9. /4 AUGUST 2021 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET

VALENTINA CREȚOIU

Valentina Crețoiu (n. 12 martie 1909, București – d. 4 august 2003, Breaza) a fost o soprană română de reputație internațională.

În 12 martie s-au împlinit 112 ani de la nașterea uneia dintre cele mai mari soprane pe care le-a avut țara noastră - Valentina Crețoiu. În 1929, la 20 de ani, tânăra singuratică și introvertită ce se apropiase cu dăruire de arta lirică avea să cucerească publicul cu puritatea interpretărilor sale vocale. Cu personajul Violetei Valery dintr-o producţie studenţesacă a operei "Traviata" îl determină pe dirijorul Ionel Perlea să-i ofere un contract la opera bucureșteană, unde debutează în opera "Tannhauser" de Richard Wagner. Urmează Lauretta din "Gianni Schicchi" de Puccini, Margareta din "Faust", Sophie din "Cavalerul rozelor" de Richard Struss și recitaluri de lied. În 21 decembrie 1930, soprana Valentina Crețoiu este prima interpretă a celor 7 lieduri pe versuri de Clement Marot, acompaniată la pian chiar de George Enescu.

Muzicalitatea sa rafinată, acurateţea vocală şi stilistică, rafinamentul jocului actoricesc, inteligenţa, delicateţea feminină şi frumuseţea caracterului, îi asigură un loc aparte între colegii de generaţie. Apare cu succes în toate premierele bucureştene, dar şi în titluri deja existente: "Căsătoria secretă", "Parsifal", "Boris Godunov", "Lucia di Lammermoor", "Carmen", "Rigoletto", "Răpirea din serai". Valentina Crețoiu a cântat, la Opera Națională din București, 31 de ani și a împărtășit una dintre cele mai frumoase povești de dragoste cu baritonul Șerban Tassian, cel care i-a și devenit soț în 1936. Era iubită și idolatrizată, Șerban Tassian spunând, citez: "Nu există femeie mai frumoasă, mai inteligentă şi mai dulce, cu o aleasă clasă şi cu o mare forţă de caracter, o mai dăruită fiinţă pentru artă, ca Valentina!…" Alături de baritonul Șerban Tassian și de tenorul Dinu Bădescu, Valentina Crețoiu a susținut spectacole la operele din Viena, Graz şi Linz.

Originea socială și ideologia mentalității sale de viață s-au aflat în contrast cu regimul din perioada României comuniste, fapt care i-a prilejuit o serie de greutăți fiind anchetată, arestată, eliberată și apoi pensionată la o vârstă la care ar mai fi putut cânta. Recunoașterea meritelor sale artistice a venit abia în 2003, când, la 94 de ani, Valentinei Crețoiu i-au fost înmânate însemnele Ordinului Național Steaua României, în gradul de Cavaler.

Toate înregistrările realizate de Valentina Crețoiu sunt, astăzi, în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române.

Studii

A urmat cursurile Conservatoarelor din Cernăuți și din București, apoi s-a perfecționat la Viena și Berlin.

Cariera

A fost solistă a Operei Române din București, debutând la 20 de ani și cântând pe această scenă peste 4 decenii.

La un an de la debut (1928), Ionel Perlea o angajează la Opera Română. Considerată de Ioana Bentoiu, biografa artistei, ca posesoarea unei voci unice, care reuşeşte să interpreteze, în paralel, într-un singur an, roluri diferite cântate în trei limbi: „Rosina” din Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini şi „Butterfly” din Madama Butterfly de Giacomo Puccini, „Konstanze” din Răpirea din serai de W.A. Mozart şi „Margareta” din Faust de Charles Gounod, „Violetta” din Traviata de Giuseppe Verdi şi „Cherubino” din Nunta lui Figaro de Mozart. A fost distinsă cu Diploma de Onoare la Concursul Internaţional de Canto şi Pian de la Viena (1933). Au urmat contracte cu operele din Viena, Graz şi Linz, unde cântă cu soţul ei, Şerban Tassian, şi cu Dinu Bădescu.

A avut o voce de soprană lirico-dramatică, iar repertoriul a fost deosebit de vast, incluzând opere românești, germane, italiene, franceze, ruse, din perioada barocă până la contemporani. A cântat, de asemenea, lied și muzică vocal-simfonică, dar și operetă. A realizat un număr mare de înregistrări radiofonice. A întreprins turnee în Germania, Austria, Cehoslovacia, Bulgaria și Polonia. A fost și o actriță înzestrată, creând personaje de neuitat în operele pe care le-a interpretat. A predat canto, în particular, printre elevele sale figurând Ioana Nicola, Silly Popescu, Ioana Bentoiu, Rodica Bujor etc.

A fost căsătorită cu baritonul Șerban Tassian.

Odată cu instaurarea regimului comunist, încep problemele pentru Valentina Creţoiu. După o perioadă în care se părea că s-ar afla în graţiile regimului (primeşte titlul de Artist Emerit în 1954), este pensionată abuziv în 1961, an în care este arestată împreună cu partenerii săi de scenă, Tassian şi Bădescu, şi supusă, timp de şapte luni, unor anchete în beciurile Securităţii. Acuzată, printre altele, de „huliganism politic” sau ca „nevastă de bandit”, se propune de către procuror o pedeapsă de 12 ani, dar este graţiată, după ce a fost umilită de către colegii care au pactizat cu regimul.

În 1961, un grup de artiști de la Opera din București, între care un celebru trio de voci de aur, Șerban Tassian, Valentina Crețoiu și Dinu Bădescu, au fost arestați, anchetați sever timp de șapte luni la Securitate și condamnați apoi într-un proces calificat drept „sinistru”.

Cine răsfoiește Raportul Final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, poate descoperi mai multe episoade puțin cunoscute, momente în care cultura și politica au intrat într-un conflict ce a purtat marca arbitrarului și abuzului din partea regimului, dar și pe cea a delațiunii și a oportunismului din partea unora din lumea artistică.

Unul din aceste conflicte, s-a petrecut în 1961, cînd un grup de artiști de la Opera din București, între care un celebru trio de voci de aur, Șerban Tassian, Valentina Crețoiu și Dinu Bădescu, au fost arestați, anchetați sever timp de șapte luni în beciurile Securității și condamnați apoi la ani îndelungați de inactivitate, într-un proces calificat de raport drept „sinistru” pentru o vină denumită „huliganism politic”. Artiștii au fost apoi brusc grațiați, dar la sinistra judecată, în care procurorul a cerut 12 ani de închisoare, s-a adăugat un al doilea așa-numit „proces public” în care cunoscuții soliști au fost înfierați și umiliți de colegii lor.

Din păcate, raportul trece adesea sumar peste asemenea momente istorice, iar documentele procesului amintit nu au fost publicate în volumul anexă, apărut la editura Humanitas. Raportul Comisiei prezidențiale înregistrează doar existența lor și conchide că „țelul urmărit era prin aceste spectacole publice să fie intimidată intelectualitatea”. Or, lucrurile sînt mai complicate, la fel ca și consecințele lor pe planul vieții individuale atît a celor implicați în asemenea persecuții, cît și a atmosferei generale din cercurile artistice românești.

Ele explică în bună măsură valul de defecțiuni, refugieri în Occident, ale unor mari artiști care, la o primă privire superficială, păreau să fie privilegiați de regimul comunist. Așa a fost cazul, pentru a aminti doar unul dintre ei, dirijorului Constantin Silvestri, rămas în Occident după ce conducerea de partid condamnase punerea în scenă, în 1958, a spectacolului enescian cu „Oedip”.

O secvență video inedită cu Valentina Crețoiu, Dinu Bădescu, Șerban Tassian, Lucia Bercescu-Țurcanu, Zenaida Pally și Mihail Arnăutu puteți viziona în acest foarte scurt reportaj din 1946, din arhivele cinematografice maghiare, titlul știrii fiind: Artiști din București invitați la Opera din Budapesta. (Faceți click pe fotografia de mai jos pentru a urmări secvența.)

Artiști din București invitați la Opera din Budapesta (1946)

După eliberarea din închisoare, Dinu Bădescu a mai cântat, din ce în ce mai puțin (se apropia de 60 de ani), mai mult în provincie, iar faptul în sine că i s-a permis s-o mai facă atestă într-un fel o recunoaștere a statului comunist că a exagerat. A devenit profesor și i-a fost îndrumător unui tenor român foarte special, Vasile Moldoveanu. În 1972, la 37 de ani, o vârstă încă tânără pentru un tenor, Vasile Moldoveanu pleacă la o audiție în Austria și Germania, luând decizia de a nu se mai întoarce în țara în care visele erau interzise. De data aceasta, grație documentării realizate de Ioana Diaconescu, există documente, există explicații și desigur, există și poveștile celor implicați.