5. /1 IANUARIE 2022 - TEATRU/FILM
GHEORGHE DINICĂ
| Gheorghe Dinică | |
 Gheorghe Dinică la lansarea unei cărți autobiografice în Cluj-Napoca, 2008. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1 ianuarie 1934 București |
| Decedat | (75 de ani) București |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu  |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Căsătorit cu | Gabriela Georgeta Dinică (1996–2009) |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Ortodoxă Română |
| Ocupație | actor de teatru[*] actor de film actor muzician |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1963–2009 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, Giulești[1][2], dar 1 ianuarie 1934 - în acte oficiale [3], București – d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români.
A jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit „cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”.
Cariera[modificare | modificare sursă]
Debut[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Dinică și-a manifestat interesul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa Inspectorul de poliție (An Inspector Calls). De atunci Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:
- 1961-1967 Teatrul de Comedie, București
- 1968-1969 Teatrul Bulandra, București
- din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București
Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.
Roluri jucate[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Dinică a fost un foarte popular actor, jucând în mare parte în producții Românești. La fel ca actorul francez Alain Delon, Dinică a refuzat să joace în filme produse în Statele Unite.[necesită citare] În general din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gangsteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldovan, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveniți, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu în „Felix și Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredințat rolul de a recita poezii patriotice și ode închinate "Conducătorului iubit" în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.
Multe dintre rolurile sale rămân întipărite în memoria publicului, în special prin trăsăturile de caracter ale personajelor și prin replicile celebre. Printre cele mai importante roluri ale sale se numără:
- Savu (în „Zidul” 1974) de Constantin Vaeni/ Paraipan (în „Un comisar acuză” - 1974) și („Revanșa”- 1978). Interpretarea liderului legionar Paraipan a intrat în istoria cinematografiei românești, ca de altfel toată seria filmelor cu comisarul Moldovan, regizate de Sergiu Nicolaescu.
- Lăscărică („Cu mâinile curate”, 1972). Personajul Lăscărică a generat una dintre cele mai cunoscute replici dintr-un film românesc: Nu trage dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică!.[4]
- Diplomatul („Prin cenușa imperiului”, 1975, regia Andrei Blaier), un personaj caracterizat prin perfidie, orgoliu și cinism.
- Aurică Fieraru, bulibașa din șatra de țigani din telenovelele Inimă de țigan (2007) și Regina (2008), difuzate de postul TV Acasă, unde actorul a jucat alături de Marin Moraru, Gheorghe Visu, Florina Cercel, Dan Condurache și Carmen Tănase.
- Pepe în filmul Filantropica (2002), rol prin care se face cunoscut în special publicului tânăr și prin care lansează câteva replici celebre:
- "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!"
- "Vă e milă, v-am luat banii!"
- ”’’La banii tăi tu îți permiți să ai demnitate?’’”
- Cadîr (Tache, Ianke și Cadîr), unul dintre cele mai apreciate roluri în teatru ale maestrului, care a jucat alături de Marin Moraru și Radu Beligan.
- Grigorie Vulturesco ("Aniela", 2009), ultimul rol al actorului, care întruchipează un general în rezervă și erou al României de la începutul secolului XX.[5]
Gheorghe Dinică a colaborat atât în film, cât și pe scenă cu câțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Danieliuc, Constantin Vaeni, Dan Pița, Lucian Pintilie, Mircea Drăgan, Șerban Marinescu, Nae Caranfil,/ Andrei Şerban, David Esrig etc.
Lista producțiilor artistice în care a jucat[modificare | modificare sursă]
Teatru[modificare | modificare sursă]
|
|
Filme[modificare | modificare sursă]
- Străinul (1963)
- Comoara din Vadul Vechi (1964)
- Procesul alb (1965)
- Golgota (1966)
- Maiorul și moartea (1967) - Maiorul Tache
- Dacii (1967) - dublaj de voce
- Columna (1968) - Bastus
- Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
- Felix și Otilia (1972) - avocatul Stănică Rațiu
- Cu mîinile curate (1972) - Lăscărică
- Bariera (1972)
- Explozia (1972) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
- Ultimul cartuș (1973) - Lăscărică
- Dincolo de nisipuri (1974) - maiorul Ionescu
- Un comisar acuză (1974) - comisarul Paraipan
- Frații Jderi (1974) - Dumitru Crivăț
- Nemuritorii (1974) - postelnicul Butnaru
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - sultanul Mahomed al II-lea
- Zidul (1975) - Savu
- Ilustrate cu flori de cîmp (1975) - Marin, responsabilul Alimentarei
- Filip cel bun (1975)
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) - directorul comercial Apostu
- Evadarea (1975) - cpt. Stoian
- Mastodontul (1975)
- Prin cenușa imperiului (1976) - Diplomatul
- Osînda (1976) - jandarmul Ion
- Premiera (1976)
- Trei zile și trei nopți (1976)
- Cuibul salamandrelor (1977) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
- Marele singuratic (1977)
- Acțiunea „Autobuzul” (1978) - Armand Râpeanu zis Baronul
- Doctorul Poenaru (1978)
- Trepte pe cer (1977)
- Drumuri în cumpănă (1978)
- Revanșa (1978) - comisarul Paraipan
- Totul pentru fotbal (1978) - arbitrul
- Bietul Ioanide (1979)
- Lumini și umbre (1979-1982) - serial TV
- Ultima noapte de dragoste (1980)
- Rețeaua S (1980)
- O lume fără cer (1981)
- De ce trag clopotele, Mitică? (1981) - Nae Girimea
- Concurs (1982)
- Întunericul alb (1982)
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- Râdeți ca în viață (1983)
- Un petic de cer (1983)
- Secretul lui Bachus (1984) - Gheorghe Cercel
- Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV
- Zbor periculos (1984)
- O lumină la etajul zece (1984) - avocatul Mitrana
- Vară sentimentală (1986) - Coman, președintele C.A.P.-ului Viitorul
- Cuibul de viespi (1986)
- Figuranții (1987)
- Să-ți vorbesc despre mine (1987)
- Momentul adevărului (1987)
- Lacrima cerului (1987)
- Secretul lui Nemesis (1987) - N.M. Siseanu
- Divorț... din dragoste (1992)
- Cel mai iubit dintre pământeni (1992) - Șeful Securității
- Liceenii în alertă (1992)
- Patul conjugal (1992) - Vasile Potop
- Privește înainte cu mânie (1992)
- Balkans, Balkans (1993)
- Această lehamite (1993)
- Chira Chiralina (1993)
- Crucea de piatră - ultimul bordel (1993) - tovarășul Mache Puzderie
- Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - ministrul Mihai Antonescu
- Craii de Curtea veche (1995)
- Terente – regele bălților (1995)
- Faimosul Paparazzo (1999)
- Manipularea (2000)
- Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu
- Război în bucătărie (2001)
- După-amiaza unui torționar (2001) - Frant Tandara
- Filantropica (2002) - Pavel Puiuț
- Turnul din Pisa (2002)
- Examen (2003) - Dumitrascu
- Dulcea saună a morții (2003) - Lama
- Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR
- Aleodor Împărat (2004) - Bondar
- Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia
- Orient Express (2004) - Costache
- Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
- Omul grăbit (2005) - Franța
- Vânătoarea (2005)
- White Palms (2006) - Ungaria
- Ticăloșii (2007)
- Supraviețuitorul (2008)
Televiziune[modificare | modificare sursă]
|
|
Muzică[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Dinică a înregistrat mai multe CD-uri cu muzică de petrecere și romanțe. De altfel actorul cânta, uneori, în câteva localuri din București, cel mai celebru fiind „Șarpele roșu”, unde își petrecea timpul alături de prietenii săi, regretatul actor Ștefan Iordache și cântărețul Nelu Ploieșteanu, alături de care a jucat în filmul „Ticăloșii”.
|
Aprecieri[modificare | modificare sursă]
Pentru activitatea sa deosebită, Gheorghe Dinică a fost distins cu numeroase premii, în special din partea Uniunii Cineaștilor din România, dar și din partea altor organizații, printre care:
- 2002: membru de onoare al societății "Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”"
- cetățean de onoare al Bucureștiului
- 2008: Doctor Honoris Causa, titlu acordat de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București
- 2006: Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F.
- 2004: Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres"
- 2002: Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinț - „Filantropica"
- Actor de onoare al filmului românesc
- Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
- 1999: Premiul de excelență - UNITER
- 1992: Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal" (regia: Mircea Danieliuc)
- Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
- Premiul ACIN pentru „Figuranții", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
- 1975: Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp"
- Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenușa imperiului"
- 1972: Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix și Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte"
- Marele premiu la Paris pentru „Troilus și Cresida" de William Shakespeare
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[6]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[7]
Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, comparație de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România”, a menționat actorul.[necesită citare]
Viața personală[modificare | modificare sursă]
În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, așa cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a fost alături până la moarte. Despre soția sa spunea:
"E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele."
Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilație, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfuncție multiplă de organe, șoc septic, insuficiență cardio-respiratorie, insuficiență renală cronică acutizată, insuficiență respiratorie acută (bronhopneumonie), disfuncție digestivă, disfuncție hepatică etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgențǎ București (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.[8]
Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie în foaierul Teatrului Național din București și a fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin.
Gheorghe Dinica, Colaj
OVIDIU IULIU MOLDOVAN
| Ovidiu Iuliu Moldovan | |
 Ovidiu Iuliu Moldovan în rolul lui Horea din filmul omonim (1984). | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3] Vișinelu, Mureș, România |
| Decedat | (66 de ani)[4][2][3] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | cauze naturale |
| Cetățenie | România |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
| Ocupație | actor actor de teatru[*] |
| Alte premii | |
| Ordinul național „Steaua României” Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor[*] (2004)[1] | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Ovidiu Iuliu Moldovan (n. ,[2][3] Vișinelu, Mureș, România – d. ,[4][2][3] București, România) a fost un actor român, cu o bogată activitate în film, radio, teatru, teatru radiofonic și televiziune.
Studii[modificare | modificare sursă]
Studii liceale: a absolvit Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Turda.
Studii superioare: a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (promoția 1964), la clasa profesorilor Marțian Pop și Octavian Cotescu[5]. A debutat în teatru în 1965, cu rolul Mio, din piesa Pogoară iarna de Maxwell Anderson, pe scena Teatrului Național din Timișoara.
Cariera de actor[modificare | modificare sursă]
Activitate teatrală[modificare | modificare sursă]
Teatrul Național Timișoara[modificare | modificare sursă]
- Mio - Pogoară iarna de M. Anderson, regia Emil Reus
- Paul - Dactilografii de Schisgall, regia Ianis Veakis
- Alan Squeir - Pădurea împietrită de Sherwood, regia Constantin Anatol
- Emilian - Romulus cel Mare de F. Durrenmatt, regia Constantin Anatol
- Adam - Anotimpurile de Werker, regia Aureliu Manea
- Sebastian - A 12-a noapte de W. Shakespeare
Teatrul Național București[modificare | modificare sursă]
- Oswald - Regele Lear de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu;
- Ian - Prima zi de libertate de Leon Kruczkovski, regia Dan Nasta;
- Thieste - Thieste de Seneca, regia Nicky Wolkz;
- Thomas - Fundația de A. B. Vallejo, regia Horea Popescu;
- Antonio - Furtuna de W. Shakespeare, regia Liviu Ciulei;
- Caligula - Caligula de Albert Camus, regia Horea Popescu;
- Malvolio - A 12-a noapte de W. Shakespeare, regia Anca Ovanez;
- Despot - Despot Vodă de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez;
- Gelu Ruscanu - Jocul ielelor de Camil Petrescu, regia Sanda Manu;
- Carson - Marea de E. Bond, regia Horea Popescu;
- Baiazid - Moștenirea de T. Popovici, regia Horea Popescu;
- Iason - Medeea de Seneca, regia Andrei Șerban;
- Avram Iancu - Avram Iancu de Lucian Blaga, regia Horea Popescu;
- Orsino - A 12-a noapte de W. Shakespeare, regia Andrei Șerban;
- Lopahin - Livada de vișini de A. P. Cehov, regia Andrei Șerban;
- Tamerlan - Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, regia Victor Ioan Frunză;
- Platonov - Platonov de A. P. Cehov, regia Ivan Helmer;
- Penteu - Bacantele de Euripide, regia Mihai Maniuțiu;
- Baronul - Azilul de noapte de M. Gorki, regia Ion Cojar și
- Protasov - Cadavrul viu de L. Tolstoi, regia Gelu Colceag.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- 1973 - Despre o anume fericire, regia Mihai Constantinescu
- 1975 - Actorul și sălbaticii
- 1975 - Hyperion, regia Mircea Veroiu
- 1975 - Cercul magic, regia David Reu
- 1976 - Dincolo de pod, regia Mircea Veroiu
- 1976 - Ultimele zile ale verii
- 1976 - Misterul lui Herodot
- 1976 - Bunicul și doi delincvenți minori
- 1976 - Trei zile și trei nopți
- 1977 - Tufă de Veneția
- 1978 - Profetul, aurul și ardelenii
- 1978 - Avaria - Hristu
- 1978 - Buzduganul cu trei peceți
- 1979 - Între oglinzi paralele
- 1979 - Un om în loden, regia Nicolae Mărgineanu
- 1979 - Cumpăna
- 1979 - Bietul Ioanide, regia Dan Pița
- 1980 - Artista, dolarii și ardelenii
- 1981 - Pruncul, petrolul și ardelenii
- 1981 - Castelul din Carpați
- 1981 - Detașamentul „Concordia”
- 1981 - Duelul
- 1982 - Semnul șarpelui, regia Mircea Veroiu
- 1982 - Întîlnirea
- 1982 - Cucerirea Angliei
- 1983 - Viraj periculos
- 1983 - Misterele Bucureștilor
- 1983 - Dreptate în lanțuri, regia Dan Pița
- 1983 - Acțiunea Zuzuc,regia Gheorghe Naghi
- 1984 - Sosesc păsările călătoare
- 1984 - Vreau să știu de ce am aripi, regia Nicu Stan
- 1984 - Horea, regia Mircea Mureșan
- 1985 - Masca de argint
- 1985 - Din prea multă dragoste
- 1986 - Punct și de la capăt, regia Alexa Visarion
- 1986 - Cuibul de viespi, regia Horea Popescu
- 1987 - Egreta de fildeș
- 1989 - Flori de gheață, regia Anghel Mira
- 1989 - Misiunea - serial TV, regia Virgil Calotescu
- 1992 - Krystallines nyhtes
- 1994 - Somnul insulei
- 1994 - Nopți de cristal, regia Tonia Marketaki (Grecia)
- 1995 - Craii de Curtea Veche, regia Mircea Veroiu
- 1996 - Crăciun însângerat, regia Claudio Nasso (producție Canada)
- 1999 - Anii tineretii noastre (1999) - povestitor
Activitate în televiziune[modificare | modificare sursă]
Film[modificare | modificare sursă]
- 1975 - Un august în flăcări, regia Dan Pița, Radu Gabrea (13 episoade)
- 1984 - Nimeni nu moare, regia Constantin Chelba
- 1988 - Misiunea, regia Virgil Calotescu (13 episoade)
- 1995 - Ion și Adriana, regia Niky Wolkz (producator ZDF Berlin)
- Horea, Cloșca și Crișan
Teatru TV[modificare | modificare sursă]
- 1973 - rolul Robespierre - Robespierre după R. Rolland;
- 1975 - rolul Alexander - Cei din urmă după M. Gorki, regia Radu Penciulescu;
- 1980 - rolul Gelu Ruscanu - Turnul de fildeș după C. Petrescu, regia Cornel Todea;
- 1983 - rolul Grig - Steaua fara nume de M. Sebastian, regia Eugen Todoran;
- 1984 - Hanul de la răscruce după Horia Lovinescu, regia Olimpia Arghir și
- 1985 - rolul Bălcescu - Băcescu după Octav Măgureanu, regia Letiția Popa.
Alte emisiuni TV[modificare | modificare sursă]
- Peste 80 de emisiuni de poezie - recitaluri “Eminescu”
Teatru radiofonic[modificare | modificare sursă]
- Peste 60 de roluri în piese de teatru radiofonic (regizori, Constantin Moruzan, Cristian Munteanu, Dan Puican, Leonard Popovici, ș.a.)
Operă literară[modificare | modificare sursă]
- Revelion la Terzo Mondo, piesă de teatru, premieră 2003 a TNB[6], în regia lui Mihai Manolescu
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Premii conferite în timpul vieții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Uniter pentru întreaga carieră[7] (2004)
- medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”[8]
- Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului" (7 februarie 2004), „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[9]
Distincții conferite post-mortem[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Steaua României”, în grad de cavaler, conferit post mortem la 15 martie 2008, prin decret al președintelui României, Traian Băsescu.[10]
Ultimul drum[modificare | modificare sursă]
Pe 15 martie 2008 trupul neînsuflețit al actorului a fost depus în foaierul sălii mari a Teatrului Național din București. De acolo a fost condus pe ultimul drum de rude, prieteni și admiratori. A fost înmormântat pe Aleea Actorilor în cimitirul Bellu de un sobor de clerici greco-catolici.[11] Slujba de înmormântare a fost oficiată de episcopul Florentin Crihălmeanu[12] al Episcopiei de Cluj-Gherla și de episcopul auxiliar Mihai Frățilă, al Arhiepiscopiei de Făgăraș și Alba-Iulia, asistați de mai mulți preoți.
Ovidiu Iuliu Moldovan recită "Mortua est" de Mihai Eminescu
Ovidiu Iuliu Moldovan recita "Oda in metru antic" de Mihai Eminescu
Valeria Seciu si Ovidiu Iuliu Moldovan - Vreau sa stiu de ce am aripi
GEORGE ALEXANDRU
| George Alexandru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 21 noiembrie 1957 București |
| Decedat | 1 ianuarie 2016 (58 ani) Spitalul Fundeni, București |
| Căsătorit cu | Manuela Alexandru (căs. 2003 - 2016) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor de film actor de teatru[*] actor de televiziune[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
George Alexandru (n. ,[1] București, România – d. ,[2] București, România) a fost un actor român de teatru și film.[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Ecaterina Teodoroiu (1978)
- Ultima noapte de dragoste (1980)
- Dreptate în lanțuri (1983)
- Masca de argint (1985)
- Noi, cei din linia întâi (1986) - slt. Horia Lazăr
- Figuranții (1987)
- François Villon - Poetul vagabond (1987)
- Drumeț în calea lupilor (1988)
- Rezervă la start (1988) - Simion
- Mircea (1989)
- Cenușa păsării din vis (1989)
- Coroana de foc (1990)
- Escu (1990) - film TV
- Drumul câinilor (1991)
- Cezara (1991)
- Cum vă place? (1992) - film TV
- Înnebunesc și-mi pare rău (1992)
- Balanța (1992) - Securist
- Rămânerea (1992)
- Chira Chiralina (1993)
- Vulpe - vânător (1993)
- Polul Sud (1993)
- Începutul adevărului (Oglinda) (1994)
- E pericoloso sporgersi (1994) - Dinu Staroste
- Asfalt Tango (1995) - Intrusul
- Huntress: Spirit of the Night (1995) - străinul din tren
- Punctul zero (1996)
- Omul zilei (1997)
- Zapada mieilor (1998
- Triunghiul Morții (1999)
- Faimosul paparazzo (1999)
- Poveste imorală (2000) - Victor Săraru
- În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură regia Sinișa Dragin (2001)
- Dulcea saună a morții (2003) - Mustețea
- Milionari de weekend (2004) - Merțanu'
- Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
- Băieți buni (serial TV, 2005) - Igor
- Un espresso (2005) - Asasinul
- Happy End (2006) - tatăl Danei
- Vocea Inimii (2006) - Fane
- La urgență (serial TV, 2006) - Moș Crăciun
- Cu un pas înainte (serial TV, 2008) - Nelu Coadă
- Supraviețuitorul (2008) - Uri
- Nunta mută (2008)
- Casanova, identitate feminină (2008)
- Îngerașii (2008) - Romeo Ursu
- State de România (2009) - Tase
- Pariu cu viața (2012) - Tatăl Monicăi
- Îngeri pierduți (2013) - Dumitru
- Deschide ochii (2015) - comisarul Mitroi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu