulescu sunt extrem de discreti in privinta relatiei lor. Cei doi au fost fotografiati de paparazzi in mai multe ipostaze, insa nu au recunoscut relatia oficial pana la aceasta ora.

PAULA CHIRILĂ

Sari la navigareSari la căutare

Paula Chirilă
Date personale
Născută	21 iulie 1975 (45 de ani) Iași, România
Căsătorită cu	Marius Aciu (2008 - 2017)
Copii	Carla Sofia
Ocupație	actriță
Modifică date / text

Paula Chirilă (n. 21 iunie 1975, Iași) este o actriță de film, radio, teatru, voce și televiziune, și prezentatoare de televiziune din România.

Biografie

Paula Chirilă s-a născut la Iași în data de 21 iunie 1975. A absolvit Facultatea de Teatru din cadrul Universității de Arte „George Enescu” Iași, promoția 1998. Tot în 1998, a debutat în actorie pe scena Teatrului de Stat din Oradea cu rolul „Rosine” din „Bărbierul din Sevilia”. Timp de trei ani, actrița a jucat la Teatrul din Oradea, iar alți trei la Teatrul de Nord din Satu Mare. Pentru o scurtă perioadă de timp, Chirilă a cântat cu formația Boema din Oradea. Pe micile ecrane, actrița debutat cu rolul Anei, în filmul „Margo” (2006), regizat de Ioan Carmazan.^[1] Tot în anul 2006, în urma rolului său din scurtmetrajul „Nunta”, Chirilă a obținut premiul pentru „Cea mai bună actriță de comedie“ la Festivalul internațional de teatru și film „Hyperion“.

În anul 2016, Chirilă a prezentat reality show-ul matrimonial Mireasă pentru fiul meu în locul Mirelei Boureanu Vaida.^[2]

Chirilă a fost căsătorită Marius Aciu.^[3] Cei doi au împreună o fiică pe nume Carla Sofia.^[4]

Filmografie

• 2017, Scurtcircuit
• 2015, What God wants, God gets, God help us all
• 2009, O secundă de viață
• 2008, Ușă-n ușă
• 2006, Margo

Piese de teatru

• Un bărbat și mai multe femei
• Nimic nu-mi scapă
• Moartea pentru patrie
• O femeie, doi bărbați, trei posibilități
• E Soare/Plouă
• Te iubesc dar nu pe tine

Premii și nominalizări

An	Premiu	Categorie	Recipient	Rezultat
2017	Premiile Radar de Media	"Cea mai populară vedetă de televiziune din România" [5]	Paula Chirilă	Nominalizare

Actriţa Paula Chirilă, la De-a Viaţa Ascunselea: Mi-am reproşat că n-am fost lângă tata

Paula Chirilă, între depresie, avansurile de la teatru și traiul într-o familie cu un tată alcoolic