4. / 1 IANUARIE 2022 - POEZIE

CONSTANTIN FÂNTÂNERU

Constantin Fântâneru (n. 1 ianuarie 1907, Glodu, județul Argeș, după unele surse în satul Budișteni, Argeș – d. 21 martie 1975, Ștefănești, județul Argeș) a fost un scriitor român care a activat și publicat cu precădere în perioada interbelică. Un veșnic neadaptat, l-a făcut pe Eugen Ionescu, cu care a fost prieten în tinerețe, să scrie că „nu se simte bine nici la oraș, nici în cultură, nici printre oameni, nici singur”. Elenist, a fost profesorul de limbă greacă al lui Constantin Noica. În anul 1932 a publicat singurul său roman, numit „Interior”, roman al adolescentului întârziat.

În anul 1942 suferă o depresie nervoasă, din care își revine cu greutate, în anul 1948, când devine profesor de țară. Uitat o bună bucată de vreme, este recuperat în perioada recentă, operele sale (puține la număr) fiind republicate și bucurându-se de interesul moderat al criticii literare.

Opere[modificare | modificare sursă]

• Interior, roman, 1932; republicat în 1981 (ediție îngrijită de Ștefan Borbély) și în 2006, la Editura Polirom,Este tradus si publicat la editura ,,El Nadir,Spania,2011
• Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mistică, lucrare critică, 1940,2011 Ed.Eikon, Cluj
• Râsul morților de aur, versuri, 1940
• Cruciada umbrelor, colecție de articole critice, 2001
• Narațiuni, manuscris de la începutul anilor 1970, publicat în 2003
• Carti si o alta carte , editie ingrijita de Aurel Sasu publicat la editura Minerva, Bucuresti,1999
• Cruciada umbrelor.Idei si carti,editie critica,text ingrijit de Aurel Sasu,Paralela 45,Pitesti,2001
• Slujba din hol , editura Limes, Cluj-Napoca,2009
• Calatoria lui Orfeu,editura Eikon,Cluj_Napoca 2010
• Jurnale 2012

Cuiburi

Pământul înverzește neștiind ce se întâmplă;

Sub cerul cald ce-l înfășoară,
Þăranul descopere o putere, care dă și cere
apă și sare din tâmplă.

Unul dintre cei mai talentaţi scriitori din perioada interbelică, argeşeanul Constantin Fântâneru a fost bun prieten cu Mircea Eliade şi Mihail Sebastian, iar cei doi l-au ajutat să intre şi în lumea presei. „Interior“, romanul său de debut, publicat iniţial în 1932, a constituit un important eveniment literar, fiind primul roman al tinerei generaţii a anilor ’30. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Iubirea imposibilă din spatele romanului „Maitreyi”: „Dacă am fi izbut... Tragediile care s-au ţinut lanţ de marele scriitor Mihail Sebastian: m... Mircea Eliade şi Mihail Sebastian, în dezbatere la Londra. Cum a schim... Constantin Fântâneru s-a născut la 1 ianuarie 1907, în localitatea argeşeană Budişteni. Este al şaselea dintre cei nouă copii ai Zoei (născută Cârstoiu) şi ai lui Costache Fântâneru. Începe şcoala primară în satul natal, dar o întrerupe o vreme, fiind rănit la picior de o grenadă în toamna anului 1916. După război obţine prin concurs o bursă care îi permite să urmeze, ca intern, ciclul secundar la Colegiul Naţional „Sf. Sava” din Bucureşti, unde îi are colegi pe Dan Botta, Petru Comarnescu, Simion Stolnicu, Edgar Papu, Eugen Ionescu etc. În 1927, elev în clasa a VIII-a, debutează în „Revista literară a Liceului «Sf. Sava»”, cu o traducere din Horaţiu, urmată de câteva proze scurte. A colaborat la ”România literară” şi ”Convorbiri literare” După cum spune profesoara de limba şi literatura română Monica Vornicu, ”după ce a dat bacalaureatul, Constantin Fântâneru se înscrie la secţia de limbi clasice a Facultăţii de Litere din Bucureşti. Licenţa şi-o ia în 1930, dar nu va profesa, dedicându-se scrisului. Fire complexată, pătrunde greu şi numai cu ajutorul prietenilor Mircea Eliade şi Mihail Sebastian în lumea presei. În 1932 dă la iveală, în „Floarea de foc” şi în „Cuvântul”, trei fragmente dintr-un roman care în acelaşi an este tipărit sub titlul „Interior”. În continuare, colaborează sporadic, îndeosebi cu proză, la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Revista Fundaţiilor Regale” şi „Reporter”. După ce, în 1935, este redactor la gazeta „Prezentul”, în 1936 devine secretar particular şi bibliotecar al lui Stelian Popescu, iscălind destul de frecvent articole pe teme culturale în „Universul”, dar şi în revista „Ideea liberă”, apropiată de extrema dreaptă. A avut un rol deosebit în structurarea „Universului literar” reapărut în 1938, aici susţinând cronica literară până la sfârşitul anului 1941, când este afectat de o maladie nervoasă”. A fost perioada cea mai fertilă a lui Fântâneru, în 1940 el tipărind placheta „Râsul morţilor de aur” şi studiul „Poezia lui Lucian Blaga şi gândirea mitică”. Intenţiona să publice un alt studiu, Clasicism şi creştinism, din care mai multe fragmente apăruseră în „Universul literar”, precum şi traducerea, în colaborare cu Liviu Rebreanu, a romanului „Măgarul de aur” al lui Apuleius, inclusă în planurile Institutului de Studii Latine.
A predat 20 de ani latina, franceza şi rusa la liceul din Topoloveni Timp de câţiva ani, boala şi mizeria în care trăieşte sunt atât de mari, încât prietenii vor lansa apeluri repetate spre a i se veni în ajutor. Refăcut oarecum, se retrage pe meleagurile natale, consacrându-se carierei didactice. Între 1949 şi 1969 a predat limbile latină, franceză şi rusă la liceul din Topoloveni. În ultimii ani de viaţă şi-a reluat timid preocupările literare, dând la lumină, în revista „Argeş”, o suită de „naraţiuni”. A decedat la 21 martie 1975 la Piteşti. Revista ”Argeş” îi publică postum, după ce, în 1981, cartea sa de debut fusese reeditată, şi câteva pagini memorialistice, împreună cu alte texte inedite, între care un memorial cu titlul „Slujba din hol” şi diverse jurnale, ele fiind strânse în volumul „Cărţi şi o altă carte” (1999), urmat de „Cruciada umbrelor” (2001), reunind o mare parte din cronicile şi articolele din „Universul literar”. Microromanul „Interior”, intitulat iniţial „Margini”, „Margini de oraş”, „Eu şi oraşul”, „Apropiatul” etc., se înscrie printre primele tentative româneşti de renovare a genului, pe urmele unor modele europene prestigioase (îndeosebi Andre Gide), în direcţia autenticităţii.

EMIL BRUMARU

Sari la navigareSari la căutare

Emil Brumaru
Date personale
Născut	25 decembrie 1938  Bahmutea, Basarabia
Decedat	5 ianuarie 2019 (80 de ani)[1]  Iași, România
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	poet, scriitor
Activitate
Partid politic	Partidul Comunist Român[2]
Limbi	limba română
Modifică date / text

Emil Brumaru (n. 25 decembrie 1938, Mihailovca, raionul Cimișlia, Moldova – d. 5 ianuarie 2019,^[1] Iași, România) a fost un scriitor și poet contemporan român.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Scrieri
• 3Prezență în antologii
• 4Volume colective
• 5Premii și distincții
  • 5.1Decorații
• 6Lucrări disponibile online
• 7Re-editări
• 8Referințe critice
• 9Note
• 10Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 25 decembrie 1938, în Mihailovca. A fost fiul lui Grigore Brumaru, funcționar CFR, și al Elisabetei, învățătoare. Tatăl fiind ceferist, a stat cu părinții într-un canton, la Merișani și un an la Ciceu, în niște pavilioane CFR.^[3]. A absolvit Liceul de Băieți Nr. 1 din Iași (1955), după care Facultatea de Medicină din Iași (1963). A fost medic generalist la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului.

Apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iași și în Suplimentul de cultură, a scris în revista Plai cu boi, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet.

Debut cu poezii în revista Luceafărul, debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri și Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

• Versuri, Editura Albatros, București, 1970
• Detectivul Arthur, 1970
• Julien Ospitalierul, Cartea Românească, București, 1974
• Cântece naive, Cartea Românească, București, 1976
• Adio, Robinson Crusoe, Cartea Românească, București, 1978
• Dulapul îndrăgostit, Cartea Românească, București, 1980
• Ruina unui samovoar, 1983
• Dintr-o scorbură de morcov, Editura Nemira, București, 1998
• Poeme alese, 2003
• Opera poetică (2 vol., 2003, 3 vol., 2006), Editura Cartier, Chișinău
• Fluturii din pandișpan, Editura Cronica, Iași, 2003
• Poezii (carte la borcan), Editura Humanitas, București, 2003
• Cerșetorul de cafea, 2004 ^[4]
• Submarinul erotic, Cartea Românească, București, 2005^[5]
• Infernala comedie, Editura Brumar, Timișoara, 2005
• Dumnezeu se uită la noi cu binoclul, Editura Polirom, 2006
• O brumă de paiete și confetti, volum de colecție semnat împreună cu Șerban Foarță, 2007
• Cântece de adolescent, 2007 ^[6]
• Povestea boiernașului de țară și a fecioarei..., Editura Trei, 2008
• Ne logodim cu un inel din iarbă, 2008
• Opere I. Julien Ospitalierul, Editura Polirom, Iași, 2009
• Opere II. Submarinul erotic, Editura Polirom, Iași, 2009
• Basmul Prințesei Repede-Repede. O poveste pentru adulți, 2009 (colaborare cu Veronica D. Niculescu, ilustrații de Mircia Dumitrescu)
• Rezervația de îngeri, Editura Humanitas, București, 2013
• Infernala comedie (ediția a doua, revăzută și adăugită), Editura Adenium, Iași, 2015
• Amintiri din rai, Editura Humanitas, București, 2016

Prezență în antologii[modificare | modificare sursă]

• Streiflicht, Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik, ins Deutsche übertragen von Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, Kastellaun, 1994, ISBN 3-9803871-1-9
• Testament - Antologie de Poezie Română Modernă / Testament - Anthology of Modern Romanian Verse ediția a doua (versiune bilingvă română/engleză) - antologator și traducător Daniel Ioniță, cu Eva Foster, Rochelle Bews și Prof. Dr. Daniel Reynaud - Editura Minerva, Ianuarie 2015. ISBN 978-973-21-1006-5
• Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Trad: Christian W. Schenk, Dionysos, Boppard, 2018, ISBN 9781977075666

Volume colective[modificare | modificare sursă]

• Cartea cu bunici, coord. de Marius Chivu - Gabriela Adameșteanu, Radu Afrim, Iulia Alexa, Adriana Babeți, Anamaria Beligan, Adriana Bittel, Ana Blandiana, T. O. Bobe, Lidia Bodea, Emil Brumaru, Alin Buzărin, Alexandru Călinescu, Matei Călinescu, Daniela Chirion, Livius Ciocârlie, Adrian Cioroianu, Alexandru Cizek, Andrei Codrescu, Denisa Comănescu, Radu Cosașu, Dana Deac, Florin Dumitrescu, B. Elvin, Cătălin Dorian Florescu, Filip Florian, Matei Florian, Șerban Foarță, Emilian Galaicu-Păun, Vasile Gârneț, Cristian Geambașu, Dragoș Ghițulete, Cristian Ghinea, Bogdan Ghiu, Stela Giurgeanu, Adela Greceanu, Bogdan Iancu, Nora Iuga, Doina Jela, Alexandra Jivan, Ioan Lăcustă, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Cosmin Manolache, Anca Manolescu, Angela Marinescu, Virgil Mihaiu, Mircea Mihăieș, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan C. Mihăilescu, Vintilă Mihăilescu, Ruxandra Mihăilă, Lucian Mîndruță, Adriana Mocca, Cristina Modreanu, Ioan T. Morar, Ioana Morpurgo, Radu Naum, Ioana Nicolaie, Tudor Octavian, Andrei Oișteanu, Radu Paraschivescu, H.-R. Patapievici, Dora Pavel, Irina Petraș, Cipriana Petre, Răzvan Petrescu, Marta Petreu, Andrei Pleșu, Ioan Es. Pop, Adina Popescu, Simona Popescu, Radu Pavel Gheo, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Ana Maria Sandu, Mircea-Horia Simionescu, Sorin Stoica, Alex Leo Șerban, Robert Șerban, Tia Șerbănescu, Cătălin Ștefănescu, Pavel Șușară, Iulian Tănase, Antoaneta Tănăsescu, Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici, Călin Torsan, Traian Ungureanu, Constanța Vintilă-Ghițulescu, Ciprian Voicilă, Sever Voinescu; Ed. Humanitas, 2007;
• Prietenii noștri imaginari, coord. de Nadine Vlădescu - Ana Dragu, Dan C. Mihăilescu, Iulian Tănase, Ioana Bot, Șerban Foarță, Robert Șerban, Elena Vlădăreanu, Emil Brumaru, Marin Mălaicu-Hondrari, Antoaneta Ralian, Nadine Vlădescu, Florin Bican, Monica Pillat; Ed. Humanitas, 2015;

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

• Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, 1970
• Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" (2001), pentru Opera Omnia
• Premiul de Excelență la ediția a XXVI-a a Festivalului "George Bacovia", 2005, pentru întreaga activitate scriitoricească

Decorații[modificare | modificare sursă]

• Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[7]

POEZII:

Bocet de adult

Mă culc noaptea-n pături grele,
Mă scol ziua tot sub ele,
Vai de cafelele mele!

Că am devenit lucid
De zăresc omul prin zid
Și-n ceasul de masă vid.

Și am început s-aud
Fluturii mari cum asud
De spaimă-n aerul crud.

Și-n nară-mi vine-un miros
De suflet întors pe dos
În mujdei și cu mult sos.

În schimb piatra-i fără must,
Roua-i zaț, crinul prea-ngust
Și ce gust are alt gust.

Iar când trec la pipăit
Simt o lamă de cuțit
De-aici pân`la infinit...

Drum greșit

Drum greşit, drum greşit,
Pentru ce te-am mai păşit?

Cu talpa te-am pipăit,
Drum ferit, drum peticit.

Sufletul mi-am dus, pripit,
Pe muchea ta de cuţit,

De-aici pân` la infinit,
Drum topit în colb clocit.

Drum greşit, drum greşit,
Pentru ce te-am mai găsit?

Elegie

O, vechi şi dragi bucătării de vară,
Simt iar în gură gust suav de-amiază
Şi în tristeţea care mă-nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Peşti groşi ce-au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstraţi în zeama lor o noapte
Spre o delicateţe infinită,
Ciuperci cât canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu-şi cască,
Aluaturi tapisate, crescând grele
Într-o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, şunci gingaşe
Când sufletu-n muştar vrea să se culce,
Şi-n ceainice vădindu-şi eminenţa
Prin fast de irizări şi toarte fine
Ceaiuri scăzute până la esenţa
Trandafirie-a lucrului în sine!

TRAIAN T. COȘOVEI

Traian T. Coșovei
Date personale
Născut	28 noiembrie 1954[1]  București, România
Decedat	1 ianuarie 2014 (59 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	poet critic literar[*]
Activitate
Alma mater	Facultatea de Litere a Universității din București
Modifică date / text

Mai multe imagini

CuprinsTraian T. Coșovei (n. 28 noiembrie 1954 – d. 1 ianuarie 2014) a fost un poet român aparținând generației literare 80. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

• 1Biografie
• 2După 1990
• 3Cărți publicate
• 4Premii
• 5Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

La 4 ani știa deja să citească și debuta artistic dictând poeme musafirilor săi. Fire temperamentală, nonconformistă și puțin cam impulsivă, devine în scurt timp cunoscut pentru caracterul său.

Odată cu intrarea la școală, își schimbă și preocupările, orientându-se către construcția de navete spațiale în podul casei, din resturi de televizoare și frigidere. Acest elan creator dispare în momentul intervenției locatarilor, îngrijorați de ascensiunea foarte gălăgioasa a micului astronaut. Totuși, reușește să se consoleze împreună cu prietenii tăind cablurile antenelor TV și aducând astfel pentru o săptămână liniștea absolută în casele vecinilor.

Marcat puternic de separarea părinților, pe când avea 12 ani, găsește remediul citind foarte mult și devenind un client permanent al Librăriei Sadoveanu din București. Aici se interesează de scriitori precum Jean Paul Sartre, Albert Camus, Charles Baudelaire sau William Faulkner și e repede etichetat de către personalul librăriei drept un copil teribil.

Îl pasionează pictura și vrea să intre la Arhitectură, însă constată cu amărăciune că nu îi plac matematicile. Se îndreaptă ulterior spre Teatru, dar e anunțat că majoritatea locurilor s-au ocupat deja înainte de examen, prin telefon.^{[necesită citare]} În cele din urmă, hotărăște să dea examen la Filologie (Facultatea de Litere a Universității bucureștene), unde intra al doilea în urma examenului de admitere.

În anii ‘80, ia parte la cenaclul condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, iar apoi la Cenaclul de Luni al lui Nicolae Manolescu. Împreună cu poeții Florin Iaru, Ion Stratan și Mircea Cărtărescu, creează primul nucleu elitist al Generației ‘80 (Generația în blugi). Comitetul avea puterea de a decide cine intra și cine nu intra în acest club de literați.^{[necesită citare]} Banii pentru editarea antologiei Aer cu diamante reușește să-i obțină de la mama lui.

T. Coșovei este și astăzi considerat un spirit liber, nonconformist, prin literatura sa de o mare originalitate, o poezie tânără comparabilă cu aceea a Marianei Marin, a lui Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Florin Iaru sau Andrei Bodiu.

După 1990[modificare | modificare sursă]

În anul 1990, redactează împreună cu Dan Goanță revista Vești proaste, din care apar 6 numere, iar mai târziu, împreună cu prozatorul Mircea Nedelciu, editează ziarul Punga d'un kil - organ de stat la coadă. Acesta era tipărit pe pungi de hârtie destinată ambalării produselor alimentare, sub deviza: Vom fi mai mult decât ocaua lui Cuza.

De-a lungul timpului, a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociației Scriitorilor din București, Premiul Academiei Române și chiar Premiul Uniunii Tineretului Comunist. A fost prieten și susținător al mai tânărului poet constănțean Eduard Zalle, căruia i-a scris prefațele primelor patru cărți publicate de acesta începând cu 2009.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

• - Ninsoarea electrică, ed. Cartea Românească 1978
• - 1, 2, 3 SAU… , ed. Albatros 1980
• - Cruciada întreruptă, ed. Cartea Românească 1982
• - Aer cu diamante (antologie colectivă), ed. Litera 1982
• - Poemele siameze, ed. Albatros 1983
• - În așteptarea cometei, ed. Cartea Românească 1986
• - Rondul de noapte, ed. Militară 1987
• - Pornind de la un vers (critică literară), ed. Eminescu 1990
• - Bătrânețile unui băiat cuminte”, ed. Pontica 1994
• - Mickey Mouse e mort, ed. Cartea Românească 1994
• - Ioana care rupe poeme, ed. Asociația Scriitorilor & Cartea Românească 1996
• - Patinează sau crapă!, ed. Axa 1997
• - Ninsoarea electrică, ediția a II-a, ed. Vinea, 1998
• - Percheziționarea îngerilor, ed. Crater, 1998
• - Lumină de la frigider, ed. Cartea Românească, 1998
• - Bună dimineața, Vietnam!, ed. Călăuza, 1999
• - Hotel Urmuz (critică literară), ed. Călăuza, 2000
• - Institutul de glasuri, antologie, ed. Cartea Românească, 2002
• - Vânătoarea pe capete, Ed. Libra, 2002
• - Greva căpșunelor, Ed. Libra, 2004
• - Aerostate plângând, Ed. Tracus Arte, 2010
• - Jurnalul morilor de vânt, Ed. Tracus Arte, 2012
• - Aritmetica pleoapelor, Ed. Tracus Arte, 2013
• - Elegii pentru o bucată de iaht, (antologie), Ed. Tracus Arte, 2014

Este prezent în:

• Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Premii[modificare | modificare sursă]

• Premiul Uniunii Scriitorilor, 1979
• Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1994
• Premiul Academiei Române, 1996
• Premiul Internațional "Nichita Stănescu", 2000
• Premiul Asociației Scriitorilor din București, 2004

POEZII:

Antract

Din gura paiaței sângele se scurgea cu jumătate de gură.
Secunda de-acum urla fără glas ori dantură.

Mă bâlbâiam și eu după o sinecură
la știrba de viață, la umplutura de pluș, la amintiri care mușcă
cu care mă legănaseră de mic între zgardă și cușcă.


Ah, moartea asta ordinară de lux –
fără chip, fără nume, fără adresă
pe care o purtăm noapte de noapte în lesă.

Christmas blue

Văzute de la al treilea etaj,
palmele tale lăsau umbre atât de mari,
încât o pasăre a început să cânte
crezând că vine zăpada.

Eu nu mai văd nimic.

Iubito, mie să-mi faci supă albastră!

Gorila

Partea luminoasă a maimuței este gorila.

Și gorila nu mai voia să lustruiască parbrize, să păzească moartea în limuzine de lux.
Visa plaja, adulmeca un reflux - se gândea la lumina tiparului.

Se răzgândise lumina din ochii gorilei
în litere negre de plumb...
Din palmierii ei de vise și amintiri
văzuse că universul nu e curb, ci e strâmb.

Nu mai era pe bâjbâite, pe cuvinte alese ori pe alesuri;
pentru ea, valurile, țărmul pustiu, depărtarea
căpătaseră înțelesuri.