6. /8 OCTOMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
| Harry Eliad | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 8 octombrie 1927 Craiova, România |
| Decedat | 6 august 2012, (85 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | evreiască |
| Ocupație | actor, regizor |
| Alma mater | Conservatorul Cornetti |
| Debut | 1948 - în „Înșir-te mărgărite” de Victor Eftimiu |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, 2002 | |
Modifică date / text  | |
Harry Eliad (n. 8 octombrie 1927, Craiova – d. 6 august 2012, București) a fost un actor și regizor evreu din România.
Studii[modificare | modificare sursă]
A studiat în Craiova la Liceul Evreiesc și la Liceul Frații Buzești, după care a urmat și absolvit Conservatorul Cornetti.[1]
Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]
Harry Eliad a debutat în stagiunea 1949 - 1950, la Teatrul Național din Craiova[1], la vârsta de 21 de ani, în piesa lui Victor Eftimiu „Înșir-te mărgărite”[2].
În 1953, la îndemnul lui Toma Caragiu s-a mutat la Teatrul de Stat din Ploiești unde a rămas până în 1989, întâi ca regizor și apoi ca director al teatrului.[1] În paralel a fost și conferențiar la clasa de regie a Școlii Populare de Artă Ploiești[2].
În decembrie 1989 a venit la Teatrul Evreiesc de Stat din București, unde a fost regizor și director până a murit. Aici s-a dedicat promovării culturii și teatrului în limba idiș, organizând și conducând 29 de turnee internaționale ale acestui teatru, în care a colaborat cu mari actori și regizori ai teatrelor din România, din SUA și din Germania.[1]
Principalul său proiect, ca director al Teatrului Evreiesc de Stat, a fost „Integrala Șalom Alehem”, în cadrul căreia operele marelui clasic al literaturii idiș au fost transformate în musicaluri pe melodii folclorice evreiești, printre ele, în primul rând, spectacolele de mare succes „Vânzătorii de haloimes” și „Romanul unui om de afaceri”. Cele mai multe din aceste spectacole au fost regizate chiar de el. A mai regizat și piese aparținând unor mari autori ai dramaturgiei universale, cum sunt Anton Pavlovici Cehov și Nikolai Gogol. Ultima sa realizare fiind o spumoasă comedie după Woody Allen, „Cum se cuceresc femeile”.[3]
Harry Eliad a scris numeroase articole și studii despre arta actorului și a regizorului. El a mai fost și primvicepreședinte al Fundației Culturale "Avram Goldfaden" și membru în Consiliul de Conducere al Federației Comunităților Evreiești din România.[1]
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, în anul 2002.[1]
Decesul[modificare | modificare sursă]
Harry Eliad a încetat din viață la 6 august 2012 și a fost înmormântat la Cimitirul evreiesc Filantropia din București.
„Vânzătorii de haloimes”, după Shalom Alehem
| Adela Popescu | |
_(cropped).jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Adela Elena Popescu |
| Născută | (34 de ani) Șușani, Vâlcea, România Drăgășani, Vâlcea, România  |
| Căsătorită cu | Radu Vâlcan |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreață, actriță, prezentator TV |
| Activitate | |
| Alte nume | Adela Vâlcan Popescu |
| Origine | România |
| Gen muzical | Pop, Latino, Dance, House |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Ani de activitate | 2004 - prezent |
| Interpretare cu | Elena Gheorghe, Dan Bordeianu, 3rei Sud Est, Loredana Groza, DJ Project |
| Prezență online | |
| Site web cont Twitter Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Adela Popescu (nume la naștere Adela Elena Popescu, n. 8 octombrie 1986, Șușani, județul Vâlcea, România) este o actriță și cântăreață română. A ajuns în atenția publicului larg prin intermediul telenovelei Numai Iubirea[1].
Biografie[modificare | modificare sursă]
Adela Elena Popescu s-a născut pe 8 octombrie 1986, în satul Șușani, județul Vâlcea, România.[2]
La începutul carierei a avut o deosebit de mediatizată poveste de dragoste cu primul partener, actorul Dan Bordeianu.[3]
În timp ce filma pentru serialul Lacrimi de iubire, și-a înregistrat și primul său album de muzică, la fel intitulat „Lacrimi de iubire”. Stilul abordat de Adela pe acest album este pop slow cu influențe dance și latino. Începând cu anul 2005 Adela este protagonista producțiilor românești Acasă, printre care cele mai importante, Lacrimi de iubire în 2005, Iubire ca în filme în 2006, Îngerașii în 2008 sau Aniela în 2009. În 2010 joacă primul rol antagonic în telenovela Iubire și Onoare iar din 2011 interpretează rolul unei profesoare în serialul muzical Pariu cu viața.
La sfârșitul anului 2011 se alătură trupei DJ Project unde o înlocuiește pe Giulia Anghelescu.
În 2016, Adela Popescu se alătură personalităților Pro TV când devine noua prezentatoare a emisiunii de talk-show Vorbește lumea, alături de Gabriel Coveșeanu, urmând ca în 2021, să fie înlocuită de Lora.
Viața personală[modificare | modificare sursă]
Adela și Dan Bordeianu s-au cunoscut pe platourile de filmare ale serialului Numai Iubirea de la Acasă TV în 2004. Ea avea 18 ani, el 30, dar diferența de vârstă nu a fost un impediment. Între ea și Dan, iubitul din telenovelă, s-a înfiripat o poveste de dragoste și în realitate. Logodna personajelor Dan – Adela, de exemplu, a fost reală, pentru că era dublată de logodna actorilor”, a dezvăluit scenaristul. Așadar, scena cu preoții și cu jurămintele făcute de personajele din „Numai iubirea” nu a fost altceva decât înregistrarea unui moment care s-a desfășurat în realitate. Logodna Adelei cu Dan a rămas, însă, cunoscută doar amicilor foarte apropiați. [4] Au avut o relație timp de 4 ani, s-au despărțit în primăvara anului 2007.
Adela și Radu Vâlcan s-au cunoscut pe platourile de filmare Iubire și Onoare în 2010 și Adela Popescu și Radu Vâlcan se căsătoresc după cinci ani de relație.[5]
În 2015, Adela s-a căsătorit cu actorul Radu Vâlcan.[6] După căsătorie, Adela și-a schimbat numele în Adela Elena Vâlcan.[7] În 2016 li s-a născut primul copil, un băiat pe care l-au numit Alexandru.[8] În decembrie 2018 li s-a născut cel de-al doilea copil, Andrei.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
| An | Titlu | Rol | Note |
|---|---|---|---|
| 2004-2005 | Numai iubirea | Alina Damaschin | co-protagonistă |
| 2005-2006 | Lacrimi de iubire | Alexandra Mateescu | protagonistă |
| 2006-2007 | Iubire ca în filme | Ioana Ionescu | protagonistă |
| 2007-2008 | Războiul sexelor | Patricia | rol episodic |
| 2008-2009 | Îngerașii | Lia Damian | protagonistă |
| 2009 | Weekend cu mama | Cristina | protagonistă |
| 2009-2010 | Aniela | Aniela Elefterios | protagonistă |
| 2010-2011 | Iubire și Onoare | Carmen Florescu | antagonistă |
| 2011-2013 | Pariu cu viața | Raluca Dumitrescu | protagonistă |
| 2014 | O nouă viață | Raluca Dumitrescu | protagonistă |
- 2017- My Little Pony Filmul- Fluttershy (dialog română) [9]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- 2005 – Lacrimi de iubire
- 2006 – Iubire ca în filme
- 2008 – Răspunsul meu
- 2012 – Bun rămas
- 2013 – Vraja ta
- 2013 – Fără tine
- 2014 – Suflet vândut
- 2015 – Curaj
Adela Popescu a născut!
| Aureliu Busuioc | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Codreanca, România |
| Decedat | (83 de ani) Chișinău, Moldova |
| Cauza decesului | thromboembolism[*] |
| Cetățenie |  Moldova |
| Ocupație | scriitor jurnalist cântăreț |
| Limbi | Template:Lang-mol[*] |
| Note | |
| Premii | Ordinul Republicii Ordinul Insigna de Onoare Ordinul Gloria Muncii |
| Modifică date / text | |
Aureliu Busuioc (n. 26 octombrie 1928, Codreanca, județul interbelic Orhei, azi în raionul Strășeni – d. 9 octombrie 2012) a fost un poet, prozator, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist, redactor, director, romancier, scenarist, scriitor și traducător din Republica Moldova.[2]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Aureliu Busuioc s-a născut pe 26 octombrie 1928 în satul Codreanca din județul interbelic Orhei.[3][4] Provine dintr-o famile de învățători. A urmat liceul „T. Boga” din Timișoara. A învățat și la Școala Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni din Sibiu, pe care a abandonat-o în timpul examenelor finale pentru a fi "repatriat".[5] Revine în Moldova în 1949. Studiază la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Publică epigrame, parodii, poezii umoristice în ziarul „Tinerimea Moldovei” și revista „Chipăruș”. Are un debut dublu – placheta pentru copii „La pădure” (1955) și volumul de versuri satirice „Prafuri amare” (1955). Editează ulterior plachetele: „Piatra de încercare” (1958), „Firicel de floare rară” (1961) și „Aventurile lui Nătăfleață” (1961), „Cizmele cocostîrcului” (1967), „Marele rățoi Max” (1968), ultimele destinate copiilor. În 1966 publică romanul „Singur în fața dragostei”, manifestându-se și ca romancier. A fost șef de sector la ziarul „Moldova socialistă”, redactor-șef adjunct la revista „Chipăruș”, redactor-șef la ziarul „Tinerimea Moldovei”, consultant literar, iar în 1977-1987 secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Traduce din literatura rusă și universală, din operle scriitorilor Alexandru Blok, Anton Cehov, Nicolai Gogol, Alexandr Pușkin, Alexandr Griboedov, Maxim Gorki, Mihail Șolohov, Sándor Petőfi, O. Henry, Byron, ... .
Romanul său Singur în fața dragostei (1966) a fost ecranizat la Moldova-film. A fost de asemenea autor al mai multor scenarii de film.
S-a stins din viață pe 9 octombrie 2012, în locuința sa.[6]
Operă[modificare | modificare sursă]
Ficțiune, romane[modificare | modificare sursă]
- 1962 - Călătorie în aprilie
- 1966 - Singur în fața dragostei
- 1973 - Unchiul din Paris, ediția întăi, editura Cartea Moldovenească, Chișinău
- 1981 - Unchiul din Paris, ediția a doua, editura Literatura Artistică, Chișinău
- 2003 - Unchiul din Paris, ediția a treia, editura Litera, Chișinău
- 2013 - Unchiul din Paris, ediția Editura Cartier [7]
- 1979 - Vreau să cânt
- 1986 - Local - ploi de scurtă durată
- 1989 - Cursa
- 1997 - Lătrând la lună
- 1999 - Pactizând cu diavolul - traducere în cehă[8]
- 2003 - Spune-mi Gioni
- 2006 - Hronicul găinarilor
- 2012 - Și a fost noapte ...
- 2013, octombrie - Pactizând cu diavolul - ediția Editurii Cartier [10][11]
Dramaturgie[modificare | modificare sursă]
Documentare, filmografie[modificare | modificare sursă]
Poezie[modificare | modificare sursă]
- 1955 - Prafuri amare
- 1955 - La pădure, plachetă de versuri
- Piatra de încercare
- Firicel de floare rară
- Dor
- Poezii
Premii si diplome[modificare | modificare sursă]
- Laureat al Premiului Tineretului din fosta URSS „N. Ostrovski" (1974)
- Maestru emerit al artei (1984)
- Laureat al Premiului Național al Republicii Moldova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu