4. /23 SEPTEMBRIE 2021 - POEZIE
PABLO NERUDA
Biografie
La 12 iulie 1904 se naște Neftalí Ricardo Reyes Basoalto (Pablo Neruda) la Parral, un oraș aflat la 300 km la sud de Santiago de Chile, fiul doñei Rosa Basoalto de Reyes, învățătoare, și al lui José del Carmen Reyes Morales, lucrător la căile ferate. În luna august mama sa moare. În 1906 José del Carmen se mută la Temuco împreună cu fiul său, recăsătorindu-se cu doña Trinidad Candia Marverde. În 1910 Pablo Neruda devine elev al liceului de băieți din Temuco, pe care îl absolvă în 1920. La 18 iulie 1917 în ziarul La Mañana, din Temuco, se publică articolul intitulat "Entuziasm și perseverență" sub semnătura lui Neftalí Reyes. Este primul material publicat de poet. La 30 noiembrie 1918 publică poemul "Ochii mei" în reviata Corre-Vuela din Santiago, nr. 566. În cursul aceluiași an publică alte trei poezii în aceeași revistă. Colaborează la Selva Austral din Temuco, publică în reviste din orașele Chillán și Valdiva. Folosește diferite pseudonime. Ia parte la jocurile florale de la Maule cu poemul "Ideal nocturn", obținând premiul al treilea. În 1920 adoptă definitiv pentru scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda. La 28 noiembrie 1920 obține premiul întâi la sărbătoarea primăverii din Temuco. În același an devine președinte al Ateneului literar al liceului din Temuco și secretar adjunct al Asociatiei elevilor din orașul Cautin. Pregătește două cărți - Insulele ciudate și Osteneli zadarnice - pe care nu le publică. O parte din acestea vor constitui material pentru lucrarea Crepuscular.
În 1921, Pablo Neruda pleacă la Santiago pentru a urma Institutul Pedagogic și a deveni profesor de franceză. La14 octombrie obține premiul întâi la concursul Federației studenților din Chile pentru poemul său Cântecul sărbătorii, care se publică în revista Federației studenților intitulată Juventud. Colaborează la revista Claridad, organ oficial de presă al Federației studenților. La 24 august 1922, sub egida grupului literar Vremia are loc un recital din versurile poeților Joaquín Ciufuentes, R. Monestier, Alberto Rojas Giménez și Pablo Neruda. În octombrie 1922, revista Los Tiempos, din Montevideo, dedică un număr poeziei tinere, incluzând și poezia lui Neruda. În august 1923 apare în editura Claridad ediția oficială a volumului Crepuscular. Revista Dionysios, condusă de Aliro Oyarzún, îi piblică patru poezii, dintre care ultimele trei vor face parte din Prăștiarul entuziast, carte scrisă în 1923, dar publicată abia în 1933. Publică patruzeci și două de articole de critică în revista Claridadsub pseudonimul Sachka. În iunie 1924 apare în editura Nascimento ediția princeps a celor Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde. Tot în editura Nascimento apare volumul Pagini alese de Anatole France, introducerea, selecția și traducerea fiind semnate de Neruda.
În anul 1925, Pablo Neruda se află în fruntea revistei Caballo de Bastos. Colaborează la diferite piblicații literare, cum sunt Andamios, Ali Baba, Dinamo,Renovación, precum și la ziarul La Nación. La editura Nascimento apare ediția princeps a volumului Încercarea omului infinit, volum care poartă două date: anul 1925, data de tipărire și 1926, anul de apariție. În aceeași editură apar în 1926 edițile princeps ale volumelor Inele și Locuitorul și speranța sa. În numărul 135 al revistei Claridad se publică, traducerea din limba franceză semnată de Neruda, câteva fragmente din Caietele lui Malte Laurids Brigge de Rainer Maria Rilke. În revista Atenea, numerele 5 și 10, se publică Durere și Chinuri, poeme care vor face apoi parte din Reședința pe pământ sub titlul Madrigal de iarnă și respectivFantomă.
În anul 1927 Pablo Neruda este numit consul onorific la Rangoon (Birmania). Pleacă din Santiago spre Rangoon la 14 iunie, via Buenos Aires, unde se îmbarcă peBaden, cu care călătorește până la Lisabona. Este însoțit de Álvaro Hinojosa. Sosește la Madrid la 16 iunie. La 20 iulie se află la Paris, de unde pleacă spreMarsilia, continuîndu-și apoi călătoria spre Rangoon. Tot în luna iulie trimite ziarului La Nación. Revistele El Sol și Revista de Occidente din Madrid publică poeme de Neruda. În 1928 este numit consul la Colombo (Ceylon), iar 1929 ia parte la Congresul Panhindus desfășurat la Calcutta. În 1930 este numit consul la Batavia(Java). La 6 decembrie 1930 se căsătorește cu Maria Antonieta Agenaar Vogelzanz. În 1931 este consul la Singapore. În 1932 după o călătorie pe mare, care durează două luni, se reîntoarce în Chile. La 28 august 1933 sosește la Buenos Aires, unde fusese numit consul. În casa lui Pablo Rojas Paz îi întâlnește la 13 octombrie pe Federico García Lorca. La 5 mai 1934, Pablo Neruda pleacă la Barcelona, unde este numit consul. La 4 octombrie se naște la Madrid fiica sa, Malva Marina. La 6 decembrie ține o conferință și un recital de poezie la universitatea din Madrid, fiind prezentat de Federico García Lorca. În casa Morlei Lynch o întâlnește pe Delia del Carril. La 3 februarie 1935 se transferă la Madrid, pentru aș exercita funcția de consul.
La 18 iulie 1936 începe războiul civil spaniol, iar la scurt timp este ucis Federico García Lorca. Neruda începe ciclul de poezii intitulat Spania în inimă. Este destituit din funcția de consul. Pleacă la Valencia, apoi la Paris. La 7 noiembrie scoate, împreună cu Nancy Cunard, revista Poeții lumii apără poporul spaniol. Se desparte de Maria Antonieta Agenaar. În februarie 1937 ține la Paris o conferință despre Federico García Lorca. Împreună cu César Vallejo fondează, în aprilie, Grupul hispano-american de ajutorare a Spaniei. La 2 iunie are loc la Paris Congresul Națiunilor Americane, la care Pablo Neruda rostește o cuvântare, tradusă și editată în limba franceză. Pe 10 octombrie, se înapoiază în Chile. La 7 noiembrie fondează Alianța Intelectualelor din Chile pentru Apărarea Culturii, fiind ales preșdinte. La7 mai se stinge din viață, la Temuco, tatăl său , iar la 18 august moare și mama sa vitregă, doña Trinidad Candia. Don Pedro Aguirre Cerda, candidatul Frontului Popular, iese victorios la alegerile prezidențiale din luna octombrie. Neruda străbate țara întreagă ținând conferințe. Pe frontul de luptă din Barcelona se publică, în plin război civil, Spania în inimă. În 1939 este numit consul, cu sediul la Paris, pentru problemele emigrării spaniolilor. În martie pleacă spre Franța, trecând prin Montevideo, unde ia parte la Congresul Internațional al Mișcărilor Democrate, ca delegat din partea Alianței Intelectualilor din Chile. În perioada aprilie-iulie se ocupă de problema refugiaților spanioli, pe care reușește să-i îmbarce pe Winnipeg, vapor care ajunge în Chile la sfârșitul anului 1939. La 2 ianuarie 1940 se reîntoarce în Chile.
La 16 august 1940 sosește în Ciudad de Mexico în calitate de consul general. În 1941 scrie Cânt pentru Bolivar, editat de Universitatea Națională Autonomă dinMexic. Face o călătorie în Guatemala. În octombrie 1941 primește titlul de doctor honoris causa din partea Universității din Michoacán. În decembrie este atacat de un grup de naziști la Cuernavaca, prilej cu care sute de intelectuali din toată America își manifestă sentimentele lor de solidaritate față de Pablo Neruda. În aprilie1942 întreprinde o călătorie în Cuba. La 30 septembrie dă pentru prima oară citire poemului Cântec de dragoste pentru Stalingrad.
În februarie 1943 face o călătorie în Statele Unite, pentru a lua parte la întâlnirea "Glasul Americilor", desfășurată la New York. Se înapoiază în Mexic, iar la 27 august i se consacră o adunare festivă cu prilejul plecării sale din această țară, la care iau parte două mii de persoane. La 1 septembrie își începe călătoria spre Chile, vizitând în drum țările de pe coasta Pacificului. La 3 septembrie se află în Panama, iar la 9 septembrie în Columbia, țară în care în care este oaspete de onoare al guvernului prezidat de López și al orașului Manizales. La Caldas ia ființă complexul școlar Pablo Neruda. La 22 octombrie se află la Lima și apoi la Cuzco, unde vizitează ruinele preincașe de la Macchu Picchu. Este oaspete de onuare al orașului Arequipa. Sosește la Santiago de Chile la 3 noiembrie. La 8 decembrieține conferințele intitulate Călătorie în jurul poeziei mele și Călătorie în inima lui Quevedo. În 1944 obține premiul municipal pentru poezie.
La 4 martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapacá și Antofagasta. Se editează broșura Salut Nordul și Stalingradul. Obține Premiul Național pentru Literatură în patria sa. La 30 mai rostește primul său discurs în Senat, editat apoi în Patru discursuri. La 8 iulie 1945 devine membru al Partidului Comunist din Chile. La 15 iulie, pe stadionul Pecaembú din São Paulo ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30 iulie devine membru alAcademiei Braziliene de Literatură din Rio de Janeiro, discursul de primire fiind rostit de Manuel Bandeira. La 18 ianuarie 1946 este decorat de guvernul Mexicului cu Ordinul Vulturul Aztec. Cu prilejul candidaturii lui Gabriel Gonzáles la președinție, este numit șef al sectorului de propagandă națională. La 28 decembrie, printr-o ședință a tribunalului, numele său oficial devine Pablo Neruda. În 1947 face o călătorie în regiunea Strâmtorii Magellan. La 27 noiembrie publică în El Nacional dinCaracas (în Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) Scrisoare intimă adresată unor milioane de oameni, motiv pentru care președintele Republicii Chile îi intentează un proces politic. La 6 februarie 1948 rostește un discurs în Senat, publicat apoi sub titlul "Acuz". La 3 februarie, Curtea Supremă aprobă destituirea lui Neruda din funcția de senator al Republicii. La 5 februarie tribunalul hotărăște arestarea sa. Începând de la această dată trăiește ascuns în Chile, scriind Cânt general.
La 24 februarie 1949 pleacă din Chile traversând munții, prin sud. La 25 aprilie ia parte la Primul Congres Mondial al Partizanilor Păcii, prilej cu care își dezvăluie ascunzătoarea. Este numit membru al Consiliului Mondial al Păcii. În iunie face o primă călătorie în Uniunea Sovietică, unde asistă la festivitățile prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Pușkin. La 27 iunie este omagiat la Moscova de Uniunea Scriitorilor Sovietici.În iulie vizitează Polonia și Ungaria, în august Mexicul, împreună cu Paul Eluard, iar în septembrie ia parte la Congresul latino-american al Partizanilor Păcii, desfășurat în Mexic, țară în care rămâne până la sfârșitul anului grav bolnav. I se editează operele sau selecții din poemele sale în Germania, Cehoslovacia, China, Danemarca, Ungaria, SUA, Uniunea Sovietică, Mexic, Cuba, Columbia, Guatemala, Argentina. La 28 ianuarie 1950 îi expiră permisul constituțional de a absenta din țară, eliberat de președintele Senatului, don Arturo Alessandri. Vizitează praga, Parisul, Roma, New Delhi. Poezia sa este tradusă în hindusă, urdu și bengaleză. În perioada 16-22 noiembrie 1950 ia parte la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii, care are loc la Varșovia. La 22 noiembrie primește împreună cu Picasso și alți oameni de artă,Premiul Internațional pentru Pace pentru poemul său Să se trezească pădurarul.
La 10 februarie 1952, la Capri, începe să scrie volumul Strugurii și vinul. În lunile iulie și august călătorește în Berlin și Danemarca. În Chile este revocat ordinul de arestare emis împotriva lui Pablo Neruda în urmă cu trei ani și câteva luni. La 12 august se înapoiază la Santiago de Chile, unde este întâmpinat cu mari manifestații omagiale de bun venit. Se instalează în locuința de pe bulevardul Lynch. Vizitează Tamuco și alte localități din Chile. În decembrie face o vizită în Uniunea Sovietică în calitate de membru al juriului pentru acordarea Premiului Internațional pentru Pace.
La 22 ianuarie 1953, se întoarce din călătoria în Uniunea Sovietică și organizează Congresul Continental al Culturii, care își desfășoară lucrările în aprilie, în Santiago de Chile, și la care iau parte mari personalități din America, ca Diego Rivera, Nicolás Guillen, Jorge Amado și alții. La 20 decembrie i se înmânează Premiul Stalin pentru Pace. Începe să-și construiască reședința numită "La Chascona". În 1954 Pablo Neruda își donează biblioteca și alte bunuri universității din Chile, iar aceasta hotărăște la rândul ei să finanțeze Fundația Neruda pentru Dezvoltarea Poeziei.
În 1955, se desparte de Delia del Carril. Termină de construit locuința numită "La Chascona", unde se mută împreună cu actuala sa soție, Matilde Urrutia. Înființează și conduce revista La Gaceta de Chile. Se publică un volum de poezii alese în limba persană.Cânt general apare la București, România[5]. Face un voiaj în Uniunea Sovietică, China și alte țări socialiste, precum și în Italia și Franța. Întorcându-se în America, prezintă recitaluri de poezie în Brazilia și la Montevideo, apoi își petrece vacanța la Totoral, regiunea Córdoba, republica Argentina.
În 1958, activează în cadrul companiei politice în vederea alegerii președintului Republicii Chile. Face turnee și organizează adunări populare. În 1959, Pablo Neruda începe să-și construiască la Valparaíso reședința numită "La Sebastiana".
Pornește într-o călătorie în jurul lumii, trecând și prin țara noastră, participă activ la viața politică a timpului său, prin opere militante puse în slujba demnității umane. Călătorii, conferințe, premii și titluri academice, editarea în tiraje impresionante a operelor sale în spaniolă și în numeroase alte limbi marchează recunoașterea marii valori a poeziei sale, care culminează cu dercenarea Premiului Nobel pentru literatură în octombrie 1971. Nu mai puțin strălucită este activitatea politică din ultimii ani ai vieții. În 1969 este desemnat din partea Partidului Comunist candidat la preșdenția Republicii Chile și în această calitate străbate întreaga țară și ia parte la tratativel care conduc la formarea Unității Populare. Ulterior se retrage în favoarea lui Salvador Allende, care este desemnat candidat unic. În 1970 ia parte activă la campania electorală a lui Allende. După victoria Unității Populare, când Allende devine președintele țării, Neruda este numit ambasador în Franța.
În 1972 este invitat la New York la Reuniunea Pen Clubului, unde ține discursul de deschidere și protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuseseră țara sa. Începe să-și scrie Memoriile. Renunță la funcția de ambasador la Paris și se întoarce în Chile, prilej cu care guvernul organizează în cinstea lui o mare adunare populară pe stadionul național din Santiago. La mijlocul anului 1973, adresează o chemare intelectualilor latino-americani și europeni pentru evitarea războiului civil în Chile. La 11 septembrie, un puci militar răstoarnă guvernul Unității Populare, iar președintele Salvador Allende este asasinat. A murit la 23 septembrie 1973, la Santiago, la câteva zile după răsturnarea guvernului Unității Populare de către forțele armate reacționare. Opinia publică internațională a luat cunoștință cu profundă indignare de faptul că, după puciul militar, locuința sa din Valparaíso, precum și cea din Santiago, unde se ținea priveghiul pentru cel dispărut, au fost devastate și distruse de fasciștii chilieni.
Opera
· Veinte poemas de amor y una canción desesperada (Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde), (1924)
· Residencia en la tierra( Reședința pe pământ), (1933)
· Que despierte el leñador (Să se trezească pădurarul), (1950)
· Odas elementales (Ode elementare), (1954)
· Obras completas (Opere complete) (1957)
· Cien sonetos de amor (O sută de sonete de dragoste), (1959)
· Las piedras del cielo (Pietrele cerului), (1970)
· Incitación al nixonicidio y elogio de la revólución chilena (Incitație la nixonicid și elogiu revoluției chiliene), (1973)
Poem
Ce ai?
când te privesc
nu aflu în tine decât doi ochi
asemenea tuturor ochilor
şi o gură
pierdută printre miile de buze
pe care le-am sărutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lăsat
nici o amintire.
Regina
Te-am făcut regină
Există mai mari, mai mari decât tine
Există mai pure, mai pure decât tine
Există mai frumoase, mai frumoase decât tine
Totuşi, tu eşti regina.
Când mergi pe stradă,
nimeni nu te recunoaşte.
Nimeni nu-ţi vede coroana de cristal,
nimeni nu priveşte
covorul de aur roşu
pe care îl calcă fiecare pas al tău,
covorul care nici nu există.
Şi când apari, toate râurile se ridică în corpul meu
vuind, se mişcă
clopotele în cer,
şi un imn umple lumea.
Numai tu şi cu mine,
numai tu şi cu mine, iubirea mea,
îl auzim sunând.
Cine moare...
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
Pastila poetică - Cinci Minute de Poezie Contemporană Pablo Neruda
| Nicolae Coande | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (58 de ani)  |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
Modifică date / text  | |
Nicolae Coande (nume la naștere: Nicolae Boangiu; n. 23 septembrie 1962, Osica de Sus, județul Olt)[1] este un poet și eseist român. A copilărit la Osica de Sus, în sudul României, în valea Oltețului (...dar să cad în centrul lumii în stînga de Olteț la cîteva/ minute de bîlciul apărut în anul cînd Eminescu obosit de viață/ „scria continuu pe zidurile și ulucile Institutului/ bucăți din poeziile sale”/ nu mi-aș fi închipuit în eonul cît m-am odihnit în palatul calm/ din pîntecele mamei. Acolo am citit totul.). A debutat cu un grupaj de poezie în revista „Ramuri” (1986), prezentat de Gabriel Chifu, după ce cu un an înainte a fost publicat la rubricile deținute în „Familia” și „Luceafărul” de Ana Blandiana, respectiv Ion Gheorghe. A citit la Cenaclul „Ramuri” condus de poetul Marin Sorescu. În anul 1988 a fost „revelația” rubricii pentru debutanți susținută de criticul literar Mircea Iorgulescu în SLAST. În același an, Marin Sorescu i-a oferit premiul pentru debut al revistei „Ramuri”.
Debut editorial cu placheta de poeme „În margine” (Ed. Ramuri, 1995), premiată de Uniunea Scriitorilor din România. Pentru aceeași carte a primit anterior Premiul Festivalului „Nichita Stănescu - Sensul iubirii”, Turnu Severin (președinte de juriu, Cezar Ivănescu).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1996), filiala Craiova, membru al PEN Club România (2016). Studii de filozofie-sociologie, Universitatea din Craiova. Master în filozofie (2010) la aceeași universitate. Între 2001 și 2006 a fost redactor (publicist comentator) al ziarului Cuvântul libertății, Craiova. Tot aici a coordonat între anii 2001-2004 pagina de cultură LAMA (Literatură, Artă, Mentalități, Atitudini). Realizator (2002-2005) al unui talk-show cultural la Oltenia TV. Din 2008 este secretar literar[2] al Teatrului Național „Marin Sorescu“ din Craiova; editor-fondator, din 2006, al revistei teatrale de cultură, informație și atitudine „SpectActor“.
Din anul 2009 coordonează „Întâlnirile SpectActor"[3], la Teatrul Național Marin Sorescu” Craiova, „Duminici de poezie în teatru" (2010-2016), „Artistul în timpul său”" (2015), dedicat artiștilor singulari din Craiova. În prezent (2016) este coordonator al evenimentelor „Clubul Dramaturgilor"[4], unde se propun spectacole-lectură, și „Adunarea Poeților și a SpectActorilor Craioveni", un eveniment care își propune să reunească periodic poeții din Craiova, dar și scriitori din afară, preocupați de poezie și de reflecția asupra poeziei. În perioada 2010-2014 a inițiat și prezentat întâlniri cu scriitori români și străini contemporani în cadrul proiectului „Scriitori la TraDem".
În noiembrie 2012 a fost invitat, alături de dramaturgi din Balcani, de Goethe Institut Berlin la reuniunea experților în teatru din sud-estul Europei, pe tema teatrului documentar.
A participat la mai multe festivaluri internaționale de poezie din Austria, Serbia, România (http://2016.fipb.ro/program/program-fipb.html)
Are trei copii, Lia Elena, Alexandru Ionuț, Andrei Mihnea.
Cărți publicate[modificare | modificare sursă]
- În margine, poezie (Ed. Ramuri, Craiova, 1995)
- Fincler, poezie (Ed. Ramuri, Craiova, 1997)
- fundătura homer, poezie (Ed. Dacia, 2002)
- Folfa, poezie (Ed. Vinea, București, 2003)
- Fereastra din acoperiș. Un anotimp în Westfalia, note de călătorie (Ed. Fundația Scrisul Românesc, Craiova, 2005)
- Celălalt capăt, interviuri (Ed. Curtea Veche, București, 2006)
- Vînt, tutun și alcool, poezie (Ed. Brumar, Timișoara, 2008)
- Revanșa chipurilor, publicistică (Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2009)
- Caietele colocviilor naționale "Ion D. Sîrbu", Craiova 27 iunie 2009 - coordonator, alături de Ioan Lascu - (Ed. Universitaria, Craiova, 2009)
- Femeia despre care scriu, poezie (Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2010)
- Intelectualii români și Curtea regelui, publicistică-eseu (Ed. Tracus Arte, București, 2011)
- VorbaIago, antologie de versuri, postfață de Al. Cistelecan (Ed. Măiastra, Tîrgu Jiu, 2012)
- Persona, antologie de versuri, postfață de Mircea A. Diaconu (Ed. Măiastra, Tîrgu Jiu, 2013)
- Caietele colocviilor naționale "Ion D Sîrbu", Craiova, 11-12 octombrie 2013, coordonator (Ed. MJM, Craiova, 2014)
- Caietele colocviilor naționale "Ion D. Sîrbu", Craiova, 17 septembrie 2014, coordonator (Ed. MJM, Craiova, 2014)
- Nu m-au lăsat să conduc lumea, poezie (Casa de Editură Max Blecher, București, 2015)
- Dumnezeu poet și protector al lumii, eseuri (Ed. Tracus Arte, București, 2016)
- Plagiator. 1962, poezie (Ed. Măiastra, Tîrgu Jiu, 2017)
- Memoria unui mort este memoria mea (Casa de Editură Max Blecher, București, 2019)
- Mansarda Europa (Din casa „Heinrich Böll” în camera „Albert Camus”), jurnale (Ed. Paralela 45, București, 2019)
- Oglinda timpului – o istorie contemporană a T.N.C. în interviuri (coord. - Ed. MJM Autograf, Craiova, 2020)[5]
- Dumnezeu, poet și protector al lumii, ed. a II-a, Ed. Hoffman, 2020 (în colaborare cu Jurnalul național)
Antologii lirice[modificare | modificare sursă]
A publicat poezie în antologii și reviste literare din România, Germania, SUA, Belgia, Turcia, Serbia, Albania, Slovenia.
Selectiv:
- Gefärliche Serpentinen Rumanische Lyrik der Gegenwart, Galrev Verlag Berlin, 1998, volum coordonat de Dieter Schlesak
- Jahreszeiten, Tagesanbrüche. Literatur und Kunst im Heinrich-Böll-Haus Langenbroich. Hrsg. von der Heinrich-Böll-Stiftung. Berlin 2006
- Cele mai frumoase 100 de poezii ale românilor despre ei înșiși și țara lor, antologie alcătuită de Petru Romoșan, Compania, 2001
- O panoramă critică a poeziei românești din secolul XX, Ed. Pontica, 2007, Marin Mincu
- Scriitori pe Calea Regală, Editura Brumar, 2008
- Cele mai frumoase poeme din 2010, Editura Tracus Arte, 2011, selecție de Claudiu Komartin și Radu Vancu
- Antologia Coloniei Literare Čortanovci, Societatea Scriitorilor Sârbi (SKD) Belgrad, 2010
- Of Gentle Wolwes, Calypso Edition, New York, 2011, selecție și traducere de Martin Woodside
- Noua poezie nouă. O antologie a poeziei române postmoderne, antologator Dumitru Chioaru, Ed. Limes, 2011
- Dirijabilul de hârtie, antologia de poezie a revistei Vatra, coordonator Kocsis Francisko, Ed. Ardealul, 2011
- The Vanishing Point that Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry, editori Paul Doru Mugur&Adam Sorkin&Claudia Serea, Talisman Houses, USA, 2011.
- Moods & women & men & once again moods: an anthology of contemporary Romanian erotic poetry, Ed. TracusArte&Calypso Edition, 2015
- Carte în cinci: O mână de poeți: Paul Aretzu, Julien Caragea, Nicolae Coande, Anton Jurebie, Lazăr Popescu, Ed. Măiastra, 2019
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul pentru poezie al revistei „Ramuri", 1988
- Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România pentru vol. „În margine" , 1995
- Premiul Asociației Scriitorilor Craiova, 1997
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru vol. „fundătura homer", 2002[6]
- Premiul pentru poezie " Petre Pandrea" al revistei „Mozaicul", 2004
- Premiul pentru poezie al revistei „Ramuri", 2006
- Premiul pentru poezie al revistei „Hyperion", 2012
- Premiul pentru eseu al revistei „Argeș", 2012[7]
- Premiul pentru eseu și poezie „Radu Enescu" al revistei Familia, 2017[8]
- [9]Premiul „Mihai Eminescu" al Academiei Române pentru volumul „Plagiator.1962", 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu