7. /25 OCTOMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
JOHANN STRAUSS II
| Johann Strauss | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Johann Baptist Strauss  |
| Născut | [1][2][3][4] Neubau, Viena, Imperiul Austriac |
| Decedat | (73 de ani)[1][2][3][4] Viena, Austro-Ungaria |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Viena |
| Cauza decesului | cauze naturale ( pleuropneumonia[*][5]) |
| Părinți | Johann Strauss |
| Frați și surori | Josef Strauss[*] Eduard Strauß[*] |
| Căsătorit cu | Henrietta Treffz[*] (din ) Adele Strauss[*] (–) Angelika Strauss[*] (până în )[6] |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria |
| Ocupație | compozitor dirijor muzician |
| Activitate | |
| Gen muzical | operă muzică clasică operetă muzică de consum muzică instrumentală |
| Instrument(e) | vioară |
| Premii | Ordinul Franz Joseph Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] 4th class, Order of the Medjidie[*] Knight of the Order of the Lion and the Sun[*] Ordinul Sfântul Alexandr Nevski în grad de cavaler[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database VGMdb | |
Modifică date / text  | |
Johann Strauss (germană Johann Strauß) (n. ,[1][2][3][4] Neubau, Viena, Imperiul Austriac – d. ,[1][2][3][4] Viena, Austro-Ungaria) a fost un compozitor austriac, fiul lui Johann Strauß (tatăl).
Își face ucenicia muzicală sub atenta supraveghere a tatălui său. Debutează ca dirijor la 19 ani, stârnind admirația celor din jur. Presa îi remarca talentul, iar admiratorii și prietenii lansează sloganul: "Noapte bună Lanner, bună seara, Strauss-tatăl, bună dimineața Strauss-fiul !".
Cutreieră lumea cu orchestra sa, având un succes răsunător. În anii 1846-1847 a efectuat turnee în Ungaria, Transilvania și Țara Românească.[7][8]. Paralel cu activitatea concertistică, desfășoară o prodigioasă activitate de creație, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea: "Dunărea albastră", "Viață de artist", "Sânge vienez", "Vals imperial", "Povești din pădurea vieneză", "Vin, femei și cântec",„Vocile primăverii”
La îndemnul prietenilor și al compozitorului francez Jacques Offenbach, care vine la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul muzical operetei. În anul 1871 are loc premiera primei operete "Indigo und die 40 Räuber", urmată, în 1873, de "Carnavalul de la Roma". Perioada de aur a operetei vieneze este inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află și astăzi în conștiința publicului iubitor al acestui gen muzical.
Creații[modificare | modificare sursă]
Operete
- Indigo și cei 40 de hoți (Indigo und die 40 Räuber), 1871
- Carnaval la Roma (Karneval in Rom), 1873
- Liliacul (Die Fledermaus), 1874
- Cagliostro, 1875
- Prinz Methusalem (Prințul Matusalem), 1877
- Farsa orbului (Blindekuh), 1878
- Batista de dantelă a reginei (Das Spitzentuch der Königin), 1881
- Războiul vesel (Der lustige Krieg), 1881
- O noapte la Veneția (Eine Nacht in Venedig), 1883
- Voievodul țiganilor (Der Zigeunerbaron), 1885
- Simplicius 1887
- Sânge vienez (Wiener Blut), 1899
Valsuri
- Künstlerleben (Viață de artist)(1867)
- An der schönen blauen Donau (Dunărea albastră) (1867)
- Kaiserwalzer (Valsul împăratului)(1888)
- Sinngedichte op. 1 (Epigrame)(1844)
- Sängerfahrten op. 41 (Călătoriile cântărețului)(1847)
- Lava-Ströme op. 74 (Râuri de lavă)(1850)
- Rhadamantus-Klänge op. 94 (Ecourile lui Rhadamantus)(1851)
- Mephistos Höllenrufe op. 101 (Strigătele lui Mefisto din iad)(1851)
- Liebeslieder op. 114 (Cântece de iubire)(1852)
- Phönix-Schwingen op. 125 (Aripile lui Phoenix)(1853)
- Schneeglöckchen op. 143 (Picături de zăpadă)(1854)
- Nachtfalter op. 157 (Molia)(1855)
- Man lebt nur Einmal ! (Trăim doar odată!)(1855)
- Accelerationen op. 234 (1860)
- Immer Heiterer op. 235 (Din ce în ce mai vesel)(1860)
- Karnevalsbotschafter (Ambasadorul carnavalului)(1862)
- Leitartikel op. 273 (1863)
- Morgenblätter op. 279 (Ziare de dimineață)(1863)
- Studentenlust op. 285 (Bucuria studenților)(1864)
- Feuilleton op. 293 (Foileton)(1865)
- Bürgersinn op. 295 (Spirit cetățenesc)(1865)
- Flugschriften op. 300 (Pamflete)(1865)
- Wiener Bonbons op. 307 (Bomboane vieneze)(1866)
- Feenmärchen op. 312 (Povești cu zâne)(1866)
- Telegramme op. 318 (Telegrame)(1867)
- Die Publicisten op. 321 (Ziariștii)(1868)
- Geschichten aus dem Wienerwald op. 325 (Povestiri din pădurea vieneză) (1868)
- Illustrationen op. 331 (1869)
- Wein, Weib und Gesang op. 333 (Vin, femei și cântec)(1869)
- Freuet Euch des Lebens op. 340 (Bucurați-vă de viață)(1870)
- Neu Wien op. 342 (Viena nouă)(1870)
- Tausend und eine Nacht op. 346 (O mie și una de nopți)(1871)
- Bei uns Z'haus op. 361 (Acasă)(1873)
- Wo die Zitronen blühen op. 364 (Acolo unde înfloresc lămâii)(1874)
- Du und du op. 367 (Tu și tu)(1874)
- Cagliostro-Walzer op. 370 (Valsul lui Cagliostro)(1875)
- O Schöner Mai! op. 375 (O, Mai frumos!)(1877)
- Rosen aus dem Süden op. 388 (Trandafiri din sud)(1880)
- Nordseebilder op. 390 (Imagini de la Marea Nordului)(1880)
- Kuss-Walzer op. 400 (Valsul sărutului)(1881)
- Frühlingsstimmen op. 410 (Voci de primăvară) (1883)
- Lagunen-Walzer op. 411 (Valsul lagunelor)(1883)
- Schatz-Walzer op. 418 (Valsul comorii)(1885)
- Wiener Frauen op. 423 (Doamne vieneze)(1886)
- Donauweibchen op. 427 (Fetele Dunării)(1887)
- Kaiser-Jubiläum-Jubelwalzer op. 434 (1888)
- Kaiser-Walzer op. 437 (Valsul împăratului)(1888)
- Rathausball-Tänze op. 438 (Dansuri pentru balul primăriei)(1890)
- Gross-Wien op. 440 (Măreața Vienă)(1891)
- Seid umschlungen Millionen op. 443 (1892)
- Klug Gretelein op. 462 (Isteața Gretel)(1895)
- Wiener Blut op. 354 (Sânge vienez)(1873/1899)
Polci
- Champagner-Polka op.211 (Polca șampaniei), 1858
- Tritsch-Tratsch-Polka op. 214, 1858
- Annen-Polka, 1852
- Unter Donner und Blitz op.324 (Fulgere și tunete)
- Pizzicato Polka
Alte compoziții
- Perpetuum Mobile op. 257 (1861)
Concertul de Anul Nou este transmis de la Viena în fiecare dată de 1 Ianuarie a fiecărui an. Programul cuprinde mai ales piese muzicale compuse de Johann Strauss. Concertul este transmis în toată lumea în jurul orei 12:00,12:15,12:30.
Strauss II - Waltzes, Polkas & Operettas | Classical Music Collection
Die Fledermaus - Liliacul
| Liliacul | |
| Die Fledermaus | |
 Coperta LP cu selecțiuni din Liliacul, editat de Electrecord | |
| Genul | operetă |
|---|---|
| Nr. acte | trei |
| Compozitor | Johann Strauss-fiul. |
| Libret | Karl Haffner și Richard Genée |
| Inspirat din | nuvela Le Reveillon de Henri Melhac și Ludovic Halévy |
| Data premierei | 15 aprilie 1874 |
| Locul premierei | Theater an der Wien din Viena |
| Limba | germană |
| Durată | circa 2 ½ ore |
| Locul acțiunii | un castel din Austria |
| Timpul acțiunii | în noaptea de revelion 1870–1871 |
| Modifică date / text | |
Liliacul (în germană Die Fledermaus) este o operetă în trei acte de Johann Strauss-fiul, al cărui libret a fost scris de Karl Haffner și Richard Genée, după nuvela "Le Reveillon" de Henri Melhac și Ludovic Halévy. Premiera operetei a avut loc la Viena, la „Theater an der Wien“, pe data de 5 aprilie 1874.
În România, prima reprezentație a „Liliacului" a avut loc la 20 martie 1891, la Teatrul Național din București, sub conducerea artistică a lui George Stephănescu. De atunci a fost reprezentată de principalele companii de operă și operetă din România. Noua montare a „Liliacului" la Opera Română din București a avut loc la 11 martie 1968.
Personaje[modificare | modificare sursă]
- Gabriel von Eisenstein, pensionar (tenor)
- Rosalinde, soția sa (soprană)
- Frank, directorul închisorii (bas)
- Prințul Orlovski (mezzosoprană) în travesti
- Alfred, profesor de muzică (tenor)
- Dr. Falke, notar (bariton)
- Dr. Blind, avocat (bas)
- Adele (soprană)
- Ida, sora ei (soprană)
- Frosch, grefier (rol parlando)
- Ivan, valetul prințului (rol parlando)
Acțiunea[modificare | modificare sursă]
Acțiunea se petrece în ultima zi a anului 1870 și în noaptea de revelion 1870-1871, în castelul austriac Weinberg.
Actul I[modificare | modificare sursă]
În casa familiei Eisenstein se întâlnesc câteva din personajele principale. Dr. Falke, prietenul domnului Gabriel Eisenstein, pune la cale o farsă, pentru a se răzbuna pe Gabriel, pentru o poveste mai veche, când acesta, după un bal mascat, l-a lăsat pe Falke beat într-o grădină publică, îmbrăcat în costum de liliac, spre batjocura mulțimii, motiv pentru care lui Falke i-a rămas porecla de "Dr. Liliac". Ca urmare, face să parvină câte o invitație la balul Prințului Orlofsky, lui Gabriel, soției acestuia, Rosalinda și Adelei, nostima subretă a familiei, din partea surorii sale, balerina Ida. Dar, începând cu noaptea Anului Nou, Gabriel are de ispășit o pedeapsă de pe urma unui proces de ultragiu, pierdut de bâlbâitul avocat Blind. Falke îl convinge însă să se îmbrace elegant, pentru întâlnirea cu "șoriceii" (cum numea Gabriel, cândva, balerinele), de la pușcărie, de fapt de la balul prințului. Adela, la rându-i, după câteva minciuni, nu tocmai bine ticluite, reușește să plece la bal, mai ales că, Rosalinda trebuia să rămână singură, pentru a face față insistențelor lui Alfred, un prieten mai vechi. După plecarea zgomotoasă a lui Gabriel, cu toate încercările Rosalindei de a nu-l primi, Alfred pătrunde în salon și se instalează ca stăpân al casei. Când vine Frank, directorul închisorii, să-l ia pe Gabriel pentru ispășirea pedepsei, confuzia este creată: Alfred trece drept Gabriel și este de acord, pentru a salva reputația Rosalindei, să meargă la pușcărie. Rosalinda, la rându-i, găsește invitația la balul lui Orlofsky, lăsată de Dr. Falke. Hotărârea este luată: va merge la bal, cum i se sugerează în scrisoare, pentru a vedea unde-și petrece Gabriel prima noapte de arest.
Actul II[modificare | modificare sursă]
La balul Prințului Orlofsky, în noaptea de revelion, încep să apară personajele din farsa organizată de Falke, care-l asigură pe prinț că se va distra copios. Adela, îmbrăcată cu rochia stăpânei, află de la sora ei Ida că nu aceasta a invitat-o la bal. Eisenstein, prezentat ca Marchiz de Renard, trebuie să facă față numeroaselor pahare oferite de prinț. O recunoaște pe Adela, dar Falke încearcă să-l convingă că aceasta este domnișoara Olga. Frank, directorul închisorii, este prezentat drept contele Chagrin. La petrecere apare și Rosalinda, mascată în prințesă maghiară. Eisenstein încearcă asupra ei efectul "ceasornicului", cu care a cucerit atâtea femei. Rosalinda îi reține ceasul, din dorința de a avea argumente împotriva lui Gabriel, pe care l-a recunoscut. În zori, directorul închisorii, Frank dar și Gabriel, își reamintesc că trebuie să se prezinte, fiecare pentru alt motiv, la pușcărie.
Actul III[modificare | modificare sursă]
Ultimul act se petrece la pușcărie, unde facem cunoștință cu un personaj plin de culoare, Frosch, gardianul-șef, care repetă în replicile sale "Veselă pușcărie, domnule !". Alfred este amuzat de postura sa de arestat. La închisoare sosesc, pe rând, Frank, directorul, apoi Adela și Ida, care-i mărturisesc adevărul că Adela nu este artistă, dar e plină de talent. Apare și Eisenstein, despre care Frank află că nu este Marchizul de Renard. Surprizele continuă: Gabriel, la rându-i află cine a fost arestat în locul său și îl întâlnește pe avocatul Blind, chemat de Alfred. Dorește să se răzbune pentru infidelitatea Rosalindei, dându-se drept Blind. Însă mare îi este surpriza când prințesa maghiară, pe care a curtat-o toată noaptea, la balul Prințului Orlofsky își dă masca jos: este soția sa. Dar totul e bine când se termină cu bine: cei doi soți se împacă, iar prințul Orlofsky îi promite Adelei că va ajunge artistă. "Vesela pușcărie", în care se bea șampanie și toata lumea cântă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu