9. /22 NOIEMBRIE 2021 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
TAMARA CIOBANU (TARATANSKAIA)
| Tamara Ciobanu | |
.jpg) Cântăreața Tamara Ciobanu în anii 1970 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 22 noiembrie 1914 Berezlogi, județul Orhei, Basarabia |
| Decedată | (75 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS  |
| Înmormântată | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cetățenie |  URSS |
| Ocupație | Cântăreață de operă |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |
| Premii | Premiul Stalin Ordinul Lenin Artist al Poporului din URSS Ordinul Revoluției din Octombrie[*] Ordinul Prieteniei Popoarelor[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Artist al poporului din RSS Moldovenească () Artist Emerit al RSS Moldovenești[*] () State Stalin Prize, 3rd degree[*] () |
Modifică date / text  | |
Tamara Ciobanu (născută Taratanskaia, n. 22 noiembrie 1914 – d. 23 octombrie 1990) a fost una din cele mai cunoscute cântărețe de operă și muzică populară ale Moldovei din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
În anii 1945–1951 a fost solistă a Radiodifuziunii din RSSM, între 1951–1973 a fost solistă a orchestrei de muzică populară „Fluieraș”. În anii 1973–1980 a lucrat ca conferențiară a Catedrei de Canto a Academiei de Muzică „G. Musicescu”. Artistă a poporului din URSS. A interpretat rolul Tatianei în opera Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, și rolul lui Cio-Cio-San din opera cu același nume de Giacomo Puccini. Din 1972 a fost președinte a Societății muzical-corale din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. În anul 1950 a primit premiul de Stat al URSS.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tamara Ciobanu s-a născut pe 22 noiembrie 1914, în satul Berezlogi, județul Orhei, Basarabia.[1] După absolvirea liceului de fete "Principesa Dadiani" din Chișinău, își continua studiile la Școala de Medicină, apoi la conservatorul de la Saratov (1941-1944). În aceasta perioada participa in calitate de soprano in corul celebrului preot și om de cultură Mihail Berezovschi. A luat lecții particulare de canto, ca peste puțin timp să-și aprofundeze studiile muzicale la Conservatorul de Stat din Moldova, pe care l-a absolvit în 1947. În același an a participat la primul Festival Mondial al Tineretului și Studentilor din Praga, unde a cântat: Doina, Marioara, Leana, cântece care au devenit cartea de vizita a Moldovei. La acest festival a fost distinsă cu titlul de laureat și diploma de gradul I.
În anul 1950, după un turneu la Moscova cu orchestra “Fluieraș”, i se conferise Premiul de Stat al URSS, iar după asta fusese aleasă deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. Și-a folosit statutul său de deputat pentru a ajuta o mulțime de oameni. După o altă prezență la Moscova, în 1957, i s-a deschis drumul peste hotare. A fost în turnee în Germania Democrată, la Praga, Montreal, Tirana. A ajuns și pe litoralul Oceanului Indian. Aflându-se peste hotare, vizita muzee, monumente de istorie și cultură, în mod special, magazine cu flori. La unul din concertele Tamarei Ciobanu în România a asistat și Mihail Sadoveanu. În timp ce aceasta evolua pe scenă, scriitorul și-a sprijinit capul în mâini și a șoptit: “Dumnezeiește. Dumnezeiește.”[2]
În repertoriul interpretei sunt multe piese scrise de Dumitru Gheorghiță, Eugen Coca, Eugen Doga. Se spune că ea suferea, că nu avea libertatea alegerii repertoriului, că nu putea vorbi despre studiile sale din anii interbelici și participarea la bogata viață culturală a Chișinăului de până la ocupația sovietică.[2]
Din 1972 a fost președinte al Societății Muzicale Corale din RSSM, deputat al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice.[3]
Din 1989, numele Tamarei Ciobanu il poarta prestigiosul Concursului Național al interpreților de cântece folclorice “Tamara Ciobanu”. Sora Tamarei Ciobanu, Valentina Savițchi, a fost cântăreață de operă. Ea făcuse o carieră strălucită la Opera Națională, dar când Tamara Ciobanu a căzut la pat fiind paralizată, aceasta renunțase la scenă, îngrijind-o în ultimii șapte ani de viață.[2]
Numele său îl poartă astăzi și o stradă din sectorul Buiucani – strada Tamara Ciobanu (fosta str. Glazunov în perioada sovietică).[3]
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Artistă a Poporului din URSS (1960)
- Premiul de Stat al URSS (1950)
- „Ordinul Lenin”
- „Ordinul Steagul Roșu al Muncii”
- Ordinul „Prietenia Popoarelor”
- Ordinul „Revoluția din Octombrie”[3]
| Henry Purcell | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Westminster(d), Commonwealthul Angliei |
| Decedat | (36 de ani)[5] Westminster(d), Regatul Angliei |
| Înmormântat | Catedrala Westminster |
| Frați și surori | Daniel Purcell[*][6] |
| Căsătorit cu | Frances Purcell[*] |
| Număr de copii | 6 |
| Copii | Edward Purcell[*] |
| Cetățenie |  Regatul Angliei |
| Ocupație | compozitor organist[*] muzicolog[*] teoretician al muzicii[*] muzician autor |
| Activitate | |
| Studii | Westminster School[*] |
| Gen muzical | operă imn odă |
| Instrument(e) | orgă clavecin |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database VGMdb | |
| Modifică date / text | |
Henry Purcell [ˈhɛnɹɪ ˈpɜːsl̩] (n. ,[1][2][3][4] Westminster(d), Commonwealthul Angliei – d. ,[5] Westminster(d), Regatul Angliei) a fost un compozitor englez de muzică barocă.
Se cunosc puține lucruri despre originile compozitorului britanic Henry Purcell, dar se știe că în copilărie a făcut parte din corul Capelei Regale și că probabil a studiat cu Pelham Humfrey (1647 - 1674) și cu John Blow (1649 - 1708). Prima sa compoziție cunoscută a fost scrisă la vârsta de opt ani. După ce i s-a schimbat vocea, s-a ocupat de repararea instrumentelor regale și a acordat orga de la Westminster Abbey. A devenit organistul acesteia în 1679 și al Capelei Regale în 1682.
A compus numeroase genuri de muzică. Una dintre cele mai importante opere ale sale, Dido și Aeneas (1689), a fost urmată de semioperele Arthur (Regele Arthur, 1691), The Fairy Queen (Regina Zână, 1692) și The Indian Queen (Regina indiană, 1695). A mai compus muzică de ocazie, aproximativ 250 de cântece, 12 fantezii pentru grup de viole, imnuri și piese pentru slujbe.
A compus imnul „Funeraliile reginei Maria” (Music for the Funeral of Queen Mary), care a fost folosită în coloana sonoră a filmului Portocala mecanică.
După William Byrd, este considerat cel mai mare compozitor din muzica britanică anterioară secolului XX.
Henry Purcell - Opera Suites
Henry Purcell DIDO AND AENEAS - OPERA FILM
Purcell: King Arthur (Complete)
| Dmitri Hvorostovski | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3] Krasnoiarsk, Rusia |
| Decedat | (55 de ani)[4][5][6] Londra, Anglia, Regatul Unit |
| Înmormântat | Cimitirul Novodevicii[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer al creierului[*]) |
| Cetățenie | URSS Rusia Regatul Unit |
| Ocupație | cântăreț cântăreț de operă |
| Locul desfășurării activității | Londra[7] |
| Activitate | |
| Domiciliu | Krasnoiarsk Londra |
| Alma mater | Sibirski gosudarstvennîi institut iskusstv imeni Dmitria Hvorostovskogo[*] |
| Premii | Artist al Poporului în Federația Rusă[*] Ordinul Alexandr Nevsky[*] Artist Emerit al RSFSR[*] pociiotnaia medal «Za zaslugi v dele zașciitî detei Rossii»[*] Glinka State Prize of the RSFSR[*] () pociiotnîi grajdanin Kemerovskoi oblasti[*] Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*] Orden «Kliuci drujbî»[*] |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Dmitri Aleksandrovich Hvorostovski (în Дмитрий Александрович Хворостовский; n. ,[1][2][3] Krasnoiarsk, Rusia – d. ,[4][5][6] Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un bariton de renume mondial din Rusia, Artist al Poporului din Rusia.
Carieră[modificare | modificare sursă]
Dmitri Hvorostovski s-a născut în Krasnoyarsk în Siberia. El a studiat la Școala de Arte din Krasnoyarsk cu Yekatherina Yofel și a debutat la Opera Krasnoyarsk, în rolul lui Marullo din Rigoletto. El a câștigat Premiul Întâi atât la Competiția Glinka în 1987 cât și la Concursul de Canto din Toulouse în 1988. Hvorostovski a devenit cunoscut pe plan internațional în 1989 când a câstigat BBC Cardiff Singer of the World competition, întrecându-l pe favoritul local Bryn Terfel în finală. El a interpretat "Ombra mai fu" de Handel și "Per me giunto...O Carlo ascolta" din Don Carlo de Verdi. Cariera sa internatională a început imediat (debut la Londra în 1989, iar la New York în 1990).
Debutul său în vestul Europei a fost la Opera din Nisa în The Queen of Spades (1989). În Italia el a debutat la La Fenice ca Eugene Onegin, un succes care i-a consolidat reputația, urmând debutul său american la Opera Lirică din Chicago (1993) în Traviata.
De atunci el a fost angajat la toate teatrele mari din lume, inclusiv la Metropolitan Opera (debut: 1995), la Royal Opera House la Covent Garden, la Berlin State Opera, la La Scala si la Vienna State Opera. El este recunoscut in mod special pentru interpretarea rolului Eugene Onegin de Ceaikovski; The New York Times îl descrie ca fiind "născut pentru rol."[8]
În 2002, Hvorostovski a performat la "Balul Petrușca" organizat de the Organizatia pentru Ajutorul Copiilor din Rusia. El este Director Onorific al organizatiei.[9][10] Bărbat înalt, cu părul albit prematur, Hvorostovski este recunoscut internațional în calitate de interpret de operă dar și ca artist de concert. El a intrat în topul celor 50 mai frumoși oameni din lume creat de revista People, o raritate pentru un muzician clasic. Vocea sa înaltă, de volum mediu, are un timbru lichid specific baritonilor ruși.
În ultimii ani repertoriul lui Hvorostovski este compus aproape în întregime din operele lui Verdi cum ar fi Un ballo in maschera, Traviata si Simon Boccanegra; el a apărut in Rigoletto și în Il trovatore într-o productie de David McVicar la Metropolitan Opera alături de Sondra Radvanovsky.[11]
Discografie[modificare | modificare sursă]
Dmitri Hvorostovski a înregistrat numeroase CD-uri, primul cu Valery Gergiev pentru Philips iar apoi cu Constantine Orbelian pentru Delos, și de asemenea a înregistrat pe DVD.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu