8. /24 OCTOMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
ANDA CĂLUGĂREANU
| Anda Călugăreanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Anca Miranda Călugăreanu  |
| Născută | București, România |
| Decedată | (45 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță cântăreață |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Anda Călugăreanu (Anca Miranda Călugăreanu; n. , București, România – d. , București, România) a fost o actriță și interpretă de muzică ușoară și folk.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Carieră artistică[modificare | modificare sursă]
Prima apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din București, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra. O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare.
Începând cu jumătatea anilor '70, Anda Călugăreanu și-a descoperit o nouă vocație - muzica folk, urmată de pasiunea pentru actorie. Continuă activitatea muzicală; se înscrie la cursurile I.A.T.C.. Apariția ei în muzicalul Mitică Popescu de Nicu Alifantis (1984) este revelatoare pentru înzestrarea artistică a protagonistei. În anul 1987 i se editează un LP la Electrecord pe muzica lui Nicu Alifantis și aranjamentul orchestral al lui Doru Căplescu.
Vocea Andei a devenit vocea personajului Oache din filmul Maria Mirabela (1981) și Maria Mirabela în Tranzistoria (1989), regizate de Ion Popescu-Gopo, iar mai târziu a moderat emisiunea matinală pentru copii "Club Anda" (1990-92), alături de păpușa Omidé.
A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediția a II-a (1969), unde a luat mențiune.
A participat la Festivalul de muzică ușoară românească Mamaia - ediția a VII-a (1972), unde a câștigat Premiul de interpretare alături de Aurelian Andreescu, Doina Badea, Corina Chiriac, Mihai Constantinescu, Cornel Constantiniu, Dida Drăgan, George Enache, Stela Enache, Marina Voica, Petre Geambașu.
Viața personală[modificare | modificare sursă]
Prima ei căsătorie a fost cu actorul Dan Tufaru, cu care a avut o fiică, Alexandra-Ioana Tufar (n. 1977). A doua căsătorie a fost cu Alexandru Medeleanu. Starea sănătății sale s-a agravat în martie 1992 după ce s-a întors dintr-un turneu în Israel.[1]
Repertoriu (selectiv)[modificare | modificare sursă]
- ,,Seara" (Versuri: Gheorghe Vâlcu, muzica: Radu Șerban)
- "N-am noroc" (Ion Cristinoiu)
- "Cheamă-mă" (Ion Cristinoiu),
- "Vino să dansăm" (Noru Demetriad)
- "Vreau să fiu frumoasă"
- "Pe strada toamnei" (Aurel Giroveanu)
- "Oare nu vezi"
- "M-ai învățat" (L. Ionescu)
- "Vecinii mei sunt muzicanți" (Șt. Kardoș)
- "Bătrânii"
- "E bine" (Al. Mandy)
- "Nu sunt rea" (Titel Popovici)
- "Știa bunica ce dansa" (Claude Romano)
- "Nu mă imita"
- "Ne-am certat"
- "Nu te supăra" (Radu Șerban)
- "Cu viața nu glumi" (Radu Șerban)
- "Băieți frumoși"
- "Duminica în București" (Gelu Solomonescu)
- "Tinerii"
- "O portocală" (Versuri: Ovidiu Dumitru, melodie: Marius Țeicu)[2]
- "Nu mi-ar fi necaz" (A. Winkler)
- "Nu te-nțeleg" (Vasile V. Vasilache)
- "Mâna să-mi fie curată"
- "Micul prinț" (Nicu Alifantis)
- "Prin nopți tăcute"
- "Să ai un plop" (A. Călugăreanu)
- "Hai Rapid!" (preluare Dire Straits)
- "Cip, cirip" (preluare Middle of the Road)
- "Un tren alb" (preluare Gilbert Becaud)
- "Prietena mea" (preluare Beatles)
- "Mari vedete suntem" (preluare T. Rex)
- "Plec" (preluare Proclaimers)
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Omul și camera - 1966
- Robinson Crusoe (vocea lui Friday) - 1974
- Un orfelin iubea o orfelina (scurtmetraj) - 1976
- Bietul Ioanide - 1980
- Vânătoarea de vulpi - 1980
- Maria Mirabela (1981) - vocea lui Oache
- Stop cadru la masă - 1982
- Secretul lui Nemesis (1987)
- O zi la București - 1987
- Uimitoarele aventuri ale muschetarilor (vocea lui D' Artagnan) - 1987
- Maria Mirabela în Tranzistoria (1989) - vocea lui Oache
Cântece interpretate la Cenaclul Flacăra[modificare | modificare sursă]
- Tăcut (Adrian Păunescu)
- Noi nu (Nicolae Labiș)
- Seara (Muzica: Gheorghe Vâlcu, Versuri: Radu Șerban)
- Bocet ( Adrian Păunescu )
- De bine,de rău (Ion Nicolescu)
Anda Călugăreanu, selecție cu cele mai iubite melodii | Mix muzică ușoară
SPEAK
| Ștefan Sprianu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ștefan Sprianu |
| Născut | (34 de ani) Bacău, România |
| Partener(i) | Cristina Ștefania Codreanu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Alte nume | Speak |
| Origine | Română |
| Gen muzical | Pop, Rap, Trap |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Case de discuri | CatMusic HaHaProduction Sold Out Studio |
| Colaborare cu | Delia Smiley Doc Raluka Guz Ioana Ignat Stefania |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook canal YouTube | |
| Modifică date / text | |
Ștefan Sprianu (n. 24 octombrie 1986, Bacău), cunoscut sub numele de scenă Speak, este un cântăreț român de muzică pop, producător muzical și vlogger.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ștefan Sprianu s-a născut la Bacău.
Viața personală[modificare | modificare sursă]
Speak a avut o relație cu Adelina Pestrițu, prezentatoare TV. În prezent[Când?] este logodit cu Cristina Ștefania Codreanu, dansatoare și cântăreață de muzică pop, pe care a cerut-o de soție în emisiunea Asia Express.[1]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Lasa-ma-mi place (feat. Raluka & DOC) (2014)
- A lu' mamaia (feat Delia) (2014)
- Îmi pare rău (feat. Alex Velea & DOC) (2015)
- Gelozia (Felicia Donose feat. Speak) (2015)
- Profund (2015)
- Stâng, drept (2015)
- Din întâmplare (2015)
- Zile, zile (2016)
- Ce ai cerut (2016)
- Noaptea pe oraș (2016)
- Are chef de iubit (2016)
- Ultimul drum (2016)
- Tu erai (feat. Guz) (2016)
- Libelulă (2017)
- Dau din Suflet (2017)
- Ce face cu tine, știe de la mine (2020)
- Să nu renunți (2021)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Interviuri
- "Beat dimineata" si cum a inceput de fapt totul: SPEAK raspunde la cateva intrebari DeBarbati.ro
- Cine este Speak și ce face el atunci când nu cântă? ApropoTv.ro
- Speak – viata de moldovean in capitala Raluca Ioana Stinga, 22 martie 2016, Zilesizile.ro
Speak - M-ai Lasat Sa Te Las | Official Video
ALESSANDRO SCARLATTI
| Alessandro Scarlatti | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Pietro Alessandro Gaspare Scarlatti |
| Poreclă | L’Orphée italien |
| Născut | [1][2][3][4] Palermo, Regatul Siciliei |
| Decedat | (65 de ani)[1][2][3][4] Napoli, Regatul Neapolelui |
| Copii | Domenico Scarlatti Pietro Filippo Scarlatti[*] |
| Ocupație | compozitor muzician clavecinist[*] |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică clasică operă liturgical music[*] |
| Instrument(e) | clavecin |
| Modifică date / text | |
Alessandro Scarlatti (n. ,[1][2][3][4] Palermo, Regatul Siciliei – d. ,[1][2][3][4] Napoli, Regatul Neapolelui) a fost un compozitor de muzică barocă.
Alessandro Scarlatti - Magnificat
Alessandro Scarlatti - Toccate e fughe
Alessandro Scarlatti - Stabat Mater
DAVID OISTRAH
| David Fiodorovici Oistrah | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | David Fișelevici Oistrah |
| Născut | [1][2][3][4] Odessa, Imperiul Rus |
| Decedat | (66 de ani)[1][2][5][6] Amsterdam, Țările de Jos |
| Înmormântat | Cimitirul Novodevicii[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Căsătorit cu | Tamara Rotareva[*] (–) |
| Copii | Oistrah, Igor Davidovici[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus RSS Ucraineană URSS |
| Ocupație | violonist |
| Activitate | |
| Studii | Conservatorul din Moscova[*] |
| Gen muzical | muzică clasică |
| Instrument(e) | vioară |
| Premii | Premiul Stalin Ordinul Lenin Mare Ofițer al Ordinului lui Leopold al II-lea[*] Artist al Poporului din URSS Ordinul Insigna de Onoare Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*] Premiul Lenin Maestru emerit al artelor al RSFSR[*] medal «V pameat 800-letia Moskvî»[*] Ordinul Leul Finlandei Premiile Grammy |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
David Fiodorovici Oistrah (în rusă Давид Фёдорович Ойстрах, n. ,[1][2][3][4] Odessa, Imperiul Rus – d. ,[1][2][5][6] Amsterdam, Țările de Jos) a fost un violonist, violist și dirijor rus, de origine evreiască. A rămas în lumea muzicală ca unul din cei mai mari violoniști ai secolului XX.
David Oistrakh - Beethoven - Violin Concerto in D major, Op 61 - Kondrashin
ROMICA PUCEANU
| Romica Puceanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Rada (Rădișoara) Puceanu[1] |
| Născută | 19 ianuarie 1927, București București, România |
| Decedată | 24 octombrie 1996, București, la 69 de ani București, România |
| Cetățenie | România |
| Etnie | romii din România |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1934-1996 |
| Case de discuri | Electrecord |
| Interpretare cu | Frații Gore Florea Cioacă Ion Albeșteanu Bebe Șerban Andrei Mihalache Viorel Fundament Constantin Fulgerică |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Romica Puceanu (n. 19 ianuarie 1927, București[2] – d. 24 octombrie 1996, București[3]) a fost o solistă română de muzică lăutărească, de etnie romă. A fost supranumită regina cântecului lăutăresc.[4]
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în 1927 în București, fiica țambalistului Constantin Puceanu (care cânta la Hanul lui Manuc) și nepoata violonistului Ion Puceanu din Teiș, Dâmbovița (de la care etnomuzicologii au înregistrat pe disc în anii '30 o variantă antologică a cântecului epic Meșterul Manole). A avut 5 frați: Culina, Veselina, Lorica, Gheorghe (zis Boțogan) și Cuculeț.[5]
Debutul artistic[modificare | modificare sursă]
În 1934 începe să cânte alături de tatăl său, iar apoi se impune ca solistă în taraful fraților Gore (Aurel și Victor), a căror verișoară era,[6] interpretând cântece de mahala. Debutează la 14 ani la Hanul Galben din Târgoviște.[7]
Cariera artistică[modificare | modificare sursă]
Din 1944 începe să fie numită din ce în ce mai des „Regina noastră” (a romilor). În perioada 1945-1964 își face un nume cântând în majoritatea cârciumilor din zonele Floreasca și Herăstrău.
În 1963 înregistrează primele piese la casa de discuri Electrecord, debutând discografic cu două discuri de ebonita. Aceste înregistrări au fost ulterior reeditate pe un disc mic de vinil (EPC).
În 1964 înregistrează primul album cu taraful fraților Gore în Studioul Tomis al casei de discuri Electrecord. Începând cu 1970 începe să plece în turnee în străinătate, relevante pentru cariera ei fiind concertul în Israel și cel în Statele Unite ale Americii.
În această perioadă încep colaborările cu violonistul Florea Cioacă și cu acordeonistul Andrei Mihalache și, un pic mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu.
Apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii '60 -'70 solista de referință a cântecelor de pahar, o formă de muzică lăutărească urbană care combina elemente orientale cu unele românești pe un fond țigănesc.[8]
Probabil că dacă sistemul politic comunist din acea perioadă i-ar fi permis să cânte și să fie auzită și în străinătate, ar fi ajuns astăzi la fel de cunoscută ca și Cesaria Evora[9] sau Billie Holiday.[6] Rămâne pentru minoritatea romă echivalentul Mariei Tănase.[6] În 1986 se mută la New York, iar în 1991 revine în România.
De-a lungul întregii sale cariere a întreprins turnee în SUA, Japonia, China,[5] Israel (împreună cu Doina Badea),[4] RDG.[10]. A cântat în diverse restaurante bucureștene: Salonul Spaniol al Restaurantului Caraiman,[11] Capitol,[12] Continental[11] (toate trei situate pe Calea Victoriei), Monte Carlo din Cișmigiu,[11] Intercontinental,[11] Hotel Flora (azi Crowne Plaza).[13]. A cântat și pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, alături de Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Nicu Constantin.[10]
Decesul[modificare | modificare sursă]
A decedat în 24 octombrie 1996 în București, la câteva zile după accidentul rutier petrecut în 19 octombrie între Dor Mărunt și Dragoș Vodă (județul Călărași).[14] În autovehicul se afla și acordeonistul Viorel Fundament, care a scăpat cu viață.[3] Cei doi porniseră spre o nuntă în Constanța.[3]
Romica Puceanu a fost înmormântată la cimitirul Izvorul Nou (zona Dristor), cunoscut pentru aleea lăutarilor, unde își dorm somnul de veci și alți muzicanți celebri: Nicușor Predescu, Fărâmiță Lambru, Ion Albeșteanu.[3] La înmormântare i-a cântat taraful Ion Albeșteanu.[3]
Stilul interpretativ[modificare | modificare sursă]
Vocea Romicăi, cu un timbru patrunzător, o impostație naturală și un ambitus impresionant este dublată de un simț al măsurii și al tonalității similar cu al instrumentiștilor.
Ea posedă un întreg arsenal de ornamente, împletind vibrato-ul natural al vocii cu triluri anume controlate, iar salturile la octave superioare erau urmate de anumite cadențe.
Ca punct de plecare, Romica Puceanu a luat în alcătuirea repertoriului folclorul muntenesc pe care l-a prelucrat adaptându-l stilului lăutăresc de București.
Ajutată de Victor Gore și Aurel Gore, aceștia observând că încă de mică poseda o cantitate inexhausitibilă de cântece de mahala, în special foarte multe versuri pentru perioadă și pentru un lăutar urban, în scurt timp a devenit cea mai populară și mai bine plătită cântăreață, transformându-se în însăși imaginea cântăreței de muzică lăutărească urbană (mahala).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu