6. /1 IANUARIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
RADU ȘERBAN
| Radu Șerban | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Caracal, Olt, România |
| Decedat | (56 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | compozitor compozitor de coloană sonoră[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Radu Serban (n. 1 decembrie 1927, Caracal – d. 6 februarie 1984, București) [2] a fost un compozitor român de muzică ușoară.
Radu Șerban a urmat liceul Ioniță Asan din Caracal, oraș situat în acel timp în vechiul județ Romanați. Și-a continuat studiile la Conservatorul de Muzicâ din București.
Compozițiile sale se remarcă prin armonie și orchestarație. Sentimentele compozitorului pot fi simțite și prin titlulurile melodiilor compuse de acesta, Orașul meu natal, Strada, A fost prietenul meu, Ilustrate cu flori de câmp, respectiv Prieten drag, melodie special compusă pentru interpreta Pompilia Stoian.
Unul din compozitorii de frunte ai României postbelice, Radu Șerban a decedat în anul 1984, la vârsta de numai 57 de ani .
Astăzi, Casa de Cultură a municipiului Caracal îi poartă numele, iar începând cu anul 1990 festivalul muzical omonim aduce anual zeci de interpreți și compozitori pe scena celui de-al doilea oraș al județului Olt.
Compozitii de muzica usoara[modificare | modificare sursă]
- Prieten drag - Pompilia Stoian
- Parfumul străzilor - Mihaela Mihai
- Băiatul care aduce flori - Anca Agemolu
- Altă dată - Ștefan Banică
- De când mă știu - Adrian Romcescu
- Dacă tu ai fi floare - Dan Spătaru
- Dacă iubești cu adevărat - Roxana Matei
- Ai apărut ca o poveste - Corina Chiriac
- Primavară, primavară - Mihaela Mihai
- Seara - Margareta Pâslaru si Anda Călugăreanu
- Strada - Margareta Pâslaru si Ion Dichiseanu
- Această taină să ramână între noi - Margareta Pâslaru
- Balada - Margareta Pâslaru in duet cu Marina Voica
- Ce știi tu - Margareta Pâslaru
- Dacă fetele - Margareta Pâslaru
- De ce ai venit, de ce ai plecat - Margareta Pâslaru
- Două rândunici - Margareta Pâslaru
- Încă nu e târziu - Margareta Pâslaru
- Iubire absurdă - Margareta Pâslaru
- Iubire, iubire - Margareta Pâslaru
- La un pas de fericire - Margareta Pâslaru
- O trestie doar - Margareta Pâslaru
- Orice om - Margareta Pâslaru
- Uitarea - Margareta Pâslaru
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Muzică de film[modificare | modificare sursă]
- Un surîs în plină vară (1964)
- Diminețile unui băiat cuminte (1967)
- De trei ori București (1968)
- Bariera (1972)
- Păcală (1974)
- Ilustrate cu flori de cîmp (1975)
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
- Prin cenușa imperiului (1976)
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977)
- Iarba verde de acasă (1977)
- Totul pentru fotbal (1978)
Actor[modificare | modificare sursă]
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
Premii[modificare | modificare sursă]
În 1970 reprezintă România la primul Festival Pop de la Tokyo cu melodia Iubire absurdă și primește Premiul Sony pentru creație iar Margareta Pâslaru primește Premiul Mitsukoshi pentru interpretarea piesei. Cu această ocazie Margareta Pâslaru a fost invitată să înregistreze melodia premiată în limbile japoneză si română la Casa de discuri Victor. Compozitorul Radu Șerban a primit în 1976 Premiul pentru muzică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru muzica din filmul Prin cenușa imperiului.[3]
Radu Șerban - Strada
Radu Șerban - Prieten Drag
Radu Șerban - Domnișoară
CORNELIU DAN GEORGESCU
| Corneliu Dan Georgescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  1 ianuarie 1938, Craiova |
| Ocupație | compozitor, etnomuzicolog |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică cultă, folclor |
| Modifică date / text | |
Corneliu Dan Georgescu (n. 1 ianuarie 1938, Craiova, județul Dolj) este un compozitor și etnomuzicolog român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la data de 1 ianuarie 1938 în orașul Craiova, județul Dolj.[1]
Studiile muzicale le-a început la Școala Populară de Artă din Craiova (1952–1956), cu Mihail Bîrcă (teorie-solfegiu), Constantin Baciu (armonie), continuându-le apoi la Conservatorul din București (1956–1961) cu Victor Iusceanu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Mihail Andricu, Alfred Mendelsohn și Tiberiu Olah (compoziție), Tiberiu Alexandru (folclor), George Breazul (istoria muzicii).[1]
Între 1962-1980 lucrează, pe rând, ca referent (1962–1967), cercetător științific (1967–1974), cercetător principal (1974-1983), șef de sector (1976–1980) la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București.
Între 1983-1984 devine redactor la revista „Muzica” din București, iar între 1984-1987 lucrează ca cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române din București.
Din 1987 trăiește în Germania, la Berlin, devenind cetățean german din 1996. Aici a avut diverse burse, a colaborat la Freie Universität in Berlin (1991-1994). Din 1997 face parte din consiliul de specialitate, cu sarcina tuturor articolelor despre România, al Enciclopediei MGG, Personenteil.
În 1999 a fondat împreună cu dirijorul și organistul Peter Schwarz editura muzicală Docor. În numeroase din cele peste 80 de compoziții ale sale, acesta folosește experiența sa de investigare a arhetipurilor folclorice, de căutare a unor structuri primitive, elementare.
Realizări[modificare | modificare sursă]
A scris și publicat mai multe articole și studii muzicologice în publicații periodice ale vremii, precum: „Muzica”, „Revista de Etnografie și Folclor”, „Studii de muzicologie”, „Contemporanul”, „Revista română de Istoria Artei”, „Anuarul Institutului de Cercetări Etnologice și Dialectologice” etc.
A susținut concerte-lecții, conferințe, comunicări la sesiuni științifice, seminarii, congrese în țară și străinătate (Cehoslovacia, Bulgaria), a redactat emisiuni de radio și televiziune, a participat în jurii la concursuri de folclor, creație, muzicologie.
A realizat culegeri și transcrieri de folclor. De asemenea, a întreprins călătorii de documentare în Polonia, URSS, Olanda, Germania.
Este membru la International Council for Traditional Music (1971) și European Seminar for Ethnomusicology (1980). A colaborat la enciclopedii (MGG), dicționare, lexicoane.
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor pentru muzicologie (1969) și compoziție (1969, 1970, 1978, 1983, 1984), premiul Radioteleviziunii Române (1974), premiul „George Enescu” al Academiei Române (1974).
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Melodii de joc din Oltenia, București, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1968, 200 p.
- Jocul popular românesc: Tipologie muzicală și corpus de melodii instrumentale, Colecția Națională de Folclor, București, Editura Muzicală, 1984, 646 p.
- Repertoriul pastoral. Semnale de bucium: Tipologie muzicală și corpus de melodii, Colecția Națională de Folclor, București, Editura Muzicală, 1987, 261 p.
Studii și articole[modificare | modificare sursă]
Revista de Etnografie și Folclor (REF)
- „Hăulitul în Oltenia subcarpatică” în REF, tomul 11, nr. 4, 1966
- „Elemente structurale în melodiile de joc făgărășene” în REF, tomul 12, nr. 5, 1967
- „Contribuție la studiul formei libere” în REF, tomul 13, nr. 4, 1968
- „Elemente de funcționalism în melodica de joc oltenească” în REF, tomul 14, nr. 2, 1969
- „Sensul valorificării folclorului în creația compozitorilor români contemporani” în REF, tomul 16, nr. 5, 1971
- „Probleme ale clasificării melodiilor instrumentale de joc” în REF, tomul 20, nr. 1, 1975
- „Considerații asupra definirii specificului național în cultura muzicală românească” în REF, tomul 22, nr. 1, 1977
- „Cu privire la definirea sistemelor melodice” în REF, tomul 26, nr. 2, 1981
Revista Muzica
- „Valori și tendințe în muzica românească” în Muzica, 1967
- „Asimilarea tradiției și spiritul creator” în Muzica, nr. 3, 1971
- „O noțiune cu înțelesuri profunde: libertatea de creație” în Muzica, nr. 4, 1972
- „Unele aspecte ale diversității culturii românești contemporane” în Muzica, nr. 2, 1973
- „Probleme ale clasificării melodiilor de joc instrumentale” în Muzica, nr. 1, 1975
- „R. P. Bulgaria. Primul Atelier internațional de compoziție - muzică tradițională, folclor și metode moderne de compoziție” în Muzica, nr. 11, 1977
- „Contribuție la definirea noțiunii de «sistem melodic»” în Muzica, nr. 11-12, 1979
Anuarul I.C.E.D.[2]
- „Contribuție la definirea noțiunii de «sistem melodic»” în Anuarul I.C.E.D., Seria A, nr. 1, 1979
- „Reflecții asupra evoluției formei muzicale în folclorul românesc contemporan” în Anuarul I.C.E.D., Seria A, nr. 3, 1981
Corneliu Dan Georgescu : Model Mioritic
GHEORGHE GHEORGHIU
Gheorghe Gheorghiu - Mai lasa-ma sa te iubesc NOU 2020
Gheorghe Gheorghiu - Unde dragoste nu e
Gheorghe Gheorghiu ~ Eu sunt nebunul care te iubeşte
ANDREI IONIȚĂ
| Andrei Ionuț Ioniță | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (27 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | violoncelist[*] |
| Activitate | |
| Origine | 1 ianuarie 1994, București |
| Studii | Berlin University of the Arts[*] |
| Gen muzical | Muzică clasică |
| Instrument(e) | Violoncel |
| Premii | Mejdunarodnîi konkurs imeni P. I. Ceaikovskogo[*] |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Andrei Ioniță (n. , București, România) este un violoncelist român.
Este câștigătorul Concursului Internațional "Ceaikovski" din Rusia, secțiunea violoncel, ediția 2015[1].
Biografie[modificare | modificare sursă]
A început studiul pianului la vârsta de 5 ani, iar primele lecții de violoncel la vârsta de 8 ani. A studiat la clasa profesoarei Ani-Marie Paladi la Școala de Muzică "Iosif Sava" din București, iar în prezent studiază sub îndrumarea profesorului Jens Peter Maintz la Universität der Künste din Berlin, Germania.
Andrei Ioniță este beneficiarul unei burse a Deutsche Stiftung Musikleben și interpretează pe violoncelul făcut de Giovanni Battista Rogeri din Brescia în 1671, împrumutat cu generozitate de către fundație.
Activitate artistică[modificare | modificare sursă]
Descris de publicația The Times drept "unul dintre cei mai captivanți violonceliști care s-au afirmat în ultimul deceniu"[2], Andrei Ioniță a fost desemnat "BBC New Generation Artist" pentru perioada 2016-2018.
Andrei Ioniță a interpretat concerte alături de Filarmonica din München, Deutsches Symphonie-Orchester Berlin, Orchestra Mariinsky, Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg, Filarmonica Cehă[3], Orchestra Simfonică Radio din Viena și Orchestra Filarmonicii din Tokyo; a colaborat cu dirijori precum Valeri Gherghiev, Mikhail Pletnev și Nicholas Collon.
În stagiunea 2017-18, Andrei Ioniță a debutat cu Orchestra Hallé și Orchestra Simfonică din San Diego[4] (ambele alături de dirijorul Cristian Macelaru), Filarmonica BBC (cu Yan Pascal Tortelier), Orchestra Națională Regală a Scoției[5] (cu Karl-Heinz Steffens), Filarmonica din Rochester și Orchestra Simfonică din Hamburg[6].
De asemenea, susține concerte alături de Orchestra Simfonică Radio MDR din Leipzig și face un turneu european cu Filarmonica NFM[7] din Wrocław, Polonia. A susținut recitaluri la Carnegie Hall[8] în New York și la festivalurile Kissinger Sommer, Mecklenburg-Vorpommern și Schleswig-Holstein. Această stagiune include un concert la Carnegie Hall, debutul la Wigmore Hall și apariții la Verbier Festival[9] și Konzerthaus Berlin.
Aparițiile viitoare includ un directorat artistic în Austria la Festivalul Alpenarte[10], concerte împreună cu BBC Philharmonic în Marea Britanie și România[11], în Danemarca (alături de dirijorul Yuri Temirkanov și Orchestra Națională Simfonică Daneză[12]), Rusia (cu Orchestra Națională a Rusiei și dirijorul Mikhail Pletnev) și în Statele Unite (alături de dirijorul Cristian Măcelaru și Orchestra Română de Tineret).
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul I la Concursul Internațional de violoncel "David Popper" (2009)
- Premiul I la Concursul Internațional "Aram Haciaturian" (2013)[13]
- Premiul II Concursul Internațional ARD München, ediția 63 (2014)[14]
- Premiul II la Grand Prix Emanuel Feuermann (2014)
- Medalia de Aur la Concursul Internațional "Ceaikovski" (2015)
Lumea în Armonie. Andrei Ioniță, violoncelist (14 11 2020)
MARIN CONSTANTIN
| Constantin Marin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Urleta, Bănești, Prahova, România |
| Decedat | (85 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | compozitor dirijor |
| Modifică date / text | |
Constantin Marin (n. , Urleta, Bănești, Prahova, România – d. , București, România) a fost un muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator, dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră Madrigal 47 de ani, între 1963 și 2011. A fost un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească. Activitatea sa a fost apreciată entuziast de critici muzicali din întreaga lume, fiind distins cu numeroase premii și distincții interne și internaționale.
Uneori numele său a fost scris Marin Constantin (Marin este numele său de familie).
Și fiul său, Ion Marin, a devenit tot dirijor (austriac).
Studii[modificare | modificare sursă]
A absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală (secția Dirijat Coral) a Conservatorului de Muzică din București (1944-1949) studiind cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie), Vasile Popovici (istoria muzicii), Florin Eftimescu (pian), Ștefan Popescu (cor), Teodora Stroescu (canto) și Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București (1945-1949), sub îndrumarea profesorilor G.G. Antonescu, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Tudor Vianu.
În 1985 a obținut titlul de doctor în muzicologie la Academia de Muzica Gh. Dima din Cluj-Napoca, sub conducător de doctorat, compozitorul și muzicianul Sigismund Toduță.
În 1994, a fost numit Doctor Honoris Causa la Academia de Muzica Gh. Dima.
Activitate[modificare | modificare sursă]
Dirijor si compozitor, Constantin Marin a fondat Corul Madrigal în 1963 (www.madrigal.ro), fiind un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc precum și muzica tradițională românească.
Înainte de a crea Corul National de Camera "Madrigal," (www.madrigal.ro),Marin Constantin s-a dedicat muzicii, debutând ca dirijor de coruri studențești și de amatori precum Corul Universității și Corul Sindicatului Învățământ din București (1949-1951). A fost asistent la Facultatea de Filosofie din București (1948-1952). Din 1954 a fost șeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creației Populare (1954-1955), director general, dirijor al Ansamblului UTC din România (1951-1974), director adjunct al Direcției muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi profesor la catedra de dirijat de cor la Conservator (din 1960, iar în ultimii ani profesor consultant). Între 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române.
Maestrul Constantin Marin a fost membru al Uniunii Compozitorilor (din 1956), fiind autorul multor piese corale. A fost fondator al Corului Universității din București (1948), a Capelei Corale "Gheorghe Cucu" (1958) și al Corului Național de Cameră Madrigal (1963).
Din 1963 până la moarte, Marin Constantin a fost dirijor și director pe viață al Corului Național de cameră Madrigal. Din 7 iulie 1963, când a avut loc primul concert la Brașov, a fost dirijorul, fondatorul și directorul Corului „Madrigal” al Conservatorului București, un ansamblu de excepție, care s-a făcut cunoscut prin numeroase turnee întreprinse de-a lungul anilor în toată lumea. Cu Corul Madrigal a susținut peste 4000 de concerte în țară și în lume, în festivaluri: George Enescu (România), Bordeaux (Franța), Viena (Austria), Handel (Germania), UNICEF (Franța), Toamna Varșoviană (Polonia, Anul Marcian (Veneția, Italia), Primăvara la Praga (Cehia), Musica Antiqua Europae Orientalis (Polonia, Ohridsko Leto și Belef (Belgrad), Olanda etc. Palmaresul Corului National de Camera Madrigal se identifica cu cel al dirijorului sau, Marin Constantin, și întreaga activitate de 47 de ani este mereu împreună. (www.marinconstantin.org).Marin Constantin și corala sa, Madrigal, au prezentat muzica corala românească, tradițională și contemporană, pe cele mai mari scene ale lumii, la Carnagie Hall, în 1969, la sediul Națiunilor Unite (www.uno.org), Mla Basilica San Marco din Veneția în 1994 invitați în An Marcian de Vatican, la Pantheon, de Ziua Națională a României, în 1996, și în săli de spectacole și aule universitare din mai toate țările europene, Japonia, Statele Unite. Câteva filme ale Televiziunii Române documentează câteva turnee, cel mai cunoscut este Madrigal pentru Japonia, realizat de Iosif Sava și Viorel Sergovici în 1991(https://www.youtube.com/watch?v=DpI8WwGYYfg).
Discografie[modificare | modificare sursă]
În 1969 a înregistrat cu Corul Madrigal primul disc de Colinde, la Electrecord, disc care a fost prezentat numai pentru export, ți a fost ascultat în România doar începând din decembrie 1989, în timpul revoluției. Colindele Madrigalului lui Marin Constantin au devenit legendare ți au făcut parte din istoria lui Marin Constantin și a corului său Madrigal, așa cum atesta Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania.
În 1985 a creat și înregistrat zece discuri sub titlul „Arta construcției și interpretării corale” reprezentând teoria sa, psihotehnica, pentru dirijat coral Cele zece discuri sunt prezentate de Marin Constantin și exemplificările realizate de Corul Madrigal sub conducerea sa, și sunt reeditate de Electrecord în 1995.
Discografia lui Marin Constantin și a Corului Madrigal sub conducerea sa este enormă: 40 de CD-uri și înregistrări cu Corul Madrigal, dintre care majoritatea promovând muzica românească tradițională și contemporan.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
A fost subiectul filmului Cântecele Renașterii, de Mirel Ilieșiu care a obținut Palme D'Or în 1969 la Cannes.
A participat împreună cu Corul Madrigal în peste 36 de filme artistice, documentare și de televiziune atât în România cât și în alte țări.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Contribuția în domeniul muzicii corale, ca dirijor și compozitor, i-a fost recunoscută prin premii și distincții: premii la Concursul internațional al Festivalului Mondial al Tineretului (București -1953, Moscova -1957, Viena -1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (Germania, 1971), „Il Sagitario d'Oro” (Italia, 1976), Diploma de onoare și Premiul „Grand Due Adolf” (Luxembourg, 1979), Premiul excepțional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Arta construcției și interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO'” (1992), titlul „Omul Internațional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhală a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (2000), Premiul pentru „Vocația măiestriei artistice”, oferit de Fundația Balcanii și Europa (2006). Pentru întreaga activitate este menționat în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.
A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[1]
Creația muzicală/artistica[modificare | modificare sursă]
- A fost cel mai semnificativ promotor al muzicii românești contemporane, colaborând cu cei mai importanți compozitori români contemporani: Myriam Marbe, Irina Odagescu; Șerban Nichifor; Cornel Țăranu; Sorin Vulcu; Corneliu Cezar; Dinu Petrescu; Dan Buciu; Mihai Moldovan; Gheorghe Bazavan; Alexandru Pascanu; Pascal Bentoiu, Anatol Vieru; Stefan Niculescu; toți oferind lucrări cu dedicație pentru Marin Constantin și Corul Madrigal. Cele mai multe lucrări s-au cântat în prima audiție la Festivalurile George Enescu (www.enescu.ro) din 1964 până în 2009.,
- Compoziții: Majoritatea compozițiilor se împart în trei categorii: coruri patriotice, coruri de copii, și coruri mixte reflectând tradițiile românești. Colecțiile de compoziții sunt cuprinse în special în colecția CORURI. București, Edit. Muzicală, 1987 (Cuprinde: a). CORURI PENTRU COPII: TOȚI COPIII ROMÂNIEI; CĂLĂUZA NOASTRĂ; CÂNTEC PENTRU PACE; CÂNTEC PENTRU COPII; TREPTELE ȚĂRII; POMIȘORUL; HORA MARE; ÎN VACANȚĂ; b). CORURI MIXTE CU ACOMPANIAMENT DE PIAN: MEREU ÎNAINTE; SLAVĂ ȚIE, ROMÂNIE; PARTID STEGAR; TINERI NI-S ANII; STUDENȚIE, STUDENȚIE; MÂNDRU SUNT DE TINE, BUCUREȘTI; COLIND PENTRU ȚARA MEA; POPORULUI SLAVĂ; c). CORURI MIXTE A CAPPELLA: SUITĂ PRAHOVEANĂ; HORĂ LA ROMÂNI; CÂNTEC DE LEAGĂN; CÂNTEC DE DOR; RIDICĂ-TE, NEGURIȚĂ!; DÂMBOVIȚĂ, APĂ DULCE, IN MEMORIAM; HETEROS – studiu coral heterofon); PESTE PLAIUL ROMÂNIEI, cor mixt, versuri de Viorel G. Cozma; RÂNDURI LA OASTE, cor mixt, versuri de Ion Socol
- Ultimele sale compoziții au fost: HETEROS (1989), poem coral heterofon, cor mixt (Electrecord, MUZICĂ CONTEMPORANĂ I – ELCD 131);OM DE GHEAȚĂ (1991) , cor mixt, versuri de Adrian Păunescu; GORUNUL (1992) , cor mixt, versuri de Lucian Blaga. După Viorel Cosma - Muzicieni români. Lexicon.
Amintiri ... MADRIGAL - MARIN CONSTANTIN ... Film TVR cu COLINDE ...
JOHANN CHRISTIAN BACH
| Johann Christian Bach | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2] Lipsia, Principatul Saxoniei |
| Decedat | (46 de ani)[1][2][3][4] Londra, Regatul Marii Britanii |
| Înmormântat | St Pancras Old Church[*] |
| Părinți | Johann Sebastian Bach Anna Magdalena Bach |
| Frați și surori | Maria Sophia Bach[*] Johanna Carolina Bach[*] Regina Susanna Bach[*] Christiana Dorothea Bach[*] Christiana Benedicta Louisa[*] Regina Johanna Bach[*] Elisabeth Juliana Friderica Bach[*] Wilhelm Friedemann Bach Johann Gottfried Bernhard Bach Johann Christoph Friedrich Bach[*] Gottfried Heinrich Bach[*] Carl Philipp Emanuel Bach Johann Christoph Bach[*] Leopold Augustus Bach[*] Christiana Sophia Enrietta Bach[*] Johann August Abraham Bach[*] Ernestus Andreas Bach[*] Christian Gottlieb Bach[*] Catharina Dorothea Bach[*] |
| Căsătorit cu | Cecília Grassi[*] |
| Ocupație | compozitor muzician pianist |
| Locul desfășurării activității | Milano[5] |
| Activitate | |
| Gen muzical | operă simfonie |
| Instrument(e) | orgă |
| Modifică date / text | |
Johann Christian Bach (n. ,[1][2] Lipsia, Principatul Saxoniei – d. ,[1][2][3][4] Londra, Regatul Marii Britanii) a fost un compozitor și pianist german din perioada clasică.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A fost al unsprezecelea și cel mai tânăr fiu al lui Johann Sebastian Bach. O mare parte a vieții a trăit la Londra.
Operă muzicală[modificare | modificare sursă]
Creația sa (opere, simfonii, sonate), care se caracterizează prin simplitate și spontaneitate, l-a influențat pe Mozart.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu