7. /20 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

DAN VOICULESCU

Dan Voiculescu
Date personale
Născut	20 iulie 1940  Saschiz, Mureș, România
Decedat	29 august 2009 (69 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	muzicolog[*] compozitor profesor de muzică[*]
Activitate
Studii	Academia de Muzică Gheorghe Dima
Instrument(e)	pian
Modifică date / text

Dan Alexandru Voiculescu (n. 20 iulie 1940, Saschiz – d. 29 august 2009, București) a fost un compozitor, muzicolog, pianist și profesor universitar român.

Studii

Dan Voiculescu a studiat între anii 1958-1964 la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, sub îndrumarea unor personalități de referință ale școlii muzicale clujene: Liviu Comes la armonie, Sigismund Toduță la compoziție, Max Eisikovits la contrapunct, Cornel Țăranu la forme muzicale, Gabor Jodal și Wilhelm Demian la orchestrație, Gheorghe Merișescu și Romeo Ghircoiaș la istoria muzicii, Traian Mârza la folclor și Magda Kardos la pian.

Fiind pasionat de muzica electronică și alte aspecte contemporane ale artei muzicale, continuă munca de perfecționare la Hochschule für Musik und Tanz din Köln, cu mari compozitori germani ai vremii: Karlheinz Stockhausen și Hans Ulrich Humpert și la Veneția cu Virgilio Mortari.

Activitatea

Parcurge toate treptele ierarhice din învățământul superior: preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar, la Catedra de armonie și contrapunct, la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj.

Din anul 2000 se mută la București, fiind profesor la Universitatea Națională de Muzică București.

Este autorul unor lucrări teoretice de contrapunct bachian și modern, a scris muzică de cameră, piese pentru pian, piese corale destinate copiilor, lucrări simfonice, precum și opera de cameră Cântăreața cheală, după Eugen Ionescu.

A publicat numeroase articole, studii și recenzii în diverse ziare și reviste de specialitate.

În anul 1991 înființează și conduce Fundația "Sigismund Toduță", care promovează creația marelui sau Profesor sau sprijină tinerele talente în ascensiunea lor artistică.

A fost membru al Uniunii Compozitorilor din România și al Academiei Române.

"Dan Voiculescu se distinge printr-o bogată experiență creatoare în domeniile simfonic, vocal-simfonic, cameral, coral. O particularitate a personalității sale artistice este puterea de pătrundere a textului ales până în profunzimi, transpunerea lui în muzică fiind realizată cu un talent ieșit din comun."

Compoziții

• muzică simfonică
• muzică de cameră
• lieduri pe versurile marilor poeți români, M. Eminescu, N. Stănescu, M. Sorescu, G. Bacovia, L. Blaga
• coruri pentru copii
• opera de cameră „Cântăreața cheală" după Eugen Ionescu
• colecția de piese pentru pian „Carte fără sfârșit”, 3 volume

Cărți

Fuga în creația lui J. S. Bach, Editura Muzicală, București, 2000

Polifonia secolului XX, Editura Muzicală, București, 2005

Premii, distincții

A obținut titlul de Doctor în Muzicologie și Stilistică Muzicală în anul 1983.

A fost decorat cu Meritul Cultural clasa a II-a, cu Premiul "Mihai Eminescu", cu Premiul "George Enescu" și Premiul Academiei Române.

S-a format ca muzician la Academia de Muzică din Cluj, sub îndrumarea unor profesori – simbol ai tradițiilor școlii clujene, precum Sigismund Toduță, Liviu Comes, Cornel Țăranu. A urmat cursurile a două secții, ambele dificile și solicitante, compoziția și pianul. Atras fiind de noile mijloace de exprimare ale muzicii contemporane, și-a completat studiile de compoziție la Köln, cu Karlheinz Stockhausen, ceea ce l-a stimulat să caute și să își găsească propriul stil. Parfumul folcloric este adesea observat și, nu în ultimul rând, umorul, care aduce creației sale o notă de originalitate aparte.  Compozitorul a abordat toate genurile muzicale: simfonic, coral, cameral, instrumental – solo sau cu acompaniament, vocal-instrumental, opera ,,Cântăreața cheală” după Eugen Ionescu, muzică electronică, muzică pentru copii. A scris numeroase articole, studii, recenzii și două cărți ce constituie un reper atât pentru studenți cât și pentru profesori: ,,Fuga în creația lui J.S.Bach” și ,,Polifonia secolului XX”.

Dan Voiculescu a dedicat pianului numeroase pagini, ce figurează adesea în repertoriile interpreților, dintre care ,,Fabule”, ,,Dialoguri”, ,,Sonanțe”, ,,Toccata”,,,Canonica”.                                                                                                  O operă aparte este ,,Carte fără sfârșit”, în trei volume. Edificatoare este introducerea scrisă de compozitor la începutul volumului I: ,,Carte fără sfârșit? Da. De două ori! O dată, pentru că învățarea este în sine nesfârșită – și încă o dată pentru că fiecărui volum al acestei cărți îi lipsește sfârșitul așteptat. Notele s-au pierdut sau … nu sunt necesare. Iată piese spre a fi citite, parcurse – iar nu neapărat studiate îndelung – , învingând din mers noutățile de scriitură, de limbaj, de grafie, corelând din ce în ce mai mult văzul cu mișcarea și auzul. S-a vizat o apropiere de nivelul de înțelegere al copilului sau adolescentului, fără prea multe inhibiții în fața noului, printr-o lărgire treptată a universului imagistic, a expresiei muzicale, a puterii de pătrundere în lumea nesfârșită și minunată a artei sunetelor.”

Sunt oare volumele o metodă de pian ? Deși sunt atinse și  probleme tehnice, piesele nu sunt simple ,,exerciții” cu caracter didactic. Ele sunt un ajutor neprețuit pentru profesorul care dorește să ofere o îndrumare modernă, complexă și plăcută. Scopul este de a activa elevul, de a-l îndepărta de timiditatea cauzată de frica de greșeală, adesea motiv de abandon. Fiecare piesă este un unicat, incitant și plin de originalitate, ceea ce este o invitație de a continua. Adesea copiii sunt inhibați de numeroasele obsevații ale dascălului obsedat de perfecțiune. ,,Cartea fără sfârșit” stimulează creativitatea, dezvoltă curajul, încrederea, imaginația. Ideea de a crea propria muzică și de a putea aborda variante infinite este cât se poate de atrăgătoare, mai ales că nu obligă la un studiu arid și mecanic. Copilul este introdus cu delicatețe în scriitura modernă, destul de puțin cunoscută și aplicată, din păcate, în pedagogia actuală.

Titlurile sunt atrăgătoare și sugestive. Compozitorul se dovedește a fi un fin psiholog, cunoscător al universului de preferințe ale copiilor. El dorește să-i facă să râdă, pentru ca lecția de pian să pară un joc. Aceasta devine mai dinamică, mai atractivă, stabilindu-se o legătură profundă între elev și profesor. Fiecare pagină este o expresie a iubirii față de tineretul angajat în studiul pianului. El pune pe primul plan învățarea muzicii.

Cele trei volume sunt gradate ca dificultate, al treilea mergând pe o cale deschisă de primele două. Din punctul de vedere al ordonării pieselor, cartea se poate împărți în două. Prima parte (81 – 95) urmează  linia celor din primele volume, dar la un nivel superior de dificultate. Ele întrunesc trăsăturile creației lui Dan Voiculescu – atașamentul față de tradiție (,,Cântec bizantin”, ,,Din școala veche”),  utilizarea limbajului modern, contemporan (,,Contrapunctare”, ,,Mixturi”, ,,Oglinzi”, ,,Studiu de ritm”), parfumul folcloric(,,Joc de feciori”, ,,Cântec de seară transilvănean”) și umorul rafinat (,,Extemporal”, ,,Șiruri negre de furnici”). Deși unele piese ridică niște probleme de tehnică pianistică (,,În terțe și sexte”, ,,Octave”), ținta finală este înțelegerea și realizarea muzicală. Nu lipsește lirismul, ca în  ,,Mierla imaginară” sau ,,Cântec trist pentru SOL”. O piesă plină de umor, originalitate, care întrunește trăsăturile caracteristice pentru compozitor este ,,Cenușăreasa – Povestire în două limbi – și cu muzica, în trei” . Interpretul este, în același timp, pianist și povestitor, în limbile română și engleză.  Interpreții acestei prime părți: Dan Boancă, Estera Forogău, Theodore Mihai Mezei, Oana Alexandra Leluțiu, Marc Lăcătoș și Andra Borz, elevi ai Colegiului de Muzică ,,Sigismund Toduță” Cluj și Ioana Voaideș – Învățământ în sistem Homeschooling din Târgu Mureș au dovedit o înțelegere deosebită a stilului compozitorului, oferind momente muzicale foarte bine realizate. Profesori îndrumători: Conf. univ. dr. Silvia Sbârciu, Prof.dr. Monica Noveanu, Prof. Laura Lengyel și Prof. Paul Erdös. O interpretare plină de profesionalism, la un înalt nivel tehnic și muzical, a oferit tânăra pianistă Asist.univ.drd. Oláh Boglárka Eszter, o iubitoare devotată a muzicii lui Dan Voiculescu.

Ultimele 10 piese, ,,Variabile”, sunt o provocare, ele deschid infinite posibilități de exprimare, de aceea Cartea este ,,fără sfârșit”. Ideea de a crea o muzică personală (care nu are ,,note”, fiindcă ,,s-au pierdut”, după cum afirmă compozitorul în volumul al doilea al ,,Cărții fără sfârșit” ), urmărind niște indicii notate în partitură, apare și în celelalte volume. Aici, însă, deschiderea este maximă, oferind ocazia de a exersa creativitatea. Publicul s-a bucurat de o interpretare remarcabilă a domnului Conf.univ.dr.Șerban Marcu, compozitor, strălucit urmaș (fost student) al lui Dan Voiculescu. Fantezia și rafinamentul pianistic s-au îmbinat într-o  excepțională realizare. Poate, din cauza acestor piese, volumul III al ,,Cărții fără sfârșit” este mai puțin abordat, deși compozitorul nu limitează, nu cenzurează, ci invită interpretul să încerce noi experiențe pianistice și muzicale, prilej de bucurie, încredere și, de ce nu, de orientare profesională. Majoritatea pieselor din acest volum au fost prezentate în primă audiție.

Dan Voiculescu (1940-2009): Returning the key (1999)

Tchaikovsky - Romantic Serenades