5. /23 SEPTEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
Povești de viață și cinema cu Geo Saizescu
Zeci de roluri in piese de teatru la Teatrul de Comedie, Teatrul L. S. Bulandra, teatrul National I.L. Caragiale etc., in film (Reconstituirea/1968, regizat de Lucian Pintilie fiind un film de referinta al cinematografiei romanesti), aparitii TV, in piese de teatru, seriale sau emisiuni de divertisment.
Este tatal jurnalistului sportiv Tudor Mihaita, prozator in devenire, comentator de MMA si kickbox, instructor principal al clubului Absoluto BJJ, un sport cu cea mai mare dezvoltare si apreciere in ultimii ani, Mixed Martial Arts, fiu din o casatorie anterioara care-i seamana leit fizic.
Intr-o zi geroasa de iarna merge dupa spectacol la o cafenea si isi intalneste actuala sotie, Delia Seceleanu, studenta in anul doi la teatru (in prezent actrita a Teatrului de Comedie din Bucuresti), ii propune o colaborare la revista “Salut”, se indragostesc, se casatoresc, au impreuna doi baieti: Andrei de sase ani si jumatate si Vlad de aproape cinci ani.
Considerat "om orchestra" de prieteni si de publicul larg, un om deosebit de activ, este si la aceasta varsta actor de teatru si film, directorul Teatrului de Comedie din Bucuresti (din 2002), patron si gazda de cafenea in centrul orasului, asociat in proiectul - pilot de reintegrare socio - profesionala prin arta a categoriilor defavorizate din Bucuresti "Opera Prima", citeste alaturi de studenti si actori in licee, texte din programa scolara, si iubeste adolescentii...
Detinator a numeroase premii pentru activitatea teatrala si cinematografica este nominalizat pentru editia UNITER (a XVIII / 19 aprilie 2010 ) pentru rolul Alexandr Tarasovici Ametistov din piesa "Casa Zoikai" de la Teatrul de Comedie ca fiind cel mai bun interpret de teatru al anului 2009.
George Mihăiță despre „Reconstituirea”
Duet comic George Mihăiță și Horațiu Mălăele
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa regretatului Amza Pelea si la terminarea facultatii a fost repartizat la Teatrul din Petrosani unde a interpretat numeroase roluri memorabile pe scena: "Locțiitorul" de Horia Lovinescu, „Pluta Meduzei” de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, „În căutarea sensului pierdut” de Ion Băieșu, regia Florin Fătulescu. Teatrul din Petrosani a fost o rampa de lansare pentru acesta, a urmat sa joace la Teatrul Mic si Teatrul din Sibiu, Teatrul de comedie, Teatrul odeon, dupa care din 2001 poate fi admirat in productiile TNB.
In 1980 regizorul Mircea Muresan ii incredinteaza rolul vietii sale: Ion in ecranizarea romanului Rascoala/Liviu Rebreanu in filmul care-i aduce notorietate, "Ion: Blestemul pamantului, blestemul iubirii". Joaca in multe filme de la Horea/1984 pana la Sobolanii rosii/1991, in care ii sunt apreciate talentul, seriozitatea si modul aparte de interpretare.
Serban Ionescu si sotia sa, actrita Magda Catone, au împlinit deja 25 de ani de casnicie. “Ce facem noi doi? Nu mai are importanță la vîrsta asta și după 25 de ani”, glumește Șerban Ionescu. Oricum, dezvăluie că secretul unui mariaj lung consta în rabdare. “Aș scrie o carte frumoasă despre căsnicie. Am o mulțime de exemple sub nas. Și mulți dintre noi nu știu să se bucure de căsnicie și să îi mulțumească lui Dumnezeu că trec prin așa ceva”. Șerban Ionescu și Magda Catone sînt părinții unui băiat de 12 ani, pe care îl sfătuiesc să nu devină… actor.
Ii place natura si merge zilnic cate 15 km. pe jos, în fiecare dimineață face timp de 20 de minute flotări și alte exerciții fizice. ii place vanatoarea si oricat ar fi de obosit sau de ocupat, merge adesea cu prietenii la vanatoare, facand focuri in aer liber, adora sa pescuiasca si sa...gateasca, afirmand ca sotia sa nu stie sa gateasca iar baiatul prefera sandviciuri....
In prezent a ales ca si alti colosi ai filmului si teatrului romanesc partituri in filme de televiziune, care desi aparent sunt privite ca filme comerciale, telenovele, rolurile acceptate de el sunt pline de substanta si de o interpretare remarcabila: Emilian din "Om sarac, om bogat"/2006, "Anticamera"/2008 sau "Fiicele marinarului"/2008 in care realizeaza o admirabila creatie actoriceasca.
Sub același acoperiș - Amza Pellea, Șerban Ionescu
Șerban Ionescu
A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul “Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa "Cafeneaua cea mică" de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (rolul lui Alioșa), "Volpone" de Ben Johnson, "Poveste de iarnă" de William Shakespeare, "Învierea" de Lev Tolstoi, "Crimă și pedeapsă" după Fiodor Dostoievski , "Viforul" de Barbu Stefanescu Delavrancea, "Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa.
În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura , teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred III), Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), "Take, Ianke și Cadâr" de V. I. Popa (Ianke). A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică “I. L. Caragiale” din București.
A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.
Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nadejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
Teatru Fiul presedintelui
Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas Septimiu Sever,Fory Etterle,Jules Cazaban TEATRU DRAMA
Teatru Ultima etapa
| Daniel Buzdugan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (46 de ani) Iași, România |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | actor |
| Activitate | |
| Ani de activitate | prezentator de emisiuni televizate, radio, actor, jurat |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Daniel Buzdugan (n. 23 septembrie 1974, Iași) este un actor, prezentator TV, realizator de programe radio și jurat în cadrul showului de divertisment Splash! Vedete la Apă.
A absolvit Liceul Economic nr. 1, secția finanțe-contabilitate, Facultatea de Teatru, Universitatea de Arte G. Enescu din orașul său. Este căsătorit și are doi copii, Alexandru și Luca. Este cunoscut ca și "omul farselor și al aroganțelor" datorită farselor pe care le face la emisiunea Morning ZU de la Radio ZU.
Cariera[modificare | modificare sursă]
În timpul liceului a făcut figurație la Teatru și la Opera din Iași. După terminarea liceului a dat la Facultatea de Filozofie, unde a picat examenul de admitere. Imediat s-a angajat la Banca Comercială (de stat pe atunci) și a lucrat ca și contabil. În paralel cu munca s-a pregătit pentru o altă admitere la facultate. A dat examenul la Facultatea de Teatru unde a luat din prima. A lucrat încă din primul an de facultate la radioul Vox Te din Iași, pe urmă la radioul Nord Est unde a fost angajat cu carte de muncă. În paralel cu radioul a început colaborarea cu TVR Iași, timp de 3 ani, unde a prezentat o emisiune pentru copii „ Țara lui Piticot” împreună cu Andreea Marin. În anul 2000 a ajuns la TV Bit (fostă filială Antena 1) ca realizator de matinal timp de 3 ani. În aceeași perioadă a fost și director de programe la Radio Contact Iași și redactor șef adjunct la Jurnalul de Est. Un nou stagiu în cariera sa a început în 2003 când a mers la București la Radio 21. În 2004 a început colaborarea cu Grupul Divertis. Tot din același an face echipă cu Mihai Morar pentru matinalul „DimineațaDeMentă” de la Radio 21 până în iulie 2008.[1]
În 29 septembrie 2008 a fost prima sa emisie de la Radio Zu împreună cu Mihai Morar, care au și astăzi matinalul Morning ZU.
Premii[modificare | modificare sursă]
Daniel Buzdugan a primit premiul Pentru Cea Mai Bună Voce De Radio la Premiile Online Radar de Media 2012[2] Băieții de la Radio Zu au câștigat și în 2013 Mihai Morar și Daniel Buzdugan Cea Mai Bună Voce de Radio Online Radar de Media 2013[3]
Cum să iți învingi frica de avion, cu Daniel Buzdugan #MorningZU
Daniel Buzdugan: Rugăciune pentru România #MorningZU
Farsele lui Daniel Buzdugan - Mori de ras 2021
| Euripide | |
 Bustul lui Euripide | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | c. 480 î.Hr. Salamís |
| Decedat | c. 406 î.Hr. Macedonia Antică |
| Părinți | Mnesarchus Cleito |
| Căsătorit cu | Melite Choerine |
| Copii | Euripides the Younger[*] |
| Cetățenie | Atena clasică |
| Etnie | greacă |
| Ocupație | Dramaturg |
| Activitate | |
| Lucrări remarcabile |
|
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Euripide (în greacă Εὐριπίδης; n. anii 480 î.Hr., Salamina, Attica(d), Grecia – d. anii 400 î.Hr., Pella, Macedonia Antică) a fost un poet tragic grec. Aristotel l-a supranumit „poetul tragic prin excelență”.
Alături de Eschil și Sofocle, Euripide face parte din celebra triadă a poeților dramatici eleni, care au pus bazele tragediei clasice. Influențat într-o oarecare măsură de Protagoras, Euripide a împărtășit unele concepții ale sofiștilor.
Din vasta operă a lui Euripide (circa 90 de piese) s-au păstrat 17 tragedii și o dramă satirică (între care „Ion, Ifigenia în Aulis, Troienele, Rugătoarele, Fenicienele, Heraclizii, Oreste, Hecuba, Medeea”.) El a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine în variate nuanțe și ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, Euripide a creat conflicte și caractere care laicizează în măsură considerabilă dramaturgia elină, mutând accentul asupra omului și problemelor sale sufletești. Personajele lui Euripide nu mai sunt victime oarbe ale fatalității, ci purtători de pasiuni, adesea violente. Ele dezbat probleme filosofice și etice, enunță maxime. Din acest motiv, Euripide a fost supranumit și „filosoful scenei”.
Euripide a fost totodată un inovator al teatrului antic grec: a restrâns în continuare rolul corului și a adus, alături de elementele tragice, și elemente comice, prevestind astfel drama. A introdus în compoziția tragediei intriga, peripeția, recunoașterea, prologul și așa-numitul „deus ex machina”, necesar pentru dezlegarea nodului acțiunii.
Euripide a inspirat mari scriitori ca Racine, Corneille, Voltaire, Lessing, Goethe ș.a. În limba română, piese de Euripide au început să fie jucate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în traducerile semnate de Panait Ioanide și Petre Dulfu.
Opere[modificare | modificare sursă]
Tragedii[modificare | modificare sursă]
- Alcestis (Άλκηστις , "Alkestis")
- Medeea (Mήδεια, "Medeia")
- Heraclidele (Ηρακλείδαι)
- Hippolytus (Ιππόλυτος , "Hippolytos")
- Andromaca (Ανδρομάχη)
- Hecuba (Εκάβη)
- Supliciile
- Electra (Ηλέκτρα)
- Heracle
- Troienele (Τρωάδες, "Troades")
- Ifigenia în Taurida (Ιφιγένεια εν Ταύροις, "Iphigeneia he in Taurois")
- Ion (Ίων)
- Elena (Ελένη)
- Fenicienele (Φοίνισσαι)
- Oreste (Ορέστης, "Orestes")
- Bacchae (Βάκχαι)
- Ifigenia la Aulis (Ιφιγένεια εν Αυλίδι, "Iphigeneia he in Aulidi")
- Ciclopul (Κύκλωψ , "Kyklops")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu