7. /26 NOIEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GISELLA GROSZ
| Gisella Grosz | |
 Gisella Grosz, circa 1910 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2]  Șimleu Silvaniei, Austro-Ungaria |
| Decedată | 1942 (66 de ani)[1] Rīgas geto(d), Rīga, Letonia |
| Cauza decesului | omor (genocid) |
| Căsătorită cu | Adolf Weissmann[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Ungaria |
| Ocupație | classical pianist[*] profesoară de muzică[*] |
| Activitate | |
| Studii | Academia de muzică Franz Liszt din Budapesta[*][2] |
| Pregătire | Thomán István[*], Teresa Carreño[*] |
Modifică date / text  | |
Gisella Grosz (n. ,[1][2] Șimleu Silvaniei, Austro-Ungaria – d. 1942,[1] Rīgas geto(d), Rīga, Letonia) a fost o pianistă maghiară.
Grosz s-a născut într-o familie de evrei în Șimleu Silvaniei, pe atunci în Austro-Ungaria. A studiat pianul la Academia Regală de muzică din Budapesta cu István Thomán. A susținut primele concerte în 1897 la Budapesta[3] și în 1898 și 1899 în Leipzig și Berlin, cu un oarecare succes.[4] Din 1898, ea a trăit în mod constant în Berlin,[5] , unde a studiat cu Teresa Carreño.
A fost solistă a Filarmonicii din Berlin în 1902, 1905, 1908 și 1909.[6] În 6 februarie 1906 ea a înregistrat pentru Welte-Mignon, fiind una dintre primele femei pianiști ce au realizat înregistrări pentru această companie.[7]
În 1911 a renunțat la cariera de pianistă pentru a se căsători cu Adolf Weissmann (1873-1929), un bine-cunoscut critic muzical din Berlin, autor al unor biografii pentru Bizet, Chopin, Verdi și Puccini. După retragerea sa din concerte, Gisella Grosz a continuat să dea cursuri de pian. Împreună cu soțul ei, a găzduit frecvente concerte de cameră în anii 1920, până la moartea prematură a acestuia în 1929.
Ea a fost trecută în cartea de telefoane din 1937 până în 1940 ca Gisella Weissmann (Weißmann). În 1940 numele evreiesc Sara a fost adăugat intrării, iar în 1941, evreii au fost scoși cu totul din cartea de telefoane. În ianuarie 1942 a fost deportată la Riga, în Letonia, unde a și murit, în același an.
Grosz și Weissmann au avut în 1908 un copil născut în afara căsătoriei, Ilse. Fiica a devenit de asemeanea pianistă, fiind învățată de mama ei în Berlin și de Konrad Wolff în Paris. Din 1933 Ilse Weissmann a trăit în Franța, Anglia și Italia, iar în cele din urmă a emigrat în SUA, unde a murit în anul 2000.
TEMISTOCLE POPA
| Temistocle Popa | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Galați, România |
| Decedat | (92 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor textier[*] actor compozitor de coloană sonoră[*] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Temistocle Popa (pseudonimul artistic al lui Mistocli Popa[2][3], n. 27 iunie 1921, Galați - d. 26 noiembrie 2013, București[4]) a fost un compozitor, instrumentist (flaut, saxofon) și actor de film [5] român.
Laureat cu Premiul Festivalului de la Mamaia, cu Premiul ACIN pentru muzică de film (Un oaspete la cină); în anul 2004 a primit Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler; a debutat cu melodia „Vântule din zarea albastră”, iar dintre compozițiile sale mai cunoscute pot fi menționate „Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moșilor”, „Mereu cânta o serenadă”, „Trecea fanfara militară”.
La 20 octombrie 2011 s-a lansat cartea biografică dedicată compozitorului.
A fost căsătorit cu actrița Cornelia Teodosiu și a locuit în București.[6]
Este creatorul muzicii pentru filmele Veronica, Veronica se întoarce, Mama, Trahir etc.
Compoziții[modificare | modificare sursă]
- Astă-seară m-am îndrăgostit - Adrian Romcescu
- Cu cine semeni dumneata - Dan Spătaru
- Pădure - Margareta Pâslaru
- Margarete - Margareta Pâslaru
- Și m-am trezit că iubesc - Margareta Pâslaru
- Cânta un ciobănaș - Margareta Pâslaru
- Cei care se iubesc - Margareta Pâslaru
- Ala-bala twist - Margareta Pâslaru
- București - Margareta Pâslaru
- Cântecul primăverii - Margareta Pâslaru
- De ce, de ce, de ce - Margareta Pâslaru
- Dorule - Margareta Pâslaru
- Hop la - Margareta Pâslaru
- O minune își dorește fiecare - Margareta Pâslaru
- La Trivale - Margareta Pâslaru
- Melodii - Margareta Pâslaru
- Nu pot să te sufăr - Margareta Pâslaru
- Nu-mi pasă de lună și stele - Margareta Pâslaru
- Săptămâna - Margareta Pâslaru
- Un roman de dragoste - Margareta Pâslaru
- Izvorul - Margareta Pâslaru
- Să fii învingător - Margareta Pâslaru
- Actorii - Margareta Pâslaru
- Veronica - Margareta Pâslaru
- În rândul patru (cunoscut și ca „În rândul patru banca de la geam”) - Dan Spătaru si Anda Călugăreanu
- Lalele (cunoscut mai ales prin interpretarea de Luigi Ionescu)
- Orașul de la Dunăre - Constantin Drăghici
- Poiana cu flori
- Să cântăm, chitara mea - Dan Spătaru
- Trecea fanfara militară - Dan Spătaru
- Ce e cu tine - Dan Spătaru
- Mi-ai furat inima - Dan Spătaru
- Noapte bună, București - Dan Spătaru
- Vântule din zarea-albastră
- Zorile - Luigi Ionescu
- Iubite (Angela Similea)
- Loneliness (Stimming)
- Sunt vagabondul vietii mele - Gheorghe Dinica
Muzică de film[modificare | modificare sursă]
- De trei ori București (1968)
- Tinerețe fără bătrânețe (1968)
- Cîntecele mării (1971)
- Urmărirea (1971)
- Astă seară dansăm în familie (1972)
- Sfînta Tereza și diavolii (1972)
- Cu mîinile curate (1972) - cântecul „Nu mai sînt cum am fost”
- Veronica (1973)
- Ultimul cartuș (1973) - cântecul „Nu mai sînt cum am fost”
- Veronica se întoarce (1973)
- Tată de duminică (1975)
- Singurătatea florilor (1976)
- Premiera (1976)
- Roșcovanul (1976)
- Mama (1977) - împreună cu Gérard Bourgeois
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Melodii, melodii (1978)
- Șantaj (1981)
- Detașamentul „Concordia” (1981)
- Saltimbancii (1981)
- Grăbește-te încet (1982)
- Un saltimbanc la Polul Nord (1982)
- Secretul lui Bachus (1984)
- Zbor periculos (1984)
- Sosesc păsările călătoare (1985)
- Căsătorie cu repetiție (1985)
- Un oaspete la cină (1986)
- Secretul lui Nemesis (1987)
- Duminică în familie (1988)
- Harababura (1991)
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Trecea fanfara militară (1989). Editura Litera, ISBN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu