6. /19 DECEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARTIPĂ DE CÂNT
RAMON C. TAVERNIER
| Ramon Tavernier | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (93 de ani)  |
| Ocupație | compozitor |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Ramon C. Tavernier (n. 19 decembrie 1927, București) este un compozitor, dirijor și orchestrator de muzică ușoară român de origine franceză.[1]
Înainte de revoluția din 1989 a folosit și pseudonimul Constantin Alexandru.[1]
Studiază pedagogie și compoziție la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1948-1953, retras în ultimul an[2]). Lucrează apoi ca pianist-corepetitor la studiouri de dans din București, ca colaborator al direcției muzicale Radio (din 1954) și al Electrecordului (din 1955) ca compozitor, dirijor, aranjor. Secretar muzical la Electrecord (1964-1965).
Este membru al Uniunii Compozitorilor din România (din 1969).
Este primul care a folosit instrumente muzicale populare românești în muzica ușoară și jazz.[3]
Piesele sale au fost interpretate, printre alții, de către Margareta Pâslaru ("Cu tine-n gând", "Cântec pentru luminǎ"), Dan Spătaru, Doina Badea, Cornel Constantiniu și Angela Similea.
Este stabilit în comuna Târgu Trotuș.[4]
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Câștigător al concursului OIRT (1967)
- Mențiuni la festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia (1971, 1976)
- Premiul de excelență la Concursul și Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia (2001)
- Premiul de creație al Uniunii Compozitorilor (1978, 2000)
- Premiul de excelență, Consiliul județean Bacău, (2007)[4]
CD-ri (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Rugăciuni fără frontiere (muzică corală) (2006)
- Panpipe in Jazz (Electrecord), (1977)
- Melodii de Ramon Tavernier
- Melodii de Constantin Alexandru
Muzică de film[modificare | modificare sursă]
- K.O. (1968, regia Mircea Mureșan)
- Amintiri bucureștene (1970, regia Radu Gabrea)
- Împușcături sub clar de lună (1977, regia Mircea Mureșan);
- Porțile dimineții (1980, regia Radu Gurău)
- Am fost șaisprezece (1980, regia George Cornea)[5]
- Calculatorul mărturisește (1982, regia George Cornea)
TRIO DO-RE-MI - Ai trecut iar pe strada mea
Gigi Marga - Din mici nimicuri
Ilinca Cerbacev - Să ştie toată lumea!
Puica Igiroşanu - Nu încerca să te minţi!
Seria Jazz Nr.14 - Ramon Tavernier & Cătălin Tîrcolea – Panpipe In Jazz (full album)
TIBERIU BREDICEANU
| Tiberiu Brediceanu | |||
 Folcloristul Tiberiu Brediceanu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 2 aprilie 1877 Lugoj, Austro-Ungaria | ||
| Decedat | 19 decembrie 1968, (91 de ani) București, Republica Socialistă România | ||
| Părinți | Coriolan Brediceanu, frate cu Caius Brediceanu | ||
| Frați și surori | Caius Brediceanu Cornelia Brediceanu Sempronia Brediceanu[*] | ||
| Copii | Mihai Brediceanu | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Cetățenie | .svg){kind=small} România | ||
| Ocupație | compozitor, folclorist | ||
| Activitate | |||
| Educație | Facultatea de Drept din Cluj | ||
| Alma mater | Gimnaziul din Blaj | ||
| Partid politic | Partidul Național Țărănesc | ||
| Premii | Maestru Emerit al Artei Artist al poporului | ||
| |||
| Modifică date / text | |||
Tiberiu Brediceanu (n. , Lugoj, Severin(d), Austro-Ungaria – d. ,[1][2][3] București, România) a fost un compozitor, folclorist român, și jurist, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu și tatăl lui Mihai Brediceanu. A participat și în calitate de deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[4]:p. 134[5]
Biografie[modificare | modificare sursă]
A studiat la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, după care a obținut licența în drept la Budapesta. A participat la înființarea Teatrului Național, Conservatorului și Operei Române din Cluj (al cărei director a fost). A fost și membru corespondent al Academiei Române, președinte al Conservatorului "Astra" din Brașov, director al Băncii "Albina", sucursala Brașov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, în special bănățene și maramureșene.[necesită citare]
Creația sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic și să pună în evidență un limbaj predominant folcloric. Simplitatea și coloristica bogată a unor lucrări, precum: La șezătoare (1908) și Învierea (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului.[judecată de valoare][necesită citare]
Utilizarea permanentă a citatelor folclorice, armonizarea tonală clasică, tenacitatea în valorificarea muzicii populare sunt prezente și în muzica simfonică, de cameră și vocală.[necesită citare]
Între anii 1927 și 1930, Tiberiu Brediceanu a colaborat ca folclorist cu Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din București, activând intens în domeniul culegerii de folclor (peste 2 000 de melodii) în țară și peste hotare.[necesită citare]
Activitate politică[modificare | modificare sursă]
A fost membru al C.N.R. Brașov și a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ca delegat al „Societății pentru fond de teatru român” Brașov. A fost membru al Partidului Național-Țărănesc și deputat între 1919 - 1920.[4]:p. 134
Opere[modificare | modificare sursă]
Compoziții muzicale[modificare | modificare sursă]
Muzică de teatru:
- Poemul muzical etnografic: Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul în port, joc și cântec (1905)
- La șezătoare (1908)
- Învierea -pantomimă în patru tablouri de Lucian Blaga, după balada populară Voichița (1936)
- Seara mare - scene lirice în trei acte, libretul de Tiberiu Brediceanu (1924)
Muzică simfonică:
- Rândunica - vals pentru orchestră de salon (1894)
- 12 dansuri românești (1905)
Muzică de cameră:
- Ardeleana (1894)
- Viorele - vals pentru pian (1896)
- Doină și joc pentru flaut și pian (1908)
- Preludiul și Hora în re bemol major - pentru pian (1915)
- Jocuri populare românești pentru pian - Caietele I -VIII
Muzică corală:
- S-a dus cucul - cor pentru voci egale, pe versuri populare
Muzică vocală:
- Colinde culese și întocmite pentru voce și pian sau piano solo (1924)
- Șase doine și cântece românești - pentru cvartet vocal și pian (1953)
- Miorița - șase teme ale baladei pentru cvartet vocal și pian (1955)
Muzicologie și folclor[modificare | modificare sursă]
- Melodii populare românești din Maramureș
- Melodii populare românești din Banat
- Poemul coregrafic
- Doine și cântece românești pe teme poporale
- Muzica și compozitorii români ai Transilvaniei
Recunoaștere[modificare | modificare sursă]
O serie de distincții i-au recompensat activitatea: Premiul Național pentru muzică (1927), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1952) și Artist al poporului (1957). [necesită citare] O alee din Brașov îi poartă numele.
Musica Coronensis 2009 Tiberiu Brediceanu - Trei dansuri românești
Alexandru Matei - Tiberiu Brediceanu - “Baga doamne luna-n nor”
Tiberiu Brediceanu (1877-1968): Four Romanian dances (1951)
TIBERIU BREDICEANU: LA SECERIS - Doina Stancutei-
VASILE D. NICOLESCU
| Vasile D. Nicolescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  8 septembrie 1919, Glodeanu-Cârlig, județul Buzău |
| Decedat | 19 decembrie 1982, Piatra Neamț, județul Neamț |
| Ocupație | folclorist, profesor |
| Activitate | |
| Gen muzical | folclor, muzică populară |
| Modifică date / text | |
Vasile D. Nicolescu (n. 8 septembrie 1919, Glodeanu-Cârlig, județul Buzău – d. 19 decembrie 1982, Piatra Neamț, județul Neamț) a fost un folclorist muzical și profesor român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la data de 8 septembrie 1919 în comuna Glodeanu-Cârlig, județul Buzău. Studiază la seminarul teologic din Buzău.
Între 1945-1950 studiază la Conservatorul din București cu profesorii Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), I. Dumitrescu și Dimitrie Cuclin (armonie), L. Klepper (contrapunct), T. Ciortea (forme muzicale), Z. Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor muzical), Fl. Eftimescu (pian), D. Cutavas (psaltichie), Paraschiv Angelescu (imnologie), V. Popovici (cânt gregorian).
Între 1945-1948, în paralel cu studiile muzicale, urmează și Facultatea de Teologie.
Între 1949-1967 este cercetător științific în cadrul Institutului de Folclor din București.
Desfășoară și o fructoasă activitate didactică, funcționând ca profesor de muzică în București, la școlile nr. 4 și nr. 16 (1950-1952), liceul de muzică nr. 1 (1955-1959), liceul de muzică „George Enescu” (1955-1962), școala postliceală de bibliotecari și activiști culturali (1955-1958), liceul de poligrafie și tehnică cinematografică (1964-1975).
Între 1962-1966 este lector universitar la catedrele de folclor, istoria muzicii românești, cor și dirijat, teorie-solfegiu la Institutul pedagogic de trei ani din București.
Între 1967-1971 este cercetător științific principal la Institutul de științe pedagogice din București.
În 1971 devine lector titular, inspector metodist la Institutul central de perfecționare a personalului didactic din București.
A fost colaborator la „Demos” (Berlin), „Gazeta literară”, „Revista de folclor”, „Revista de pedagogie”, „Steagul Roșu” ș.a.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Moare la data de 19 decembrie 1982 la Piatra Neamț, la vârsta de 63 de ani.
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor din R.S.R. (1979) și cu Premiul „Ciprian Porumbescu” al Academiei Române.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Manuscrisul Ucenescu. Cînturi, București, Editura Muzicală, 1979, 370 pag.
Culegeri de folclor[modificare | modificare sursă]
- 200 Cîntece și doine, prefață de Al. Amzulescu, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955 (în colaborare cu Gheorghe Ciobanu)
ediția a II-a, București, Editura Muzicală, 1962, 193 p. - Cîntece și jocuri populare din Moldova, București, Editura Muzicală, 1963, 192 p. (în colaborare cu Constantin Gh. Prichici)
- Cîntece și strigături populare noi, București, Editura Muzicală, 1963, 192 p. (în colaborare cu Eugenia Cernea, Monica Brătulescu, Nicolae Rădulescu)
Articole[modificare | modificare sursă]
- „Naiul - contribuție la cunoașterea instrumentelor populare” în Muzica, nr. 6, supliment
- „Pe marginea primei culegeri de cîntece noi din Dobrogea” în Revista de folclor, tomul 4, nr. 3-4, 1959
- „Din viața unor vechi cîntece muncitorești-revoluționare” în Revista de folclor, tomul 6, nr. 1-2, 1962
- „Din materialele premiate la concursul de cîntece muncitorești revoluționare” în Revista de folclor, tomul 7, nr. 1-2, 1962
GEORGE PĂTRÂNOIU
| George Pătrănoiu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | George Pătrănoiu |
| Născut | 4 august 1973 |
| Decedat | (42 de ani) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | muzician · chitarist · compozitor |
| Activitate | |
| Gen muzical | rock |
| Instrument(e) | chitară |
| Colaborare cu | Asalt · Metrock · The Order · Schimbul 3 · Krypton · Act · Taxi · M.S. |
| Modifică date / text | |
George Pătrănoiu (n. 4 august 1973 – d. 19 decembrie 2015) a fost un chitarist român, membru fondator al formației de pop rock Taxi, alături de care a cântat din 1999 până în 2006. A mai făcut parte din formațiile Metrock, Schimbul 3 și Krypton.
Biografie[modificare | modificare sursă]
George Pătrănoiu a avut prima chitară acustică la vârsta de nouă ani. De mic a ascultat muzică rock, o influență majoră a avut-o Roger Waters de la Pink Floyd și considerând formația Pantera ca fiind preferata lui; din scena românească a genului i-a enumerat pe Cristi Minculescu de la Iris, și trupele Celelalte Cuvinte și Phoenix.[1]
Prima formație din care Pătrănoiu a făcut parte s-a numit Asalt, alături de care a cântat în perioada 1989–1990. În 1991, a devenit membru al trupei Metrock, alături de care a lansat un singur album, A Kind of Hell (1994). Ulterior, Metrock s-a scindat, iar Pătrănoiu a cântat pentru o perioadă, în paralel, cu două trupe: Metrock și The Order. În prima jumătate a anilor 1990, Pătrănoiu a apărut pe scenele mai multor festivale de muzică rock. În 1996 a cântat cu Schimbul 3, formație cu care a lansat un album, iar în 1997 a făcut parte din Krypton, cu care a lansat albumul Am dormit prea mult (1998). În următoarea perioadă, Pătrănoiu a fondat trupa Act, alături de Sandu Costică, însă aceasta „nu a rezistat, căci nu au fost vremuri bune pentru rock”. În 1999, Pătrănoiu a fondat trupa Taxi împreună cu fostul său coleg de la Metrock, Adrian Borțun, și cu Dan Teodorescu. Alături de Taxi a lansat șase albume de studio și a activat timp de șapte ani.[1] După plecarea din trupa Taxi, în 2006 împreună cu alți muzicieni (Ovidiu Condrea – tobe, Vlady Săteanu – bas), pune bazele trupei Raza.
Deces[modificare | modificare sursă]
Pătrănoiu a fost diagnosticat cu cancer amigdalian. A suferit două operații în urma cărora boala părea că intră în remisie, însă aceasta a revenit în diferite forme.[2] Pentru ajutorarea sa, trupele Taxi și Sarmalele Reci au susținut un concert caritabil în Berăria H din București, pe 6 decembrie 2015, cu două săptămâni înainte ca acesta să decedeze.[3]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- A Kind of Hell (1994) – cu Metrock
- Schimbul 3 (1996) - cu Schimbul 3
- Am dormit prea mult (1998) – cu Krypton
- Criogenia salvează România (EP, 1999) – cu Taxi
- Trag un claxon (2000) – cu Taxi
- Comunitaru (EP, 2001)– cu Taxi
- Americanofonia (2001) – cu Taxi
- Digital Hero (2001) – cu Illegal Operation
- De cursă lungă (2002) - cu Taxi
- Rugina nu moare (2002) – cu M.S.
- C (2003) – cu Taxi
- Politică (2004) – cu Taxi
- A Breath of Fresh Air – cu M.S.
- A’ venit băieții!!! – cu M.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu