5. /9 NOIEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
| Lucian Pintilie | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Tarutino, RSS Ucraineană, URSS |
| Decedat | (84 de ani)[3] București, România |
| Căsătorit cu | Clody Bertola |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor |
| Activitate | |
| Educație | Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București |
| Alma mater | Colegiul Național I.L. Caragiale din București |
| Lucrări remarcabile | Reconstituirea, D'ale carnavalului, De ce trag clopotele, Mitică? |
| Partid politic | Grupul pentru Dialog Social |
| Premii | 1. Ordinul Meritul Cultural 2. Premiul Gopo pentru întreaga operă |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Lucian Pintilie (n. ,[1][2] Tarutino, RSS Ucraineană, URSS – d. ,[3] București, România) a fost un regizor de teatru, operă și film român. Filmele și montările sale din România au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze.
Biografie, carieră artistică[modificare | modificare sursă]
Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud, în județul interbelic Cetatea-Albă (în Bugeac, azi în regiunea Odesa, Ucraina). După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul "Bulandra" din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.
Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.
După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară.
Piese montate în străinătate[modificare | modificare sursă]
Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975.[4] A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii. Dintre aceste montări amintim doar câteva:
- Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);
- Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990);
- Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988);
- Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).
Spectacole de operă[modificare | modificare sursă]
În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă:
- Festivalul de la Avignon: Orestia (1979);
- Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio din Torino);
- Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985), Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).
Filme de lung metraj[modificare | modificare sursă]
În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România De ce trag clopotele, Mitică? după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului a lui Ion Luca Caragiale, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.
După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze. În 1998 obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română Terminus Paradis.
Funcții de conducere și activitate socială[modificare | modificare sursă]
În 1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[5]
Volume publicate[modificare | modificare sursă]
- În 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii, care conține scenariile Colonia penitenciară (după Franz Kafka), Duelul (după A.P. Cehov), Balanța (ecranizat), și De ce bat clopotele, Mitică? (după D-ale carnavalului, de I.L. Caragiale, ecranizat).
- În 2003 a publicat la Editura Humanitas volumul autobiografic Bric-a-brac.
- În 2005 a publicat la Editura LiterNet volumele Pompa cu morfină și Capul de zimbru (scenariu după V. Voiculescu), disponibile în limbile română și franceză la Editura Liternet. Descărcarea volumelor e gratuită.
- În 2017 a re-publicat la Editura Nemira volumul autobiografic Bric-a-brac - o ediție revizuită și adăugită.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Ca regizor[modificare | modificare sursă]
- Duminică la ora 6 (1966)
- Reconstituirea (1968)
- Salonul numărul 6 (1978)
- De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
- Balanța (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieșu, a doua ecranizare după un alt film, Mere roșii, în regia lui Alexandru Tatos.
- O vară de neuitat (1994), adaptare a nuvelei Salata din romanul fluviu Cronică de familie de Petru Dumitriu
- Prea târziu (1996)
- Terminus Paradis (1998)
- După-amiaza unui torționar (2001)
- Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) (titlul francez Niki et Flo)
- Tertium non datur (2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, Capul de zimbru
Ca scenarist[modificare | modificare sursă]
- Duminică la ora 6 (1966) - în colaborare cu Ion Mihăileanu
- Stare de fapt (1995) - idee
- Prea târziu (1996)
- Terminus Paradis (1998)
- După-amiaza unui torționar (2001)
- Tertium non datur (2006)
- Colonia penitenciară după Franz Kafka, publicat în 1992, neecranizat
- Duelul după A.P. Cehov, publicat în 1992, neecranizat
- Capul de zimbru după V. Voiculescu, publicat în 2005
Ca actor[modificare | modificare sursă]
- Valurile Dunării (1959)
- Secvențe... (1982)
Culisele filmului „Reconstituirea” semnat de Lucian Pintilie, la Dosar România
Povești din teatru cu Lucian Pintilie, Victor Rebengiuc și Ion Caramitru
| Iurie Darie | |
 Actorul Iurie Darie | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 14 martie 1929 Vadul Rașcov, județul Soroca, Regatul României |
| Decedat | (83 de ani) București, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (accident vascular cerebral) |
| Căsătorit cu | Anca Pandrea |
| Copii | Alexandru (Ducu) Darie |
| Naționalitate | Română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Actor |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Ani de activitate | 1953 - 2009 |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Iurie Darie (nume la naștere Iurie Darie-Maximciuc; n. 14 martie 1929, Vadul Rașcov, județul Soroca, Regatul României – d. 9 noiembrie 2012, București, România) a fost un actor român de scenă, film, radio, televiziune și voce.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Iurie Darie s-a născut în data de 14 martie 1929, în satul Vadul Rașcov, județul Soroca, Regatul României (astăzi în raionul Soroca, Republica Moldova). Dotat cu talent la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, Iurie Darie a dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe cel din urmă, pe care l-a absolvit în 1952. A învățat ce înseamnă actoria de la mari actori și profesori: Mihai Popescu sau Marietta Sadova.
În cinematografie a debutat în 1953, în "Nepoții gornistului", în regia lui Dinu Negreanu, avându-i alături pe platoul de filmare pe Marga Barbu și pe Liviu Ciulei. În anul 1969, a fost ales de regizorul Mircea Drăgan pentru a juca în seria "Brigada Diverse", alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu sau Puiu Călinescu.
A interpretat roluri memorabile în peste 40 de producții cinematografice, printre care "Băieții noștri" (1959), "S-a furat o bombă" (1961), "Vacanță la mare" (1962), "Dragoste la zero grade" (1964), "Atunci i-am codamnat pe toți la moarte" (1971), "Frații Jderi" (1974), "Ringul" (1983), "O zi la București" (1986), "În fiecare zi mi-e dor de tine" (1987), "Zâmbet de soare" (1987), "Oglinda" (1993), "Punctul zero" (1996), "Triunghiul morții" (1999). În 2004 a jucat în serialul de televiziune "Numai iubirea".
Un moment important din cariera sa a fost perioada Teatrului de Comedie, perioadă în care Radu Beligan a avut flerul să adune câțiva actori ce aveau să facă faima acelui teatru. A jucat sub bagheta regizorului Lucian Giurchescu și apoi a lui David Esrig. I-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Silviu Stănculescu. A jucat în spectacole de referință: "Troilus și Cressida", "Umbra" și multe altele.
După Revoluția Română din 1989, a jucat în "Pălăria", producție a Teatrului de Comedie, în regia lui Horațiu Mălăele (1998), "Patru pe o canapea și valetul" de Marc Camoletti, în regia lui Radu Nichifor (2000). De asemenea, actorul a colaborat și cu cineaști basarabeni, în filmul pentru copii "Moara", realizat în 1992, sau pe scena Teatrului Național "Mihai Eminescu" din Chișinău în "Tata" (stagiunea 1999-2000).
Iurie Darie s-a remarcat și în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini. Într-o vreme făcea și turnee prin țară cu spectacole pentru copii, în care istorisea și desena o poveste simplă, dar plină de haz și de învățăminte.
Iurie Darie a decedat în data de 9 noiembrie 2012, la vârsta de 83 de ani, după o grea suferință, la domiciliul său de pe strada Chile nr. 12, din București.[2]
Distincție[modificare | modificare sursă]
Actorul Iurie Darie-Maximciuc a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Nepoții gornistului (1953)
- Răsare soarele (1954)
- Blanca (1955)
- Directorul nostru (1955)
- Pe răspunderea mea (1956)
- Alo? Ați greșit numărul (1958)
- Băieții noștri (1959)
- Post Restant (1962)
- S-a furat o bombă (1962)
- Vacanță la mare" (1962)
- Dragoste la zero grade (1964)
- Mofturi 1900 (1965)
- Faust XX (1966)
- Calea Victoriei sau cheia visurilor(1966)
- Subteranul (1967)
- Răutăciosul adolescent (1969)
- Brigada Diverse intră în acțiune(1970)
- Signale - Ein Weltraumabenteuer(1970)
- Brigada Diverse în alertă! (1971)
- B.D. la munte și la mare (1971)
- Osceola (1971), regia Konrad Petzold
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
- Dimitrie Cantemir (1973) - Mihuț Gălăteanu
- Ciprian Porumbescu (1973) - Nastasi
- Frații Jderi (1974)
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
- Frați de cruce (1975) (Blutsbrüder), regia Werner W. Wallroth
- Ultima noapte a singurătății (1976)
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Misterul lui Herodot (1976)
- Pentru patrie (1978)
- Revanșa (1978)
- Cianura... și picătura de ploaie (1978)
- Severino (1978), regia Claus Dobberke
- Aprilie are 30 de zile (Ein April hat 30 Tage) (1979)
- Drumul oaselor (1980)
- Am fost șaisprezece (1980)
- Lumini și umbre (serial TV din 1981)
- Feuerdrachen (serial TV din 1981)
- Sing, Cowboy, sing (1981)
- Viraj periculos (1983)
- Galax, omul păpușă (1983)
- Ringul (1984)
- Rămășagul (1985)
- Cucoana Chirița (1987)
- François Villon - Poetul vagabond(1987)
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
- Chirița în Iași (1988)
- Începutul adevărului (Oglinda) (1994)
- Punctul zero (1996)
- Numai iubirea (2004)
Discover Romania: Iurie Darie (@Arhiva TVR)
In memoriam - Iurie Darie
| György Kovács | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Cluj, Austro-Ungaria |
| Decedat | (67 de ani)[1] Cluj-Napoca, România |
| Înmormântat | Cimitirul Hajongard din Cluj |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
György Kovács (n. 22 februarie 1910, Cluj – d. 9 noiembrie 1977, București) a fost un actor român de etnie maghiară.
A primit titlul de Artist al Poporului (ante 1959).[2]
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa III (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”.[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Citadela sfărâmată (1957)
- Pădurea spânzuraților (1964) - generalul conte von Karg
- Runda 6 (1965) - Dr. Koch
- Serbările galante (1965) - mareșalul d'Allenberg
- Procesul alb (1965)
- Fantomele se grăbesc (1966)
- Dacii (1967) - împăratul Domițian
- Mihai Viteazul (1971) - cardinalul Andrei Báthory
- Serata (1971) - profesorul
- Nápolyt látni és... (Ungaria, 1972)
- Pistruiatul (1973) - Comănescu
- Trei zile și trei nopți (1976)- dr. Șuluțiu
- Pistruiatul 1 - Evadatul (1976) - Comănescu
- Pistruiatul 2 - Ascunzișuri (1976) - Comănescu
- Pistruiatul 3 - Insurecția (1976) - Comănescu
- Războiul Independenței (serial TV, 1977) - demnitar austriac
- Vlad Țepeș (1979) - Szilágyi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu