10. /7 OCTOMBRIE 2021 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
| Simon Boccanegra | |
 Pagina de titlu a libretului, Milano 1881 | |
| Titlu original | Simon Boccanegra |
|---|---|
| Genul | operă |
| Ciclul | prolog, trei acte, două tablouri |
| Compozitorul | Giuseppe Verdi |
| Libretul | Francesco Maria Piave și Arrigo Boito |
| Bazată pe | piesa de teatru „Simón Boccanegra” de Antonio Garcia Gutiérrez |
| Data premierei | 12 martie 1857 |
| Locul premierei | Teatro La Fenice din Veneția |
| Limba | italiană |
| Durată | cca. 2 ½ ore |
| Locul acțiunii | Genova (Italia) |
| Timpul acțiunii | secolul al XIV-lea |
Modifică text  | |
Simon Boccanegra (titlul original: în italiană Simon Boccanegra) este o operă cu un prolog și trei acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Francesco Maria Piave și Arrigo Boito, bazat pe piesa de teatru „Simón Boccanegra” de Antonio Garcia Gutiérrez.
Premiera operei a avut loc la Teatro La Fenice din Veneția în ziua de 12 martie 1857. O versiune îmbunătățită a operei a fost prezentată pe data de 24 martie 1881 la Teatro alla Scala din Milano, versiune acceptată până in zilele de astăzi.
Durata operei: cca 2 ½ ore.
Locul și perioada de desfășurare a acțiunii: Genova (Italia), în secolul al XIV-lea.
Personajele principale[modificare | modificare sursă]
- Simon Boccanegra, corsar în slujba Republicii Genova (bariton)
- Jacopo Fiesco, patrician din Genova (bas)
- Paolo Albiani, aurar, mai târziu curtean al Dogelui (bas)
- Pietro, om din popor, mai târziu curtean al Dogelui (bariton)
- Maria Boccanegra, sub numele de Amelia Grimaldi (soprană)
- Gabriele Adorno, cancelar din Genova (tenor)
- un căpitan al arcașilor, (tenor)
- curtea nobiliară a dogilor, patricieni, senatori, soldați, marinari, popor [1]
PROLOG
Genova, secolul al XIV-lea.
Paolo și Pietro, lideri ai plebeilor, conspiră pentru a răsturna aristocrația. Aceştia îl numesc pe popularul fost pirat Simon Boccanegra în calitate de candidat pentru funcția lor de Doge, magistratul șef al republicii. Boccanegra acceptă, în speranța că noua sa poziție îi va permite să se căsătorească cu Maria, fiica patricianului Fiesco, ținută prizonieră de tatăl ei, deoarece tocmai a născut copilul nelegitim al lui Boccanegra.
Fiesco apare singur, purtând doliu după moartea subită a Mariei. Neştiind că ea a murit, Boccanegra încearcă să facă pace cu patricianul, dar Fiesco cere mai întâi ca acesta să-i dea nepoata. Boccanegra explică faptul că nu știe unde se află fetița care a dispărut fără urmă.
Cei doi bărbați pleacă, iar Boccanegra intră în palatul lui Fiesco în căutarea Mariei. Îndurerat, descoperă corpul neînsufleţit al Mariei, în timp ce glasul mulțimii îl proclamă doge.
ACTUL I
Douăzeci și cinci de ani au trecut.
Boccanegra i-a exilat pe mulți dintre adversarii săi politici, iar Fiesco trăiește în afara Genovei sub numele asumat de Andrea Grimaldi. El este gardianul unei anumite Amelia Grimaldi. Abandonată ca orfană, ea a fost adusă în locul realei fiice Grimaldi – care a murit la o vârstă fragedă –, pentru a oferi familiei o moștenitoare. Amelia este în realitate Maria Boccanegra, fiica dogelui și nepoata lui Fiesco, dar niciunul dintre bărbaţi nu îi cunoaşte adevărata identitate. Iubitul Ameliei este patricianul Gabriele Adorno. Împreună cu Fiesco, pe care îl știe doar sub numele său asumat, Gabriele a complotat împotriva lui Boccanegra.
În grădina palatului Grimaldi, Amelia îl așteaptă pe Gabriele. Ea îl avertizează împotriva pericolelor activităților sale politice și îi spune că dogele vrea ca ea să se căsătorească cu sfătuitorul acestuia, Paolo. Gabriele speră ca el să se căsătorească cu Amelia și este descurajat de revelația ei că ea nu este o Grimaldi, ci o orfană cu trecut necunoscut. El pleacă, hotărât să îl răstoarne pe doge.
Boccanegra ajunge să-i spună Ameliei că i-a grațiat pe presupuşii ei frați Grimaldi. Impresionată de generozitatea lui, ea recunoaşte dragostea ei pentru Gabriele și vorbește despre trecutul ei singuratic. Din portretele identice pe care le au cu mama Ameliei, Boccanegra își dă seama că Amelia este fiica lui demult pierdută. Se îmbrățișează. Fata pleacă și Boccanegra îi spune lui Paolo să abandoneze orice speranță de a se căsători cu ea. Paolo complotează cu Pietro să o răpească pe Amelia.
Boccanegra îndeamnă consiliul orăşenesc să păstreze pacea cu Veneția. Gabriele intră val-vârtej, urmărit de o mulțime: acesta a ucis un om care a încercat să o răpească pe Amelia. El îl acuză pe Boccanegra că a complotat răpirea și încearcă să-l înjunghie. Amelia intervine. Ea descrie răpirea și fuga ei, dar refuză să dezvăluie cine a fost vinovatul. O nouă demonstraţie erupe și Boccanegra îndeamnă din nou la pace. El îi blesteamă pe răpitorii Ameliei și îi comandă lui Paolo, pe care îl suspectează de a fi vinovat, să repete cuvintele blestemului. Îngrozit, Paolo este obligat să se supună, chiar dacă aruncă blestemul asupra lui însuşi.
ACTUL II
Paolo reflectează la blestem și toarnă otravă în apa de băut a lui Boccanegra. Fiesco și Gabriele sunt conduşi în încăpere, iar Paolo încearcă să-l convingă pe bătrân să-l asasineze pe doge, dar în ciuda urii sale pentru Boccanegra, Fiesco refuză să se implice în complot. Când Paolo face insinuări cu privire la relația lui Boccanegra cu Amelia, Gabriele, rămas singur, răbufneşte într-un acces de gelozie. Amelia intră, dar înainte de a putea explica, apare Boccanegra. Gabriele se ascunde în timp ce Amelia îi cere tatălui ei să îl ierte pe iubitul ei. Boccanegra este de acord. Singur, el bea apa otrăvită și adoarme. Gabriele, care nu a auzit nimic din precedenta conversație, revine și este pe cale de a-l înjunghia pe Boccanegra, când Amelia dă valma. Dogele dezvăluie că el este tatăl Ameliei și îl iartă pe pocăitul Gabriele. Întrucât o gloată rebelă se aude din afară, Gabriele promite să lupte de partea lui Boccanegra.
ACTUL III
Genova sărbătorește victoria lui Boccanegra asupra rebelilor. Paolo, care este condus la execuţie, îl întâlnește pe Fiesco și îi mărturiseşte acestuia că el a fost cel care l-a otrăvit pe doge și a încercat să o răpească pe Amelia. Boccanegra intră, bolnav de moarte, gândindu-se la mult-iubita lui mare genoveză. Fiesco îl provoacă și apoi dezvăluie adevărata lui identitate. Când Boccanegra îi spune că Amelia este nepoata lui, Fiesco izbucnește în lacrimi și cei doi bărbați se împacă. Amelia și Gabriele intră. Boccanegra muribund binecuvântează cuplul de tineri și îl numeşte pe Gabriele succesorul său.
| Mario Lanza | |
 Mario Lanza în rolul lui Pinkerton (Madame Butterfly), din filmul Pescarul din Louisiana | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alfred Arnold Cocozza |
| Născut | [1][2][3][4]  Philadelphia, Pennsylvania, SUA |
| Decedat | (38 de ani)[1][2][3][4] Roma, Italia |
| Înmormântat | Holy Cross Cemetery[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | actor de film cântăreț de operă |
| Alma mater | South Philadelphia High School[*] |
| Ani de activitate | 1949 – 1959 |
| Roluri importante | Enrico Caruso |
| Alte premii | |
| Stea pe Hollywood Walk of Fame[*] | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Mario Lanza pseudonimul lui Alfred Arnold Cocozza (n. ,[1][2][3][4] Philadelphia, Pennsylvania, SUA – d. ,[1][2][3][4] Roma, Italia) a fost un actor și tenor, american de origine italiană, dotat cu o voce excepțională, capabilă să interpreteze diferite genuri muzicale. Cu interpretările sale, în special în filmul Marele Caruso (1951), a avut meritul de a face muzica de operă cunoscută și iubită de tineri și a devenit cel mai cunoscut cântăreț de operă din lume din anii 1950.
Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Pescarul din Louisiana (1950), Marele Caruso (1951) și Serenada (1956).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut Alfredo Arnoldo Cocozza, în Philadelphia, în cartierul italian din „South Philadelphia”, familia lui l-a poreclit Freddie, dar ulterior a luat numele de fată al mamei sale, Lanza, precum și prenumele ei, Maria care prin masculinizarea acestuia devine Mario Lanza.
Mario Lanza a fost descoperit de dirijorul Serge Koussevitsky în 1942. A optat mai mult pentru o carieră cinematografică decât lirică și a urmat să filmeze la studioul MGM. Și-a început cariera la Hollywood în 1944 cu Victoria înaripată a lui George Cukor. Turnând Pescarul din Louisiana cu Katryn Grayson regia Norman Taurog, Grayson și Lanza au devenit populari cu melodia de succes a vremii „Be my love”, urmând filmul regizat de Richard Thorpe, Marele Caruso (1951) sau Serenada a lui Anthony Mann (1956), cu care tenorul a devenit superstar [5]. Titlul cântecului Be My Love, s-a clasat pe primul loc în topurile americane în martie 1951 [6].
În plină glorie, pregătind turnee, înregistrări pentru RCA Victor și cinci filme contractate cu MGM, a murit în 1959 de un atac de cord, rezultatul dietelor excesive, al alcoolismului și al sănătății precare (flebită, pneumonie și hipertensiune) la Roma în vârsta de 38 de ani, unde locuise la filmarea lui Arrivederci Roma în 1957.
Lanza a cântat rolul lui Pinkerton în opera lui Puccini, Madame Butterfly la vârsta de doar 22 de ani, la Opera din New Orleans unde a fost remarcat pentru calitatea interpretării sale, critica fiind foarte pozitivă pentru tânărul tenor. După concertul său în aer liber de la Hollywood Bowl, în fața a câteva mii de spectatori, un concert cu adevărat istoric a cărui înregistrare este disponibilă comercial, Hollywoodul prin MGM, l-a făcut imediat să semneze un contract pentru mai multe filme. El a cerut să aibă toate opțiunile: discul, radioul, filmul și concertul.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- 1944 Victoria înaripată (Winged Victory), regia George Cukor (nemenționat)
- 1949 Sărutul de la miezul nopții (That Midnight Kiss), regia Norman Taurog
- 1950 Pescarul din Louisiana (The Toast of New Orleans), regia Norman Taurog
- 1951 Marele Caruso (The Great Caruso), regia Richard Thorpe
- 1952 Da quando sei mia (Because You're Mine), regia Alexander Hall
- 1954 Prințul student (The Student Prince), regia Richard Thorpe și Curtis Bernhardt - (solo voce)
- 1956 Serenada (Serenade), regia Anthony Mann
- 1958 Arrivederci Roma, regia Roy Rowland
- 1959 Come prima (For the First Time), regia Rudolph Maté
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu