5. /14 NOIEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
A debutat pe marele ecran în 1958, cu filmul Doi vecini. Au urmat Avalanșa, Telegrame, Badaranii, Doi băieți ca pâinea caldă, Un surâs în plină vară, Balul de sâmbătă seara, Canarul și viscolul, Petrecerea, Idolul și Ion Anapoda, Puterea și adevărul, Paraşutiştii, Astă seară dansăm în familie, Ultimul Cartuș, Patima, Operațiunea Monstrul, Râul care urcă muntele, Eu, Tu si Ovidiu, Iată femeia pe care o iubesc, De dragul tau, Anca!, Liliacul înfloreşte a doua oară.
A fost căsătorită cu actorul Radu Beligan timp de 15 ani: “Am fost împreună 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai știu câți dintre anii aștia am fost căsătoriti; noi am fost 15 ani împreună"...așa declara cu o lună înainte de a muri.În 1970 Nineta Gusti a preferat în locul agitației și forfotei din capitală, linistea unei căsuțe și a unei curți din comuna Crevedia, în judeţul Ilfov și se mută acolo.În 2002, anul în care a murit, realitatea era departe de a fi idilică; nimic din liniștea ce și-a dorit-o. Avea o căsuță în pragul prăbușirii, cu acoperisul desprins și cu un zid interior gata să cadă . Înconjurată de cărti, fotografii și câteva schițe care să vorbească de gloria unor alte vremuri; două pisici și doi caini...(adora animalele ) Nineta Gusti trăia țintuită la pat de o pareza care o enerva, pentru că “ nu este în firea mea să stau, eu am fost mereu o femeie activă; si unde mai pui că din cauza parezei a trebuit să renunț și la fumat", era o femeie bătrână ce nu și-a pierdut deloc luciditatea și simtul umorului, ajutată de UNITER, de unde primea în fiecare lună pachete cu alimente, Banii primiți cu un an înainte, la Gala Artiștilor nu o încălzeau, nefiind interesata de valoarea lor și singurii ei prieteni adevărați erau cei care îi administrau veniturile pe care îi numea "copiii mei", o familie din Crevedia. Actrița povestea cu o lună înainte de a muri că au fost și perioade în care nu avea nici măcar lemne să-și încălzească soba, că i-a fost greu să-și muncească grădina cu flori din fața casei pe care o iubește, dar "în viața asta trebuie să treci prin toate, așa că nu am de ce să mă plâng; așa a fost să fie". A murit in ziua de 04 iunie 2002.
A invatat la Liceul Traian din Drobeta Turnu Severin si s-a înscris la Facultatea de Filozofie din cadrul Universităţii Bucureşti. A fost exmatriculat pentru implicarea in activitatea politice a fraţilor sai. A studiat apoi muzica la Conservatorul bucureştean si in 1957 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, la secţia Regie Film. Din acelaşi an a început sa lucreze la studioul cinematografic din Bucureşti.
Geo Saizescu a jucat teatru, in 1950 interpreta rolul lui Lopahin din Livada cu vişini de Cehov la Severin, in 1953 juca in Baia de Vladimir Maiakovski, apoi in 1954 a regizat si jucat rolul principal in Aventurile bravului so
Primul film regizat de el a fost Aventurile Bravului Soldat Sveik (1956), in 1958 a scris scenariul si a regizat filmul Doi vecini. Au urmat: Un surâs in plina vara (1963), Dragoste la zero grade (1964), La porţile pamantului (1965), Balul de sâmbăta seara (1968), Asta seara dansam in familie (1972), Păcală (1973), Eu, Tu si Ovidiu (1977), Şantaj (1980), Grăbeşte-te încet (1981), Secretul lui Bachus (1983), Sosesc pasările calatoare (1984), Secretul lui Nemesis (1986), Harababura (1990), Calatorie de neuitat (1994), Păcală se întoarce (2006), la care a scris si scenariul.
A jucat ca actor in filme ca S-a furat o bomba (1961), Celebrul 702 (1961), Pacala (1973), Lumina palida a durerii (1979), Grabeste-te incet (1981), Fram (1983), Casatorie cu repetitie (1985), A doua cadere a Constantinopolului (1993), O secunda de viata (2008) etc.
S-a specializat in regie la studiourile Cinecittá din Roma si la Hollywood, a regizat spectacole de teatru pentru televiziune, spectacole muzicale.
| Geo Saizescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Oprișor, Mehedinți, România |
| Decedat | (80 de ani) București, România |
| Copii | Cătălin Saizescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor de film actor scenarist |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Gheorghe (Geo) Saizescu[1] (n. 14 noiembrie 1932, Prisăceaua, județul interbelic Mehedinți – d. 23 septembrie 2013, București[2]) a fost un regizor, scenarist și actor român de film.
Fiul său, Cătălin, este actor, regizor și producător.[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
- Doi vecini (1959)
- Un surîs în plină vară (1964)
- Dragoste la zero grade (1964) - în colaborare cu Cezar Grigoriu
- La porțile pămîntului (1965)
- Balul de sîmbătă seara (1967)
- Astă seară dansăm în familie (1972)
- Păcală (1974)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Șantaj (1981)
- Jocul de-a vacanța (1981) - teatru TV
- Grăbește-te încet (1982)
- Secretul lui Bachus (1984)
- Sosesc păsările călătoare (1985)
- Secretul lui Nemesis (1987)
- Harababura (1991)
- Călătorie de neuitat (1994) (serial TV)
- Păcală se întoarce (2006)
- Iubire elenă (2010)
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- Doi vecini (1959)
- Astă seară dansăm în familie (1972) - în colaborare cu Ion Băieșu
- Păcală (1974) - în colaborare cu Dumitru Radu Popescu
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978) - în colaborare cu Alexandru Struțeanu și Beno Meirovici
- Șantaj (1981) - în colaborare cu Rodica Ojog Brașoveanu
- Harababura (1991) - în colaborare cu Ion Băieșu
- Păcală se întoarce (2006)
Actor[modificare | modificare sursă]
- S-a furat o bombă (1962)
- Partea ta de vină (1963)
- Asediul (1970)
- Astă seară dansăm în familie (1972) - Bizarul
- Păcală (1974)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Lumina palidă a durerii (1979) - în regia lui Iulian Mihu
- Rug și flacără (1980)
- Șantaj (1981)
- Saltimbancii (1981)
- Am o idee (1981)
- Grăbește-te încet (1982)
- Un saltimbanc la Polul Nord (1982)
- Buletin de București (1983) - avocatul Toplița
- Pe malul stîng al Dunării albastre(1983) - Teodor „Bobby” Davidescu
- Fram (1983)
- Căruța cu mere (1983)
- Secretul lui Bachus (1984) - poetul Ieronim Stâncă
- Sosesc păsările călătoare (1985) - Foto Bujor
- Căsătorie cu repetiție (1985) - nea Gică de la Primărie
- Secretul lui Nemesis (1987)
- Figuranții (1987)
- Harababura (1991)
- Telefonul (1992)
- A doua cădere a Constantinopolului(1994)
- Milionari de weekend (2004) - Saizman
- Păcală se întoarce (2006) - deputatul
Povești de viață și cinema cu Geo Saizescu
| Vasile Muraru | |
 Vasile Muraru (decembrie 2011) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (64 de ani) Doina, Neamț |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Vasile Muraru (n. 14 noiembrie 1956[1], Doina, Neamț) este un actor român de comedie. A format un cuplu comic alături de Nae Lăzărescu timp de 30 de ani. A fost director al teatrului „Constantin Tănase”.[2]
Studii[modificare | modificare sursă]
A absolvit Facultatea de Teatru la clasa profesorului Dem Rădulescu.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Între oglinzi paralele (1979)
- Expresul de Buftea (1979)
- Mireasa din tren (1980)
- Burebista (1980)
- Detașamentul „Concordia” (1981)
- Melodii la Costinești (1983) – George „Gogu” Moț
- Viraj periculos (1983) - Tilă
- Sfîrșitul nopții (1983)
- Zbor periculos (1984) - mecanicul Mitică Tofan
- Fapt divers (1984)
- Căsătorie cu repetiție (1985) - grăjdar
- Noi, cei din linia întâi (1986) - fruntașul Petcu
- Un oaspete la cină (1986)
- Pădurea de fagi (1987)
- Niște băieți grozavi (1987) - Goga
- Cuibul de viespi (1987) - Ionică
- Un studio în căutarea unei vedete (1989)
- Miss Litoral (1991) - polițist
- Liceenii în alertă (1993) - nea Gica
- La bloc (2002) - Felix Comunistu'
- Și totul era nimic... (2006)
Show Și-Așa | Valentina Fătu şi Vasile Muraru, super scenetă la "Show și așa"
Cum a ajuns Vasile Muraru să facă un cuplu cu Valentina Fătu, după moartea celebrului Nae Lăzărescu?
- Scenaristă
- Născut(ă): 14.11.1934 la Aluniş (Prahova)
- Decedat(ă): 18.11.2002 la Bucureşti
Trivia
- Are o colaborare exclusivă, ca scenaristă, cu regizoarea Elisabeta Bostan.
Filmografie
Scenaristă
1989 | ||
1988 | ||
1985 | ||
1981 | ||
1981 | ||
1976 | ||
1973 | ||
1972 |
Producătoare
1983 | ||
1983 | ||
1982 | ||
1982 | ||
1981 | ||
1981 | ||
producător delegat | 1977 | |
producător delegat | 1977 | |
1973 | ||
producător delegat | 1973 |
| Luminița Erga | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (51 de ani) Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Actor |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Luminița Erga (n. 14 noiembrie 1969, Râmnicu Vâlcea, România) este o actriță română care a jucat în numeroase piese de teatru, filme și seriale.[2] În anul 1995 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, Specializarea Arta Actorului, la clasa lui Mircea Albulescu.[3] Este cunoscută pentru prestațiile din serialul La bloc, unde a interpretat rolul Suzi Curcă, nevasta lui Nelu Curcă, interpretat de Mihai Coadă[4]. A avut apariții și în telenovela Lacrimi de iubire - ca Lucreția Stamate . [5] A jucat în filme precum Crucea de piatră, Ultimul corupt din România sau La bloc: după 10 ani[3] [2] A câștigat împreuna cu Teatrul Municipal „Ariel” premiul pentru cea mai bună actriță, pentru rolul feminin din spectacolul „Ghidul sinucigașului”, la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio, ediția a XIX-a, de la Pitești, festival ce s-a desfășurat în perioada 20-25 noiembrie 2015 [6]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Păcală se întoarce (2006)
- Dincolo de calea ferată (2016) - Carmen
- La bloc: după 10 ani (2013) - Suzi Curcă
- O poveste de dragoste, Lindenfeld (2013) - Ingrid
- Ultimul corupt din România (2012) - Margit
- Undeva la Palilula (2012) - Geta
- Arestat la domiciliu (2008)
- Cronica unei morți amânate (2008)
- O zi bună! (2008)
- Bomboane de ciocolată (2007)
- Lacrimi de iubire (2005) - Lucreția Stamate
- La bloc (2002) - Suzana Curcă
- Ultima haltă în Paradis / (2002)
- Valsul lebedelor (2002)
- Train Quest (2001) -
- Subspecies 4: Bloodstorm (1998) - Nurse
- Crucea de piatră - ultimul bordel (1994) - Verbina
- Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight (1993) - Kidnapped Girl
- ...Escu (1990)
Suzana din serialul "La Bloc" ProTv, sotia lui Nelu Curca spune tot - Invitat Luminita Erga
| onstantin Chiriță | |
 Prozatorul Constantin Chiriță | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 12 martie 1925 Ibănești, România |
| Decedat | (66 de ani) Königswinter, Germania |
| Căsătorit cu | Gertrud Gregor |
| Copii | Victor, Diana și Adrian |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Limbi | limba română |
| Studii | Politehnica din București |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1949 - 1990 |
| Mișcare/curent literar | realism socialist |
| Opere semnificative | Cireșarii |
| Note | |
| Secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972–1977 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Constantin Chiriță (n. 12 martie 1925[1], Ibănești, Vaslui — d. 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania) a fost un prozator român, scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist. Cărțile sale s-au adresat în special tineretului.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Primele șase clase liceale le-a absolvit la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad , ultimele două la București.
A urmat Politehnica din București, dar nu a finalizat studiile. A fost apoi redactor la ziarul Scînteia și muncitor pe șantierul de la Bumbești-Livezeni. Debutează ca scriitor în anul 1949, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist. S-a remarcat ca romancier și scenarist. A deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor.
A fost redactor la diferite reviste literare (mai ales la Luceafărul și Sportul literar). Scriitor fecund și, deseori, militant politic al timpului (secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972–1977, și vicepreședinte al ei, din 1977), a colaborat la diferite reviste literare, sociale și politice din țară.
Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974).
A fost un eseist virtuoz. În romanele sale pentru adulți l-a preocupat lumea universitară și tehnocrată.
A participat la toate manifestările culturale ale liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” și ale Bârladului.
A decedat la 14 noiembrie 1991 în orășelul Königswinter, vecin cu fosta capitală Bonn a RFG.
A fost căsătorit cu Gertrud Gregor, cu care a avut 3 copii: Victor, Diana și Adrian.[2][3][4]
Opera[modificare | modificare sursă]
Constantin Chiriță este autorul unui foarte popular ciclu de romane pentru tineret, intitulat Cireșarii. Titlurile celor cinci volume sunt:
- Cavalerii florii de cireș (numit inițial Teroarea neagră), 1956
- Castelul fetei în alb, 1958
- Roata norocului 1960
- Aripi de zăpadă (numit inițial Teroarea albă) 1961
- Drum bun, Cireșari 1963
Ele au fost ecranizate în anii 1970 ca serial de televiziune, care s-a bucurat de succes. S-au turnat filme după aceste volume, considerate best-seller-uri în perioada comunistă (până astăzi). În întreaga țară s-au înființat cercuri de tineret și cluburi cu numele „Cireșarii” și s-au organizat numeroase expediții și excursii, cu participanți de vârsta cireșarilor și cu caracter științific, o retrăire a aventurilor acestora.
Alături de romanul Toate pânzele sus! al lui Radu Tudoran, „Cireșarii” era unul din romanele favorite ale adolescenților români.[necesită citare]
Bibliografie cronologică[modificare | modificare sursă]
- Matei Ion a cucerit viața, 1949 (nuvele; volumul de debut)
- Oameni din orașul nostru, 1951
- Cireșarii, 1956
- Cavalerii florii de cireș 1956
- Castelul fetei în alb 1958
- Roata norocului 1960
- Aripi de zăpadă 1961
- Drum bun, Cireșari! 1963
- Întâlnirea, 1959
- Oțelul, 1960 (vide infra, Livada)
- Pasiuni, 1962
- Trilogia în alb, 1974 (trei romane polițiste publicate inițial separat în perioada 1964-1969):
- Trandafirul alb, 1964
- Pescărușul alb, 1969
- Îngerul alb, 1969
- Adâncimi, 1974 (piesă de teatru)
- Livada, 1979 (romanul Oțelul revizuit radical)
- Romantica, 1985
Scenarii de film[modificare | modificare sursă]
- Cireșarii (1984)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu