6. /12 NOIEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM

GEO COSTINIU

Poze Geo Costiniu

Biografie Geo Costiniu

Locul naşterii: București · Data naşterii: 23.04.1950 · Data decesului: 11.11.2013 · Ocupaţie: Actor

Inca de la 8 ani incepe sa joace in televiziune unde este considerat unul dintre copiii “minune”, iar la 14-15 ani evolua pe langa studentii de la Teatru in roluri de licean, la Casa Studentilor din Bucuresti. Dupa absolvirea facultatii, unde i-a avut ca profesori pe Dem Radulescu si Octavian Cotescu, dupa ce debutase pe scena Teatrului Bulandra, pe cand era student in anul IV, sub indrumarea regizorului Liviu Ciulei este repartizat la Teatrul National Iasi (1973 – 1974 ) unde sub bagheta regizoarei Catalina Buzoianu joaca in “Poveste de iarna“ - W. Shakespeare si in “ Istoria Hieroglifica “ si isi confirma talentul si pasiunea pentru scena.

Din 1974 este actor la Teatrul Giulesti/azi Odeon pe care-l considera teatrul sau de suflet si pe scena caruia a interpretat numeroase roluri in piese celebre ca Felix in "Palaria Florentina"/E Labiche, vagabondul in "Omul care a vazut moartea" de Victor Eftimiu, Rudi din "Patima rosie" de M. Sorbu... si in prezent nebunul din "Marchizul de Sade " de Doug Wright in regia Beatricei Rancea.

In film debuteaza in 1972 cu un rol secundar in filmul "Parasutistii" al regizorului Dinu Cocea. Da lovitura in 1978 cu filmul regizat de Timotei Ursu "Septembrie", o drama si o poveste de dragoste absolut superba, unde o are partenera pe Anda Onesa. Filmul este atat de bine primit de public incat nici un alt rol in film interpretat dupa, de la "Ora zero" / 1979... la drama "Neinvinsa-i dragostea"/1994 nu i-a mai adus aceeasi popularitate.

Filme cu Geo Costiniu

·         Aștept provincia (1995) - Mircea Ursu

·         Neînvinsă-i dragostea (1994) - Aurica Capatana

·         Patul conjugal (1993) - inginerul Eugen, sotul Stelei

·         Capul de rățoi (1992)

·         Întâmplări cu Alexandra (1989)

·         De ce are vulpea coada? (1988) - Eugen, Tatal lui Gabi

·         Niste baieti grozavi (1987) - Rexona

·         Să-ți vorbesc despre mine (1987)

·         Un oaspete la cina (1987) - Traistaru

·         Ora zero (1979)

·         Ciocolata cu alune (1978)

·         Septembrie (1978) - Vali Abrudan

·         Nemuritorii (1974) - ofiter

·         Parașutiștii (1972)

Geo Costiniu recită Scara de George Coșbuc

Verificarea - Rodica Popescu Bitanescu, Geo Costiniu

EMIL BOTTA, poet, prozator, actor (“Întunecatul april”, “Un dor fără spaţiu”)

Biografie Emil Botta

Emil Botta (n. 15 septembrie 1911,^[1][2] Adjud, România – d. 24 iulie1977,^[2] București, RS România) a fost un poet, prozator și actor român. Este absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din București (1932).

Este fratele eseistului Dan Botta, precum și fiul lui Theodor Botta, medic, și al Aglaiei. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Național joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc. Aparent anacronic, el își juca mai cu seamă glasul. Era făcut parcă pentru tragediile antice, decât pentru teatrul contemporan. Avea pe masca actoricească imprimată acea damnațiune caracteristică artiștilor luciferici, blestemați, înrăiți întru geniu cu spirite necontrolabile la prima investigație.

A debutat cu poemul Strofă ultimă în revista lui Tudor Arghezi Bilete de papagal în 1929. Poetul a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratați”, din care s-au desprins și filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măștilor, eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morții și a neputinței.. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original al acestei poezii încântă critica. Vladimir Streinu („cloșca cu puii de aur: cum l-a numit Șerban Cioculescu) distinge în această apariție „Semnele noi de lirism”, în contextul în care marii lirici interbelici ajungeau la apogeu. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) – în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”. Asemenea lui Alexandru Philippide, Emil Botta a scris relativ puțină poezie. Spațiul său poetic este, însă, inconfundabil. Botta a lucrat în singurătate desăvârșită ca un ouvrier cvasianonim la o construcție poetică de primă mărime.

A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa II (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”^[3] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[4] A primit titlul de Artist emerit (ante 1968).

Opera (selectiv)

Versuri

·         Întunecatul April, 1937 (scris în urma unei colaborări la revista Vremea)

·         Pe-o gură de rai, 1943 (rezultatul unei colaborări cu Universul literar)

·         Poezii, 1966

·         Versuri (cu un ciclu inedit, Vineri), 1971

·         Poeme, 1974

·         Un dor fără sațiu, 1976

Proză

·         Trântorul, 1938 (ediția a II-a, 1967)

Filmografie

·         Se aprind făcliile (1939)

·         Viața nu iartă (1957)

·         Bijuterii de familie (1957)

·         Când primăvara e fierbinte (1960)

·         Poveste sentimentală (1961)

·         S-a furat o bombă (1961)

·         Pași spre lună (1964)

·         De-aș fi... Harap Alb (1965)

·         Șah la rege (1965)

·         Răscoala (1965)

• Pădurea spânzuraților (1965)
• Faust XX (1966)
• Subteranul (1967)
• Lettre a Carla (1967)
• Dacii (1967)
• Reconstituirea (1968)
• Columna (1968)
• Realitatea ilustrată (serial TV, 1969)
• Dincolo de nisipuri (1974)
• Mastodontul (1975)
• Premiera (1976)

Emil Botta - De la Dante la Eminescu

Emil Botta în „Năpasta” de I. L. Caragiale, regia: Constantin Moruzan, 1964

ALEXANDRA MARIA LARA

Alexandra Maria Lara
Lara în 2016
Date personale
Nume la naștere	Alexandra Maria Plătăreanu
Născută	12 noiembrie 1978 (42 de ani) București, România
Părinți	Valentin Plătăreanu
Căsătorită cu	Sam Riley (c. 2009)
Număr de copii	1
Copii	1
Cetățenie	Germania  România
Etnie	români
Ocupație	Actriță
Activitate
Domiciliu	Berlin
Alma mater	Liceul francez din Berlin[*]
Ani de activitate	1997–prezent
Premii	Osgar[*] (2008)
Prezență online
site web oficial Internet Movie Database Instagram
Modifică date / text

Alexandra Maria Lara (născută Alexandra Plătăreanu, pe 12 noiembrie 1978, în București)^[1] este o actriță germană, născută în România, fiica actorului Valentin Plătăreanu. S-a mutat cu familia în Germania când avea patru ani și a absolvit liceul Francez din Berlin, după care a studiat la școala de actorie Charlottenburg Theaterwerkstatt.

A jucat în filmul Ultimele zile ale lui Hitler (Der Untergang) din 2004, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin în 2005. În anul 2005 a fost premiată cu Goldene Kamera. Un alt film foarte cunoscut în care a jucat este Doctor Jivago (2002).

Cuprins

• 1Filmografie
• 2Referințe
• 3Legături externe
• 4Interviuri

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Sperling und der falsche Freund(1997)
• Südsee, eigene Insel (1999)
• Vertrauen ist alles (2000)
• Fisimatenten (2000)
• Der Tunnel (2001)
• Honolulu (2001)
• Leo und Claire (2001)
• Liebe und Verrat (2002, TV)
• Was nicht passt, wird passend gemacht (2002)
• 99 Euro Films (2002)
• Napoléon (2002)
• Doctor Zhivago (2002)
• Schleudertrauma (2002)
• Nackt (2002)
• Trenck (2003)
• Der Wunschbaum (2004)
• Leise Krieger (2004)
• Der Untergang (The Downfall) (2004)
• Cowgirl (2004)
• Offset (2005)
• Der Fischer und seine Frau(2005)
• Vom Suchen und Finden der Liebe (2005)
• Wo ist Fred? (2006)
• I Really Hate My Job (2007)
• Control (2007)
• The Company (2007)
• Youth Without Youth (2007)
• The City of Your Final Destination (2008)
• Miracle at St. Anna (2008)
• Der Baader Meinhof Komplex(2008)
• The Dust of Time (2008)
• The Reader (2008)
• Hinter Kaifeck (Kaifeck Murder) (2009)
• L'affaire Farewell (2009)
• City of Life (2009)
• The Nazi Officer's Wife (2010)
• Quartier lointain (2010)
• Imagine (2012)
• Rush (2013)
• Suite Française (2015)
• Geostorm (2016)

Părinții actriței Alexandra Maria Lara au emigrat după nașterea fiicei lor din România în Germania. Românca explică acum ce a însemnat acest lucru pentru cariera ei.

Alexandra Maria Lara, 40 de ani, vrea să păstreze vie amintirea rădăcinilor ei românești. „Pe măsură ce îmbătrânești, cu atât sunt mai importante lucrurile care te-au modelat”, a spus Lara în interviul acordat agenției de presă dpa la Berlin.

În 1983 a venit cu părinții ei din România în Germania.

În România, tatăl ei era director adjunct al Teatrului Național din București, mama ei, profesoară, ținea foarte mult la studenții de la universitate.

Însă cei doi au decis să-și abandoneze meleagurile natale. „La un moment dat au spus: Acum avem un copil și ne dorim o viață de libertate pentru fiica noastră ”, a povestit Lara.

„Să cresc cu această conștientizare a ajutat cu siguranță să mă încurajeze să trec prin viață fără teamă. De asemenea, pe drumul meu profesional”, a spus Lara, care pe 5 septembrie va fi în distribuția filmului „Und der Zukunft zugewandt“. Drama arată cum a fost ascunsă în RDG nedreptatea de sub Stalin în Uniunea Sovietică.

Filmul a fost o lucrare foarte importantă și formativă, a spus Lara. Ea și-a dat seama că are o legătură foarte puternică cu subiectul din cauza istoriei familiale.

În prezent încă mai are o familie în România. „Este important pentru noi faptul că fiul nostru se poate conecta la Anglia și România”, a spus Lara, care este căsătorită cu actorul britanic Sam Riley.