5. /6 NOIEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
EMIL LOTEANU
| Emil Loteanu | |
 Regizorul Emil Loteanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 noiembrie 1936 Clocușna, România |
| Decedat | (66 de ani) Moscova, Rusia |
| Înmormântat | Cimitirul Vagankovo[*]  |
| Părinți | Vladimir și Tatiana |
| Naționalitate |  Republica Moldova |
| Cetățenie |  Regatul României România URSS Rusia Moldova |
| Etnie | români Diaspora română |
| Ocupație | actor, regizor, scenarist, poet și scriitor, politician comunist |
| Activitate | |
| Educație | Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din Moscova |
| Alma mater | Institutul de Cinematografie Gherasimov |
| Organizație | Vîsșie kursî sțenaristov i rejissiorov[*] |
| Lucrări remarcabile | Șatra |
| A influențat pe | Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, Victor Soțchi-Voinicescu și Mircea Soțchi-Voinicescu |
| Partid politic | Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |
| Premii | Maestru Emerit al Artei din RSS Moldovenească Artist al Poporului din Federația Rusă Premiul de Stat Ordinul Republicii |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Emil Loteanu (în rusă Эмиль Владимирович Лотяну; n. 6 noiembrie 1936, Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița, Republica Moldova – d. 18 aprilie 2003, Moscova, Rusia) a fost un actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean. Printre filmele regizate de el amintim Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1975), Gingașa și tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) și Luceafărul (1986).
A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie 1936, în satul Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița, Republica Moldova. A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București.
A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viața învinge”. A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins [2].
În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de a urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. În perioada 1953-1954 a fost actor la Teatrul dramatic “A.S.Pușkin” din Chișinău.
"Într–una din zile, fiind cu mama la Cernăuți, a intrat la un cinematograf și a văzut un film american. I–a plăcut atât de mult, încât a fost marcat pentru o viață. Când a susținut examenul la cinematografie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l–a văzut cu mama la Cernăuți", își amintea fratele său, Marcel Loteanu.[3]
A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962). După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 - 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1968 a devenit membru al PCUS.
În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor din R. Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoții de regizori de film în cadrul Școlii superioare de regie. El a fondat "Asociația experimentală de creație Phoenix-M", revista de teatru și film "Lanterna Magică", fiind și autorul emisiunii televizate "Se caută o stea". De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru și film la Institutul de Arte din Chișinău. Printre tinerii actori formați de Emil Loteanu amintim pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu etc.
Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din RSSM (1969), Artist al Poporului din Federația Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat și Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București.
Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovo din capitala Rusiei.
Activitatea cinematografică[modificare | modificare sursă]
Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961).
Debutul său ca autor de filme de lungmetraj a avut loc în anul 1963, cu Așteptați-ne în zori (1963), film în care au debutat o serie de actori moldoveni cum ar fi: Ion Șcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guțu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău etc. Au urmat filme ca Poienele roșii (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma și Grigore Grigoriu, Această clipă (1968) (care a obținut Premiul II la Festivalul unional de filme de la Minsk din 1970) și Lăutarii (1971), cu care a obținut mai multe premii cum ar fi: Premiul Scoica de aur la Festivalul internațional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internațional ce dezvăluie tema artei și folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de aur la Festivalul Internațional de filme din Neapole (Italia, 1972), premiul spectatorilor și al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic din Milano (1978) și filmul "Da tu ești rău" cu Mihai Cernat în rolul mega-principal.
Colaborarea sa cu studioul "Mosfilm" a fost marcată de regizarea a două capodopere: filmul Șatra (1976) despre viața țiganilor de la începutul secolului al XX-lea, care a câștigat o mulțime de premii și anume Marele Premiu Scoica de aur la Festivalul Internațional de la San Sebastian (1976); premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional al celor mai bune filme din lume din Belgrad (Iugoslavia, 1977); premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional din Praga (1977); premiul pentru rezolvarea plastică a secvențelor la Congresul XI al UNITEX din Paris și filmul Gingașa și tandra mea fiară (1978), ecranizare a nuvelei "O dramă la vânătoare" de Anton Cehov, care a participat la Festivalul celor mai bune fime din lume din Belgrad (1979).
Participă apoi la regizarea a două episoade a filmului Anna Pavlova (film distins cu Marele Premiu Pentru cea mai înaltă contribuție în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducție, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin), realizat în coproducție cu cineaști din Anglia, Franța, Cuba, RDG. În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.
În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat Găoacea, în care are în distribuție numeroși interpreți din România: Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu, etc.
A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean.
În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filmele de scurt metraj: Frescă pe alb (1967), Academicianul Tarasevici (1970), Orașul meu alb (1973), Ecoul văii fierbinți (1974), Eugeniu Doga (1983), Svetlana Toma (1984), Grigore Grigoriu, Durerea (1985) etc.
Activitatea literară[modificare | modificare sursă]
Emil Loteanu s-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. El a debutat cu versuri în paginile revistei Contemporanul din București (1949). A publicat apoi volumele de versuri Zbucium (1956), Versuri (Ed. Lumina, Chișinău, 1970), Sufletul ciocârliei (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele Chemarea stelelor (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și Ritmuri (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965).
De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi Vioara albă (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), Bucolica (1966) și Lăutarii (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor '60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
Filme de ficțiune[modificare | modificare sursă]
- A fost odată un băiat (1960)
- Așteptați-ne în zori (1963)
- Poienile roșii (1966)
- Această clipă (1968)
- Lăutarii (1971)
- Șatra (Mosfilm, 1975)
- 1978 O dramă la vânătoare (Mosfilm)
- Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) - 2 episoade
- Luceafărul (1986)
- Găoacea (1993) - 2 episoade
Filme documentare[modificare | modificare sursă]
- Hora mare (1959)
- Piatra, timpul, cântecul (1961)
- Frescă în alb (1967)
- Academicianul Tarasevici (1970)
- Orașul meu alb (1973)
- Ecoul văilor fierbinți (1974)
- Eugene Doga (1983)
- Svetlana Toma (1984)
- Grigore Grigoriu (1985)
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- A fost odată un băiat (1960)
- Așteptați-ne în zori (1963)
- Poienile roșii (1966)
- Lăutarii (1971)
- Șatra (Mosfilm, 1975)
- Gingașa și tandra mea fiară (Mosfilm, 1978)
- Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) - 2 episoade
- Luceafărul (1986)
- Miorița ("Telefilm - Chișinău", 1987)
- Durerea ("Moldova - film", 1989)
- Pițigoiul în picaj ("Telefilm - Chișinău", 1989)
Emil Loteanu
OLGA DELIA MATEESCU
| Olga Delia Mateescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (71 de ani)[1][2] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Olga Delia Mateescu (n. 6 noiembrie 1949, Livezile, Bistrița Năsăud) este o actriță și scriitoare română, societară de onoare a Teatrului Național I.L. Caragiale, membră a Uniunii Scriitorilor din România și UNITER, distinsă cu numeroase premii și distincții pentru activitatea sa artistică.
Studii[modificare | modificare sursă]
Actrița și scriitoarea Olga Delia Mateescu s-a născut la 06 noiembrie 1949, în Livezile, județul Bistrița-Năsăud. Este fiica unui medic și a unei actrițe care s-au despărțit dupa 3 ani de la nașterea actritei, fiind crescută la București, de bunici.
Între 1968 - 1969 este studentă la Facultatea de Filologie (Secția Limbi romanice și clasice). În aceeași perioadă, începe activitatea la teatrul studențesc "Podul", apoi vor urma studiile teatrale la I.A.T.C. (1969-1973). Activitatea teatrală a desfășurat-o pe scena Teatrului Național București, unde a jucat în piese precum: Audiție pentru Medeea a cărei autoare este, regia Silviu Jicman (premiera 23 mai 2001); Așteptând la Arlechin de Noel Coward, regia Ion Cojar (2002); Mașinăria Cehov de Matei Vișniec (2003); Dragoste în hala de pește de Israel Horovitz (1998).
După Revoluția din 1989, decide să își continue studiile și obține doctoratul în Istoria Teatrului (1999), sub conducerea prof. univ. Ileana Berlogea, în cadrul UATC.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Cercul magic (1975)
- Tată de duminică (1975)
- Hyperion (1975)
- Bălcescu (1975)
- Domnisoara Nastasia (1976)
- Arborele genealogic (1977)
- Manole - Meșter valah (1978)
- Dumbrava minunată (1980)
- Așteptând un tren (1982)
- Miezul fierbinte al pâinii (1983)
- Misterele Bucureștilor (1983)
- Masca de argint (1985)
- Colierul de turcoaze (1986)
- Aștept provincia (1995)
- Secretul Mariei (2005)
- Vocea inimii (2006)
- Regina (2009)
- Fumatul poate să ucidă (2010)
- Str. Drapelului nr. 0 (2014) - scurtmetraj
- De ce eu? (2015)
- Dublaj memorabil de film - O fermă trăsnită (Home on the Range), în rolul Doamnei Calloway, în original vocea aparținându-i lui Judi Dench (2008)
Opera literară[modificare | modificare sursă]
Volume proprii și proiecte[modificare | modificare sursă]
- Urme (teatru), Editura Cartea Românească, 1997, ISBN 973-23-0648-3
- Statuia Libertății (teatru), Editura Cartea Românească, 1999, ISBN 973-23-0785-4
- Medeea în război cu timpul (teatru), Editura Universalia, 2000, ISBN 973-99880-4-0
- Ferma de struți (teatru), Editura Cartea Românească, 2002
- Manuscrisul (roman), Editura Carte de suflet, 2003
- Șampanie în lanul de grâu (proză scurtă), Editura Muzeul Literaturii Române, 2004
- Căderea (teatru), Editura Muzeul Literaturii Române, 2005
- E…, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007
- Cainele doctorului (teatru), Editura Tracus Arte, 2008
- Vorbirea. Joc al identitatii, Editura Tracus Arte, 2009
- Teatru, vol. I, II, Editura Tracus Arte, 2012
- Manuscrisul din ape, Editura Neverland, 2012
- Memoriile unui om prost, Editura eLiteratura, 2013
- Scena crimei 1 - Volum de piese politiste. Autori: Horia Gârbea, Denis Dinulescu, Olga Delia Mateescu, Editura Tritonic, 2015
- Basme cu O-Glinda, Editura Tracus Arte, 2017
Opere publicate în volume colective[modificare | modificare sursă]
- Capricii (piesă de teatru), în Antologia pieselor prezentate la Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană, 1997
- Fantoma de la Coventry (piesă de teatru), în Operație pe cord deschis, antologie de texte premiate publicată de editura Astra, Brașov, 1998
- Astă seară nu moare nimeni (piesă de teatru), în Antologia Asociației Scriitorilor din București, 2002
- Fata fără umbră (poveste), în Carte de povești, volum colectiv, 2003
Opere publicate în traducere[modificare | modificare sursă]
Piesa de teatru Astă seară nu moare nimeni a fost publicată în traducere în următoarele limbi:
- limba franceză: sub titlul Ce soir personne ne meur, în revista Revue Roumaine, în cadrul ciclului La dramaturgie Roumaine d’aujourd’hui, 2003
- limba engleză: sub titlul No one’s going to die tonight, în revista Romanian Review, în cadrul ciclului Romanian Drama Today, 2003
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Premii pentru actorie[modificare | modificare sursă]
- Premiul Școlilor de Teatru (1973)
- Premiul de Creație al Teatrului Național, pentru rolul Inocenta, din Gimnastică sentimentală, de V. Voiculescu (1980)
Premii pentru dramaturgie[modificare | modificare sursă]
- Premiul UNITER pentru Cea mai bună piesă a anului, pentru piesa Capricii (1997)
- Premiul I. C. Brătianu, la Concursul Național de Literatură Nihil Sine Deo, Brașov, pentru piesa Fantoma de la Coventry (1997)
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie, pentru volumul Ferma de struți (2003)
Ordine și medalii[modificare | modificare sursă]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actriței Olga Delia Mateescu, la 13 mai 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[3]
Nominalizări[modificare | modificare sursă]
- Nominalizare UNITER pentru piesa Grenada, pentru concursul Cea mai bună piesă a anului 1998 (1998)
- Nominalizare Ministerul Culturii pentru piesa Statuia Libertății (1998)
- Nominalizare la concursul de dramaturgie Camil Petrescu, organizat de Ministerul Culturii, pentru piesa În căutarea unui rol pierdut sau Audiție pentru Medeea (2000)
Olga Delia Mateescu: „Actorul și neastâmpărul copilului”
Actrița Olga Delia Mateescu la revoluție: Poate copiii noștri vor fi învățați cu adevărul
PETRE SĂLCUDEANU
| Petre Sălcudeanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Gligorești, Luna, Cluj, România |
| Decedat | (75 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | România |
| Religie | naos[*] |
| Ocupație | scriitor politician scenarist |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Social Democrat |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea din Moscova |
| Cariera politică | |
| Ministru al culturii | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Mihail Golu |
| Succedat de | Marin Sorescu |
| Partid politic | PSD |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Petre Sălcudeanu (n. , Gligorești, Luna, Cluj, România – d. ,[1] București, România) a fost un scriitor, scenarist de film și om politic român. Sălcudeanu a ocupat funcția de ministru al Culturii din România în 1993 (28 august - 5 noiembrie) și a fost un membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Critică și Literatură din Moscova și Facultatea de Filozofie din București.
Literatură[modificare | modificare sursă]
Romanul Biblioteca din Alexandria i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor și al Academiei Române. Este creatorul personajului de ficțiune Bunicul, ce figureaza ca protagonist al unei serii de romane polițiste pe teme criminalistice:
- Un biet bunic și o biată crimă
- Moartea manechinului
- Detectiv la paisprezece ani
- Bunicul și păcatele lumii
- Bunicul și porunca să nu ucizi
- Bunicul și doi delicvenți minori
- Un bunic și o biată aventură
- Bunicul și o lacrimă de fată
Deși scrisese romane cu activiști de partid, în epoca Realismului socialist [Cântecul muncitoresc (1950), Strada Lux (1962), Săptămâna neterminată (1965)], Petre Sălcudeanu a publicat cărți de succes la public și critici atît în perioada comunismului [Ucenicie printre gloanțe (1974), Biblioteca din Alexandria (1980), Cina cea de taină (1984), Judecata de apoi (1987), Ochiul și marea (1989)], cât și după Revoluția din 1989.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- Răscoala (1966)
- Aventurile lui Tom Sawyer (1968) - în colaborare cu Walter Ulbrich
- Moartea lui Joe Indianul (1968) - în colaborare cu Walter Ulbrich
- Cu mîinile curate (1972) - în colaborare cu Titus Popovici
- Ultimul cartuș (1973) - în colaborare cu Titus Popovici
- Conspirația (1973) - în colaborare cu Titus Popovici
- Departe de Tipperary (1973) - în colaborare cu Titus Popovici
- Toamna bobocilor (1975)
- Împușcături sub clar de luna (1977)
- Soldaty svobody (Vojaci slobody) (1977)
- Iarna bobocilor (1977)
- Lacrima de fata, O (1980)
- La răscrucea marilor furtuni (1980)
- Munții în flăcări (1980) - despre Avram Iancu
- Întoarcerea din iad (1983) - dialoguri
- Lovind o pasare de prada (1984)
- Bunicul și o biata cinste (1984)
- Întunecare (1986)
- Primăvara bobocilor (1987)
- Privește înainte cu mânie (1993)
- Dulcea sauna a morții (2003)
Actor[modificare | modificare sursă]
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
Iarna bobocilor
MANASE RADNEV
| Manase Radnev | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 2 octombrie 1932 Scăești, România |
| Decedat | (77 de ani) București, România |
| Naționalitate | român |
| Ocupație | scriitor scenarist regizor |
| Modifică date / text | |
Manase Radnev (n. 2 octombrie 1932, Scăești, Dolj – d. 6 noiembrie 2009, București) a fost un scriitor, scenarist și regizor român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Radnev a publicat mai multe articole în revista Magazin istoric.[1]
A regizat Înfruntând furtuna - Doctor Alexandru Șafran (1995) și Cumințenia Pământului (1988),[2] a scris scenariul documentarelor Concerte la Biserica Neagră (2009)[3] și Moștenirea lui Goldfaden (2004).[4][5][6]
Împreună cu Ana Simon scrie piesa de teatru Clara si Dinu, o dramatizare a corespondenței dintre Clara Haskil si Dinu Lipatti.[7]
Cu Ticu Goldstein, scrie Șafran printre nemuritori (2002).[8]
Decorații[modificare | modificare sursă]
A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[9]
Cumințenia pământului
DANA COMNEA
| Dana Comnea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1] |
| Decedată | (80 de ani) |
| Ocupație | actriță actriță de film |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Dana Comnea (n. 2 octombrie 1933, București – d. 6 noiembrie 2013, București) a fost o actriță română de teatru și film.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1955. A fost repartizată după absolvire la Teatrul de Stat din Galați, transferându-se după doi ani la Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giulești.
Dana Comnea - Din străinătate
Poezia "Oglindire" de Mariana Dumitrescu in lectura actritei Dana Comnea
Suflete inrudite de O. Henry 1970 cu Dem Radulescu, Alexandru Giugaru TEATRU RADIOFONIC COMEDIE
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Alarmă în munți (1955) - Codița
- Râpa dracului (1957) - Anica
- Viața nu iartă (1957)
- Cinci oameni la drum (1962)
- Anotimpuri (1963)
- Merii sălbatici (1964)
- Răscoala (1966) - voce Nadina
- Steaua fără nume (1966) - voce Mona
- De trei ori București (1968) - femeia
- Der Seewolf / Lupul mărilor (1971) -
- Doamna Raffy
- Puterea și adevărul (1972)
- Lupul mărilor (1972) - Doamna Raffy
- Răzbunarea (1972) - Doamna Raffy
- Parașutiștii (1973)
- Muntele ascuns (1974)
- Cercul magic (1975)
- Băieți buni (2005)
- State de România (2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu