4. /6 AUGUST 2021 - POEZIE
| George Crețianu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  | ||
| Decedat | (57 de ani) | ||
| Ocupație | jurnalist | ||
| Activitate | |||
| |||
| Modifică date / text | |||
Femei, bărbați în negru, cari mai toți plângeau;
Măicuța lor iubită întinsă pe o masă,
De facle înconjurată, și preoții citeau.
Și fără a-și da seama, ei suspinau amar;
Mult timp șezură astfel; iar când se deșteptară,
Zăriră p'a lor mamă, trecând p'un negru car…
Stau șir chipuri de piatră, coloane, lespezi, cruci;
Doi oameni în cămașă, săpând o gropă mare,
Pe când vibra în aer funebrul glas de tuci.
Voiră c'altă dată pe mamă-a săruta;
Dar în deșert cătară pe mama lor cea dulce
Și 'n deșert chemară…. ea, vai! nu s'arăta….
Ei nu puteau s'adoarmă, se svîrcoleau prin pat:
„Frate, zise cel mai mare, ochii n'am închis încă,
Me tot gândesc la mamă, de ce ne-o fi lăsat?”
Dar e așa de bună, mâine ne va ierta.”
— „Oh, nu sciu de ce-mi vine să plâng câte odată,
De ce în carul negru ea nemișcată sta?”
Sîrmanii încercară s'adoarmă 'n deșert;
Tot așteptau s'audă a maicei dulce șopte
Ș' un dor fără de margini simțeau în al lor piept.
La fie-care sgomot spre ușă alergau;
Văzând că nu mai vine, vărsau lacrămi amare,
Pe câți intrau în casă, de dînsa întrebau!
Petrece fericită, făr'a gândi la voi.”
— „Nu! răspundeau copiii, măicuța mult iubită
Nu poate fi în ceruri ferice fără noi!”
Amici, plăceri sau jocuri, nimic nu-i atrăgea;
Orice altă iubire, în lipsa unei mume,
Să stingă-a lor mâhnire, putere nu avea.
Fu pentru ei umană, duioasă ca o sor:
Căci nu voi, sîrmanii, lung timp să-i mai despartă
De mama lor; la ambii săpa mormîntul lor,
Acum ferice 'n ceruri toți trei s'au întrunit;
Precum la cimitir unite sînt trei groape,
Așa mortea unit-a, ce dînsa a despărțit.»
De căminu-mi depărtat;
Petrec viaţa în suspine,
Pâinea 'n lacrămi mi-am udat.
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine în ţara mea!
Am lăsat tată iubit,
Am lăsat mamă duioasă,
Ce de plânsuri a albit.
Ş'o căsuţă de desubt?
Este casa părintească,
Unde laptele am supt.
O fecioară vezi trecând?
Este-a inimei mireasă,
Ce mă chiamă suspinând.
Şi cu ei m'am ospătat;
Dar gândind la mine-a casă,
Lacrămi rîuri am vărsat.
Nu dă lumea pentru ea;
Oh! atunci inima-mi creşte.
Când gândesc a o vedea!
De căminul părintesc!
D'oiu muri, voiu să mă'ngroape
În pămîntul românesc.
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine în ţara mea!»
Umblând noaptea după mure,
De un corn fu înțepat;
A doua zi decretează
Că din țară exilează
Orice-animal cornurat.
La ast ordin pleacă iute
Altă patrie-a căta;
Iepure citind decretul,
Își făcu și el pachetul
Gata a se depărta.
Tu n-ai coarne; aste scrise
Pe noi doi nu ne privesc."
"- Când pe-o simplă neghiobie
Toți cornații se proscrie,
Zău ! mă tem, mă îngrijesc
Să nu fie de părere
Că a mele lungi urechi
Sunt chiar coarne răsturnate;
Sofismele-s uzitate
De tiranii noi și vechi."»
Melodii intime, Bucureşti, 1854;
Patrie şi libertate, Bucureşti, 1879;
Pagini alese, prefaţă de N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908;
Patrie şi libertate, ediţie îngrijită de Rodica Rotaru, Bucureşti, 1988.
Deces: 24 aprilie 2008, București
S-a nascut la 6 august 1941 in Barlad. Face studiile liceale in orasul natal, incheiate in 1960, apoi urmeaza Facultatea de Filologie a Universitatii „Al. I. Cuza din Iasi, pe care o absolva in 1966.
Studiaza si filosofia, fara a finaliza insa studiul, practica sportul, compune balade pe care le si interpreteaza.
A debutat cu versuri in revista „Luceafarul in 1959, iar editorial in anul 1968. Din anul 1969 lucreaza la revista „Arges. Pe scena teatrului „Al. Davila din Pitesti va debuta, in 1969, cu o piesa de teatru. in 1992 este laureat cu Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor pentru volumul Alte fragmente din Muzeon. Este de asemenea eseist, antologator, traducator.
Poezia lui Cezar Ivanescu ne ofera o certitudine: aceea a vocii singulare, a modalitatii originale de transcriptie lirica. Universul poetic reia temele eterne ale liricii, dintre care se distinge, printre altele, jocul vietii si al mortii, al vietii pre moarte calcand. Este un exorcism permanent care vizeaza nostalgia originilor, a primaritatii, a existentei dincolo de pacatul originar, deci a deplinei puritati. Efortul continuu de primenire este alimentat in poezia sa de drama etern existentiala ce ramane ca fundal permanent si amenintator pentru exercitiul liric.
Modul de transcriptie lirica a eului poetic este profund original. Desigur, apropieri se pot face deopotriva de rigoarea clasica, de fervoarea romantica, de efluviile muzicale simboliste, de viziunea cosmicizanta expresionista, de dicteul automat, de poezia populara romaneasca sau de sonul madrigalesc al Evului Mediu francez. Poetul isi rezerva o deplina libertate a expresiei poetice, preocupat mai mult nu de asemenea posibile incadrari - care toate pot fi veridice - intr-o modalitate de expresie, cat de forta incantatorie a textului, apropiindu-l de cealalta dominanta a copilariei omenirii: cantul. La baza acestei forte incantatorii a textului, criticul Costin Tuchila aseza functia contrapunctica a repetitiei: „versurile sunt adevarate melodii suprapuse, semnificatia se desprinde din simultaneitatea celor doua idei melodice, din perfectul lor echilibru tonal. La Cezar Ivanescu textul nu mai are prima importanta ca semnificant; aceasta importanta i-o descoperim mai tarziu. Criticul Marin Mincu il socotea pe poet „primul textualist programatic al poeziei actuale, caci „apune in abis scriitura, prin intetirea vartejului textualizant, pentru a recupera fiinta in puritatea inalterata de rostire, iata ce-si propune poetul. Poezia lui Cezar Ivanescu este deci „o pura terapeutica a extinctiei (idem). Este, in partea ei cea mai rezistenta, bocetul-bocet devenit cantec total, ce si-a pierdut functiile semantice initiale.
Ca un motto la ciclul Baad (publicat in placheta ca supliment al revistei Arges, seria Tomozei), Cezar Ivanescu aseaza urmatoarele randuri: Te poti gandi, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frere, la destructie, intuneric si neant, rostind cu buzele tale, ca si mine, acelasi cuvant: moarte! Dar eu ma gandesc la acea forta, care-mi cantareste exact putinta si libertatea in fata noptilor celor mai obscure. Vorbind despre moarte ma simt mai puternic si mai viu, sugerand intr-un mod direct substanta discursului sau poetic: angajarea hamletiana in existenta. Nu se produce nimic in text (imaginar) ce nu poate fi verificat in viata (real), astfel ca viata textului se confunda cu textul vietii intr-o inscenare continua: trebuie doar sa ai indrazneala de a forta cele doua forme de expresie sa coincida din cand in cand pentru a proba identitatea fiintei si limbajului, identitate ce se ilustreaza perfect in Hamlet, actantul absolut al textualizarii: nicaieri, vreau sa spun ca in nici un alt text, operatia de expiatiune textuala nu capata aceasta intensitate programatica, aceasta instigare alternativ-simultana prin care viata si textul sunt provocate concurent sa ilustreze in act aceeasi experienta limita.
Dupa aparitia volumului Rod (cred ca prin 1969), Stefan Aug. Doinas se arata alertat de senzualitatea excesiva a poetului, considerand-o gratuita ad usum Delphini. intr-adevar, din Rod exhala un flux hyperionian de senzualitate, invadand realul si prinzand in haloul sau o galaxie onirica de sugestii mitice: Dar tu ai fost mai buna ca oricand / Si buzele carnoase mi le-ai supt/ Du-te, acum, caci vreau sa ma trezesc / Si bine e sa dormi pe pamant sigur!/ Cum fara groaza-mi deslipesc, cand ma trezesc, / Viermele inelar de pe-a mea buza, / Frumosul vierme inelar de pe-a mea buza! Textul acesta se preteaza unei analize freudiste, intrucat tradeaza un complex oedipian de suprafata intrevazut in manifestarea libidoului; serafismul dorintei erotice este intersectat de violenta frusta a limbajului eliberat brusc de orice constrangeri, dar, in acelasi timp, poetul se situeaza ca si Hamlet in ambiguitatea acestei conditii spre a putea beneficia de energiile expresive declansate in actul identificarii simbolice. Toata poezia lui Cezar lvanescu se va structura coerent in functie de posibilitatile discursive oferite de interogarea unui singur topos, acesta nefiind insa limitativ; mai precis, pus in starea de interogatie ca si Hamlet care se identifica astfel unui subiect poetic, autorul Rodului va hamletiza perpetuu tara a deveni redundant: metafora rodirii contine in germene obsesia mortii gestand ascunsa in orice lucru si gest.
Volume de versuri:
Rod, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Rod, Pitesti, Biblioteca Arges, 1970;
Rodi II, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975;
RodI V, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977;
La Baaad, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1979;
Muzeon, Bucuresti, Editura Eminescu, 1979;
Fragmente din Muzeon, editie selectiva in colectia „Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982;
Doina, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Rod, editie selectiva in colectia „Cele mai frumoase poezii, Bucuresti, Editura Albatros, 1985;
Doina - Poeme. Fragmente, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1987;
Alte fragmente din Muzeon, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
Turnul a aparut in volumul Rod, Bucuresti, E.P.L., 1968.
Amintirea paradisului a aparut in volumul Rod III, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975.
Domus vitae a aparut in volumul Muzeon, Bucuresti, Editura Eminescu, 1979.
Doina (Din frunza) a fost reprodusa dupa volumul selectiv Fragmente din Muzeon, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982.
REFERINTE:
„Intuitia cea mai adinca in privinta poeziei lui Cezar Ivanescu apartine unui poet. Pentru Stefan Aug. Doinas, Cezar Ivanescu este «primul poet tinar care distinge deopotriva, in marea simfonie a vietii, sunetele delicate si sunetele cumplite, dure, si le inregistreaza pregnant, intr-o expresie directa, de puternic fier existential, in cuvinte teribil de concrete, palpabile, ca niste globuri oculare dezghiocate, pe care te temi sa le atingi.» Poetul este, figurat vorbind, un primitiv, care primeste din afara doar senzatii, pe cit de tulburi, pe atit de coplesitoare, intr-o deplina inocenta de spirit si sentimentala.
MIRCEA IORGULESCU
„Baladele sint o imitatie a cintecelor trubaduresti, in care poetul introduce numeroase elemente de folclor autohton, savant prelucrate si intr-o limba de o simplicitate voita, apta de mari subtilitati () Ca si cintecele trubaduresti, ele au in centru doua motive, iubirea si moartea, in jurul carora poetul brodeaza la nesfirsit.
NICOLAE MANOLESCU
„De o sublimata muzicalitate, poezia lui Cezar Ivanescu tinde spre o comunicare directa, unde perceperea se supune unor impulsuri afective. Fiind inainte de toate muzica, un asemenea lirism exclude dintotdeauna sansa descriptiei, ci doar genereaza o imagine posibila. () Pentru Cezar Ivanescu rezistenta umanului se afla si in libertatea de a rosti ultimele lucruri. Nici un prag nu se afla intre individ si libertatea sa ca fiinta contemplativa, decit «frica de a se gindi pe sine» pina la capat. De aici pierderea oricarei «pudori» a discursului. Din Rod emana o senzualitate brutala. Erotismul poeziilor se impregneaza cu o voluptate difuza, poetul pendulind pe muchea dintre candoarea infantila spontana si matura rafinare a simturilor.
MARIN MINCU
Într-o noapte floarea mea eu te-am visat:
Înfloreai fără păcat într-un pom adevărat
Când eram mai tânăr şi la trup curat.
Lângă tine cu sfială m-am culcat.
Şi dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat
Când eram mai tânăr şi la trup curat.
Carnea noastră doar mai ştie-al ei parfum.
Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au
Şi cad toate (mâine) putrede pe drum.
Pe acel care ne-a ispitit subt pom,
Şi când pomul flori va da, fă-i să-i cadă carnea grea
Cum va căde după cântec mâna mea!
dar eu mă îndrept tot mai des
spre locuri cu totul umile
unde am fost îngenunchiat: unde nimeni
nu era lîngă mine: unde trebuia să pompeze inima
să pompeze străin era totul
ca la benzinărie... nu mi-a lipsit curajul
de-a mă duce acolo unde nu te-ajută nimeni
şi tot ce m-a lovit eu am primit în faţă
dar e celula morţii sunt acei pumni în inimă
razele reci de sticlă ale lunii
cînd cel pribeag în Ţara
Verii suspinînd se-ntoarce doar
să-ţi spună că nu e Moarte
şi aceasta nu e un lucru fericit!
pe-o masa, întinsa,
cumplit suferea,
mama mea cea buna
pe-o masa;
dar pe cealalta
mama mea Moartea
goala, lungita, surâdea
atât de frumoasa
mama mea Moartea
surâdea
caci copilul ei ma nasteam
fara ca ea sa sufere!
Când nu voi pleca de-acasă,
O să iau....... scara cu mine
Voi urca în pod, știu bine
Unde e valiza veche
Plină de-amintiri, regrete,
De păpuși și jucării,
De când eram doar copii.
Ce frumos jucam scenete,
Doar cu prinți și Juliete
Eu, cu prietena de-o viață,
Ochii verzi, albă la față.
Ne certam, ca-n orice joacă
Ea, se prefăcea că pleacă
Dar stăteam pe gard proptite,
Încercând, mai pe șoptite
O firavă......... împăcare
Tocmai când venea mamare,
Să ne ducă la culcare!
P.S.
Anii au trecut...... deodată,
Grei, pentru această fată
Dulce, sinceră păpușă
La noroc, fără de ușă.
De ani buni eu joc sceneta,
Fără prietena mea, Greta!
Vă doresc o seară bună,
Cu noroc, cât într-o lună!
| Linda Maria Baros | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 6 august 1981 București |
| Naționalitate |  română |
| Cetățenie | România Franța |
| Ocupație | poetă, traducătoare, critic literar |
| Limbi | limba franceză[1] |
| Studii | Universitatea Sorbona (Paris) |
| Activitatea literară | |
| Activă ca scriitoare | Literatura secolului XXI |
| Opere semnificative | Casa din lame de ras |
| Note | |
| Premii | Prix Guillaume Apollinaire (Franța, 2007), Premiul pentru Vocație Poeticǎ (Franța, 2004) |
| Prezență online | |
| Site web | |
Modifică date / text  | |
Linda Maria Baros (n. 6 august 1981, București) este o poetă, traducătoare și critic literar de origine română. Locuiește de mulți ani la Paris, în Franța. Critica literară franceză consideră că este o poetă importantă,[2][3] una dintre vocile care s-au afirmat cel mai puternic astăzi.[4] Laureată a celebrului premiu de poezie Prix Guillaume Apollinaire (Franța, 2007). [5] Secretară generală a premiului (din 2014).[6] La 31 de ani, Linda Maria Baros a devenit membră titulară a Académiei Mallarmé, din Franța.[7]
Poeziile sale au apărut în cărți de poezie tipărite în 28 de țări.
Biografie
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
- Conferențiar universitar atestat în Franța (din februarie 2012)
- Secretară generală – Collège de Littérature Comparée, Paris ("Colegiul de Literatură Comparată", din 2011) [8]
- Doctor în literatură comparată (SUMMA CUM LAUDE) la Universitatea Paris-Sorbonne, precum și la Universitatea București [9]
- Studentă la Universitatea Paris-Sorbonne, Paris IV – literatură modernă ; master și diplomă de studii aprofundate [10]
- Elevă a Școlii Centrale (București) și a Liceului Victor-Duruy (Paris)
- Secretară generală – Prix Apollinaire, cel mai important premiu de poezie din Franța și din lumea francofonă (Premiul Apollinaire, din 2014) [11]
- Directoare a Festivalului franco-englez de poezie, Paris, Franța (din 2014)
- Membră titulară a Academiei Mallarmé, Franța (din mai 2013)
- Redactor șef al revistei internaționale de poezie și artă vizuală La traductière (Paris, Franța, din 2013).[12]
- Membră (aleasă pe viață) a juriului de poezie al Premiului Guillaume Apollinaire, Franța (Prix Apollinaire, din 2011)
- Membră a juriului francez de poezie Max-Pol Fouchet – format din importante personalități literare (2010 - 2012)
- Editor asociat, revista "Cinematografic Art & Documentation", Universitatea Hyperion, București (din 2010)
- Responsabilă a secției de poezie a revistei literare Seine et Danube, Paris (2009 - 2010)
- Secretară generală adjunctă a Asociației La Nouvelle Pléiade, Paris (Noua Pleiadă, din 2009)
- Ambasadoare culturală a României în cadrul Sezonului Cultural European, Paris (2008)
- Secretară adjunctă a Asociației Traducătorilor de Literatură Română cu sediul la Paris (2006 - 2010)
- Lector în cadrul uneia dintre marile edituri franceze (din 2005)
- Inițiatoare și coorganizatoare a festivalului Primăvara poeților / Le Printemps des Poètes în România (începând din 2005)
- Fondatoare și directoare a revistei literare VERSUs/m, București (din 2005)
- Membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 2002).
Opera literară
A debutat în anul 1988 cu o poezie publicată într-o revistă literară.
Poezie
- L’Autoroute A4 et autres poèmes (Autoruta A4 și alte poeme), Cheyne éditeur, Franța, 2009 ISBN 978-2-84116-147-8
- La Maison en lames de rasoir, Cheyne Éditeur, Franța, 2006, ediția a doua în 2008 ISBN 978-2-84116-116-4 Volum editat și în limba română: Casa din lame de ras, Editura Cartea Românească, București, 2006
- Le Livre de signes et d’ombres, Cheyne Éditeur, Franța, 2004. ISBN 978-2-84116-096-9 Volum editat și în limba română: Dicționarul de semne și trepte, Editura Junimea, Iași, 2005
- Poemul cu cap de mistreț, Editura Vinea, București, 2003
- Amurgu-i departe, smulge-i rubanul!, București, 2001
Poeziile Lindei Maria Baros au apărut în peste 28 de țări : Franța, Anglia, Irlanda, SUA, Spania, Olanda, Belgia, Italia, Germania, Elveția, Luxemburg, Maroc, Serbia, Macedonia, Slovenia, Bulgaria, Albania, Croația, Letonia, Ucraina, Turcia, Canada, Bangladeș, Iran, Japonia, Finlanda, Mexic, China etc.
Versurile sale au fost proiectate pe fațadele unor clădiri, imprimate pe pungi, cutii, rochii, umbrele, poncho, încălțăminte de lux sau gravate pe scaune din oțel inoxidabil – așa cum apar în opera sculptorului Michel Goulet comandată de Muzeul Arthur Rimbaud din Franța[13][14]
A participat la 64 de festivaluri internaționale de poezie si la peste 500 de întâlniri cu publicul.
Dramaturgie
- Marile spirite nu se ocupă niciodată de nimicuri, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2003
- A venit la mine un centaur..., META, București, 2002. Volum editat și în limba franceză: Un centaure est venu chez moi..., META, București, 2002.
Pagini critice
- Passer en carène (volum scris în franceză), Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005
- Les Recrues de la damnation (volum scris în franceză), Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005.
Traduceri
Linda Maria Baros a semnat peste 30 de traduceri, dintre care 17 volume în limba franceză. Se numără printre cei mai importanți traducători de limbă română în limba franceză și viceversa. [15]
- A tradus și a publicat peste 80 de poeți români în diferite țări.[16]
- În limba franceză, a semnat antologii din operele poeților Nichita Stănescu, Angela Marinescu, Ioan Es. Pop, Marta Petreu, Floarea Tutuianu sau a tradus volume de Mircea Bârsilă, Magda Cârneci, Simona Popescu, Manfred Szilagyi etc.
- De asemenea, a publicat în limba franceză două antologii de poezie română contemporană, l’Anthologie de la poésie roumaine contemporaine (20 autori, Confluences poétiques, 2008, Franta) și l’Anthologie de la poésie roumaine contemporaine. 1990-2013 (13 autori, Tracus Arte, 2013).
- 7 dosare de poezie română și zeci de grupaje poetice în traducerea sa au apărut în reviste din Franța, Canada, Italia, Spania, Luxemburg, Belgia etc.
- Din franceză/engleză/spaniolă/olandeză a tradus în română volume de versuri de Henri Michaux, Boris Vian, Guy Goffette, Collette Nys-Mazure, José Luis Reina Palazón, Maria Antonia Ortega, Jan H. Mysjkin sau romane de Alphonse Daudet, Johanna Spyri, James Oliver Curwood etc.
- În 2008, a realizat Biblioteca ZOOM. Această bibliotecă virtuală reunește 140 de autori traduși și publicați de Linda Maria Baros.
Colaborări
Colaborează cu poezie, critică literară și traduceri la revistele Po&sie, Aujourd’hui poème, Siècle 21, Poésie/première, NUNC, Poésie 2003, Europe, La Revue littéraire, Bacchanalles, Confluences poétiques, Pyro, Seine et Danube, MIR, La page blanche, La traductière, Hauteurs, Littérales, Ici & Là, L’Écho d’Orphée, Le Bateau Fantôme, Recours au poème, Levure Littéraire (Franța), Poetry Review, Horizon Review (Anglia), Irish Examiner (Irlanda), Électron libre (Rabat, Maroc), Galateea, Observator München, lirikeline.org (Germania), Pleiades, International Notebook of Poetry/Caietele internaționale de poezie (SUA), Bunker Hill (Olanda), ABC, Alora, la bien cercada, El Coloquio de los Perros, munditaçôes (Spania), Contre-jour, Langage & créativité (Canada), Le Journal des Poètes, Langue vive, Revolver, Poëziekrant, Deus ex machina (Belgia), Le Quotidien, Tageblatt, Le Jeudi (Luxemburg), Gradina, Политика, Književni list (Serbia), Scritture Migranti, Formafluens (Italia), Semn (Republica Moldova), "România literară", Viața românească, Luceafărul, Ramuri, Adevărul literar și artistic, Ziua literară, Contemporanul, Luceafarul de dimineață, Argeș, Calende, Cafeneaua literară, Tribuna, Astra, Familia, Noua literatură, Academia de poezie, Ziarul de duminica, Apostrof, Conta, Arca (România), La Revue de Belles Lettres (Elveția), Shirdanra (Bangladeș), yasakmeyve (Turcia), Beagle (Japonia), LA OTRA (Mexic) etc.
Poezie – volume traduse în alte limbi
- neerlandeză – De Autosnelweg A4 en andere gedichten (Autostrada A4 și alte poeme), traducere de Jan H. Mysjkin, Poëziecentrum, Gent, Belgia, 2014 ISBN 9789056554453 [17]
- letonă – Bārdasnažu asmeņu nams (Casa din lame de ras), traducere de Dagnija Dreika, Daugava, Riga, Letonia, 2011 ISBN 978-9984-41-053-1[18]
- bulgară – Къща от бръснарски ножчета (Casa din lame de ras), traducere de Aksinia Mihaylova, Fundatia pentru Literatura Bulgară, Sofia, Bulgaria, 2010 ISBN 978-978-954-677-0[19]
Manuale școlare
- Poemul Caii de mină scris de Linda Maria Baros a fost inclus în Limba și literatura româna. Manual de clasa a XII-a, Editura Paralela 45, 2007. ISBN 978-973-47-0141-4
Antologii
Poemele Lindei Maria Baros au apărut în peste 40 de antologii din întreaga lume [20], printre care:
- Les rencontres poétiques franco-chinoises, Zhongkun, China 2014[21]
- Poesia romena. Sogno suono segno (Poezia româna. Visul semn sonor), Edizioni Il Foglio Letterario, Italia, 2014 [22]
- Liberté de créer, liberté de crier (Libertatea de a crea, libertatea de a striga), éditions Henry, Franța, 2014
- Affiche ton poème ! 30 poètes pour le droit des enfants à la poésie (Afișează-ți poemul ! 30 de poeți pentru dreptul copiilor la poezie), album, éditions Rue du monde, Franța, 2014
- Cartea Poeziei 2013, Editura Lumina, Chișinău, Republica Moldova, 2013
- L’Alveare d’oro dell’invisibile, 150 anni di poesia romena, editura Contact international, România, 2013
- VERSschmuggel/réVERSible, cu CD, Wunderhorn & La passe du vent, Germania/Franța, 2012
- Resistenze bruciate. Da Angela Marinescu a Linda Maria Baros, Edizioni Akkuaria, Catania, Italia, 2012 - 11 poete [23]
- Pas d’ici, pas d’ailleurs - athologie poétique francophone de voix féminines contemporaines, Éditions Voix d’encre, Franța, 2012[24]
- Poeti romena al bivio : continuita e rottura Editura Scrisul românesc, România, 2012 - 25 poeți [25]
- Zeitkunst. Internationale Literatur, Verlagshaus J. Frank & Edition Polyphon, Germania, 2011[26]
- Les Très riches heures du Livre pauvre ("Foarte bogatele ore ale cărții sărace"), album, Éditions Gallimard, Franța, 2011 [27]
- Anthologie de la poésie érotique féminine contemporaine de langue française, Franța, 2011[28]
- antologia Festivalul International Zile si nopti de literatura - The International Days and Nights of Literature, Uniunea Scriitorilor din România, 2011[29]
- Entre estas aguas : poetas del mundo latino 2009, Universidad Autónoma de Nuevo León, Mexic, 2010[30]
- "Europski glasnik", Hrvatsko drustvo pisaca, Zagreb, Croația, 2010[31]
- Runoilevien naisten kaupunki, Tammi, Helsinki, Finlanda, 2010[32]
- Cheyne, 30 ans, 30 voix, Jean-François Manier éd., Cheyne, Franța, 2010[33]
- Poezia antiutopica, antologie de Daniel D. Marin, Paralela 45, România, 2010[34]
- Couleurs femmes, Le Castor Astral & Le Nouvel Athanor, Franța, 2010fr [35]
- Anthologie de la poésie amoureuse, antologie de Marc Alyn, Écriture, Franța, 2010fr [36][37]
- Kijk, het heeft gewaaid, Poetry International, Rotterdam, Olanda, 2009[38]
- Ailleurs 2008. Une année en poésie (Altundeva 2008. Un an de poezie), Muzeul Arthur Rimbaud, Charleville-Mézières, Franța, 2009
- Poesía francesa contemporánea. Diecisiete poetas (Poezie franceză contemporană. Șaptesprezece poeți), antologie de Lionel Ray, Éditions Lancelot, Spania, 2008[39]
- Poëzie van dichters uit de hele wereld. Poetry International 2008, Rotterdam, Olanda, 2008
- Poésies de langue française. 144 poètes d’aujourd’hui autour du monde (Poezie în limba franceză. 144 de poeți de astăzi din întreaga lume), Collection « Anthologie Seghers », Editions Seghers, Franța, 2008fr [40]
- Voix de la Méditerranée 2008, Éditions Clapas, Franța, 2008
- Literatura tânără 2007, Uniunea Scriitorilor din România, 2007
- VERSUs/m - Zoom 2007, Editura Exigent, România, 2007
- L’année poétique 2005 – anthologie Seghers, éd. Patrice Delbourg et Jean-Luc Maxence (Anul poetic 2005 - antologie a editurii Seghers), Franța, 2006[41]
Premii literare
- Marele Premiu de poezie Nichita Stănescu, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, 2013[42]
- Premiul național Ion Minulescu, România, 2008 [43]
- Premiul Guillaume Apollinaire - pentru volumul La Maison en lames de rasoir, Cheyne Éditeur, Franța, 2007 - cel mai important premiu de poezie din Franța și din lumea francofonă [44]
- Premiul pentru Vocație Poeticǎ – Le Livre de signes et d’ombres, Cheyne Éditeur, Franța, 2004[45]
- Premiul pentru traducere al Academiei Internaționale Mihai Eminescu, România, 2002[46]
- Premiul pentru traducere Les Plumes de l'Axe, Franța, 2001[47]
- Premiul de poezie al Universitatii Sorbona în cadrul festivalului Le Printemps des Poètes, Franța, 2001[48]
Burse de traducere
- "VERSschmuggel", Berlin (Germania), 2011 [49]
- Vertalershuis (Casa Traducǎtorilor), Amsterdam (Olanda), 2007[50]
- Centre de Rencontres Abbaye Neumünster (Luxemburg), 2006
- The 3rd Poetry Translation Workshop The Golden Boat (Slovenia), 2005
- Collège Européen des traducteurs littéraires de Seneffe (Belgia), 2003
Festivaluri internaționale
Linda Maria Baros a fost invitată la peste 60 de festivaluri internaționale de poezie [51], printre care:
- Les rencontres poétiques franco-chinoises, Pekin, China, 2014 [52]
- Cork Spring Festival, Irlanda, 2014 [53]
- Felix Poetry Festival, Belgia, 2014
- Festivalul internațional Voix de la Méditerranée, Lodève, Franta, 2014
- Festival C'mouvoir, Saignes, Franta, 2014
- Acadie Rock, Acadie, Canada, 2013 [54]
- Festivalul acadian de la Caraquet, Nouveau-Brunswick, Canada, 2013 [55]
- Festivalul internațional Voix de la Méditerranée, Lodève, Franța, 2013[56]
- Biennale de la poésie / Poètes du monde, Saint-Quentin-en-Yvelines, Franța, 2013
- Primăvara europeană a poeziei, Chișinău și Soroca, Republica Moldova, 2013
- Festivalul franco-englez de poezie, Franța, 2013
- Le Printemps des Poètes, Franța, 2013 [57]
- Festivalul Littératures étrangères, Audincourt, Franța, 2012[58]
- Novi Sad International Festival, Serbia, 2012
- Festivalul internațional Voix de la Méditerranée, Lodève, Franța, 2012
- Le Printemps des Poètes, Paris, Franța, 2012
- Zeitkunst Festival, (Germania), 2011[59]
- Festivalul internațional Encuentro de Poetas del Mundo Latino, (Mexic), 2011 [60]
- Poesiefestival, Berlin, (Germania), 2011 [61]
- Festival internațional Voix de la Méditerrané, Lodève, (Franța), 2011 [62]
- Festivalul internațional Zile și nopți de literatură de la Neptun (România), 2011 [63]
- Festivalul MidiMinuitPoésie, Nantes (Franța), 2010fr [64]
- Festivalul Mucho Más Mayo (Spania), 2010
- La Biennale Internationale de la Poésie, Liège (Belgia), 2010 [65]
- Voix de la Méditerranée, Lodève (Franța) 2010
- Le Festival International de Poésie Wallonie-Bruxelles, Namur (Belgia), 2010
- Le Festival franco-anglais de poésie (Franța), 2010
- Le Printemps des Poètes (Franța), 2010
- Festivalul À vous de lire (Franța), 2010
- Festivalul DécOUVRIR, Concèze (Franța), 2010
- Terre et poésie (Franța), 2009
- Biennale de la poésie, Saint-Quentin-en-Yvelines (France), 2009 fr [66]
- Festivalul Le Printemps des Poètes (France), 2009
- Paris en toutes lettres (France), 2009
- Festivalul Lectures sous l’Arbre (France), 2009
- Festival International de la Poésie, Trois-Rivières Québec (Canada), 2008
- Poetry International, Rotterdam (Olanda), 2008en [67]
- Les Voix de la Méditerranée, Lodève (Franța), 2008
- Festivalul Primavera dei Poeti (Italia), 2008
- Le Printemps Balkanique. Insolite Roumanie (Franța), 2008
- La Mar de Letras, Cartagina (Spania), 2008
- Le Printemps des Poètes (Franța), 2008
- World Poetry Day, Belgrad (Serbia), 2008
- Festivalul Le Printemps des Poètes (Luxemburg), 2008
- Festivalul Dacia - Méditerranée (Franța), 2007
- Festivalul Lectures sous l’Arbre (Franța), 2007
- Festivalul Le Printemps des Poètes, Paris (Franța), 2007
- Festivalul internațional de poezie Teranova (Franța), 2006
- Odyssey International Festival, Amman (Iordania), 2005
- Biennale Internationale de Poésie, Liège (Belgia), 2005
- Festivalul Le Printemps des Poètes, Paris (Franța), 2005
- Festivalul internațional de poezie, Rabat (Maroc), 2004
- Festivalul internațional de literatură, Neptun, (România), 2001
Ies pe stradă cu îngerul
Ies pe stradă cu îngerul, ca un lanţ înfăşurat pe mână.
Albită de varul pereţilor.
Bărbaţii pe care-i întâlnesc
îmi ling mâna şi gleznele,
mă urmează-ndeaproape.
Calc pe ei ca pe nişte cărbuni aprinşi,
ca pe valuri, pe-acoperişuri.
N-am nici o milă
pentru bărbaţii care mă iubesc.
Lanţul meu le-a crăpat pe spate pupile de şarpe.
Mă salută cei care-au dormit
pe marginea înaltelor acoperişuri,
cei care şi-au dus plămânii până-n adâncul apelor
– ca pe nişte câini subţiri de vânătoare –
şi i-au obişnuit să respire acolo.
Mă salută, de jos, ceilalţi – civilii. Atinşi de comatoză.
Cei care-au dinţii sparţi cu ranga.
Magnificele clinici, interpuşii.
Dezmoşteniţii sorţii mă salută, contuziile, tusea.
Poate, sub pat, ţevile puştii fumegă încă.
Am ieşit pe stradă cu îngerul. Mă-ntorc acasă.
Ca un lanţ înfăşurat pe mână.
Aceste zvelte forme ale cunoaşterii
Stăm cu toţii în acvariul sălii de aşteptare.
La toaletă e linişte, e pace, e clor.
Şi dintr-odată, pe neaşteptate, intră înotătoarele
– înalte şi subţiri –,
coborând în viteză de pe faleze,
cu bărbaţii ascunşi sub costumul de baie.
Pubisul lor bombat luminează
ca un triunghi negru, reflectorizant, feţele camionagiilor.
Însă camionagiii, da, se uită la ele cu subînţeles.
Fiindcă ele au sexul în formă de H,
de la constanta de expansiune a Universului.
Iar noi stăm cu toţii în acvariul sălii de aşteptare.
Într-un fel de aşteptare chimică.
Universală.
Podul triplu. Chiulasa ochiului pineal
Ca şi cum ai vrea să treci, împărţit în trei,
peste blândul râu Ljubljanica,
să încolţeşti la capătul podului
vietatea solzoasă a pieţei
care se-nvârteşte acolo în loc,
ca un fierăstrău circular.
Mama, plângând cu sacoşa de legume în braţe.
Poate ea ţi-ar aduna de jos, cu mâinile goale,
carnea răzuită de pe oase.
Ochiul închis, pineal.
Mama, ea ar şti cum s-a rotunjit lacrima în tine,
ghemuită ca o fiară,
după legea suprafeţei celei mai mici
pe care se poate-ntinde durerea.
Cum s-a rotit acolo, în loc, întunecată, lacrima, ca o foreză,
vârtejul de sânge cu care-ai încălzit treptele catedralei,
zidurile, cadenţa tirului;
în care ea, mama, îţi spală îndelung,
ca unui fiu pierdut, tăpile şi unghiile smulse.
În spate este podul triplu:
pe care pleci, dacă pleci,
pe care vii, dacă vii,
pe care pleci.
Ochiul închis, pineal. Chiulasa.
Tăcute, tobele feselor, elizeele publice…
Nu-i vezi cum trag la edec gările,
cum îşi vând la colţuri sala paşilor pierduţi,
acceleratele prinse-n muşchiul buccinator al gării,
cheiţa de la gât, basmele,
cum şi le vând pe clipe adânci de delir.
Se-nvât pe-acolo năuci, într-o dulce lucire;
şi-au sumes până la genunchi un crac de-al pantalonilor
– de parc-ar fi nişte piraţi –,
caută golfuri în zare, le mişună peştii-n hublouri.
Sau umblă cu nişte batiste lungi,
fâlfâind în buzunarul de la spate,
ca nişte efluvii revărsate dintr-o sticlă secretă,
dintr-un Molotov…
Cu batistele-astea,
care le-atârnă ca un muşchi elevator căzut pe coapsă,
cu batistele-şi fac semn,
într-o chemare numai de ei auzită
(oh, cine să le vadă ghemotocul de cârpe din gură?!),
într-un prelung şi tandru adio,
de pe lustruitele peroane ale disperării,
de pe cheiurile urinoarelor...
Şi trec nevăzuţi prin vitrine.
Îşi închipuie că scapă de singurătate.
Nimeni nu-i ştie.
Coloane lungi se-adună-n capiteluri.
Periferiile, neruşinatele periferii…
Oh, frumos mă iubeşti tu de departe,
prin binoclul urechii tale-nfundate
cu muşuroaie de furnici electrice!
Până la tine – am crezut – sunt două ploi fine.
Dar tu ai pus peste noapte-ntre noi
periferiile neruşinate, marile silozuri
cu aerul lor de tomberon, de tampax,
cu extensorul lor coclit,
pe unde free runner-ii
se sparg – într-un mare ecart – peste HLM-uri,
zonarzii cu priviri de picamer
se-nţeapă, trag pe nas, treaba lor,
rackeţii, laďezzii, vagabontzii treieră spaţiul,
se-adună-n ciorchine pe coarde şi urlă prelung.
Tu ai pus peste noapte-ntre noi periferiile.
Ai fugit – mi s-a părut – ca un cerb înalt
care trăieşte numai în alergare…
– Ca un metrou am fugit… mi-ai răspuns
(cu vocea pierdută în binoclul urechii, electric),
… ca un metrou ajuns la staţia terminus,
unde-i cad roţile moi într-o rână
şi capul i se rostogoleşte-n ţărână…
Spre Obelisc
Spre Obelisc,
pe unde Champs Elysées-ul atinge orgasmul,
pe unde latră ogarii violeţi ai neoanelor
şi-ţi aburesc genunchii cu limba lor fierbinte,
de natriu,
pe-acolo să-ţi pierzi tu urmele…
Iar fiecare răscruce (graţioasă ca o tânără parcă)
să-ţi smulgă mădularele,
să ţi le-azvârle-n borcanul cu formol al gangurilor.
Da, în ganguri, unde pârjolesc
aruncătoarele de flăcări ale nopţii,
unde, pe trei euros, te trag garizii
şi-ţi bagă sub nas ceasuri Rolex,
unde arzoaicele, pe douăzeci,
îţi vâră-n pantaloni
gingii de glaşpapir şi de flex.
Lupi roşii vin în goană după tine,
cu dinţii lor ascuţiţi îţi încearcă, în joacă,
feroce, călcâiul,
ţiganii-şi smulg premolarii de aur (dar numai un pic),
te joacă pe câte-un raclaj în răspântii
şi jură pe foarfeci să moară la Bazargic!
Spre Obelisc,
să nu-ţi mai ştiu de nume…
Trupul meu îmbracă alte holograme
A plecat departe trupul meu din acest aşternut.
După ce şi-a hrănit, ca un cuţit, rana.
Vehement şi disperat, cu furie.
Umărul acela nu se mai zbate, sub îmbrăţişarea
de pokemon trash, de zgură a respiraţiei mele.
Îmbracă alte cămăşi de ciprină.
Pe străzi îndepărtate se-nnoadă pasul lui.
Jumătăţi de femei deschid dimineaţa obloanele
şi-şi arată în holograma ferestrei cu dublu vitraj
coapsele dublate cu afişe.
Pe genunchii lor înroşiţi
se rostogolesc capetele bărbaţilor,
cu genunchii lor în flăcări scriu ei tremurat,
în aer, pe podele.
După el mă uit, până la mari depărtări,
ca şi cum aş privi
printr-un câine.
Până când dimineaţa, într-o ejaculare turbată,
i se repede-n faţă.
IZABELA SADOVEANU EVAN
| Izabela Sadoveanu-Evan Isabella Sadoveanu, Izabela Morțun, Izabela Sadoveanu-Andrei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 24 februarie 1870 probabil în Săucești, județul Bacău |
| Decedată | (71 de ani) |
| Naționalitate | Română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | critică literară, jurnalistă, poetă, profesoară, activistă |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea din București |
| Activitatea literară | |
| Activă ca scriitoare | 1890–1939 |
| Mișcare/curent literar | Poporanism, Impresionism, Viața Românească |
| Specie literară | eseu, poezie lirică |
| Modifică date / text | |
Izabela Sadoveanu-Evan (pronunțat în română [izaˈbela sadoˈve̯anu ˈevan], prenumele său a fost scris și Isabella sau Izabella, iar numele de familie a fost și Sadoveanu-Andrei; născută Izabela Morțun, pseudonime I.Z.S.D. și Iz. Sd.;[1] n. 24 februarie 1870 – d. 6 august 1941) a fost o critică literară română, jurnalistă de opinie, poetă și militantă feministă. Ea și-a petrecut tinerețea ei ca susținătoare a socialismului și s-a raliat politicii de stânga pentru restul vieții ei, în primul rând ca reprezentantă a cercurilor poporaniste și prietenă personală al criticului cultural Garabet Ibrăileanu. Sub îndrumarea lui Ibrăileanu, Sadoveanu a scris pentru revista Viața Românească, unde a încercat să împace naționalismul și tradiționalismul etnic cu estetismul. În calitate de critic literar, ea a promovat recunoașterea simbolismului ca un fenomen cultural independent și a comentat progresele moderne în literatura engleză.
Izabela Sadoveanu (24 februarie 1870, Săuceşti, judeţul Bacău - 6 august 1941, Bucureşti) este o traducătoare şi critic literar. Este fiica Eleonorei (născută Dumitriu) şi a lui Gheorghe Morţun; va fi adoptată la scurt timp după naştere de Mia şi Alexandru Andrei. Urmează ciclul primar la Bacău, apoi la Iaşi Institutul Pedagogic (1881-1886), 2 ani frecventând cursuri de filosofie şi fiziologie la Universitate, în paralel cu pensionul de fete „Dodun des Perrieres", unde este şi pedagogă pentru clasele mici. Din această perioadă datează primele contacte cu ideile socialiste, participarea la cercul lui Ioan Nădejde şi frecventarea grupului de la „Contemporanul", a cenaclului condus de Nicolae Beldiceanu (unde îl cunoaşte pe Ion Creangă).
În 1891 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Tot acum obţine postul de profesoară de filosofie şi pedagogie la Şcoala „Penetis-Zurmale" din Brăila. Aici şi la Galaţi se implică intens în organizarea mişcării socialiste. Îi vizitează la Bucureşti pe C. Dobrogeanu-Gherea şi pe Anton Bacalbaşa, îi cunoaşte pe I.L. Caragiale, B. Delavrancea, Al. Vlahuţă. În 1898 se căsătoreşte cu Alexandru Sadoveanu, ofiţer, fratele mai mare, după tată, al lui Mihail Sadoveanu, şi câţiva ani va profesa la Focşani. În 1908 este transferată la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. În 1912 devine studentă la Institutul Pedagogic „Jean-Jacques Rousseau" din Geneva, pe care îl va absolvi în 1915. Este directoare a liceului de refugiaţi din Iaşi (1917-1919), a Şcolii Normale „Elena Doamna" din Bucureşti (1919-1926), profesoară la Şcoala de Puericultura şi Educatoare (1926-1936) şi consilier în Ministerul Instrucţiunii (1932-1936).
Sadoveanu este o strălucită militantă pentru noile curente în pedagogie, în primul rând pentru ideile şcolii active, are o viziune modernă în problema învăţământului pentru fete şi a educaţiei lor, iniţiază la noi şi susţine metoda Mariei Montessori (1916). Este autoare, împreună cu C.I. Angelescu, a primului manual românesc de psihologia copilului, manifestă o preocupare constantă pentru îndrumarea lecturii copiilor pe vârste, scrie numeroase articole despre cartea şcolară, editează împreună cu Mihail Sadoveanu un volum de lecturi istorice şi geografice pentru elevi, traduce Insula comorii de Robert Louis Stevenson. S-a remarcat, de asemenea, ca o perseverentă luptătoare pentru emanciparea femeii (în 1923, ca delegată la Societatea Naţiunilor şi în Biroul Internaţional al Muncii, va susţine cu ardoare principii feministe) şi ca o lucidă militantă antifascistă (din 1936 este secretară a Comitetului Naţional Permanent pentru Pace, al cărui preşedinte de onoare era Nicolae Titulescu).
Debutează în 1890, cu poezii, semnate Izabela Andrei, la „Şcoala nouă" din Roman, alături de G. Ibrăileanu etc., dar îşi începe cariera de critic literar mai târziu, la cotidianul „Voinţa naţională" (1904), cu un articol despre debutul lui Mihail Sadoveanu, urmat în 1905 de Artă şi morală, o primă intervenţie polemică adresată lui H. Sanielevici, ca răspuns la textul denigrator al acestuia cu privire la literatura lui Sadoveanu. Confirmarea vocaţiei critice vine ulterior, odată cu apariţia revistei „Viaţa românească" (1906), la care va publica aproape un deceniu. Va scrie şi la „Adevărul", „Dimineaţa" (redactează în 1932 „Pagina femeii"), dar mai cu seamă la „Adevărul literar şi artistic", unde va deţine şi rubrica intitulată „Cărţi şi reviste", fiind prezentă în paginile revistei din 1925 până în 1939, precum şi la „Noua revistă română", „Drapelul", „Povestea vorbei", „Educaţia", „Renaşterea română", „Lamura", „Gazeta cărţilor", „Boabe de grâu" etc. Semnează şi Evan, Izabela Sadoveanu-Evan.
În cronicile şi eseurile sale Sadoveanu, influenţată de Hippolyte Taine, susţine importanţa criticii ştiinţifice, ca demers imparţial, fără păreri preconcepute şi total subordonat operei literare. Mai ales în perioada de la „Viaţa românească" autoarea se remarcă prin incisivitatea ideilor şi tonul polemic. Volumul Impresii literare (1908) strânge articole despre scriitori cu vederi socialiste (O. Carp, Sofia Nădejde), dar şi despre D. Anghel şi Mihail Sadoveanu. În aceeaşi revistă Sadoveanu i-a susţinut pe St. O. Iosif, I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voineşti, Panait Cerna, iar mai târziu, la „Adevărul literar şi artistic", va scrie despre Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Jean Bart, Ionel Teodoreanu, Mihai Ralea, Demostene Botez, G. Călinescu. Dintre poeţi, l-a apreciat în mod deosebit pe Tudor Arghezi, dar şi pe Al. A. Philippide, Lucian Blaga, Ion Pillat, Adrian Maniu, Mihai Codreanu, G. Topârceanu.
Sadoveanu semnează în presă pagini despre importanţa culturalizării celor mulţi şi despre probleme sociale, în paralel cu eseuri despre curente literare la modă şi despre personalităţi literare. Este foarte receptivă faţă de literatura străină, cunoaşte scrierile şi ideile lui Anatole France, Romain Rolland, opţiunile lui Louis Aragon, realismul lui D.H. Lawrence, vizionarismul lui J.B. Priestley, comentează favorabil, înaintea multora, proza lui Franz Kafka. De asemenea, recenzează autori italieni (Giacomo Leopardi, Luigi Pirandello) şi ruşi (I.S. Turgheniev, F.M. Dostoievski, L.N. Tolstoi, A.P. Cehov) şi în mod deosebit „literatura proletariatului aşa cum a realizat-o Maxim Gorki". Iniţiată la „Viaţa românească" şi continuată la „Adevărul literar şi artistic", seria unor profiluri feminine le cuprinde pe Irene Toliot-Curie, Anna de Noailles, Katherine Mansfield, Virginia Woolf, George Sand, Colette, surorile Bronte.
În cronici Sadoveanu le susţine pe Elena Farago, Hortensia Papadat-Bengescu, Otilia Cazimir şi, fidelă principiilor feministe, vorbeşte cu implicare despre greutăţile şi prejudecăţile pe care le au de surmontat scriitoarele. Memorialistica, editată postum, în 1980, cuprinde portrete ale scriitorilor de la „Viaţa românească" şi mai ales ale fruntaşilor mişcării socialiste. Atmosfera entuziast-revoluţionară de la începutul secolului al XX-lea din mediile socialiste şi radical burgheze este prinsă aici cu acuitate.
Opera
• Impresii literare, Bucureşti, 1908;
• Educaţia estetică şi artistică din ultimele două decenii, Bucureşti, 1911;
• Educaţia nouă. Îndrumări pentru părinţi şi educatori, Bucureşti, 1930;
• Teatru pentru copii şi tineret, Bucureşti, 1931;
• Ion Teodorescu, Din lumea umbrelor. Izabela Sadoveanu, Sufletul altor generaţii. Amintiri, ediţie îngrijită de Aristiţa Avramescu, prefaţă de Tiberiu Avramescu, Bucureşti, 1980;
• Cărţi şi idei, I-II, ediţie îngrijită şi prefaţă de Margareta Feraru, Bucureşti, 2001.
Antologii
• Să ne cunoaştem neamul şi ţara, cu ilustraţii de Magdalena Iorga, Bucureşti, 1933 (în colaborare cu Mihail Sadoveanu şi Ion Simionescu).
Traduceri
• Grazia Deledda, Valurile vieţii, Bucureşti, 1909;
• Matilde Serao, Mama vitregă, Bucureşti, 1910;
• Giovanni Verga, Tire de tigroaică, Bucureşti, 1923.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu