9. /30 OCTOMBRIE 2021 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
IMRE KALMAN
| Emmerich Kálmán | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Kopstein Imre  |
| Născut | [1][2][3][4] Siófok, județul Somogy, Ungaria |
| Decedat | (71 de ani)[2][3][4][5] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Viena |
| Căsătorit cu | Vera Kalman[*] |
| Copii | Charles Kalman[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Ungaria Austro-Ungaria Austria.svg){kind=small} SUA |
| Ocupație | compozitor dirijor compozitor de coloană sonoră[*] |
| Activitate | |
| Studii | Academia de muzică Franz Liszt din Budapesta[*] |
| Gen muzical | operetă |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Emmerich Kálmán (Imre Kálmán [ˈimrɛ ˈkaːlmaːn]), născut Imre Koppstein, (n. 24 octombrie 1882, Siófok, Ungaria - d. 30 octombrie 1953, Paris) a fost un compozitor evreu, originar din Ungaria.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A studiat muzica și în special pianul la Academia de muzică Franz Liszt. Din cauza unui reumatism la mâini, s-a reorientat spre compunerea de operete în stil vienez, cărora le-a dat un caracter maghiar prin utilizarea ceardașului. Persecutat de naziști, a plecat în Statele Unite, unde a devenit cetățean american. După război a revenit în Europa, stabilindu-se la Paris.
Că Emmerich Kálmán era un maestru al operetei vieneze devine evident din chiar vasta uvertură – o piesă minunată, al cărei gen de orchestrație va fi preluat și de primii ani ai filmelor musicale.În crearea și definirea muzicală a personajelor, Kálmán și libretiștii săi au urmat formula standard a Perioadei de Argint a operetei vieneze, perioadă începută efectiv cu Văduva veselă de Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena.
Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice.
Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal.
Pe măsură ce stilul compozițional al lui Kálmán a evoluat, finalurile s-au dezvoltat și ele în numere de anvergură, conținînd pe lângă reprize, și numere ce contribuie la dezvoltarea graduală a personajelor și a situațiilor. Un prim exemplu în creația lui Kálmán îl constituie chiar finalul actului I din Contesa Maritza, care include, pe lângă numere de ansamblu și pasaje asemănătoare recitativelor, una dintre cele mai faimoase arii ale lui Kálmán, „Zi-i, țigan, zi mereu”.
În volumul său de amintiri, Emmerich Kálmán declara: “Am încercat să scriu muzica de dragul muzicii și nu din alte considerente. /…/ Cel mai mic cântec, cel mai neînsemnat vals trebuie să poarte scânteia care să electrizeze publicul și să-l cucerească /…/ Știu că numai o jumătate de pagină de Liszt va cantări mai mult decat toate operetele mele. Compozitorii mari vor avea întotdeauna admiratorii lor, dar paralel cu ei trebuie să existe și compozitori pentru un public căruia să-i placă o operetă veselă, ușoară, spirituală și elegantă”. Asemenea compatriotului său Franz Lehár, Kálmán a fost unul dintre arhitecții a ceea ce avea să fie denumită perioada de argint a operetei vieneze din primul sfert al veacului trecut. Kálmán a adus un suflu proaspăt în muzică, a acordat mereu o mare importanță libretelor și și-a instrumentat mereu personal lucrările.
Principala lui contribuție în acest gen muzical a fost ușurința aparentă a îmbinării dintre caracterul sentimental al operetei vieneze și ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică.
Richard Specht scria în presa vieneză: “Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul bogat al muzicii populare și de fiecare dată își atinge ținta."
Lucrări muzicale[modificare | modificare sursă]
- 1908 Tatárjárás, Budapesta
- 1915 Silvia (Die Csárdásfürstin, Viena, (personaj principal: Silvia Vărescu)
- 1921 Baiadera
- 1924 Contesa Marița, Viena, (personaje principale: Contesa Marița, Principele Populescu),
- 1926 Prințesa circului (Die Zirkusprinzessin)
- 1930 Vioreaua din Montmartre, Viena
Curiozități[modificare | modificare sursă]
Trenul de noapte EN 462/463 München-Viena-Budapesta are numele Kálmán Imre. Tot în memoria lui, asteroidul 4992 are numele Kalman.
Silva Die Csárdásfürstin
Die Csárdásfürstin ( The Csárdás Princess ; tradus în engleză ca The Riviera Girl și The Gipsy Princess ) este ooperetăîn 3 acte a compozitorului maghiarEmmerich Kálmán, culibretdeLeo SteinșiBela Jenbach. A avut premiera la Viena laJohann Strauß-Teatrulla 17 noiembrie 1915. [1]Au fost realizate numeroase versiuni de film și înregistrări. Opereta este îndrăgită în toată Europa, în special în Ungaria, Austria, Germania și fosta Uniune Sovietică, unde a fost adaptată într-un film popular. [2] Este, fără îndoială, cea mai de succes lucrare a lui Kálmán.
.jpg?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=nui,sc)
Roluri
Rezumat
Actul 1
Varescu, un interpret de cabaret autosuficient și de succes profesional din Budapesta, este pe cale să înceapă un turneu în America. Trei dintre admiratorii ei aristocrați, pe nume Edwin, Feri și Boni, preferă ca ea să rămână. Edwin, neștiind că părinții lui au aranjat deja o căsătorie pentru el acasă, la Viena, îi ordonă unui notar să pregătească un bilet la ordin al căsătoriei așteptate cu Sylva în termen de zece săptămâni. Sylva pleacă apoi în turneul ei american, iar Edwin pleacă pentru serviciul militar pe timp de pace.
Actul 2
Chiar în momentul în care acest bilet la ordin este pe cale să expire, Sylva vizitează palatul lui Edwin din Viena, pretinzând că s-a căsătorit cu Boni ca intrarea ei în societatea familiei sale. Edwin este pe cale să se logodească cu Stasi, care nu-i pasă de el și își dorește doar o căsătorie aranjată. Boni se îndrăgostește de Stasi și Edwin regretă că nu și-a ținut promisiunea față de Sylva mai devreme. Cu toate acestea, Edwin face greșeala de a o informa pe Sylva că părinții lui ar accepta-o pe Sylva doar dacă ea pretinde că a fost divorțată de Boni și, prin urmare, a intrat deja în societate printr-o căsătorie anterioară. Tatăl lui Edwin o informează separat pe Sylva că, dacă se căsătorește cu Edwin fără să fi atins mai întâi un rang nobil printr-o altă cale, rolul ei în societate ar putea fi doar acela de „prințesă csárdás”.Sylva realizează că este mai bună decât ei și are un viitor mai strălucit decât ei. Ea îi stânjenește intenționat pe Edwin și pe tatăl lui, întorcându-le spatele și plecând în prezența prietenilor lor adunați.
Actul 3
Actul are loc într-un hotel vienez la care Feri a însoțit trupa de cabaret din Budapesta, care urmează să plece într-un alt turneu american cu Sylva. Pe măsură ce toată lumea apare și se recunoaște reciproc, Feri o recunoaște pe mama lui Edwin drept o cântăreață de cabaret pensionară din Budapesta a cărei vedetă a strălucit înainte de vremea Sylvei. Mama lui Edwin se alătură celor două cupluri, Sylva/Edwin și Boni/Stasi, toți îndreptându-se fără să vrea în siguranță în acest turneu american.
Înregistrări
Key: Dirijor / Stasi / Sylva / Boni / Edwin / Feri
- Samuil Samosud / Kazanskaya / Yakovenko / Ruban / Nelepp / Yakushev – 1956 – Melodiya
- Grund / Koller / Moffo / Németh / Kollo / Mensáros – 1971 – Film Szinetár – DVD Deutsche Grammphon
- Gunhard Mattes / Olivera Miljaković / Anneliese Rothenberger / Willi Brokmeier / Nicolai Gedda / Wolfgang Anheisser – 1971 – EMI
- Bibl / Kales / Rudiferia / Poppell / Franz Wächter / Németh – 1985 – live la Tokyo – Denon
- Bonynge / Hislop / Riedel / Lemke / Austin / Ewer – 1990 – Sydney – Opus Arte DVD
- Bibl / Grotrian / Schoenenberg / Werba / Bothmer / Harsányi – 2002 – Mörbisch – Videoland DVD
- Bibl / Grotrian / Serafin / Eröd / Bothmer / Harsányi – 2002 – Oehms
- Bonynge / Mojca Erdmann / Yvonne Kenny / Kathol / Roider / Ebner – 2002 – Naxos Records [3]
Adaptari de film
A fost transformat într-un film german mut din 1927 The Csardas Princess regizat de Hanns Schwarz . În 1944 a fost transformat în filmul de operetă sovietic Sylva regizat de Aleksandr Ivanovsky . A fost una dintre cele mai de succes lansări din Uniunea Sovietică în acel an. [ Necesită citare ] Mai târziu, în 1981, a fost făcută din nou într - o chiar mai mult succes [ necesită citare ] sovietic film de opereta sub același nume , în regia lui Yan Frid .
- Prințesa Csardas , regia Emil Leyde (Germania, 1919)
- Prințesa Csardas , regia Hanns Schwarz (Germania/Ungaria, 1927)
- Prințesa Csardas , regia Georg Jacoby (germană, 1934)
- Princesse Czardas , regizat de Georg Jacoby și André Beucler (franceză, 1934)
- Sylva , regia Aleksandr Ivanovsky (Uniunea Sovietică, 1944)
- Prințesa Csardas , regia Georg Jacoby (Germania de Vest, 1951)
- The Csardas Princess , regizat de Miklós Szinetár (Germania de Vest/Ungaria, 1971, film TV)
- Silva , regia Yan Frid (Uniunea Sovietică, 1981)
Die Csardasfürstin, Anna Moffo, Rene Kollo, Imre Kalman
Emmerich Kálmán (24 Octombrie 1882 - 30 Octombrie 1953) a fost și rămâne unul dintre cei mai îndrăgiți compozitori de operete, în perioada de glorie a genului. Dintre cele 20 de partituri destinate acestei formule de teatru muzical - dintre care cele mai multe au avut premierele absolute la Viena, dar și la Budapesta, New York și Londra! - doar câteva au reușit totuși să reziste trecerii anilor și să se mențină în atenția producătorilor și a publicului: desigur Silvia/Prințesa ceardașului Viena 1915, Baiadera, Viena 1921, Contesa Maritza Viena 1924 și Prințesa circului, Viena 1926. Aceasta din urmă este opereta cu numărul 11 în lista opusurilor lui Emmerich Kálmán, de aceea, la fiecare pas, melomanul cunoscător descoperă componentele rețetei declarate infailibile aducătoare de succes cert: un cadru fantastic: lumea circului; o poveste de dragoste ce pare imposibilă, el circar, ea prințesă; un nobil rival refuzat care pune la cale o intrigă menită să-i aducă o dulce răzbunare; un cuplu tânăr și vesel care se joacă cu viața, fără să își facă prea multe probleme; o partitură strălucitoare în care se amestecă armonios valsul, ceardașul și swing-ul; un text ce alternează melancolia romantică cu pragmatismul cotidian, deseori în dialect vienez aproape de neînțeles pentru necunoscători dar, sonor, captivant și încântător….și desigur, un happy end obligatoriu în care cei buni sunt fericiți și cei răi își mușcă pumnii neputincioși.
Cam așa arată, în puține cuvinte, opereta Prințesa circului care, în lumea teatrului muzical al secolului 21 oferă, celui care știe să vadă, nenumărate sugestii de pliere la reperele vieții contemporane. Și pentru că subiectul rămâne așa cum este, cu prinți, prințese, baroni și conți, privirile organizatorilor s-au îndreptat către un regizor capabil să aibă idei năstrușnice și să îmbrace partitura în haine proaspete și noi - Thomas Enzinger, cel care a făcut deja dovada calităților sale cu un spectacol Contesa Maritza prezentat cu succes, nu demult, pe scena aceleiași Volksoper din Viena. Thomas Enzinger știe foarte bine ca dominanta lumii in care trăim este vizualul. Urechea se supune ochiului pe care îl însoţește, atunci când este posibil, cu un susur blând și plăcut. Și așa și-a conceput spectacolul cu Prințesa circului pe scena de la Volksoper din Vierna, spectacol pe care l-am urmărit și eu la premiera din seara zilei de 9 decembrie a acestui an. Cele trei acte se desfășoară, pe rând, în culisele unui circ din St.Petersburg, într-o pădure înzăpezită de lângă un conac princiar și într-un vechi hotel vienez. Lumea circului ajunge, mai mult sau mai puțin vizibil, în toate cele trei spații de joc. O adevărată hemoragie de clowni de toate mărimile, toate culorile și toate expresiile îneacă sala și scena deopotrivă. Idei ingenioase, costume splendide, păpuși gigantice, dans cu un trup fără cap, giumbușlucuri și chiar o pereche de acrobați adevărați care își execută numărul periculos în fața tuturor… totul conferă coregrafiei/pantomimei silențioase un permanent zgomot interior asurzitor care lovește cu destulă putere în muzică.
Orchestra cântă într-un permanent forte-fortissimo - compozitorul nu a fost foarte abil sau inspirat în orchestrație - și, în aceste condiții, sufocate din toate părțile, vocile abia mai rezistă. În actul secund o adevărată paradă a modei rusești a începutului de secol trecut aduce în scenă opulente blănuri albe în cele mai variate și cochete tăieturi. Tot rusesc este și curajul unui prinț care lasă să i se vadă, pe sub blană, bustul gol afișat cu o bărbătească mândrie. Cel de al treilea act este dominat - după modelul atât de savuros devenit legendă a lui Frosch din Liliacul lui Johann Strauss-fiul - de personajul/ rol vorbit al chelnerului Pelikan, de o viață angajat în restaurantul hotelului vienez în care a trăit și a văzut atât de multe, încât nimic nu îl mai poate surprinde. Înterpretând acest personaj, maestrul Robert Meyer fixează foarte sus pretențiile artistice în care bunul gust, oroarea de trivial și respectul față de un tipar ce se indentifică nu numai cu perioada istorică ci mai ales cu atmosfera vieneză tipică acestei perioade, asigură succesul și autenticitatea. Actorul născut în 1953 este atât de prețuit încât mandatul său de director al Volksoper din Viena a fost prelungit de curând " cel puțin! " până în 1922. Opereta - gen pe care îl admir și îl prețuiesc foarte mult - are personajele ei care se regăsesc în fiecare partitură: cuplul serios de îndrăgostiți, cuplul comic de îndrăgostiți, intrigantul șarmant dar periculos, aparițiile secundare ce dau culoare și umor întregului. Junele-prim al acestui spectacol a fost tenorul Carsten Süss în rolul Mister X.
O prezență elegantă, un joc discret, o voce bună i-au adus aplauze binemeritate mai ales după celebra arie - deși aici trebuie să împartă succesul cu compozitorul Emmerich Kálmán!- cunoscută la noi în traducerea Doi ochi albaștri.... (E momentul în care îmi amintesc cu regret și nostalgie de atât de iubitele spectacole de la Teatrul "Ion Dacian" din București, de minunații noștri cântăreți de operetă, de vocile lor frumoase și calde de care ne puteam bucura fără intervențiile reci ale microfoanelor !). Partenera sa, Astrid Kessler /prințesa Fedora Palinska strălucește într-un rol generos, atât pentru cântăreț cât și pentru actor. Răutăciosul prinț Sergius Wladimir găsește în Kurt Schreibmayer un interpret care, prin șarm, prezență scenică și voce reușește să atragă asupra sa simpatia publicului - dar oare nu așa se întâmplă și cu bunul, prea bunul Don Ottavio care pierde în fața răului, foarte răului Don Giovanni, pe care îl admirăm și preferăm, declarat sau nu ?! Cuplul comic alcătuit din Toni Schlumberger/interpret Otto Jaus și Miss Mabel Gibson/ interpretă Juliette Khalil umple scena în duete și cuplete vesele, amuzante, cântate/dansate cu nerv și dăruire. Sunt interpreții tipici de operetă pe care publicul cunoscător îi iubește și îi apreciază așa cum se cuvine pentru efortul și reușita lor ce implică, în egală măsură, muzică, proză și dans.
Nu trebuie uitați instrumentiștii, coriștii și balerinii din ansamblurile instituției, din Wiener Staatsbalett și din Buhnenorchester der Wiener Staatsoper. Și astfel, recenta premieră cu Prințesa circului de pe scena de la Volksoper din Viena, concepută în maniera opulentă a unei contemporane Revue-Operette care scenic cochetează cu musicalul, se anunță un spectacol longeviv și de succes.
Prințesa circului Operetă în trei acte Text de Julius Brammer și Alfred Grünwald Muzica de Emmerich Kálmán Premiera : 28 Februar 1926 la Theater an der Wien Dirijor : Alfred Eschwé Regia: Thomas Enzinger Scenografia: Peter Notz, după o idee de Sam Madwar Costume: Sven Bindseil Lumini: Sabine Wiesenbauer Coregrafia: Bohdana Szivacz Maestru de cor: Holger Kristen Distribuția: Prințesa Fedora Palinska: Astrid Kessler Prințul Sergius Wladimir: Kurt Schreibmayer Contele Saskusin: Nicolaus Hagg Baronul Peter Brusowsky, patronul circului: Georg Wacks Directorul Stanislawski: Gerhard Ernst Mister X, artist de circ: Carsten Süss Miss Mabel Gibson, artistă de circ: Juliette Khalil Carla Schlumberger, patroană de hotel: Elisabeth Flechl Toni Schlumberger, fiul ei: Otto Jaus Pelikan, un chelner: Robert Meyer Bolșevicul: Maximilian Klakow Acrobați: Duo Aquarius
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu