6. /27 OCTOMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
ROMULUS BĂRBULESCU
| Romulus Bărbulescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Sulina, Tulcea, România |
| Decedat | (84 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | antologator, dramaturg, eseist, romancier |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | Literatura română post-belică, Literatura română contemporană 1963 - 2010 |
| Operă de debut | Constelația din ape |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Romulus Bărbulescu (n. ,[1] Sulina, Tulcea, România – d. ,[1] București, România) a fost un critic literar, dramaturg, eseist, realizator de antologii și scriitor de literatură științifico-fantastică, precum și un actor și scenarist român contemporan. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, Romulus Bărbulescu a fost cotat, alături de colaboratorul său de aproape cinci decenii, George Anania, ca unul dintre deschizătorii de drumuri în science fiction-ul românesc modern[2].
Viața[modificare | modificare sursă]
Romulus Bărbulescu s-a născut la Sulina în anul 1925. Meseria de marinar a tatălui său a făcut ca familia să își schimbe domiciliul în funcție de traseele sale navale, astfel încât Bărbulescu și-a petrecut copilăria la Constanța și Galați[3]. După moartea tatălui său, survenită pe când avea 16 ani, l-a obligat să renunțe la școală și să practice diverse meserii necalificate pentru a-și întreține familia (hamal, spărgător de lemne, miner, muncitor la abator, etc.)[4]
Fascinat de lumea teatrului, joacă pe diverse scene încă de la vârsta de 17 ani, mai întâi în trupe de amatori, apoi în propria sa trupă, alături de care câștigă câteva premii la nivel național[4]. Bărbulescu se mută la București, unde reia la seral cursurile întrerupte anterior și, în 1950, intră la IATC la secția actorie. După absolvirea institutului în 1954 va juca pe scena unor teatre cunoscute ale vremii, printre care "Ion Luca Caragiale", "Nottara", "Barbu Ștefănescu Delavrancea" sau "Ion Vasilescu", meserie pe care o va practica timp de 34 de ani, până la pensionare[3].
În paralele cu meseria de actor, Bărbulescu a realizat o serie de scenarii radiofonice și de televiziune. Pe plan literar, a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori români de science fiction alături de George Anania, într-un cuplu pe care Adrian Rogoz l-a numit "scriitorul bicefal"[5].
Romulus Bărbulescu a decedat pe 9 februarie 2010.
Cariera literară[modificare | modificare sursă]
Romulus Bărbulescu a scris un scenariu de film a cărui acțiune se petrecea în lumea paleontologiei. Dactilografa lui era aceeași cu a unui autor SF, care, ulterior, a publicat o povestire SF despre care Bărbulescu a susținut că fusese plagiată după acel scenariu. A reclamat acest lucru la Adrian Rogoz care, pentru a-l împăca, i-a solicitat o altă idee și i-a făcut cunoștință cu un tânăr scriitor aspirant, George Anania[6][7]. Astfel a luat naștere cuplul de autori SF care avea să fie recompensat cu Marele premiu pentru întreaga activitate literară la Eurocon-ul desfășurat la Fayence, Franța, în anul 1990. Cei doi au fost inspirați de scriitori ruși ca Ivan Efremov și frații Arkadi și Boris Strugațki, sau de scriitorul polonez Stanislaw Lem. Aflați în timpul comunismului, unde criticile aduse societății erau interzise, realitatea alternativă era o bună metaforă și, chiar mai bine, mai sigură.
Între 1958 și 1962, Bărbulescu și Anania au scris 15-20 de scenarii difuzate la radio, înainte de a finaliza romanul plecat de la ideea împărtășită de Bărbulescu lui Rogoz, Constelația din ape (1962). Romanul avea să fie serializat în numerele 174-179 ale Colecției de povestiri științifico-fantastice, având un efect memorabil asupra cititorilor din epocă[2] și asupra criticii științifice[7].
În 1965 apare Doando, romanul care i-a consacrat[7] și care s-a bucurat de o primire călduroasă din partea cititorilor[3], fiind elogiat și în presa sovietică a vremii[2]. Acesta avea să fie primul roman SF românesc publicat după 1989 de editura Nemira în nou apăruta Colecția Nautilus[8][9], într-o ediție revizuită.
Au urmat alte colaborări de succes ale celor doi autori, dintre care se disting romanele Ferma Oamenilor de Piatră (1969) și continuarea sa, Paralela-enigmă (1973)[2], ambele reeditate după 1989. În perioada 1965-1975, au fost radiodifuzate peste 15 scenarii SF ale celor doi autori.
În anii '80, regimul condus de Nicolae Ceaușescu a preluat controlul asupra cluburilor de fani Anania și Bărbulescu[7]. Romulus Bărbulescu a continuat colaborarea cu George Anania în dramaturgie, realizând împreună cu acesta piesele SF Despărțire la marele zbor și Fântânile, precum și scenariul filmului Mireasma ploilor târzii (1984). Din punct de vedere literar s-a concentrat asupra unor proiecte personale, publicând romanele Catharsis și Încotro curge liniștea?. Cu toate că au apărut sub semnătură proprie, Anania a recunoscut că el și Bărbulescu s-au ajutat reciproc în proiectele personale[7], declarând că "și atunci când apărea pe copertă numai RB sau numai GA, în interiorul cărții erau, de fapt aceiași RBGA"[6].
După înlăturarea comunismului, pus în fața concurenței avalanșei de traduceri din autorii SF occidentali[7], Bărbulescu a mai publicat doar câteva povestiri și nuvele, singur sau în colaborare cu Anania și a început lucrul la un al treilea roman care să completeze trilogia Fermei Oamenilor de Piatră și a Paralelei-enigmă. Din nefericire, a decedat înainte să ducă la bun sfârșit acest proiect.
Tot alături de Anania a editat singurul număr al revistei SF Clipa astrală (1994) și a participat la editarea antologiilor bilingve Nemira 1994 și 1995.
Stil și teme abordate[modificare | modificare sursă]
„Primează tendința construirii, în fundal, a unei societăți idealizate, postverniene, în care forța umanității văzută ca ansamblu este uneori tendențios glorificată. Acțiunea este complexă și câteodată chiar artificial complicată, personajele prezintă structuri psihologice uneori artificiale, dar riguros creionate, iar finalul operelor este vag optimist, subliniind, totuși, încrederea în victoria bunătății și a inteligenței rasei umane.[3]”
Colaborarea dintre Bărbulescu și Anania, chiar și în proiectele individuale, face dificilă tratarea separată a celor doi autori, deși Anania a remarcat la un moment dat că "unul avea propensiune către ideile originale, celălalt către punerea lor, cât mai inspirată, în pagină"[6]. De altfel, rigorile ideologice ale vremii impuneau ca scrierile SF să conțină idei anticipative care să fie conforme spiritului științific[7], trimițând deseori la o abordare excesiv de tehnicistă. Acest lucru avea un impact semnificativ asupra valorii literare a textelor, la care se adăuga și lipsa informației de gen, singurele surse disponibile fiind traducerile masive din autorii sovietici și reeditările periodice ale operelor lui Jules Verne și H. G. Wells[6]. Acest climat a făcut ca primul roman al cuplului Bărbulescu-Anania, Constelația din ape, să fie unul axat în principal pe latura tehnicistă, el beneficiind de patru referate științifice[7]. El avea să aducă în prim plan una dintre temele predilecte ale cuplului: contactul cu civilizațiile extraterestre. Acest contact a fost tratat de-a lungul carierei lor scriitoricești din diferite perspective, printre care se numără:
- contactul direct cu o civilizație muribundă (Constelația din ape, Doando, Statuia șarpelui)
- abordarea perspectivei paleoastronauticii (Statuia șarpelui)
- contactul mijlocit de biounde (Șarpele blând al infinitului)
- contactul direct sau indirect cu diferiți membri ai unor rase galactice (temă prezentă în mai multe povestiri)
Dacă în primele creații tendința a fost de a da o formă umanoidă reprezentanților raselor extraterestre, odată cu maturizarea artistică au intrat în scenă civilizații care au prea puține în comun cu modul nostru de percepție și care, eventual, ajungeau să ia o formă umană pentru o comunicare mai ușoară. De altfel, comunicarea cu aceste rase nu a ridicat probleme în textele celor doi autori, ei apelând mai mereu la câte un element din recuzita SF pentru a facilita acest demers. În plus, în afara unor aluzii prezente în O experiență neobișnuită, relațiile cu toate rasele întâlnite s-au desfășurat sub semnul păcii și colaborării.
O altă temă majoră abordată de cei doi autori a fost legată de domeniul ciberneticii, o știință interzisă în acele vremuri în țările comuniste[7]:
- realizarea unui alter-ego cibernetic al omului, relația dintre cei doi permițând zborul cosmic (Ferma Oamenilor de Piatră)
- calculatorul gigantic care conduce o mulțime de operațiuni și care este capabil să învețe (Paralela-enigmă)
- roboții prezenți ca ajutoare în viața de zi cu zi ("Captiv în inima galaxiei"), uneori sub forma unor gadgeturi tehnologice înzestrate cu rațiune (naveta și centura lui Donar din Paralela-enigmă), alteori preluând controlul societății într-o încercare de protejare excesivă care determină obținerea unor rezultate contrare (Planeta Umbrelelor Albastre)
- nave gigantice dotate cu inteligență, pornite în explorarea universului (Doando)
În afara acestor teme majore, cei doi autori au abordat o serie de alte teme specifice SF-ului, printre ele numărându-se explorarea spațiului cosmic și ceea ce rezultă de aici, anume reacția psihologică umană în fața necunoscutului cosmic, temă pe care Aurel Cărășel - comentând pe marginea romanului Șarpele blând al infinitului - o consideră "cvasidesuetă"[3]. În particular, Bărbulescu a atins și tema mutațiilor biologice, realizată cu ajutorul energiilor bioplasmatice în Catharsis sau a virusului capabil să transforme oamenii în bacterii din nuvela "Cât de mic poate fi infernul?" inclusă în volumul omonim. De asemenea, în romanul Încotro curge liniștea?, a abordat într-o manieră originală problema călătoriei în timp.
Anania a apreciat că perioada de elaborare a structurii unei cărți era cea mai fascinantă din punctul lor de vedere, începând de la idee și terminând cu personajele. Creionarea acestora din urmă a constituit mereu un detaliu asupra căruia cei doi autori s-au concentrat cu mare atenție, apreciind faptul că li se permitea să fie "demiurgi"[6].
Cei doi autori au împletit deseori SF-ul cu literatura polițistă (Statuia șarpelui, Paralela-enigmă) și cu cea umoristică (Planeta Umbrelelor Albastre, Statuia șarpelui). Bărbulescu a pășit și pe domeniul literaturii istorice în Insulele de aur și argint (care descrie câteva episoade din viața exploratorului Abel Tasman) și al celei de aventuri în Simbamuenni.
Alexandru Mironov a comentat în termeni elogioși perioada de maturitate artistică a cuplului Bărbulescu-Anania, apreciind că romanele Doando, Ferma Oamenilor de Piatră și Paralela-enigmă sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești". Odată cu Șarpele blând al infinitului, el este de părere că cei doi autori au coborât ștacheta, conformându-se tendinței literaturii SF românești de după 1974. Despre evoluția individuală a celor doi autori, el consideră că "scriitorii născuți prin diviziune din trupul regretatului Romulusbărbulescugeorgeanania realizează, fiecare, cărți bune, dar nu capodopere"[2]. De altfel, însuși Anania a declarat într-un interviu că Ferma Oamenilor de Piatră este opera literară care îi reprezintă cel mai bine și că "după aceea, cu unele excepții poate de luat în seamă, dar excepții, am bătut pasul ori am coborât"[6].
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Romane[modificare | modificare sursă]
- 1966 - Simbamuenni
- 1969 - Insulele de aur și argint - reeditat în 1993 cu titlul Golful ucigașilor
- 1983 - Catharsis
- 1991 - Încotro curge liniștea?
Împreună cu George Anania[modificare | modificare sursă]
- 1962 - Constelația din ape
- 1965 - Doando - reeditat în 1992 și 2002
- 1967 - Statuia șarpelui
- 1969 - Planeta Umbrelelor Albastre - reeditat în 1993 cu titlul Planeta Fantomelor Albastre
- 1970 - Ferma Oamenilor de Piatră - reeditat în 1990
- 1973 - Paralela-enigmă - reeditat în 1991
- 1977 - Șarpele blând al infinitului
- 1992 - Cât de mic poate fi infernul?
Povestiri[modificare | modificare sursă]
- "Sălciile nu plâng decât seara" (1989)
- "Trei fulgere pe secundă" (1989-90)
- "Arma secretă a speranței" (1990)
- "Cât de mic poate fi infernul?" (1992)
Împreună cu George Anania[modificare | modificare sursă]
- "Captiv în inima galaxiei" (1964)
- "Astronava lui OLM" (1965)
- "Fântânile" (1966)
- "Ochii ei albaștri" (1967)
- "Aventură pe fluviul de hidrogen" (1971)
- "Requiem după singurătate" (1983)
- "Război contra Sfinxului" (1990)
- "Uneori, marea" (1990)
- "Feedback Pampero" (1994)
Editor (cu George Anania)[modificare | modificare sursă]
- 1994 - Clipa astrală, revistă SF
- 1994 - Antologia science fiction Nemira' 94 (ediție bilingvă română/engleză)
- 1995 - Antologia science fiction Nemira' 95 (ediție bilingvă română/engleză)
Critică literară[modificare | modificare sursă]
- 1973-1976 - "Pulsul nostru actual", articole critice asupra unor lucrări SF, scrise împreună cu George Anania sub pseudonimul Ana Barbara Rebegea și publicate în Colecția de povestiri științifico-fantastice, Viața românească și Contemporanul
Scenarii radiofonice[modificare | modificare sursă]
- 1965 - 1975 - peste 15 scenarii cu profil science fiction, împreună cu George Anania
Dramaturgie[modificare | modificare sursă]
- 1982 - Despărțire la marele zbor - piesă SF în 3 acte montată pe scena Teatrului Ion Vasilescu din București, în regia lui Cornel Popa
- 1988 - Fântânile - piesă într-un act și patru tablouri, regia Cristian Munteanu
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- Mireasma ploilor târzii (1984), împreună cu George Anania, Casa de filme 1, regia Mircea Moldovan
Actor[modificare | modificare sursă]
- Alarmă în munți (1955) ca Spion
- Porto-Franco (1961) ca Un hamal
- Străinul (1964)
- Porțile albastre ale orașului (1974)
- Patima (1975)
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 9
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Ediție specială (1978)
- Doctorul Poenaru (1978)
- Totul pentru fotbal (1978)
- Vlad Țepeș (1979)
- Rug și flacără (1980)
- Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980)
- Burebista (1980)
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- Divorț ... din dragoste (1992)
Premii[modificare | modificare sursă]
În 1990 i s-a decernat premiul de notorietate Eurocon.
MIHAI OPRIȘ
| Mihai Opriș | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Botoșani, România |
| Decedat | (90 de ani)[1] București, România |
| Părinți | Ștefan Opriș |
| Frați și surori | Tudor Opriș |
| Ocupație | scenarist |
| Modifică date / text | |
Mihai Opriș (n. 27 octombrie 1930, București, d. 30 mai 2021, București) un producător de film, scenarist și scriitor român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la 27 octombrie 1930, în București. Căsătorit cu ing. Adriana-Elena Opriș. Fiul: Matei-Eugen Opriș, profesor. Părinți: Ștefan și Florina. Tatăl, comandant al Diviziei de Gardă în cel de-al doilea război mondial, animator cultural, ctitor, autor de lucrări de istorie militară. Bunicul matern, Ion Gh. Marinescu, autor de lucrări pedagogice, promotor al introducerii principiilor Școlii active în învățământul românesc. Bunicul patern, Ilie Opriș: militant al mișcării naționale din Transilvania, membru în comitetul societății Dacia Traiană a românilor ardeleni. O stradă bucureșteană îi poartă numele. Fratele său, prof. dr. Tudor Opriș, este un cunoscut poet, eseist și prolific autor de literatură științifică. Sursa: Who is who.
Mihai Opriș a absolvit Facultatea de Filologie din București în anul 1954, după care a lucrat, până în 1971 în redacția de scenarii a „Studioului Cinematografic București”. Din 1971, până în 1990 a funcționat ca producător la „Casa de filme 5”, „păstorind” numeroase filme românești istorice sau cu acțiune contemporană.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Scenarist - filme de lung metraj (singur sau în colaborare)[modificare | modificare sursă]
- Haiducii (1966) - împreună cu Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail
- Răpirea fecioarelor (1968) - împreună cu Eugen Barbu și Dinu Cocea
- Răzbunarea haiducilor (1968) - împreună cu Eugen Barbu și Dinu Cocea
- Haiducii lui Șaptecai (1971) - împreună cu Eugen Barbu
- Zestrea domniței Ralu (1971) - împreună cu Eugen Barbu
- Săptămîna nebunilor (1971) - împreună cu Eugen Barbu și Dinu Cocea
- Parașutiștii (1973) - împreună cu Gheorghe Bejancu și Ladislau Tarco
- Stejar – extremă urgență (1974)
- Ecaterina Teodoroiu (1978) - împreună cu Vasile Chiriță
- Iancu Jianu zapciul (1981) - împreună cu Vasile Chiriță și Dinu Cocea
- Iancu Jianu haiducul (1981) - împreună cu Vasile Chiriță și Dinu Cocea
- Recital în grădina cu pitici
- Acțiunea Zuzuc
- Cântec pentru fiul meu
- Instanța amână pronunțarea
- Bătălia din umbră
- Niște băieți grozavi
- Doi haiduci și-o crâșmăriță
- Melodii la Costinești
- Novăceștii - lungmetraj de animație și serial
- Liceenii în alertă
Producător[modificare | modificare sursă]
- Tudor (1963) - regia Lucian Bratu
- Haiducii (1966) - regia Dinu Cocea
- Diminețile unui băiat cuminte (1967) - regia Andrei Blaier
- Facerea lumii (1971) - regia Iulian Mihu
- Felix și Otilia (1972) - regia Iulian Mihu
- Explozia (1972) - regia Mircea Drăgan
- Veronica (1973) - regia Elisabeta Bostan
- Ciprian Porumbescu (1973) - regia Gh. Vitanidis
- Aventurile lui Babușcă (1973) - regia Gh. Naghi
- Veronica se întoarce (1973) - regia Elisabeta Bostan
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - regia Mircea Drăgan
- Pintea (1976) - regia Mircea Moldovan
- Revanșa (1978) - regia Sergiu Nicolaescu
- Rug și flacără (1980) - regia Adrian Petringenaru
- Am fost șaisprezece (1980) - regia George Cornea
- Burebista (1980) - regia Gh. Vitanidis
- Duelul (1981) - regia Sergiu Nicolaescu
- Plecarea Vlașinilor (1983) - regia Mircea Drăgan
- Ringul (1984) - regia Sergiu Nicolaescu
- Întoarcerea Vlașinilor (1984) - regia Mircea Drăgan
- Zbor periculos (1984) - regia Francisc Munteanu
- Masca de argint (1985) - regia Gh. Vitanidis
- Declarație de dragoste - regia Nicolae Corjos
- Colierul de turcoaze (1986) - regia Gh. Vitanidis
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1988) - regia Gh. Vitanidis
- Iacob - regia Mircea Danieluc
- Liceenii Rock'n'Roll (1991) - regia Nicolae Corjos
- Septembrie - regia Timotei Ursu
- Emisia continuă - regia Dinu Tănase
- Procesul alb - regia Iulian Mihu
- Din nou împreună - regia George Cornea
- Secretul cifrului - regia Lucian Bratu
- Împușcături pe portativ - regia George Grigoriu
- Sezonul pescărușilor - regia Nicolae Oprițescu
- Tufă de Veneția - regia Petre Bokor
- Fata morgană - regia Elefterie Voiculescu
- Fair play - regia A. Szatmary
- Reconstituirea - regia Lucian Pintilie
- Pe răspunderea mea - regia Paul Călinescu
- Misterul lui Herodot - regia Geta Doina Tarnavschi
- Nunta de piatră - regia Dan Pița
- Duhul aurului - regia Dan Pița
- Cetatea ascunsă - regia Adrian Petringenaru
- Baladă pentru Măriuca - regia Titel Constantinescu
- Țapinarii - regia Ioan Cărmăzan
- Simpaticul domn R. - regia Ștefan Traian Roman
- Aventuri la Marea Neagră - regia Savel Stiopul
- Un petec de cer - regia Francis Munteanu
- Fantomele se grăbesc - regia Cristu Polucsis
- Moara lu Călifar - regia Șerban Marinescu
- Cartierul veseliei - regia Manole Marcus
- Domnișoara Aurica - regia Șerban Marinescu
- Mușchetarul român - regia Gheorghe Vitanidis
- Cantemir - regia Gheorghe Vitaniidis
Volume de beletristică - singur sau în colaborare[modificare | modificare sursă]
- Auzit-ați d-un Jian? - roman
- La roata norocului - roman
- Soldații nu plang niciodată - roman
- Haiducii - roman
- Novăceștii - povestire istorică
- Neînfricații - povestire istorică
- Vioara de sticlă - roman
- Virginitate - roman
- A fost odată ca niciodată - basm
- Operațiunea Margarete zwei - roman
- Ultima zi - remember: Dinu Cocea (sub pseudonimul Mihai Jipa)
- Se numește Cri - Cri - roman
- La crâșma Stanii - roman - 2 volume
În pregătire:
- Batalia din umbră - roman
Szabo Barnabas ( Székesfehérvár , 2007 . 3 septembrie -) copil actor maghiar.
Este implicat în actorie din 2015 . A fost văzut într- un casting în 2016 , așa că a intrat într- unul dintre cele mai vizionate filme din 2017 , Viszkis .
Roluri majore
- Afaceri ale Muncii IrReality Show - Palika
- Scurtmetraj introductiv Fundația Pro Talentis - rol copil
- Reclamă SPAR 2016
- Budapest Noir - rol de copil
- Attila Viszkis - Ambrus este un copil
- Teatrul Vörösmarty - Herner Ferike Faterja - Herner Ferike
- Gratuitate (film australian) - Zsolti
- Desenat - scurtmetraj – Balázs
- Viața într-o picătură - rolul lui József Béres de copil
- Legenda Sfântului Hristofor - Narator
Surse
- Luptă, desenează și legos - am intervievat în Lovasberény personajul drăguț al copiilor „Viszkis” . Teleeletel.hu. Decembrie 2017 7.
- Barnabás Szabó din Lovasberény, Kisviszkis, realizează din nou un lungmetraj . Feol.hu. septembrie 2018 9.
| Alexandru Pârâianu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 12 aprilie 1907 Budele, Vâlcea |
| Decedat | 28 octombrie 1936 (29 de ani) Budele, Tetoiu, Vâlcea, România |
| Părinți | Nicolae și Ana Pârâianu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scriitor |
| Pseudonim | Bogdan Amaru |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Opere semnificative | Goana după fluturi (1933) |
| Modifică date / text | |
Bogdan Amaru (n. , Budele, Tetoiu, Vâlcea, România – d. , Budele, Tetoiu, Vâlcea, România) este pseudonimul literar al scriitorului român Alexandru Pârâianu.
Eugen Lovinescu spunea despre Bogdan Amaru că este incontestabil ca o lamă de oțel.[1] Unica sa piesă de teatru este Goana după fluturi.[2] Alexandru Pârâianu scrie piesa de teatru sub pseudonim la sugestia prietenului său George Mihail Zamfirescu pentru a nu fi exmatriculat ca „fiu de moșier”.
Din 1931, publică în Cuvântul nostru poeziile Dorința, Închinare, Romanță banală și Preludiu de iarnă. A colaborat la Calendarul, Adevărul, Cuvântul liber, Facla, Dimineața, Rampa, Viața literară, Vremea, Reporter.
Manuscrisul romanului Amor vagabond și cel al nuvelei Marița sunt distruse de o bombă din primul război mondial care cade pe casa fratelui său de la Murgași.
Cunoscut în literatură cu numele de Bogdan Amaru, pseudonimul lui Alexandru Pârâianu, dramaturgul s-a născut la 12 aprilie, 1907 în satul Budele, comuna Săscioara-Nenciuleşti, actualmente comuna Tetoiu. Trebuie reţinută data de 12 aprilie, întrucât peste tot apare ca dată de naştere ziua de 6 aprilie, 1907.
Născut în primăvara de foc şi moarte a anului 1907, B. Amaru a fost al treilea copil după Costel (preot), Dinuţa (mare doamnă,căsătorită cu Gheorghe Giulescu din Giuleşti) din familia lui Nicolae şi Ana Pârâianu, oameni gospodari şi bine înstăriţi cu rădăcini din arborele genealogic al marelui neam boieresc al Pârâienilor de pe Valea Olteţului, mezin fiind Nicu (avocat). Tânărul Alexandru Pârâianu a absolvit clasele primare la Şcoala din satul Nenciuleşti. A continuat la Rm. Vâlcea, la Liceul „Alexandru Lahovary”, secţia modernă. Elev fiind, pentru un ban în plus, se anga-jează ca funcţionar la Episcopia Râmnicului şi a Noului Severin. Are vădite înclinaţii spre literatură şi la concursul naţional „Tineri –mea română” ocupă locul al II-lea din 4 000 de participanţi.
În vara anului 1928 (iulie) susţine examenul de Bacalaureat la Cra –iova trecându-l cu mare succes. În toamna aceluiaşi an, înaripat de visuri măreţe, pleacă la Bucureşti, unde, în octombrie, devine student la Facultatea de Litere şi Filozofie. Încă din primele zile ale studenţiei, tot din lipsa banilor, aleargă din uşă în uşă, pe la toate ministerele, în căutarea unei slujbe, pe care, până la urmă, o găseşte la Ministerul Cultelor. În 1929 trece la Conservator, înscriindu-se la Secţia dramă şi co – die, absolvindu-l în 1933. Cât timp a stat în Capitală, a frecventat şedinţele Cenaclului literar „Sburătorul” din strada Câmpineanu, nr. 40, condus de criticul literar Eugen Lovinescu, patronul locaţiei.
De la începutul anului 1931 face parte din comitetul de conducere al revistei „Cuvântul nostru”, din paginile căreia păstrăm zestrea lui poetică : Dorinţa, Închinare, Romanţă banală şi Preludiu de iarnă.
După absolvirea Conservatorului, în 1933, face parte din gruparea „Masca” condusă de George Mihail Zamfirescu, ca actor. Ca actor a căpătat atâta experienţă că a devenit autor, dramaturg.
Piesa „GOANA DUPĂ FLUTURI” (1933) este cea mai reprezenta- tivă lucrare literară a lui Bogdan Amaru. Publicarea ei are o istorie in- teresantă. Din motive de securitate, la sugestia prietenului – George Mihail Zam-firescu – Alexandru N. Pârâianu îşi ia pseudonimul de BOGDAN AMA- RU, să nu fie, ca fiu de moşier, exmatriculat din „şcolile înalte” şi din rândurile Societăţii Civile. Scrie proză la „Calendarul” (1932). Devine colaborator la „Adevărul”, „Cuvântul liber”, „Facla”, „Dimineaţa”, „Rampa”, „Viaţa literară” „Vre- mea, „Reporter”.
In vara anului 1933, Bogdan Amaru pleacă din Capitală, urmându-l pe G.M.Zamfirescu, la Iaşi, cu gândul de a fi angajat ca actor la Na-ţionalul ieşean. Cu toate insistenţele autorului „Domnişoarei Nastasia” şi ale lui Sandu Teleajen nu-şi vede dorinţa împlinită, dar mai zăbo – veşte în oraşul de pe Copou lucrând în cadrul secretariatului revistei „Cadran” şi colaborând la ziarul local „Tot” cu reportaje, recenzii şi cronici literare. Fără a avea asigurat traiul zilei de mâine, cu o scrisoare de recomandare din partea marelui Sadoveanu, se întoarce în vara anului 1934 la Bucureşti, fiind angajat la cotidienele „Adevărul” şi „Dimineaţa”.Colaborează şi la „Societatea de mâine”, „Umanitatea” ş. a.
În perioada anilor 1933 – 1935 scrie intens, aşa cum însuşi mărturi-seşte într-o scrisoare adresată fratelui său mai mic – Nicu: „Trebuie să citesc mult, să trăiesc mult şi să scriu mult….[..] Până acum am trăit în viitor. Trebuie să trăiesc adânc în prezent, ca să pot avea vreoda-tă un trecut”.
GOANA DUPĂ FLUTURI – piesa lui reprezentativă – fost scrisă în anul 1933 ca şi alte multe scrieri din această perioadă, după cum se angajase anterior. Cele mai multe dintre ele, printre care se aflau ro-
manul „Amor vagabond „ şi nuvela „Mariţa”, au dispărut o dată cu ca-sa fratelui său, Costel, preot la Murgaş, în urma distrugerii ei de către o bombă în timpul războiului.
În urma semnării unui Contract cu Editura Fundaţiilor, prin care se angaja să scrie o monografie a Craiovei, Bogdan Amaru se deplasea- ză în capitala Olteniei pentru documentare. Aici cunoaşte personalitaţi marcante, printre care pe poeta Elena Farago, pe C. D. Fortonescu etc.
Cu materialul adunat pleacă de la Craiova la Budele, unde putea să redacteze lucrarea în linişte. Între timp dobândeşte o boală, care nu-i va cruţa viaţa. E vorba de o pneumonie.
Se luptă cu boala şi cu scrisul. Publică asiduu numeroase schiţe, nu-vele, cronici literare, recenzii, poezii etc., dar multe scrieri rămân ne –publicate.
Se internează la Spitalul din Rm. Vâlcea. Boala se agravează. Este internat la Spitalul „Filantropia” din Craiova. De aici, cu sufletul şi a-ripile frânte ca un albatros, se întoarce la părinţi, în Budele.
Încearcă să termine Monografia Craiovei, dar boala nu-l slăbeşte şi-l macină psihic şi fizic. Într-o scrisoare se destăinuie : „Nici puterea de a visa nu o mai am. Acum gândul meu nu mai zboară spre viitor!”.
Dă în tuberculoză. Suferă mult. Nu are nici posibilitatea ţinerii unui regim sever şi, în vara anului 1936, revine în Bucureşti, internându-se în Sanatoriul reputatului doctor Simionescu, recomandat de mai marele Eugen Lovinescu. „Vă recomand cu căldură pe tânărul scriitor Bogdan Amaru, plin de talent şi de boale; de talent mă ocup eu; de boale ţi-l trec dumitale, cu rugămintea să-i dai toate indicaţiile şi ajutoarele u-tile; cu observaţia că, dacă e plin de toate, numai de bani nu e.” Evadează din spital şi încearcă să se sinucidă cu un cuţit în Pădu-rea Pantelimon de lângă Bucureşti.
Într-o scrisoare din 6 august 1936, expediată din Fălticeni, Lovinescu scrie : „Iubite domnule Amaru, am aflat de prin ziare nenorocirea şi am rămas consternat că un om ca d[umnea]ta, plin de vitalitate şi de optimism a putut să se dedea la un act de disperare atât de necugetat”.
Revine în Budele, la părinţi, dar nu rămâne decât până în octombrie, când, ajuns într-o situaţie limită este adus la Bucureşti de către mama sa şi internat, de data asta, în Spitalul „FILARET”, unde, în dimineaţa zilei de 28 octombrie 1936, îşi găseşte sfârşitul, la numai 29 de ani şi jumătate. A murit ca florile toamna arse de brumă şi de frig.
Este adus de o camionetă din dotarea cotidienelor „Adevărul” şi „Di-mineaţa” în satul natal – Budele -, însoţit, printre alţii, şi de prietenul Eugen Jebeleanu.
A fost înmormântat, pe o vreme de toamnă mohorâtă, în Cimitirul Bisericii din satul Nenciuleşti, unde, şi astăzi, o cruce din marmoră al-bă mai aminteşte de trecerea lui prin lume şi pentru puţină vreme prin lumea literară. În memoria tânărului poet, eseist, critic literar şi dramaturg, ca o recunoaştere a talentului său literar incontestabil ca o lamă de oţel, cum afirma E. Lovinescu, s-a organizat Festivalul Naţional de Drama turgie „Goana după fluturi” – Bogdan Amaru.
De asemenea, în satul Budele, în 9 aprilie 2000, a fost inaugurată Casa Memorială şi Fundaţia Culturală „Bogdan Amaru”, fundaţie care are menirea să promoveze adevăratele valori spirituale din zonă şi nu numai. Am considerat că un asemenea eveniment nu trebuie trecut neobser-vat de iubitorii de literatura interbelică, în general, şi de opera tânărului scriitor Bogdan Amaru, în special, de la a cărei naştere se împlinesc, pe 12 aprilie, a.c. 105 ani .
Goana dupa fluturi (1968) - Bogdan Amaru
La 16 ani jumatate nu stia incotro s-o apuce. "Transferata obligatoriu " la facultatea de "Constructii de masini agricole", a stat doar cateva saptamani, dupa care s-a refugiat plangand in bratele "mamei", asa spunandu-i ea matusei. Tatal se recasatorise, avea familia lui si nu mai putea sa o intretina. Trebuia neaparat sa intre la o facultate, daca nu dorea sa ajunga o functionara oarecare, fara studii superioare. Avea insa timp inca un an sa se pregateasca, pentru a intra la "Litere".
Dar cum la Institutul de Teatru erau reuniuni, joia dupa amiaza, unde se puneau la magnetofon 3-4 melodii,, a mers si ea, antrenata de unele colege care frecventau aceste reuniuni. Acolo s-a imprietenit cu cativa studenti care au sfatuit-o sa dea la "Teatru". N-avea nimic de pierdut, pentru ca examenele de actorie se dadeau inaintea celor de la facultatile "serioase". S-a dus la cursul de pregatire, convinsa ca-l va avea ca dascal pe Radu Beligan. A intrat la catedra un tanar dragut, inalt, bine facut. Ea, cazuta din luna, credea ca e Beligan. Cand colo era Dan Damian,asistentul lui Radu ce ulterior, i-a devenit unul din sotii ei oficiali. Examen a dat cu "Lacul" lui Eminescu si o poezie politica: "La masa verde". Si a intrat!
A absolvit Institutul de Teatru I.L. Caragiale, clasa profesor Aura Buzescu, asistent Sorana Coroama Stanca, iar in anii terminali: Nicolae Baltateanu si Beate Fredanov cu examenul de sfarsit de facultate : celebrul spectacol "Barbierul din Sevilla", pus in scena de Vlad Mugur.
In cinematografie a debutat in 1962 cu rolul din " Celebrul 702" in regia lui Mihai Iacob dar abia cu rolul din " Zestrea" 1972 in regia Letitiei Popa dupa un scenariu de Paul Everac a facut-o celebra in lumea cinematografiei unde alaturi de Margareta Pogonot si Victor Rebengiuc a avut un rol de exceptie ce a ramas in memoria cinefililor.
A lucrat mult in televiziune alaturi de Stefan Tapalaga, prezentand emisiunile : "Magazin 111", "Post Meridian", "Zig-zag" , "Album Duminical", a interpretat si interpreteaza roluri memorabile pe scenele Teatrulului National Craiova: 1956 - 1958, Teatrul de Comedie, Bucuresti: 1961 - 1994, Teatru national de Televiziune si Teatrul National din Bucuresti unde joaca si in stagiunea 2008 - 2009 in 6 piese.
"Era ca o zvarluga. Micuta de statura, cu ochi luminosi, cu un par stralucitor; vorbea cu repeziciune, dar cu o dictie perfecta. Mi-o amintesc foarte bine cum, cu prilejul unui reportaj, la Brasov, s-a catarat pe un gard inalt, pentru a ajunge la un personaj caruia urma sa-i luam un interviu." (Octavian Sava)
In prezent traieste singura in apartamentul ei, de pe Calea Victoriei, aflat intr-un bloc cu stalpii de rezistenta sectionati, supus oricand primejdiei de a se prabusi, si care asteapta de ani de zile consolidarea.
Sanda Toma - Best Of
FEMEILE SAVANTE de Molière, cu Ion Finteșteanu, Sanda Toma🎭 Teatru Radiofonic Subtitrat
| Dumitru Furdui | |
 Dumitru Furdui în anul 1975 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 27 octombrie 1936 Băilești, județul Dolj |
| Decedat | (61 de ani) Paris |
| Copii | Tudor Furdui (crainic sportiv) |
| Cetățenie | română |
| Ocupație | actor, scenarist |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Roluri importante | Sergentul-major Cristoloveanu (din seria Brigada Diverse) |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) | |
Discover Romania: Dumitru Furdui (@Arhiva TVR)
Draga Olteanu Matei și Dumitru Furdui - "Sâcâiala" după A P Cehov
Inițial dorind să studieze medicina, este atrasă spre teatru ca urmare a unei conjuncturi care o determină să urmeze cursuri de teatru în timpul liceului, la Brăila. După terminarea liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, unde nu este admisă. Se angajează în ansamblul Teatrului Maria Filotti din Brăila. În anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, dar este respinsă și de această dată. În 1983 dă examen de admitere la IATC București, unde este admisă prima. În primii doi ani este studentă la actorie în clasa condusă de marele actor și profesor Octavian Cotescu. Acesta se stinge din viață când Teodora Mareș trece în anul trei. Ultimii doi ani de institut îi urmează sub îndrumarea regizorului și actorului Gelu Colceag. Absolvă Facultatea de Actorie în 1987.
În 1985, în timpul studenției, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film Declarație de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate și un premiu de interpretare, influențându-i cariera artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme.
La avocat, scenetă cu Teodora Mareș
Teodora Mareș,
A studiat o perioada pictura, a realizat ilustrații de cărți, in 1948 ea si fratele său Baruțu au fost exmatriculați de la Facultatea de Litere, după ce poetul a fost interzis.
A studiat baletul cu balerina si coregrafa Floria Capsali si a dansat pe scena Teatrului Național, descoperind astfel si teatrul. S-a înscris apoi la Institutul de Cinematografie pe care l-a abandonat după 2 ani si s-a transferat la Institutul de Teatru. A absolvit in 1952, la clasa profesoarei Aura Buzescu. A jucat pe scena Teatrului National in spectacole ca Ploșnița de Vladimir Maiakovski, Minunata pantofăreasă de Federico García Lorca, Gimnastică sentimentală de Vasile Voiculescu, 1907 de Tudor Arghezi, rolul Smarandei, Seringa de Tudor Arghezi, Dulcea pasăre a tinereții de Tennessee Williams, etc.
La Teatrul Național Radiofonic a jucat in Neguțătorul de ochelari și Interpretări la cleptomanie, adaptare dupa Tudor Arghezi, Rapsodia țiganilor de Mircea Ștefănescu, Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu. Tot la radio a avut o rubrica în cadrul emisiunii De toate pentru toți.
A jucat in 17 filme, debutul in cinematografie a avut loc in 1961, cu ecranizarea schiței lui Tudor Arghezi Doi vecini, in regia lui Geo Saizescu.Mitzura Arghezi este membra a Partidului România Mare, a fost deputat de Olt in 1996-2000 și în 2000-2004, președinta secției de Francofonie din parlament, membru în Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, director onorific al casei memoriale Tudor Arghezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu