4. /6 NOIEMBRIE 2021 - POEZIE

PAVEL DARIE

Pavel Darie s-a născut la 6 noiembrie 1930 în satul Prajila, raionul Floreşti, judeţul Soroca. În 1950-1955 a studiat la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova, avîndu-l în calitate de coleg pe cunoscutul poet rus Evgheni Evtuşenko.

A fost redactor la ziarul „Colhoznicul Moldovei”, şef de secţie la săptămînalul „Cultura Moldovei”, redactor, apoi şef de redacţie la Editura „Cartea Moldovenească”.

n 1954, Pavel Darie a debutat cu volumul de versuri pentru copii „Ce-a fost în pădure?”, urmat de cărţile de versuri şi proză pentru copii: „Sputnicul – steluţa noastră” (1959) şi „Povestea bobului de grîu” (1962). De asemenea, a semnat volumele de poezie „Dor de mamă”, „Vase comunicante”, „Am vrut să ştiu”, „Scrisoare către tine”, „Cîntece de iarnă”, „Viaţă de legendă”, „Steaua care lacrimă” şi povestea „Bob de grîu”.

A tradus din creaţia scriitorilor I. Turghenev, E. Vinokurov, Ianka Kupala, din autori italieni, francezi, indieni etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi pentru traducerea eposului sanscrit „Ramayana” (1988).

Dacă am zis... de Pavel Darie

VALERIU BABANSKI

Fiecare-și are o zi, doar a sa

Prozatorul, poetul și jurnalistul Valeriu Babanski s-a născut la 6 noiembrie 1945, în localitatea Babele, raionul lsmail, Ucraina. Este fiul Anei (născută Toarcă) şi al lui Petru Babansky, intelectuali. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1972). A colaborat la „Basarabia”, fiind apoi redactor-şef al revistelor „Quo vadis” şi „Columna”.

Valeriu a început să modeleze farmecul cuântului artistic încă din şcoală. Debutează prin anii 1983 printr-o culegere de nuvele „Zodia singurătăţii”, apoi urmează „Cântecul păsării măiestre”, „Brânduşele”, „Feciorul”, „Piatra lui Sisif”. În scrierile sale autorul a elogiat omul care cunoaşte taina muncii, care ară şi seamănă pămîntul, care-şi creşte cu drag copilaşii şi nu cunoaşte altă formă a fericirei decît aceea de-a munci. A fost înzestrat să scrie poezii, care urmau să înmulţească paginile literaturii moldoveneşti cu creaţii talentate.

De coloratură romantică, volumul de nuvele Cântecul păsării măiestre(1983) este urmat de Duhul apelor (1988) şi Mielul de Paşti (1991). Proza lui Babanski, oprindu-se asupra unor experienţe dure, alternează notaţia realistă cu umorul. Ca poet, a scris parodii de succes (Sarcofagul lui Tutankamon, 1986).

Din colecția bibliotecii noastre: „Portretul pictorului cu demonii săi” (Chișinău, 1999); „Când a venit cel pe care îl așteptăm” (Chișinău, 2006); „Mojud” (Chișinău, 2009).

Valeriu Babansky vine dintr-o zonă aparte a românimii, din sud, din Bugeac, dintr-o localitate care se numeşte Babele, situată pe malul unui lac, cu sonoritate bizară: Ialpug.

A intrat în literatură debutând cu versuri.

A scris apoi nuvele.

În proza ultimelor decenii Valeriu Babansky se plasează alături de Nicolae Vieru. Nicolae Vieru, un scriitor care a plecat de timpuriu din viaţă. Au fost amândoi prieteni buni. Ca şi cum un singur suflet. Deşi între ei existau şi divergenţe. Eram adesea martor la discuţiile lor şi totdeauna mă impresiona modul cum vorbeau despre artă, despre creaţie, despre lume, despre viaţă.

Nicolae Vieru a plecat subit din viaţă. Seara a lucrat la un manuscris, a ascultat muzică bună, s-a culcat, iar dimineaţă a fost găsit mort în pat.
Valeriu Babansky a lucrat la această ultimă carte a sa cu toată dăruirea, cu tot sufletul lui.

Când a pus punct la ultimul rând, la ultima pagină, s-a întâmplat cea ce s-a întâmplat: a plecat şi el din viaţă.

Nu a fost un om care să zacă, să chinuie pe cineva, să facă greutăţi celor apropiaţi. Aceasta ar mai fi o paralela între cei doi.

Cred că acuma stau împreună în ceruri şi discută ceea ce n-au reuşit să clarifice aici, pe pământ.

Dar mai stau amândoi şi ascultă ce spunem noi despre dânşii...

ION #RAZZA | #INTAMPLAREA