MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

6. /17 IULIE 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP

AUGUST TREBONIU LAURIAN

August Treboniu Laurian

Date personale

Născut

17 iulie 1810
Fofeldea, scaunul Nocrich, Principatul Transilvaniei

Decedat

25 februarie 1881
București

Înmormântat

Cimitirul Bellu

Naționalitate

română

Cetățenie

România

Religie

Biserica Română Unită cu Roma

Ocupație

filolog, istoric, publicist și om politic

Limbi

limba română^[1]

Studii

Institutul Politehnic din Viena

Note

Conducător al Revoluției de la 1848

Membru fondator al Academiei Române

August Treboniu Laurian, pe numele real Augustin Trifan, (n. 17 iulie 1810,^[2] Fofeldea, Nocrich, Sibiu, România – d. 25 februarie 1881,^[2] București, România) a fost un filolog, istoric, publicist și om politic, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Transilvania. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române (2 iunie 1867), secretar general și președinte al Societății Academice Române și președinte al Secțiunii Literare (1867-1876).

Originea și studiile

Tatăl lui August Treboniu Laurian a fost Pavel Trifan, preotul român unit (greco-catolic) din Fofeldea. Petru, fratele mai mare al lui August Treboniu Laurian, a urmat de asemenea cariera ecleziastică și a activat ca preot unit în Fofeldea. August Treboniu Laurian și-a efectuat studiile secundare la Sibiu. După studiile de filosofie de la Cluj, a studiat științele fizice, matematica și astronomia la Institutul Politehnic din Viena și apoi la Göttingen.

Activitate

S-a ocupat și cu studii filologice ca profesor 1842-1848 la Sf. Sava, apoi la Universitatea din București, unde l-a întâlnit pe Nicolae Bălcescu, împreună cu care publică în 1845 prima revistă de istorie românească, numită „Magazin istoric pentru Dacia”, care se adresa românilor din toate cele trei principate. Articolele acestei reviste promovează un punct de vedere naționalist privind vechimea, continuitatea și unitatea românilor din Transilvania, Moldova și Muntenia. Se înscrie în Frăția în 1843.

August Treboniu Laurian a fost un participant activ la Revoluția de la 1848 din Ardeal. La îndrumarea lui Nicolae Bălcescu, s-a întors în Transilvania și a contribuit la organizarea mișcării revoluționare, ca mobilizator și conducător.

Pagină din „Dictionarul limbei romane”, criticat pentru latinizarea excesivă a ortografiei românești.

În plan filologic, din dorința de a purifica limba română de influențele vecine, a încercat să reconstituie limba română din secolul al XIII-lea, dinaintea ocupației maghiare. El a pornit de la ideea că menirea omului de știință este de a servi patria prin demersul de a îndrepta limba și de a îndepărta cuvintele ce nu par corecte.

Între 1871 și 1876, în colaborare cu Ion C. Massim, profesor la Colegiul Sf. Sava, a publicat din însărcinarea Societății Academice Române „Dicționarul limbii române”, în două volume (1871-1875), în care au încercat să prezinte o limbă purificată de elementele nelatine. Autorii dicționarului își descriu lucrarea astfel (în ortografia folosită de ei înșiși): „Glossariu care coprinde vorbele d'in limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana”. Partea I, două volume mari de 1864 pagini, cuprinde numai cuvinte de origine latină, cele mai multe neintrate sau ieșite din limba română. Partea a II-a este un glosar de 584 pagini, unde se află cuvintele de origine îndoielnică sau străină care, având majoritatea doar valoare de sinonime, sunt propuse a fi eliminate treptat din limba curentă. Ortografia propusă este cea etimologică, ca în limba franceză, în deplină concordanță cu spiritul epocii, când oamenii de știință români reușiseră să elibereze limba națională din „haina slavonească” (trecerea de la alfabetul slavon la alfabetul latin) și luptau pentru o limbă română curată. Adversarii curentului latinist și elementele alogene din societate au făcut o primire ostilă monumentalei lucrări, serios documentată, declarând fără o solidă argumentare că ortografia etimologică și parte din vocabularul propus fac limba română aproape de nerecunoscut în acest dicționar. De menționat că recent, după dezmembrarea Iugoslaviei, oamenii de știință croați au realizat cu succes un demers identic, foarte bine primit de opinia publică, iar noile normele lingvistice fiind imediat intrate în programa școlară.

Varia

Amintim aici că unica strănepoată în linie directă a lui August Treboniu Laurian este Doamna Rodica Maria Laurian din București.

Cinstirea lui August Treboniu Laurian

La Fofeldea se găsește un bust al lui August Treboniu Laurian [1], sculptat de Nicolaie Pascu Goia.
În Parcul Astra din Sibiu, în cadrul unei festivități, a fost așezat, pe data de 16 septembrie 2010, un bust al lui August Treboniu Laurian (autori sculptorul Adrian Popescu și inginer arhitect Ilie Crețu).
La Botoșani funcționează Colegiul Național „August Treboniu Laurian”.
În orașul Agnita din județul Sibiu funcționează Colegiul Tehnic „August Treboniu Laurian”.

Numismatică

La 9 august 2010, pentru cinstirea savantului August Treboniu Laurian, la cea de-a 200-a aniversare de la naștere, Banca Națională a României a pus în circulație, în scop numismatic, o monedă comemorativă din argint, de calitate proof. Moneda este rotundă și are diametrul de 37 mm. Valoarea nominală a monedei este de 10 lei. Moneda are greutatea de 31,103 grame, titlul de 999‰, iar marginea este zimțată. Tirajul emisiunii este de 1.000 de exemplare. Aversul monedei reprezintă monumentul specific latinității poporului și limbii române: «Lupa capitolina», stema României, denumirea statului emitent, ROMANIA, valoarea nominală a monedei, precum și milesimul^[3] 2010. Reversul prezintă efigia savantului Augustin Treboniu Laurian, un fragment din coperta revistei „Magazin Istoric pentru Dacia”. În partea de jos a monedei sunt gravați anii 1810 și 1881, iar circular sunt gravate cuvintele AUGUST TREBONIU LAURIAN.^[4]

Galerie de imagini

Bustul lui August Treboniu Laurian de Nicolaie Pascu Goia, expus în Fofeldea

Bustul lui August Treboniu Laurian expus în parcul ASTRA din Sibiu

August Treboniu Laurian – Citate:

· M-am aflat la Stockholm printr-o întâmplare extraordinară, a doua zi după lovitura de la 23 august 1944. Fusesem trimis curier diplomatic de către Mihai Antonescu în chiar dimineaţa zilei de 23 august, cu instrucţiuni către ministrul nostru în Suedia, Frederic Nanu, de a relua negocierile cu ambasadoarea sovietică, Aleksandra Kollontai.

· August Treboniu Laurian cerea la 1848 denunțarea unirii cu catolicii. El era consecvent cu atitudinea sa critică față de unire, pe care și-o exprimase încă de mai înainte în Magazinul istoric pentru Dacia, tom. III, 1846. El scria atunci în legătură cu unirea cu Roma papală de la 1700: „Românii afară de mici scutințe ale persoanelor bisericești, nu dobândiră nimic prin unire, ba încă și pierdură. Pierdură independența lor ca români și ca religionari de ritul oriental, care o aveau ei mai înainte, pe lângă toate asigurările ce întâmpinau din partea eterodocșilor; pierdură arhiepiscopatul, căci aceasta după unire se degrada la starea de simplu episcop supus jugului iezuiților și supremației arhiepiscopilor catolici; pierdură chiar naționalitatea, căci drepturile pretensiunii care le aveau ca români uniți - la dregătorii mai înalte între ungurii catolici, trecură de la legea de ritul oriental la cea de ritul occidental, sub pretextul că acestea sunt acum tot una. Și cu modul acesta se lepădară și de națiunea lor ... Aflări exemple avem multe. Aceasta strică atât de mult încât românimea nu putu deloc să se ridice din starea de plebeitate, căci oricare se înălța peste dânsa, își și părăsea națiunea.

HECTOR MALOT

Date personale
Hector Malot

Născut	20 mai 1830^[3]^[4]^[5]^[6] La Bouille, Haute-Normandie, Franța
Decedat	18 iulie 1907 (77 de ani)^[7] Fontenay-sous-Bois, Île-de-France, Franța
Înmormântat	Fontenay-sous-Bois^[2]
Cetățenie	Franța
Ocupație	romancier[] critic literar[] scriitor de literatură pentru copii[*] scriitor autor
Activitate
Limbi	limba franceză^[1]
Studii	lycée Corneille[]^[2] lycée Condorcet[]^[2] faculté de droit de Paris[*]^[2]
Mișcare/curent literar	Realism literar
Prezență online
site web oficial Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Hector Malot (n. 20 mai 1830 – d. 17 iulie 1907) a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi.

A scris mai multe romane, dar este cunoscut mai ales pentru romanul "Singur pe lume". A fost dedicat fiicei lui, Lucie. "În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie?..." se întreba Hector Malot la începutul cărții sale.

Opere

Victimes d'Amour (trilogie)
- Les Amants (1859)
- Les Epoux (1865)
- Les Enfants (1869)
Les Amours de Jacques (1860)
Un beau-frère (1869)
Une belle-mère (1869)
Les Aventures de Romain Kalbris (1869)
Une Bonne affaire (1870)
M-me Obernin (1870)
Un Curé de Province (1872)
Un Mariage sous le Second Empire (1873)
L'Auberge du Monde (1875–1876, 4 vol.)
Les Batailles du Mariage (1877, 3 vol.)
Cara (1877)
Sans famille (1878)
Le Docteur Claude (1879)
La Bohême Tapageuse (1880, 3 vol.)
Pompon, and Une Femme d'Argent (1881)
La Petite Soeur (1882)
Les Millions Honteux (1882)
Les Besogneux (1883)
Paulette (1883)
Marichette, and Micheline (1884)
Le Lieutenant Bonnet (1885)
Sang Bleu (1885)
Baccara (1886)
Zyte (1886)
Vices Français, Séduction, et Ghislaine (1887)
Mondaine (1888)
Mariage Riche, et Justice (1889)
La Mère (1890)
Anie (1891)
Complices (1892)
Conscience (1892)
En Famille (1893)
Amours de Jeunes et Amours de Vieux (1894)
L'amour dominateur (1896)
Le Roman de mes Romans (1896)
Pages choisies (1898)