8. /20 IULIE 2021 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET

Verdi Macbeth English subtitles

Macbeth (operă)
Macbeth îde titlu ntâlnește vrăjitoarele
Genul	operă
Ciclul	patru acte
Compozitorul	Giuseppe Verdi
Libretul	Francesco Maria Piave și Andrea Maffei
Data premierei	14 martie 1847
Locul premierei	Teatro della Pergola din Florența
Limba	italiană
Durată	cca 2 ¾ ore
Locul acțiunii	Scoția
Timpul acțiunii	în secolul al XI-lea
Modifică text

Macbeth (titlul original: în italiană Macbeth) este o operă în 4 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Francesco Maria Piave și Andrea Maffei (bazat pe drama Macbeth de William Shakespeare).

Premiera operei a avut loc la Teatro della Pergola din Florența, în ziua de 14 martie 1847. O versiunea revizuită a operei a fost prezentată in ziua de 21 aprilie 1865 la Théâtre Lyrique din Paris.

Durata operei: cca 2 ¾ ore.

Locul și perioada de desfășurare a acțiunii: Scoția, în secolul al XI-lea.

Personajele principale

• Duncan, regele Scoției (rol mut)
• Malcolm, fiul regelui Duncan (tenor)
• Macbeth, general în armata regelui Duncan (bariton)
• Lady Macbeth, soția generalului Macbeth (soprană)
• O damă de companie a sa (mezzosoprană)
• Banquo, general în armata regelui Duncan (bas)
• Macduff, nobil scoțian (tenor)
• un medic, (bas)
• un vestitor, (bas)
• un ucigaș, (bas)
• Fleance, fiul lui Banquo (rol mut)
• doamne și nobilime scoțiană, soldați, gărzi, servitori, refugiați, popor, vrăjitoare și spirite ^[1]

Operă în patru acte de Giuseppe Verdi
Libretul de Francesco Maria Piave (după tragedia omonimă de William Shakespeare)

Actul I
În fruntea armatei scoțiene, Macbeth și Banco se întorc victorioși din lupta cu rebelii. În drum, întâlnesc un grup de vrăjitoare care le prezic viitorul. Ele i se adresează lui Macbeth cu titulatura de Nobil de Cawdor și rege al Scoției, iar pe Banco îl numesc tată al viitorilor conducători. Cei doi încearcă să afle mai multe despre aceste profeții, dar vrăjitoarele dispar. Prima profeție se adeverește foarte repede, un mesager aducând vestea că Duncan, actualul rege al Scoției, tocmai l-a numit pe Macbeth Nobil de Cawdor.
În castelul lui Macbeth, soția acestuia citește o scrisoare primită de la soțul ei și află noutățile. Ambițioasă fiind, pune la cale un plan diabolic, pentru a grăbi împlinirea profeției. Imediat ce Macbeth intră în castel, soția îl întâmpină și-i împărtășește intenția de a-l asasina pe rege. Un servitor anunță sosirea lui Duncan, invitat să petreacă noaptea la castel. Macbeth ezită să ducă planul la bun sfârșit, însă, la insistențele soției, săvârșește crima. Terifiat, Macbeth intră într-un delir halucinant și privește îngrozit pumnalul cu care l-a ucis pe Duncan. Lady Macbeth, cu sânge rece, ascunde pumnalul în camera regelui asasinat. La sosirea lui Banco și a nobilului Macduff (cel care descoperă crima), cei doi părăsesc încăperea. Soții criminali pretind că sunt oripilați de cele întâmplate.
Actul II
Macbeth a devenit rege. Malcolm, suspectat că și-a ucis tatăl, se vede obligat să plece spre Anglia. Îngrijorat de cea de-a doua profetie, conform căreia copiii lui Banco vor urma la domnie, Macbeth și soția sa pun la cale uciderea acestuia și a lui Fleanzio, fiul său. La cererea lui Macbeth, un grup de asasini îi urmăresc pe Banco și pe Fleanzio, pentru a-i ucide. Banco are un presentiment și îi cere copilului să se salveze. Între timp, Lady Macbeth se simte din ce în ce mai încrezătoare, convinsă fiind că, o dată cu această crimă, nimeni nu mai amenință tronul soțului ei. Banco este omorât, dar nu și Fleanzio, care izbutește să scape.
În timpul balului de la palat, asasinul lui Banco îl informează pe Macbeth că misiunea a fost îndeplinită.
Toată lumea se simte bine, mai puțin proaspătul înscăunat Macbeth, care este urmărit de fantoma lui Banco. Îngrozit de imaginea celui ucis, noul rege reușește să-și contrarieze oaspeții prin comportamentul bizar. El decide să consulte vrăjitoarele pentru a afla ce-i mai rezervă viitorul.
Macduff se hotărăște să părăsească țara, acum condusă de criminali.
Actul III
Vrăjitoarele se întâlnesc din nou pentru a profeți. Spiritele invocate de ele îi spun lui Macbeth că „Niciun om născut din femeie nu te va omorî" și „Vei fi învins doar când pădurea Birnam va prinde viață și va veni contra ta", avertizându-l, în același timp, să se ferească de nobilul Macduff. În viziunea vrăjitoarelor, un șir de opt regi, descendenți din neamul lui Banco, se succed pe tronul Scoției. Oripilat de veștile primite, regele lesină. Vrăjitoarele dispar. Lady Macbeth își îndeamnă soțul să-i ucidă familia lui Macduff, cel care, împreună cu Malcolm, strânge armata pentru a ataca Scoția.
Soția și copiii lui Macduff sunt uciși.
Actul IV
La granița engleză, Macduff se alătură refugiaților scoțieni. Malcolm apare în fruntea trupelor engleze, pentru a invada Scoția. Ascunși în pădurea Birnam, soldații, acoperiți cu frunze și crengi spre a se camufla, înaintează către bătălia finală, creând impresia că pădurea se mișcă și împlinind, astfel, profeția.
Bântuită de crimele înfăptuite, Lady Macbeth își pierde mințile. Doamna de companie cheamă medicul, care constată că regina are halucinații.
Macbeth așteaptă sosirea dușmanilor, conștient fiind că nu va avea niciodată o domnie liniștită. Un mesager aduce vestea că Lady Macbeth s-a sinucis și că pădurea Birnam a prins viață și vine contra sa. Macduff îl ucide în duel pe Macbeth, nu înainte de a-i mărturisi taina nașterii sale, și anume că nu s-a născut pe cale naturală. Malcolm devine noul rege al Scoției. Profețiile vrăjitoarelor se împlinesc.

Offenbach - Die Banditen (Deutsch) Harry Kupfer

Pentru cei ce nu cunosc povestea, iată, în câteva cuvinte despre ce este vorba:

În Ducatul Mantua , șeful tâlharului Falsacappa și oamenii săi (denumiți inițial „bandiți”) sunt la înălțime. Starea de spirit din bandă este proastă: carabinierii ducali sunt într-adevărnici un pericol real, deoarece cizmele lor grele pot fi auzite de departe când patrulează în pădure, dar prada a fost mică în ultima vreme. Chiar și când ferma lui Fragoletto a fost jefuită acum câteva zile, s-au furat puțini bani. Fermierul nu a putut fi nici măcar răpit pentru a colecta răscumpărare, din moment ce fiica lui Falsacappa, Fiorella, l-a lăsat să scape, ceea ce a fost recent o întâmplare obișnuită în rândul tinerilor frumoși. Această slăbiciune neprofesionistă îl îngrijorează foarte mult pe tatăl ei. Fragoletto apare și cere mâna Fiorelei. De când cei doi s-au îndrăgostit în timpul atacului, Falsacappa permite căsătoria cu condiția ca Fragoletto să renunțe la viața sa anterioară și să-și dovedească imediat aptitudinea de bandit. Pentru ca Fiorella să nu manipuleze proba,trebuie să rămână în urmă în tabără. Când apare un tânăr călător care este pierdut, ea are din nou unul dintre atacurile sale de slăbiciune neprofesionale și îi arată calea spre oraș. Pe de altă parte, Fragoletto și-a trecut testul cu brio: a reușit să captureze un curier de cabinet. Geanta sa poștală conține un document interesant: De când ducele de Mantova i-a dat prințului dinGranada datorează cinci milioane de franci, iar zestrea Prințesei de Granada este de două milioane, ducele a cerut prințului mâna fiicei sale pentru a-și reduce datoriile. Scrisoarea anunță sosirea prințesei însoțită de cancelarul Fiscului din Granada - o nuntă va avea loc numai dacă restul de trei milioane îi sunt plătite imediat. Falsacappa decide să intercepteze compania spaniolă de turism cu gașca sa și să colecteze el însuși banii.

Pelerinii apar în fața crâșmei de la granița dintre Italia și Spania (!) Și cer cadouri caritabile. Când li se permite să intre în casă, se dovedesc a fi bandiții care blochează cuplul gazdă și angajații în subsol și își asumă rolurile. La scurt timp după aceea, o delegație a carabinierilor ajunge să o primească pe viitoarea prințesă. Bandiții le servesc o mulțime de vin. Când apare delegația spaniolă, bandiții se prefac că sunt comitetul de primire și încearcă să-i convingă pe spanioli să facă o siestă. Vor apoi să se mute la Mantua în hainele aruncate. Proprietarul reușește să tragă alarma în acest moment, dar din moment ce carabinierii sunt acum complet beți, ei nu pot să-l împiedice pe Falsacappa și pe ai săi să jefuiască hainele spaniolilor.Bandiții îi încuie pe toți în subsolul hanului și se mută la Mantua deghizați.

Ducele de Mantua o așteaptă pe prințesă în palatul său. El își asigură doamnele-în-așteptare că căsătoria cu siguranță nu-l va împiedica să continue să se distreze cu ei. Cancelarul său al Fiscului, Antonio, pe de altă parte, este îngrijorat de sosirea spaniolilor: pentru a-și finanța stilul de viață luxos, el a delapidat bani de la trezoreria statului și, prin urmare, nu poate plăti cele trei milioane. Când bandiții ajung la palat, Fiorella îl recunoaște pe duce ca fiind tânărul rătăcitor pe care l-a salvat în primul act. De vreme ce el o recunoaște, Falsacappa decide să se ocupe de afaceri cât mai repede posibil și se retrage cu Antonio. Încearcă să mituiască presupusul coleg cu ultimele mii de franci de la trezoreria statului.Falsacappa este complet șocat și îl insultă pe Antonio (printre altele ca „brigand”; aceasta este singura dată când această expresie este folosită în libretul original). Revoltat, banda cere ca ducele să-l pedepsească pe ticălos, dar apoi apar adevărații spanioli și carabinierii care au putut să se elibereze. Ducele ordonă executarea bandiților, dar când Fiorella îi amintește că i-a salvat viața, îi iertă pe toți. Antonio este, de asemenea, mulțumit, deoarece a avut imediat succes cu încercarea de a mitui colegul său spaniol (până acum ar trebui să fie clar cine sunt personajele principale ale acestei opere). Bandiții decid să renunțe la viața lor neprofitabilă și, cu ajutorul viitorului ginere al lui Falsacappa, să ducă o viață civilă de acum înainte:„Ar trebui să furi în funcție de poziția sa socială.” (Il faut voler selon la position qu'on occupe dans la societé.)